Au trecut 6 ani de la sfintirea icoanei de la Stancile Sf. Ana

7 septembrie 2013. Reprezentanti ai Administratiei Parcului Natural Bucegi, Jandarmeriei, localnici, initiatorul actiunii d-l Radu Lipsa si parintele Tanase Benone au participat la actiunea de sfintire a unei icoane restaurate, la Stancile Sf. Ana. Vechea icoana, aflata in perete stancos, devenise cu trecerea timpului atat de stearsa incat necesita restaurarea acesteia. A fost chemat un pictor profesionist, s-a lucrat zile in sir si in septembrie 2013 a avut loc sfintirea. Ieri, 07.09.2019, am fost si la aceste Stanci dar si la Poiana Stanei Regale…

Din Sinaia pe alei regale spre Poiana Stanei

Vorbisem intr-un articol anterior de actiunile acestei asociatii. Au ajuns si la Poiana Stanei.

Scorus in Poiana Stanei

De aici, coborare la Stancile Sf. Ana…

Icoana mai noua, pictata si aceasta in urma cu cativa ani.

Icoana din stanca, restaurata in 2013

Valoarea de patrimoniu a acestui perete cu icoane si inscriptii este una ridicata. Cu toate acestea, desi in anul 2014 am propus autoritatilor locale si judetene protejarea acestui perete, ca acesta sa fie pus sub protectia legii, demersul a fost salutat si atat 🙂 Din acest motiv, a mai trecut pe acolo cineva si o parte din inscriptiile de dinainte de 1890 le-a acoperit cu vopsea alba. Le-a considerat mazgalituri, nestiind ceva despre contextul de atunci si istoria celui mai vechi loc monahal din Valea Superioara a Prahovei.

Coborand prin zona Corpului de Garda am observat ca la Peles se poate vizita o expozitie interesanta:

„Regele Carol I – Ctitorul Romaniei Moderne”

De inceput de an: Stancile Sf. Ana si Azuga

Ca de inceput de 2019… Intalnire cu Radu – UnBolovan si nu oriunde.

Chiar la Stancile Sf. Ana…

„Ciufulitul” tot mai rezista acolo sus, pe stanca.

Dupa „mintea mea”, as face un acoperis si as inchide acel perete plus grota in ceva din sticla… Cred ca asa s-ar conserva cel mai bine inscriptiile… Evident, sa se poata intra in acel spatiu.

Cineva a „reparat” o inscriptie printr-o mazgalitura. Treaba este ca inscriptia era aceasta: „1889 iulie 5…. ”

Inscriptia mai „traieste” din pacate, intruna din cartile mele.

Cu Radu… foto: Claudia Nitoiu

Si la Azuga:

Intalnire aici cu alti doi oameni deosebiti: Miki Vintila si Gorby

Se schiaza perfect la Azuga.

Pe la Stancile Sf. Ana si Poiana Stanei Regale

O iesire de duminica alaturi de prieteni romani si francezi, o mica aventura… cu povesti istorice, evident 🙂

La Stanci, unele din vechile inscriptii, au fost sterse cu vopsea alba. Cineva a crezut ca face astfel un bine, dar nu e deloc asa.

Spre Poiana Stanei iesind de la Stancile Sf. Ana.

In Poiana Stanei Regale

Peisaje:

Scorusii

Molidul

Poteca regala

Poate intr-o zi vom afla si povestea basoreliefului ce a stat in perete inainte de acest panou.

Clabucetul Taurului unde am fost sambata si Piatra Mare mai departe.

Colias croceus

Coborarea pe langa Peles, un fel de la revedere…

Centenarul Marii Uniri: Istoria adevarata a Vaii Superioare a Prahovei (I)

Pe aici, pe blog, au mai fost de-a lungul timpului diferite „seriale”. Ba „Vinerea muzicala”, ba „Dezbateri”, ba „Descoperiti Brasovul”, „Trasee turistice… s.a.”. Intrand sub auspiciile Centenarului, pana la 1 Decembrie 2018, vor fi prezentate pe blogurile ‘buceginatura2000’ sau ‘pasiintimp’ o serie de articole si actiuni specifice.

La articolul din data de 29.11.2017 un domn Gheorghe mi-a propus un subiect si acesta mi se pare foarte potrivit pentru inceperea acestui „serial”.

