Nu stiu cum sa incep mai bine, atat de mult sunt uimit de prostia si de naivitatea unora. Intr-o zi un orasean, -bine, si eu stau in oras deci nu este prea bun acest termen. Dar intr-o zi un orasean :)) , dintr-un oras mare, de campie, si alti amici ai lui au venit pe aici, pe la poalele Bucegilor. Mai sus de poale nu aveau cum sa ajunga, varsta isi spunea cuvantul, mintea nu-i ajuta, nu erau nici pregatiti, erau cum este mai rau. Totusi, bine ca nu au stat acasa, trebuie sa fie drumurile si cu oameni, ca de aceea au fost facute.

Si acestia, in loc sa imbatraneasca acasa linistiti, au venit pe aici si nemaivazand pietre, stanci, sau felul cum lucreaza natura, au inceput sa-si imagineze. Este chiar frumos sa mai visezi, dar trebuie sa te mai si trezesti. Au inceput sa dea denumiri unor stanci…insa, daca este sa mergi prin Bucegi nu intalnesti 2-3 ci sute asemanatoare. Cand nu vezi niciodata ti se pare unic. Dupa care le-a jucat mintea o festa, doua, noua, si le joaca mai departe. Vin la pietrele acelea, fac „studii”, „experimente”, inventeaza concluzii, bietii de ei. Sunt savanti, ce mai! Nebunie ca nebunie, numai ca dupa acesti nesanatosi mai vin tot felul de oameni creduli si umbla brambura prin padure. In cautare de pitici care te conduc spre o lume subterana, Doamne cata prostie poti vedea si cate se pot auzi…

Deci daca esti femeie si pui mana pe acea piatra, cateva zile iti este rau. V-ati prins ca piatra de fapt este de genul masculin, duhul ei este misogin, face legea in casa, toate cele…are ceva cu femeile, clar :) Daca esti barbat simti niste furnicaturi la mana, dar bine ei sunt invatati, muntele nu are nicio taina pentru astfel de desavarsiti, permanent deschisi sa accepte adevaruri nescrise. Sa le spun si eu un adevar nescris :)) : pe piatra aia faceau atlantii oua ochiuri, bine, este demult asta, nici nu se poate calcula, este tare demult :))

Insa nici daca esti mai sceptic sau mai temator si stai la distanta nu esti chiar linistit. Daca vrei sa faci poze, nu ai decat putin timp la dispozitie, pentru doar o poza, apoi se descarca instantaneu bateriile, acumulatorii :)) Ce idioti! Nu pot sa ma abtin sa nu spun asta! Nici nu trebuie sa stai sa verifici, oamenii vin fac o poza si gata ajunge, este mult, oricum s-a descarcat bateria :)

Un grup de turisti veniti la piatra magica. Uite ca a atins piatra :) Si o indemna si pe prietena ei sa puna mana. Doar asa putin :)) Va dati seama ca si daca este adevarat si daca nu este, cele doua doamne zac si acum: „Vai ce rau imi este! Tu cum te simti?”, „Ingrozitor, am o stare generala de rau” :)) Chestii d-astea vorbesc, este clasic.  Barbatii lor, la fel, pe campii si ei. Dar, impreuna, la bine si la greu, au mai urcat o treapta pe scara cunoasterii. In cateva saptamani, dupa astfel de sedinte si trairi, vor naviga alaturi de Picard si nava Enterprise: „Ma Picardule, unde duci tu nava asta?” :)

„Fii tu si Capitanul nostru!” :)) :))

Nici nu stiu de ce mai scriu, doar vedeti forta magica a pietrei. Copacul s-a rasucit brusc si nu a vrut sa cada peste ea :) Nu este vorba de alti factori, ci de puterea pietrei care nici nu i-a luat mult, a fracturat copacul imediat.

Iar daca asezi telefonul pe piatra nu ai semnal, asa se spune :) Daca zona este in majoritatea ei fara semnal, logic ca nu ai semnal.  Sunt atatea zone in Bucegi mult mai interesante decat sa dai de o asemenea maniera in mintea copiilor. La fel au spus ca se sting lanternele, niciodata nu am vazut asa ceva. Bine, sunt si altfel de lucruri in Bucegi, dar nu prostii de genul acesta. Insa o persoana se familiarizeaza mai greu cu locurile acestea decat unul care traieste aici zi de zi. Denumiri la stanci, copaci, diferite forme, puneam si eu, dar aveam atunci pe la 12-14 ani, prin urmare, orice lucru se face la vremea lui. Daca la 60 de ani, ajungi la marginea padurii si dai nume la orice piatra si inventezi tot felul de povesti…esti tocmai bun de un alt drum, moare cineva ca este sanatos? Ti se trage de la ceva :))

