Sa va povestesc cum a fost ziua de duminica :) Am fost ocupat si nu am mai mers pe munte. De fapt, nu este prea bine spus, pentru ca tot prin padure m-am aflat si ieri…
Am fost sa fac poze la concursul MTB Surmont de la Azuga. Trebuia! Si daca trebuie, la mine nu are cum sa fie altfel decat Trebuie! :)
Ajung acolo, pozez hartile cu traseele de concurs, erau trei si toate cu lungimi diferite, ma impresioneaza ca de obicei numarul mare de participanti, nu multi, doar vreo 600, cel putin :)). Ca de obicei, concursul a fost bine organizat, iti gaseai numele pe o lista, apoi primeai numarul de concurs, etc.
Am pozat traseele de concurs, hartile acestora, pentru a sti dupa ce sa ma orientez si eu in teren. Niciodata nu am stat la un eveniment la sosire. Este aiurea, ce sa faci pe acolo atatea ore…
In zona startului, care era langa partia Cazacu, o multime de concurenti, biciclete, organizatori, salvamont, jandarmerie, ambulanta, ce mai, totul ca la carte.
Totul decurgea perfect, numai ca…se porneste ploaia, si tot ploua, tunete, fulgere. Concursul era in pericol sa nu se mai tina. Pana la urma, curajul organizatorilor, cateva modificari inspirate la trasee, voia LUI, au facut ca startul sa se dea la ora 11. Pentru a feri participantii de trasnet, a fost scoasa portiunea de iesire la golul alpin.
Cei de la traseul lung au plecat cu 5 minute mai repede decat aceia inscrisi la traseul mediu. Cei de la traseul scurt au pornit la 11:45.
Era vorba sa ne transporte cineva cu masina in diferite puncte pe trasee, pana la urma, nu am mai stat sa astept pe cineva, stiti bine unii dintre voi, eu intotdeauna ma bazez doar pe mine :). Si cum trebuia sa fac poze, era imperios necesar, am plecat…sa fac poze.
Toti participantii coborau pe Valea Limbaselului, afluent al Vaii Azuga. Plec de la start, merg ce merg si ajung la intersectia cu drumul lung de 13 km ce urca pe Valea Limbasel. La intrare pe drum, doi oameni aveau drept misiune oprirea celor care doreau sa intre pe acel drum. In linii mari, cam 98% asa a fost discutia dintre mine si unul dintre acei domni:
„Unde mergeti?” / „Sa fac poze!” / „Nu este voie pe aici, pentru ca vor cobori toti sportivii!”/ „Stiu, tocmai de aceea merg sa fac poze!”/ „Stati mai bine aici la intersectie, uitati acolo, si-i prindeti pe toti!”
Eu ma uit la el si intreb: „Unde? Acolo?” si arat cu mana. El: „Da, exact acolo!”.
Omul era politicos, mi-a placut ca era constiincios, era genul caruia daca-i dai o treaba o si face. Nu avea rost sa ma cert cu el, sa sun la organizatori, sa-l intreb pe ce se bazeaza el ca inchide drumul, stiti ca eu am ganduri recalcitrante cand este vorba de abuzuri…dar m-am dus spre acel loc. Doar ca nu am mai ajuns acolo :) Am pornit mai departe spre Valea Azugii.
Dupa curba era Pastravaria si pe o poteca am urcat dealul acela mare din spate, care separa bazinul Limbaselului de cel al Azugii. In 15 minute urcam pe Valea Limbaselului :)) Eu l-am inteles si i-am respectat decizia paznicului, nu am intrat pe drumul lui, dar nu banuia el ca eu o sa trec ditamai dealul.