Cu siguranta trebuia un articol pe aceasta tema, despre istoria zonei Valea Superioara a Prahovei-Bucegi si aceasta pentru ca sunt o sumedenie de mistificari, de minciuni, de neadevaruri perpetuate. Imi dau seama ca initiativa aceasta va starni mai multe nemultumiri decat aprecieri, dar cum nu caut nici unele si nici altele, imi vad de idee 🙂 Spun aceasta pentru ca multora din aceasta zona si cred ca nu doar de pe aici, le place sa-si locuiasca niste minciuni. Cred ca li se par confortabile, cred ca daca sunt spuse de oameni ajunsi la o anumita varsta inseamna ca e adevarat sau… daca apar la televizor iar e adevarat. Tocmai de aceea actele serioase de marcare a acestui moment istoric, unic, pentru ca nu va mai fi niciodata anul 100 de la Marea Unire, vor fi izolate. Locuind niste minciuni ti se schimba perceptia si nu mai intelegi logica unor lucruri.

De ce sa fie considerat blogul buceginatura2000 o sursa credibila sau singura in ceea ce priveste istoria zonei? In primul rand, deoarece chiar asa si este 🙂  In al doilea rand, proiectul de reconstituire istorica inceput prin 2014 si concretizat in cateva carti, lucrari proprii, cercetari personale, nu copiate de la altii, dovedesc acest lucru. In al treilea rand, pentru ca tot ce spun este bazat pe documente de arhiva sau pe o logica evidenta.

Istoria foarte veche bazata pe descoperirile specialistilor arata ca pe Bucegi au fost lei de pestera, ursi de pestera, s-au descoperit dinti de rechin preistoric sau… asezari ale omului din Paleolitic. Pesterile din muntii Tataru reprezinta cele mai inalte statiuni paleolitice locuite de om, de la noi din tara. Un os de mamut a mai fost descoperit la iesirea Ialomitei din Bucegi, o roca vulcanica ajunsa pe Platoul Bucegi spune cine stie ce poveste, iar un lemn fosilizat gasit tot pe Platou arata ca la un moment dat existau paduri la aceasta altitudine si ca un foc puternic le-a mistuit. Si lemnul si roca au fost prezentate la timpul lor pe blog.

Istoria nu chiar asa de veche ne arata ca prin Valea Prahovei mai treceau diferite populatii in urma cu aproximativ 3800 de ani. Marturie sta depozitul de topoare din bronz descoperit acum peste 100 de ani la Sinaia. Eu si celalalt autor al proiectului Pasi in Timp suntem singurii localnici care au si vazut acele topoare, care le-au tinut in mana. In acelasi timp, asa cum am subliniat si in cartea „Predealul prin ochii tai”, celalalt depozit de bronz considerat „de la Predeal”, nu are legatura cu Valea Prahovei. Este doar o minciuna, o eroare propagata din cauza abordarii superficiale a subiectului. Acel depozit a fost descoperit tot intr-o localitate cu numele Predeal, dar situata pe Valea Teleajenului. Am vazut si acel depozit iar in cartea amintita am publicat poze cu obiectele descoperite la Sinaia si in acel Predeal. Fisa obiectelor de la Predealul din Teleajen spune clar unde s-a efectuat descoperirea. Dar cine sa mai caute intr-o fisa de acum nu stiu cati ani…

In Valea Prahovei urmeaza o sectiune de gol istoric adica perioada cuprinsa intre 1800 i.Hr si 1453 d.Hr. Nu stie nimeni ce a fost pe aici! Singura concluzie este aceea ca era o cale secundara de tranzit. Cezar Bolliac, cel care a pus bazele Muzeului Antichitatilor, unul dintre primii nostri istorici, este si cel care aduce lumina in zona noastra printr-o celebra descoperire in Pestera cu Oalele. In secolul III i.Hr. a existat o asezare geto-daca in zona comunei Moroeni-Dambovita. Bolliac nu avea de unde sa stie de acest lucru insa urcand pe Bucegi, in pestera amintita a descoperit urne funerare geto-dacice. Multi considera ca este o poveste ca multe altele de prin Bucegi. Numai ca am vazut inventarul acestei descoperiri si acestea sunt primele dovezi clare care atesta prezenta geto-dacilor pe Bucegi. Intregul subiect documentat prin arhive il veti regasi in cartea nr. 4 care va aparea in 2018. Astfel de cercetari nu pot fi prezentate detaliate pe un blog ci in niste carti serioase. Descoperirea lui Cezar Bolliac pune intr-o noua lumina stancile de pe Bucegi cu anumite forme si ma refer in special la Babele.

