Piatra „enigmatica” din Bucegi – Piatra funerara! Si despre drumetia de ieri…

Nu stiu cum sa incep mai bine, atat de mult sunt uimit de prostia si de naivitatea unora. Intr-o zi un orasean, -bine, si eu stau in oras deci nu este prea bun acest termen. Dar intr-o zi un orasean :)) , dintr-un oras mare, de campie, si alti amici ai lui au venit pe aici, pe la poalele Bucegilor. Mai sus de poale nu aveau cum sa ajunga, varsta isi spunea cuvantul, mintea nu-i ajuta, nu erau nici pregatiti, erau cum este mai rau. Totusi, bine ca nu au stat acasa, trebuie sa fie drumurile si cu oameni, ca de aceea au fost facute.

Si acestia, in loc sa imbatraneasca acasa linistiti, au venit pe aici si nemaivazand pietre, stanci, sau felul cum lucreaza natura, au inceput sa-si imagineze. Este chiar frumos sa mai visezi, dar trebuie sa te mai si trezesti. Au inceput sa dea denumiri unor stanci…insa, daca este sa mergi prin Bucegi nu intalnesti 2-3 ci sute asemanatoare. Cand nu vezi niciodata ti se pare unic. Dupa care le-a jucat mintea o festa, doua, noua, si le joaca mai departe. Vin la pietrele acelea, fac „studii”, „experimente”, inventeaza concluzii, bietii de ei. Sunt savanti, ce mai! Nebunie ca nebunie, numai ca dupa acesti nesanatosi mai vin tot felul de oameni creduli si umbla brambura prin padure. In cautare de pitici care te conduc spre o lume subterana, Doamne cata prostie poti vedea si cate se pot auzi…

Deci daca esti femeie si pui mana pe acea piatra, cateva zile iti este rau. V-ati prins ca piatra de fapt este de genul masculin, duhul ei este misogin, face legea in casa, toate cele…are ceva cu femeile, clar 🙂 Daca esti barbat simti niste furnicaturi la mana, dar bine ei sunt invatati, muntele nu are nicio taina pentru astfel de desavarsiti, permanent deschisi sa accepte adevaruri nescrise. Sa le spun si eu un adevar nescris :)) : pe piatra aia faceau atlantii oua ochiuri, bine, este demult asta, nici nu se poate calcula, este tare demult :))

Insa nici daca esti mai sceptic sau mai temator si stai la distanta nu esti chiar linistit. Daca vrei sa faci poze, nu ai decat putin timp la dispozitie, pentru doar o poza, apoi se descarca instantaneu bateriile, acumulatorii :)) Ce idioti! Nu pot sa ma abtin sa nu spun asta! Nici nu trebuie sa stai sa verifici, oamenii vin fac o poza si gata ajunge, este mult, oricum s-a descarcat bateria 🙂

2Un grup de turisti veniti la piatra magica. Uite ca a atins piatra 🙂 Si o indemna si pe prietena ei sa puna mana. Doar asa putin :)) Va dati seama ca si daca este adevarat si daca nu este, cele doua doamne zac si acum: „Vai ce rau imi este! Tu cum te simti?”, „Ingrozitor, am o stare generala de rau” :)) Chestii d-astea vorbesc, este clasic.  Barbatii lor, la fel, pe campii si ei. Dar, impreuna, la bine si la greu, au mai urcat o treapta pe scara cunoasterii. In cateva saptamani, dupa astfel de sedinte si trairi, vor naviga alaturi de Picard si nava Enterprise: „Ma Picardule, unde duci tu nava asta?” 🙂

„Fii tu si Capitanul nostru!” :)) :))

Nici nu stiu de ce mai scriu, doar vedeti forta magica a pietrei. Copacul s-a rasucit brusc si nu a vrut sa cada peste ea 🙂 Nu este vorba de alti factori, ci de puterea pietrei care nici nu i-a luat mult, a fracturat copacul imediat.