Spuneam ca drumul are vreo 13 km, alerg vreo 7, mai merg vreo 2…si ma surprinde o ploaie zdravana, dar tot merg mai departe. Nimeni pe drum, cine putea sa fie :)) Planul meu de a ajunge pe poteci de padure sa-i surprind pe concurenti, nu se mai concretizeaza. Cei mai buni sportivi, avantajati si de faptul ca s-a scurtat traseul, trec in viteza pe langa mine. Mie imi plac pozele spectaculoase, nu intalnisem nimic spectaculos…insa la un pod, unde drumul se ingusta, erau niste balti de apa. Asa ca i-am asteptat acolo:
Fetele au participat in numar mare
Priviti ce frumos :) Unii erau mai rapizi decat aparatul foto :)
Premiul intai, ca a zambit in mijlocul necazului :))
Ca sa vedeti ce inseamna viata traita intens
Privind la participanti, cum treceau prin apa aceea rece, parca nici nu mi-a mai fost frig :) A fost un concurs cum multi si l-au dorit, cu apa si noroaie. Altii nu le-au dorit, dar asa a fost sa fie, iti caleste psihicul pentru viitoarele competitii.
Organizatorii au pus la dispozitie un spatiu unde oricine si-a spalat bicicleta…o idee foarte buna…
O poza de grup, mai multi premianti la un loc
Cam asta a fost. La intoarcere am iesit pe unde stateau cei doi de paza, dar oamenii nu m-au intrebat nimic… :)
Pe la orele 19 s-a incheiat totul…de necrezut ca in Valea Prahovei are loc un concurs atat de frumos, cu atatia sportivi…
BUCEGI NATURA 2000 
Oare la Bușteni nu se pot organiza astfel de competiții sportive?.., sau mă rog, ceva de genul?
Numai bine Adiță
ApreciazăApreciază
Nu se pot! Pentru ca nu avem credibilitate, cine sa inteleaga astfel de sporturi? Nu sunt in stare sa organizeze o alergare prin centrul orasului, daramite vreun eveniment mai serios.
ApreciazăApreciază
Bravo Adi! Sper ca ti-a placut. Promisiunea e promisiune, multumesc pentru sprijin si bafta la Maratonul 7500!
ApreciazăApreciază
Da, mi-a placut, iti multumesc foarte mult :) Saptamana viitoare vine 7500, sa vedem ce facem si in acest an. Ne mai auzim pana atunci!
ApreciazăApreciază
Frumos! Mobilizator!
Merită felicitări toţi participanţii, dar şi organizatorii!
Când vezi atâta lume mobilizată, hotărâtă, determinată, parcă îţi vine şi ţie să ieşi şi să faci măcar un pic de mişcare.
Sunt frumoase fotografiile, şi spectaculoase; fete, băieţi, domni mai în vărstă, tatăl cu fiul, ce mai, toată lumea, cu mic, cu mare.
Dar cel mai mult îmi place fotografia cu numărul 8, de sus în jos, şi comentariul aferent : „Unii erau mai rapizi decât aparatul foto” !
Dar oare fotograful nu a fost stropit deloc ?
ApreciazăApreciază
A fost ceva deosebit, sa vezi atata lume motivata, adunata cu scopul de a parcurge traseele pe bicicleta…potrivite pentru fiecare. Este spiritul acela ce iti intra in sange, este extraordinar sa te intreci cu altii, sa alergi pana simti ca nu mai poti, sa te motivezi vazand in spate cat de multi sunt…
Am pus pe Facebook 5 albume-zeci de poze cu acest eveniment si pe Youtube 8 filmari, o sa mai public si aici, a fost un eveniment de care m-am ocupat cum trebuie, avand timp la dispozitie.
Ai vazut cum a despicat apa? :)) Au fost cativa si din acestia, foarte rapizi.
Sincer, fotograful a facut tot ce a tinut de el, si a stiut sa stea mai la departare, doar zoom-ul s-a dus pana la stropi :). Nu m-au stropit, am stat la adapost, ploaia in schimb m-a udat bine. Dar a meritat!
ApreciazăApreciază
Reusite fotografii ! Toate sunt reusite,dar mie imi place mai mult prima ; imi evoca o imagine gen ,,Welcome to Transylvania ”! :)
ApreciazăApreciază
Multumesc! Daca vrei, si ai determinare, poti face multe lucruri. Trebuie sa aleg si alte imagini, am vazut cateva si nu le-am publicat pe blog, le-am omis.