Sfinxul pe care zeci de mii de oameni il considera un protector sau nu mai stiu ce, nu are o istorie sau vreo legatura cu omul… inainte de anul 1936. Pentru ca el nu exista in forma de azi. Fiind alcatuit din diverse roci, intr-o zi i-a cazut o piatra de unde azi e orbita si asa s-a nascut povestea. Apoi omul a mai modelat la el. Piatra care a cazut sta chiar la baza stancii si intelesurile sunt doar pentru oamenii cu o anumita ratiune. Pentru altii este ceea ce vor ei sa fie. Mai putin adevarul. Un Sfinx mult mai vechi, cioplit tot de om dar cu sute sau mii de ani inainte sta inaintea Babelor.

Traditia vorbeste ca pe la 1453 niste calugari fugiti de la Constantinopol au intemeiat la baza Stancilor Sf. Ana un mic schit cu hramul Sf. Ana. Evenimentul acesta a fost preluat si relatat din calugar in calugar de cand s-a fondat manastirea Sinaia in anul 1695. Nu exista insa vreun document care sa sprijine aceasta poveste dar inclin sa o cred adevarata. Inceputurile vietii crestin-ortodoxe pe aici, in mod evident au plecat de la Stancile Sf. Ana. Acel loc istoric aflat pe raza Sinaiei este neprotejat, este plin de inscriptii de o mare valoare si care se sterg pe zi ce trece, intrucat nimeni nu-si pune problema conservarii acestui loc si, in mod cert, pentru generatiile viitoare vom fi niste inculti. Cam cum privim noi azi la comunistii care ardeau zile intregi mii si mii de carti aparute in perioada regala. Numai ca aceia comiteau un astfel de genocid cultural din cauza unei ideologii pe cand noi… nu avem niciun motiv, ci doar asa, ca nu ne punem problema. Cred ca trebuie vorbit la Primarie, intrucat pe linie de mediu sau de cultura, nimeni nu a miscat nimic.

Timp de mii de ani, accesul dinspre zona de deal si campie, pe actuala axa Ploiesti-Comarnic-Sinaia, s-a facut exclusiv prin defileul dintre Posada-Valea Larga. Austriecii au facut un drum cat de cat, pe pantele defileului dupa 1700. Acestia practic au latit un drumeag mai vechi deschis cu ocazia ridicarii manastirii Sinaia, lucrare inceputa la 1690. Pana la 1690 nu exista nicio constructie stabila, din piatra, in Valea Prahovei de la Sinaia la Predeal. Probabil mai stateau pe aici pastorii cu oile toamna dar case, hanuri, nu existau.

In afara de schitul de la Sf.Ana ma exista in zona Sinaia un schit din lemn, cu hramul Sf. Nicolae, asezat pe dealul Molomat sau Molomot. In ceea ce priveste atestarea acestuia… din nou, toti care au scris despre el au gresit. In primul rand, pentru multi Mihnea cel Rau sau Mihnea Turcitu sunt acelasi lucru… cu toate ca unul a domnit pe la inceput de secol XVI si altul spre sfarsitul  aceluiasi secol. In al doilea rand, asa-zisul document ce atesta schitul Sf. Nicolae de pe Molomat din anul 1581 dat de Mihnea Turcitu, nu se refera in niciun caz la schitul de la Sinaia. Eroarea s-a tot propagat datorita faptului ca de astfel de subiecte nu s-au ocupat specialisti ci tot felul de persoane… poate entuziaste, de buna credinta dar lipsite de studii aprofundate. Sunt insa aspecte pe care doar cine stapaneste domeniul le vede. Consultand documentul de la 1581 reiese ca este vorba de o mica manastire Malamoc sau Malamuc. Aceasta are hramul Sf. Nicolae. De aici si confuzia cu schitul de la Sinaia cu acelasi hram si asezat pe un deal cu un nume asemanator.

Numai ca este vorba de un locas religios aflat la vreo 30 km de Bucuresti, nu departe de fostul mare targ al Gherghitei. Acest locas religios de mici dimensiuni, cu bisericuta din lemn, avea hramul Sf. Nicolae fiind situat in satul/catunul Malamoc, Malamuc sau Balamuci (actuala manastire Sitaru din jud. Ilfov). La acesta face referire documentul de la 1581. Deci atestarea schitului Sf. Nicolae de pe dealul Molomat din Sinaia trebuie cautata undeva dupa anul 1600. Si nu o zic doar eu ci o zic si altii. In plus, in document se face referire ca acest loc religios este in apropiere de Gherghita. In Arhivele Nationale documentul cu pricina este catalogat cu referire clara la o manastire situata aproape de Gherghita. N-are treaba cu Molomotul nostru. Undeva pe la 1630-1650 consider eu ca s-a ridicat schitul Sf. Nicolae de la Sinaia… care a fost distrus total in anul 1788.