Iar daca asezi telefonul pe piatra nu ai semnal, asa se spune 🙂 Daca zona este in majoritatea ei fara semnal, logic ca nu ai semnal.  Sunt atatea zone in Bucegi mult mai interesante decat sa dai de o asemenea maniera in mintea copiilor. La fel au spus ca se sting lanternele, niciodata nu am vazut asa ceva. Bine, sunt si altfel de lucruri in Bucegi, dar nu prostii de genul acesta. Insa o persoana se familiarizeaza mai greu cu locurile acestea decat unul care traieste aici zi de zi. Denumiri la stanci, copaci, diferite forme, puneam si eu, dar aveam atunci pe la 12-14 ani, prin urmare, orice lucru se face la vremea lui. Daca la 60 de ani, ajungi la marginea padurii si dai nume la orice piatra si inventezi tot felul de povesti…esti tocmai bun de un alt drum, moare cineva ca este sanatos? Ti se trage de la ceva :))

Trebuie sa ma gandesc sa fac o propunere cuiva, sa luam piatra aceea de acolo si sa o amplasam mai la vedere, intr-un loc mai circulat si cat mai accesibil. Poate in curtea sanatoriului de la Voila? Parca este o idee…, sau la Spitalul 9. Nu mai stai sa-i cauti pe acasa, sa-i reclame vecinii, se interneaza ei de buna-voie, numai sa vada Piatra! 🙂 „Mecca” mintilor noastre! 🙂 Ma opresc aici, nu are rost sa continui, oamenii acestia au la degetul mic toate speciile de extraterestrii, stiu tainele universului, m-am gasit eu efemerul, sa scriu. Ce tupeu! Ei au sange de cometa in vene…si noi nu suntem nici macar o clipa din viata Universului 😉

Sa trec la lucruri lumesti, pacatoase asa ca mine, sa fiu eu un pacatos care nu stie cum trece el pe langa taina salvarii sinelui, reincarnarii in dinozaur…probabil intr-un dinozaur al politicii dambovitene :)) Voiculescu & Co.

Poze de ieri:

1In drumetie. Cam penibil, a venit un prieten dupa mine sa ma ia de acasa cu masina. Si eu care eram primul mereu la drum. Ma deranjau insa rotulele. Asta a fost ieri, ca azi nu mai este nicio urma de durere. Stati putin!! Este logic, a fost piatra in calea mea. Am pus mana pe ea dar nu m-am oprit la atat, nu ma multumesc eu cu putin 🙂 I-am dat cateva lovituri cu genunchii si gata, am transmis durerea. Ok, m-a facut bine piatra! Deci fiti atenti descoperire, tamaduieste orice piatra asta, mai putin prostia.

3Am ajuns la o apa, apoi pe o poteca si tot in urcus spre o cabana

4

5Apa atlantilor participanti la drumetie

6Natura si slujitorii muntelui au sapat acea cuveta in stanca milenara. Priviti cum intra apa pe doua parti si dupa ce umple acea cuveta se intoarce in raul-mama. Cata frumusete, cat har divin, nemaintalnit asa ceva. Atlantii! Atlantul Adrian a efectuat atunci un sacrilegiu sorbind apa zeilor, tocmai de acolo :)) Gata, in acea zi am fost capitanul lor :))

7A pus cineva si pietricica asta mica in drum. Ee, o nimica toata, o mut eu altadata, trebuie sa ating intai piatra aceea magica.

8Ceva dubios si aici 🙂

9In elementul nostru. Corelatii perfecte, eu zodie de foc, focul langa noi, mai trebuia ceva ca sa fie triunghiul Bermudelor. Dar cum nu aveam la mine pantalonii scurti nu a mai fost niciun triunghi, nici cu bermude, nici fara

10Băga Marian ăsta, prietenul nostru muntean, lemne pe foc de ziceai ca trebuie sa forjeze…ce naiba sa forjeze?? Sabiile atlantilor, ce mai…cu care despicau stancile. Focul ni l-a adus Prometeu, de aceea sta pedepsit pe stanca aceea de la Vf. Omu…cunoasteti povestea! Sa nu intru in detalii, pe subiecte atat de nesemnificative :))