ApreciazăApreciază
E superba valea!Am fost din Predeal,pe la vila lui Ceau… dar de cativa ani,cineva care pazea vila ne-a interzis accesul in zona si nu an mai fost pe acolo.Pozele sunt super!Toate bune dimpreuna cu ai tai.Irisul e superb.Se vede dupa frunze ca e salbatic,nu e ca cel de gradina care face mai multe flori pe tija.
ApreciazăApreciază
Nici eu nu am mai fost pe acolo, dar stiu ca i s-a schimbat destinatia acelei vile. Multumesc pentru tot. Irisul, bietul de el, s-a ofilit. Din fericire, am reusit sa-l filmez cand inca era viu si frumos… Numai bine si tie!
ApreciazăApreciază
Se simte bucuria lor de a fi fost acolo, curgând unul după altul odată cu poteca.
ApreciazăApreciază
Perfecta exprimarea :) Multumesc!
ApreciazăApreciază
Ceva pentru întâmplarea care a deschis ziua…
ApreciazăApreciază
Cu multumiri, acum ii dau drumul la sunet :)
ApreciazăApreciază
Sa stii ca nu am scris, dar intamplarea care a deschis ziua, a fost una destul de urata. Mergeam cu maxi-taxi spre Azuga. Din zona spitalului din Azuga, s-a urcat cu chiu cu vai o femeie. Avea bratele in gips. Spunea ea o poveste ca a cazut prin padure, pe o panta si si-a rupt mainile. Insa de la cazaturi nu se fac vanatai pe la ochi si nu a crezut-o nimeni. I-a dat bataie animalul cu care locuia, cine stie, i-o fi dat cu vreo bata si ea s-a aparat cu mainile. Iti dai seama ca nu s-a dus la politie…nu intru in detalii si nu vreau sa divaghez, dar aceasta era prima intamplare a zilei, ca mi-am amintit.
ApreciazăApreciază
Multe femei rabdă şi îndură, şi îmi pare că o fac cu atâta încrâncenare, şi numai ele ştiu ce e în sufletul lor, iar multe nici măcar nu se gândesc să îşi părăsească bestiile cu chip de om din viaţa chinuită pe care o au, deoarece simt că nu pot să o facă, nu că nu ar vrea.
ApreciazăApreciază
Cred ca nici statul prin reprezentantii sai, nu ofera prea multe alternative. Totusi o femeie, daca este independenta, din mai multe privinte, poate lua oricand orice decizie doreste…dupa primele palme, indubitabil vin si celelalte. Aiurea si bataia asta…stii ce spunea o vecina cand eram eu mic si vedeam ca o fugarea barbatul ei prin curte, si-i dadea bataie? Ii spunea bunicii mele, „rau cu rau, dar mai rau fara rau”. Nu am inteles niciodata, adica un rau este mai putin rau uneori? Mentalitati, ca femeia trebuie sa asculte de barbat, eu zic ca trebuie sa asculte unul de altul, si ca nu este unul mai sus ca altul. Daca barbatul are de partea lui forta fizica, femeia isi ia deseori revansa prin inteligenta. Mai bine faci un pact de la inceput, o linie care nu trebuie trecuta :)
Stii, apropo de asta, tot am auzit la predici bisericesti, spunandu-se despre avantul miscarii feministe, ca apoi dupa o propozitie sa se ajunga la poze indecente, diavolul ce ne intuneca mintile si ne baga in pacat :) etc. Deci barbatii chiar au in sange pozitia asta dominanta, desi eu cred ca trebuie sa fie cam egale cele doua parti :). Pe mine ma amuza foarte tare fetele acelea care merg ca niste oameni normali pe strada, si apoi scot repede pancarte cu diferite lozinci, se dezbraca in vazul lumii, dupa care le ia pe sus politia :))
ApreciazăApreciază
Multumim pentru poveste !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Multumesc si eu, d-le Aliosa!
ApreciazăApreciază