Am si copie de pe document.

Deci nu merge asa, necunoscand, inventam de la noi… Pentru ca, perpetuand astfel de prostii imbolnavim un segment important de populatie. Vedem la ce se ajunge cu astfel de mistificari… cum se duc unii pe orice vreme sa vada nu stiu ce piramide pe la Sfinx sau cred ca dacii au civilizat lumea intreaga, ca au inventat limba latina.

Imprejurimile Sinaiei: alarma de leurda, de peisaje si de oameni iresponsabili

Stiti, cum ies urzicile, oamenii se anunta. Cum apar buretii, ghebele, la fel. Leurda, la fel 🙂

Intr-un an, am pus o masa in apa. Sa curga apa pe dedesubt si peretele de apa sa fie intr-o parte, aproape de masa… Aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/04/28/de-florii-la-gratar-pe-aici-prin-preajma-bucegilor-sa-fie-mereu-ceva-nou/

Mai am si acum fata de masa, de atunci am mai folosit-o o singura data, pentru ca o cumparasem doar pentru astfel de evenimente, clopotelul… Luna aceasta sunt 4 ani de atunci.

Urcand mai departe, am ajuns aproape de Poiana Stanei Regale, unde evident leurda era… in toi. Nu am vazut pe nimeni la cules, probabil ca inca nu s-a aflat.

Poiana Stanei

Urcusul spre Platoul Bucegilor. Erau mai multi oameni de munte ce incepeau sa urce. Excursia noastra era insa mai lejera.

Podet peste Valea Zgarbura. Este in plan sa o parcurg curand cu cativa prieteni.

Schitul Sf. Ana. Poza din cadru natural unic 🙂

De aici, nu mai facusem poze. E bine sa gasesti la o „problema” toate solutiile… sau cat mai multe.

Acolo am fost cu alta ocazie.

Coborare

Trei castele, o singura poza. Nu, nu e stanca de langa traseul de mai jos de schit.

Cea mai inalta stanca de la Stancile Sf. Ana

Demult, aici a fost un chiosc la care se ajungea pornind de la alt chiosc, cu numele de Sf. Ana, pe o poteca in serpetine cu multe trepte din piatra, trepte care se mai vad si azi. In perioada comunista a fost intretinut cat de cat. Am inteles ca prin anii ’80 s-a distrus total.

Haine de molid

Convietuire

Mai departe incepe clasica poveste despre cum niste oameni certati cu bunul simt, educatia, iresponsabili… distrug natura.

Intri pe drumul forestier Vulparie si, imediat pe dreapta, sunt niste saci de gunoaie. Nu stiu cati, multi. Parca mereu apar cativa in plus. Care cum trece, arunca. S-a mai curatat acel loc dar degeaba. S-au invatat mai multi si arunca.

Din acel loc si pana ceva mai departe de intersectia cu drumul forestier Poiana Tapului, am mai gasit 3 zone la care privesti stupefiat. Cineva darama o parte dintr-o casa sau o renoveaza, naiba stie, iar resturile le depoziteaza in padure:

Daca adaug si prima zona, pe care nu am pozat-o… dar e tot la fel ca primele doua, sunt zeci si zeci de saci de gunoaie pe o lungime de 500 metri. Jandarmeria patrula si sambata prin acele locuri, dar e clar ca oamenii acestia pentru care padurea nu este buna decat pentru a depozita gunoaie, le arunca noaptea.

Cred ca se poate afla destul de usor cine lucreaza in Sinaia in constructii, la interioare, si are o duba in care baga peste 20 de saci la un singur transport. Urca pe str. Furnica si coboara pe la Oppler. Duba are si usi la spate si una pe lateral. Sunt doua sau trei persoane, o echipa de muncitori. Unii saci sunt destul de grei, dar sunt aruncati la ceva distanta de drum, deci respectivii sunt invatati cu munca. Sunt prea rapizi ca sa aiba peste 45 de ani. Am mai vazut acelasi procedeu la intrare pe drumul forestier Posada-Valea Larga, la iesire din Sinaia, putin mai incolo de fantana lui Ciucu, pe stanga. Sa fie doua-trei saptamani de atunci. Daca nu le-au dus tot acolo, inseamna ca lucreaza in cartierul Furnica si li s-a parut mai aproape sa le arunce in padure, decat sa traverseze tot orasul. Sacii sunt noi, si cine lucreaza in Sinaia cumpara saci in procent covarsitor de la depozitul de pe Calea Moroeni, de la d-l Vasii. Cui a vandut acesta circa 100 de saci de rafie in ultimele 10 zile? N-or fi atat de multi.