Trebuie sa ma gandesc sa fac o propunere cuiva, sa luam piatra aceea de acolo si sa o amplasam mai la vedere, intr-un loc mai circulat si cat mai accesibil. Poate in curtea sanatoriului de la Voila? Parca este o idee…, sau la Spitalul 9. Nu mai stai sa-i cauti pe acasa, sa-i reclame vecinii, se interneaza ei de buna-voie, numai sa vada Piatra! :) „Mecca” mintilor noastre! :) Ma opresc aici, nu are rost sa continui, oamenii acestia au la degetul mic toate speciile de extraterestrii, stiu tainele universului, m-am gasit eu efemerul, sa scriu. Ce tupeu! Ei au sange de cometa in vene…si noi nu suntem nici macar o clipa din viata Universului ;)

Sa trec la lucruri lumesti, pacatoase asa ca mine, sa fiu eu un pacatos care nu stie cum trece el pe langa taina salvarii sinelui, reincarnarii in dinozaur…probabil intr-un dinozaur al politicii dambovitene :)) Voiculescu & Co.

Poze de ieri:

In drumetie. Cam penibil, a venit un prieten dupa mine sa ma ia de acasa cu masina. Si eu care eram primul mereu la drum. Ma deranjau insa rotulele. Asta a fost ieri, ca azi nu mai este nicio urma de durere. Stati putin!! Este logic, a fost piatra in calea mea. Am pus mana pe ea dar nu m-am oprit la atat, nu ma multumesc eu cu putin :) I-am dat cateva lovituri cu genunchii si gata, am transmis durerea. Ok, m-a facut bine piatra! Deci fiti atenti descoperire, tamaduieste orice piatra asta, mai putin prostia.

Am ajuns la o apa, apoi pe o poteca si tot in urcus spre o cabana

Apa atlantilor participanti la drumetie

Natura si slujitorii muntelui au sapat acea cuveta in stanca milenara. Priviti cum intra apa pe doua parti si dupa ce umple acea cuveta se intoarce in raul-mama. Cata frumusete, cat har divin, nemaintalnit asa ceva. Atlantii! Atlantul Adrian a efectuat atunci un sacrilegiu sorbind apa zeilor, tocmai de acolo :)) Gata, in acea zi am fost capitanul lor :))

A pus cineva si pietricica asta mica in drum. Ee, o nimica toata, o mut eu altadata, trebuie sa ating intai piatra aceea magica.

Ceva dubios si aici :)

In elementul nostru. Corelatii perfecte, eu zodie de foc, focul langa noi, mai trebuia ceva ca sa fie triunghiul Bermudelor. Dar cum nu aveam la mine pantalonii scurti nu a mai fost niciun triunghi, nici cu bermude, nici fara

Băga Marian ăsta, prietenul nostru muntean, lemne pe foc de ziceai ca trebuie sa forjeze…ce naiba sa forjeze?? Sabiile atlantilor, ce mai…cu care despicau stancile. Focul ni l-a adus Prometeu, de aceea sta pedepsit pe stanca aceea de la Vf. Omu…cunoasteti povestea! Sa nu intru in detalii, pe subiecte atat de nesemnificative :))

Pacatosii, ce mancare nesanatoasa :)) Cum spuneam, intotdeauna trebuie sa ti se traga de la ceva. Dar stiti cat au fost de bune? :) Eu am fost mai moderat, ocupat cu lupta dusa cu un cozonac, aaa, si chiftelele au fost foarte bune si ciupercile…piscoturile lui Catalin, la care eu am fost abonatul principal, sau atlantul principal :))

Priviti cum ne surad zeii :)) Dupa ce am jertfit atata mancare, toata lumea a fost multumita :)

Un arbore impresionant de larice, cine stie ce varsta mai are si acesta. Nici nu vreau sa ma gandesc :)) Cel mai batran larice din Bucegi

Doi oameni nu-l puteau cuprinde, asa ca a mai pus umarul si o doamna. Deci laricele a fost cuprins de trei persoane.

Nu stiu cat ati inteles din aceasta expunere; deci a fost o excursie prin natura, cu prietenii, frumos, putina ploaie, insa din pacate, nu am reusit eu sa fiu serios si sa tratez subiectul cum trebuie :) M-a fascinat chestia cu piatra, cu turistii de acolo, sa stiti ca de la ea mi se trage, cred ca ramai asa daca o atingi, intr-o…parte, o bucata de vreme :))

Totusi, week-end de week-end, pe peronul Garii de Nord, se strang cativa curiosi si vin prin Bucegi. Unul stie piatra si-i conduce si pe invatacei, sa le salveze sufletele :)) Si turma ingenua spune: „Fii tu capitanul nostru!” :))