Se reamenajeaza o camera sau doua, proprietarul casei este parte din aceasta actiune, pentru ca ar fi apelat cum fac altii, la firma de salubritate. La Sinaia, platesti si ti se aduce un container special pentru astfel de deseuri. Muncitorii au cumparat saci noi, inseamna ca sunt bine platiti, pentru ca nu i-au mai si recuperat. I-au aruncat cu totul. In mod sigur, cu acordul proprietarului s-au debarasat de gunoi. Bine, sigur proprietarul nu stia ca-i duc in padure, pe el il interesa sa faca economie la bani. Ma indoiesc, dupa cum s-a actionat, sa existe si vreo factura aruncata din greseala pe acolo. Au mai fost astfel de situatii si oamenii legii asa au gasit vinovatii. Astia mi se par mai smecheri. Dar cred ca un bon fiscal de la produse alimentare, tot se gaseste pe acolo 🙂 Sunt diverse conserve, borcane, ambalaje pe care le-a risipit ursul noaptea. Daca este un magazin de cartier, nu sunt greu de aflat cumparatorii. Astia se cunosc toti. Iar daca e Mega Image, Penny etc, si mai bine. Ora de pe bon si ziua, te duc direct la autori.

Luni, o sa iau legatura cu Administratia Parcului, Primaria, Garda de Mediu, Jandarmeria, ca nu am eu cum sa fac cercetari. In calitate de ce? E treaba institutiilor cu atributii in acea zona, sa anunte Politia, ce mai vor ei. Ideea este ca daca autorii nu pot fi prinsi, desi mi se pare realizabila treaba in cateva ore, trebuie sa mergem sa le adunam noi. Nu va ganditi ca daca semnalez ceva, ma duc acasa cu gandul ca am facut ce tinea de mine. E treaba altora sa identifice autorii, sa-i sanctioneze, „Treaba mea” este in special sa luam gunoaiele din padure, ca sa nu devina obisnuinta. Daca le lasi acolo, cetatenii vor spune ca nu sunt autoritati, ca nimeni nu face.

1 Mai… la mintea copiilor

Ieri a fost mai bine decat azi din punct de vedere meteorologic. A plouat destul de slab si s-a mai aratat si soarele. La prognoza meteo ascult mereu cu o ureche, de regula cred in prognoza mea, ma uit dimineata spre munti si trag concluzia.

Pentru 1 Mai aveam mai multe planuri dar iar s-au deteriorat „ambasadele” 🙂 Cam toate… si fiecare dintre prieteni avea altceva de facut, sau probleme, sau stateau in tacere. Pe mine treaba asta cu tacerea ma enerveaza, adica… doar acestia oamenii superiori tac cu un scop, ei sunt tacere, si vorbeste tacerea in locul lor. Mie mi se pare o prostie dusa la extrem dar na, fiecare este cum doreste, nu cum mi se pare mie.

Faza cea mai tare, mortala, care pe mine ma amuza foarte tare  este ca un bun prieten merge periodic in parc la Sinaia, sa dea de mancare la porumbei 🙂 „Mai are un pic si se pocaieste”- spunea alt prieten. Tot asa, un prieten pe care eu il stiam prin alte zari parca mai apropiate, ma suna din Delta. Dupa vreo 10 minute de discutii cu umor, imi spune ca de fapt, el se afla intr-o barca, pe un canal, si mai sunt si alte doua persoane cu el… care pescuiesc. Nu prinsesera nimic… daca tot vorbeau, ei intre ei, el cu mine 🙂

Deci, unele lucruri le faci doar cu anumite persoane, doar cu aceia alaturi de care esti pe aceeasi lungime de unda. Oricat ai vrea sa le faci cu altii, nu ies. Cum mai imi zice sotia, ca noi ne-am intalnit doar sa facem niste copii 🙂 Daca eu ii zic sa mergem la un concert ca este nu stiu cine care canta superb la vioara, zice ca nu sunt sanatos, daca ea imi zice sa mergem cu alte perechi, familii, la vreun restaurant sau sa ne plimbam toti cu alaiul pe strada, ma uit ca la film. Mi se pare timp pierdut, umblu asa de nebun pe strada si la restaurant ce sa vorbim? Oricum ne mai intalnim si in alte zile, deci nu stiu ce am putea sa vorbim nu stiu cat timp pe strada sau intr-un spatiu inchis… mergem doar sa mancam? Cum sa mergi undeva doar sa mananci… mi se pare un lucru de nimic.

Si din cate planuri aveam, am constatat ca nu avea aplicabilitate nici unul 🙂 Dar am mers inainte si cu parti din acestea. Am luat copiii la o mica expeditie: Directia Stancile Sf. Ana-Schitul Sf.Ana. Ei faceau deja parte din fiecare plan, dar mai erau si alte lucruri in program. Imediat ce le-am zis, sareau prin casa, spiritul salbaticiei si aventurii se trezise 🙂

Bineinteles ca ei intrebau daca se vor intalni cu un alt prieten de-al lor, cu care mai ieseau. Dar acesta nu putea veni. Rares facea cu mana la fiecare tren credea ca daca nu in primul, atunci in al doilea tren se afla si prietenul lor 🙂 Au mai pastrat o vaga speranta ca vor intalni acest prieten si familia lui prin padure, prin locurile in care am mai fost cu ei. Pana la urma si copiii acestia se simt bine cu prietenii lor 🙂

SAMSUNGRares fuga-fuga sa vada cine sta in acea grota

SAMSUNGIcoana veche de la Stancile Sf. Ana. Intai de toate, am facut tur istoric, sa mai inteleaga si copiii acestia cate ceva. Apoi, i-am lasat de capul lor pe acolo… bine, este un fel de a zice, ca eram cu ochii pe ei.

SAMSUNGO poza cand urcam. Greu i-am prins pe copii… seriosi in vreo poza. Se strambau, alergau, nu aveau stare… scoate-i de prin crengi, de prin noroaie, scoteau broscute de prin ochiuri mici de apa. Rares era cu batul dupa ele…

SAMSUNGAici, Andrei ii explica lui Rares cum sarea el si cu prietenul comun… din acel loc pe bara pusa de jandarmi

SAMSUNGExplorare… poza aceasta este facuta inainte de aceea de mai sus. Rares este nedespartit cand pleaca de acasa, de acel rucsacel.

grota 3In cealalta grota

rares4Strigate razboinice

9M-a chemat repede sa sapam, ca descoperise ceva 🙂 I se paruse dar dadea cu un bat de zor

icoana nouaIcoana noua

SAMSUNGAici eram la Schitul Sf. Ana… unde am ramas uimit. Andrei are de cativa ani o chemare spre Biserica. Uimirea consta in faptul ca atunci cand vezi un copil trezindu-se la ora 8 sa plece la biserica, si nu vrea sa manance pentru ca el trebuie sa ia anafura, ramai asa un pic pe ganduri. Si el nu se plictiseste niciodata… in fiecare duminica sau zi de sarbatoare are acelasi program. Cand eram mic si eu stateam pe la manastiri dar parca nu eram chiar asa 🙂

Si aici, la Schit, nu stiu ce i-a venit ca m-a intrebat cand il las si pe el o zi-doua. A intrat in vorba cu parintele. Afara i-am spus: Cum sa stai aici, nu te plictisesti, poate ti-e urat… dar el mi-a zis asa: „Nu, ca ma rog la Dumnezeu”. Uneori, mai deseneaza pe acasa, oameni in genunchi care se roaga in timpul rastignirii lui Iisus si tot felul de chestii. Se simte el in bine in spatiul acesta al Bisericii si ii fac mereu pe plac, il las oricand sa plece la slujbe, unde vrea. Este ceva foarte interesant. Mie, initial, mi s-a parut o curiozitate pur copilareasca, dar tot trecand timpul… 🙂

lumanari 2Rares sa aprinda si el o lumanare, adica el de ce nu 🙂 Mai apoi aveam sa urcam spre Cota 1400 unde el la telescaun ii spunea megascaun, a dat mana cu un politist, de fapt jandarm montan, pe care il chema Andrei, a vazut o doamna cu umbrela si uitandu-se la ea m-a intrebat: „aia de ce are umbrela?” 🙂 Si doamna auzindu-l, a venit repede spre el sa-i sopteasca razand „pentru ca ploua”. Lui nu i se parea 🙂 Prin padure, la intoarcere fugeau cum vazusera ei ca fuge infanteria stelara 🙂 🙂 I-am adus acasa ca pe niste purcelusi… cu betele dupa ei.

Rares fiind mai mic dar si mai rau 🙂 i se parea ca trebuie sa ne oprim in diverse locuri sa sapam, a vazut un copac pe drum si apoi arata spre altii ca vor cadea si ei tot pe drum si ca de ce nu i-a lipit cineva pe toti 🙂 La un moment dat i-am spus ca nu stiu cu cine seamana atat de zbuciumat si de incapatanat dar el avea lectia auzita si mi-a zis: „cu tine”… asa-i zice mama-sa, cand face un lucru rau seamana cu mine, cand face un lucru bun seamana cu ea 🙂

Azi nu am plecat nicaieri pentru ca tot ploua, marunt si continuu… nu este pentru copii 🙂 Ei stau si povestesc la cine-i asculta… aventura de ieri. Dimineata voiau sa plecam iar la „Sfanta Ana” 🙂

Stergerea „tatuajelor” de la Stancile Sf. Ana, Paula Seling sambata la Busteni, O Intrebare, Poze cu ursul prins in lat, Sfincsii in miniatura si Sfinxul

Am prea multe subiecte si prea putin timp… asa ca nu le dezvolt pe toate separate, ci, uite asa, le adun ca pentru o „ciorba”. Deschid insa articolul cu o piesa muzicala, un cantec superb de munte interpretat de 2 fete… care canta bine si mai sunt si imbracate 🙂 Cred ca asta imi place in primul rand, ca sunt imbracate… adica sunt din genul acela de femei care pot fi feminine fara a fi vulgare. Nu ma dau mai catolic decat Papa, dar o femeie este frumoasa si cu haine pe ea 🙂 🙂 Apropo de asta, zilele trecute circulam noi, trei baieti, cu jeepul prin Sinaia si strabateam un cartier. La un moment dat, in cadru apare o fata draguta, imbracata lejer, si se aude o voce: „O stiu pe asta, face rele!” 🙂 🙂 Noi, razand, am intrebat de unde stie? 🙂 El zicea ca prieteni din cartierul acela i-au zis…  gurile barbatilor bat orice 🙂 🙂 Deci, piesa:

O melodie de ascultat seara la o cabana sau in jurul unui foc de tabara

Primul subiect se refera la faptul ca acele mazgalituri de la Stancile Sf. Ana au fost sterse. Vandalizarea aceasta, care a avut loc in luna august, are si o explicatie. In acea luna, multi jandarmi montani au fost in concediu si nu au mai fost la antrenamente in acea zona. Prin urmare, pe traseele de alpinism de acolo s-au urcat altii, unii dintre ei fara pic de educatie si de responsabilitate… doar despre acel loc se vorbeste de pe la 1453. Nu trebuie sa cautam prin tot Bucegiul sau toata Sinaia unde scrie, trebuie sa mai si citim dinainte de a face pe undeva o deplasare. Unii habar nu au ce cauta pe la Sinaia, ma intrebau niste tineri unde este Cetatea Pelesului, acel loc neavand nici macar in poze aspect de fortificatie…

Instructorii Centrului Montan al Jandarmeriei Romane s-au mobilizat exemplar, ca si altadata, si in prezent acele inscriptii au fost sterse. Cercetarile initiate de mine conduc spre niste tineri din orasul Baicoi, jud. Prahova… acestia par a fi autorii.

1Multumiri instructorilor de la Centrul Montan din Sinaia

Al doilea subiect… cine trece pe la Busteni, nu ar trebui sa rateze un eveniment ce va avea loc sambata, o6.09.2014:

2In memoriam, inseamna ca a murit acel Liviu Vasilica… am aflat si eu azi… a, si era sa uit, un domn din Busteni m-a rugat pe Facebook sa-i promovez un produs, braga 🙂 Mi s-a parut initial un subiect greu abordabil, dar fiind localnic am trecut peste toanele mele… oricum nu stiam ce este aia braga, cum habar nu am care este telina si care este pastarnacul, nici nu cred ca am mancat vreodata asa ceva si nici ca ma intereseaza. Bun, fiind vorba de un mic comerciant local sa-i postez si lui chestia aceea, numita braga:

3Spune el, adica omul acesta are o terasa in centrul Busteniului numita „La Turcu”, ca braga este o bautura racoritoare: „Într-un centimetru cub de bragă dulce se găsesc 784500 de germeni, iar într-un centimetru cub de bragă acră, obţinută din bragă dulce, după cinci – opt zile, se găsesc 5850000 de germeni care pot reface flora intestinală saprofită a celui care a folosit tratament cu antibiotice”. Pentru cine este curios, nu l-am vazut in viata mea pe acest domn, poate el m-a vazut, dar daca m-a rugat de ce sa nu scriu despre ce face el…

Acum Intrebarea:

Cine ar putea sti unde se afla inima Reginei Maria? Am mai intrebat pe la diverse institutii, am cercetat, dar sunt intr-un punct mort. Inima a fost la Balcic, apoi la Bran… in prezent caseta in care se gasea inima este expusa la Muzeul National de Istorie… am fost si acolo sa o vad, caseta am vazut-o, dar nimeni nu stie unde este inima. Un ghid de acolo ne-a spus ca inima nu este in cutie si ca nici nu stie unde ar fi. Mi se pare incredibil, trebuie aflat… Poate stie cineva 😉

Legat de acel tablou deteriorat de care spuneam intr-un articol anterior, am aflat pictorul, i-am gasit si mormantul si casa unde a locuit, dar aceste informatii se vor regasi intr-un material viitor de care am mai vorbit. Nu are rost sa mai bat toba ca ma enervez pe mine in primul rand, totusi simt eu nevoia sa mai enervez si pe altii 🙂

Subiectul nr. 3 … ati auzit probabil ca pe la sfarsitul lunii trecute un urs a fost prins intr-un lat prin zona fondului cinegetic dambovitean Runcu. Iata si filmarea poate va amintiti:

Ursul a fost eliberat de colegii mei… si de la unul dintre ei am si pozele de mai jos:

4Bietul urs…

5Tot acel pamant a fost intors de ursul ce a incercat sa scape dintre acele sarme

6Operatiunea de salvare a ursului a costat, din cauza inconstientei unor localnici, cateva mii de lei…

Inca o data enunt acelasi punct de vedere, mai putin inteles… una este sa protejezi animalele ca in cazul de fata, cand le salvezi, si cu totul altceva sa vrei impuscarea unui urs care a ucis/atacat un om. Intotdeauna voi fi de parere ca viata unui om este mai importanta decat viata unui urs. Asta este, stiu ca unora nu le convine… dar de exemplu, daca ar fi dupa mine, as impusca toti cainii de prin padurile Abruptului Prahovean-Parcul Natural Bucegi. Ma enerveaza tare cand ii vad alergand caprioare sau cand aud ca un padurar mai descopera oase de ied prins de caini… nu trebuie sa stai la discutii… mai ales cu „ecologisti” care protejeaza doar in mediul virtual si nu ar cobori in planul real sa stranga macar un pet din fata blocului, imi place ca problemele sa se rezolve rapid si eficient. Legea spune ca nu au ce cauta cainii vagabonzi prin ariile protejate, precum si ca pot fi impuscati… si cum hingheri nu sunt prin padure, nu are cine sa-i prinda. Iubesc cainii, dar nu pe cei de prin padure sau pe aceia care umbla brambura pe strazi. Imi plac ursii, dar nu aceia care coboara in cartierul Silva din Busteni si care umbla seara pe strazi, ajungand pana in centru… localnicii nu mai au gaini, ursii sar garduri, rup cotete si se servesc… iar Ocolul Silvic Azuga nu are solutii.

Ca asa este la noi… cand ursul ia viata unui om, se gasesc multi sa tina cu ursul, cand ursul le vine in propria curte si le prada cotetele, spun ca de ce nu sunt impuscati si ursii astia, ca s-au inmultit excesiv 🙂 Cum am spus deseori, totul este pana cand un lucru interactioneaza cu noi direct si ne afecteaza, apoi schimbam placa 🙂 Sunt 2-3 ursi care vin pe la Silva, solutia, din punctul meu de vedere, nu este relocarea sau altceva care ar presupune costuri foarte mari iar rezultatele ar lipsi. Nu degeaba Administratia Parcului Natural Bucegi a distribuit pliante si a lipit afise cu „Nu hraniti animalele salbatice! Un urs hranit de om este un urs condamnat la moarte!”… un urs care colinda seara de seara strazile din Busteni nu se mai adapteaza in veci la viata salbatica… dimpotriva, nu-i va mai fi teama de om si nu-l va mai evita. Astfel ca, te poti intalni cu el prin padure si nu mai fuge de om, ci dupa el.

Al patrulea subiect – este un domn in Busteni, Ionas Andrei, ei bine, pe el il cunosc 🙂 Pe contul sau de Facebook am gasit…. o armata de Sfincsi in miniatura, care arata foarte bine. Iata si doua imagini:

7

8Chiar imi plac, parca ar fi „armata de teracota” 🙂

Merita adusa in in atentie si o poza luata tot de pe Facebook si postata de femina.ro. Este o poza foarte reusita cu Sfinxul din Bucegi:

femina.ro

Mai erau 2-3 aspecte, dar deja este prea mare articolul si devine obositor pentru toata lumea 🙂