11Pacatosii, ce mancare nesanatoasa :)) Cum spuneam, intotdeauna trebuie sa ti se traga de la ceva. Dar stiti cat au fost de bune? 🙂 Eu am fost mai moderat, ocupat cu lupta dusa cu un cozonac, aaa, si chiftelele au fost foarte bune si ciupercile…piscoturile lui Catalin, la care eu am fost abonatul principal, sau atlantul principal :))

12Priviti cum ne surad zeii :)) Dupa ce am jertfit atata mancare, toata lumea a fost multumita 🙂

13Un arbore impresionant de larice, cine stie ce varsta mai are si acesta. Nici nu vreau sa ma gandesc :)) Cel mai batran larice din Bucegi

14Doi oameni nu-l puteau cuprinde, asa ca a mai pus umarul si o doamna. Deci laricele a fost cuprins de trei persoane.

Nu stiu cat ati inteles din aceasta expunere; deci a fost o excursie prin natura, cu prietenii, frumos, putina ploaie, insa din pacate, nu am reusit eu sa fiu serios si sa tratez subiectul cum trebuie 🙂 M-a fascinat chestia cu piatra, cu turistii de acolo, sa stiti ca de la ea mi se trage, cred ca ramai asa daca o atingi, intr-o…parte, o bucata de vreme :))

Totusi, week-end de week-end, pe peronul Garii de Nord, se strang cativa curiosi si vin prin Bucegi. Unul stie piatra si-i conduce si pe invatacei, sa le salveze sufletele :)) Si turma ingenua spune: „Fii tu capitanul nostru!” :))

Au scapat, sau poate nu!…, si plimbare pana in Azuga, pe varful Clabucetul Taurului

Tragem putin cortina astazi pe 31.03. 2013. Un fel de Va Urma! Am zis astazi pentru a nu se intelege maine ca este o pacaleala.

Nu stiu cand va fi episodul urmator. Va fi el. Nu va faceti griji.

Pana atunci, pot respira usurati aceia cu “diverse interese si atributii” in Parcul Natural Bucegi.

Nici nu am ajuns la o intelegere cu cineva. Este strict personal. Nu stie nimeni, aproape nimeni.

Si nu pentru ca nu am incredere in prieteni, apropiati, familie, dar de data aceasta ma priveste exclusiv pe mine. Nu am ce explicatii sa dau, si mie imi trebuie una.

Nici nu m-am resemnat fata de cele ce se petrec in Valea Prahovei si Bucegi. Cand dovedesti ca poti face mai mult decat altii cu atributii in zona Bucegilor, nu te mai resemnezi vreodata.

Este altceva. Cu totul altceva. Inutil sa o sunati pe sotia mea, sunt mai avansati unii cititori de pe blog in domeniul Bucegilor, deci nici ea nu stie.  De altfel, a tinut distanta de actiunile mele si de multe ori mi-a spus sa ma opresc. Eu insa nu stiu sa ma opresc. Cred in anumite idei pana la capat.

Acum nu am timp sa mai cred; deocamdata!

va urma

Comentariile sunt libere, cu siguranta va sterge cineva prostiile daca vor aparea, de aceea nu va lansati in exprimari fara fundament. De asemenea, poate scrie mai departe pe aici, reposta unele articole, are mana libera sa ia orice decizie doreste.

Pentru prieteni/cititori ramane o singura adresa de contact, restul, alaturi de numarul de telefon, nu mai sunt valabile. E-mail: buceginatura@yahoo.ro

Nu am sa va raspund imediat, ca nu sunt prin preajma, imi cer scuze si va multumesc!

….

Plimbarea spre Azuga

Am plecat de acasa spre Azuga pe la 10 si ceva. Ora 9 de pe poze, este de fapt ora 10. Nu am operat modificarea si la aparatul foto.  De la mine, din Busteni, si pana la biserica din centrul orasului Azuga, sunt aproximativ 6 km. O nimica toata!

1La 20 de minute de la plecare. Crucea de pe Caraiman vazuta din cartierul Zamora.

2Super-utilaj de carat busteni din padure, langa Castelul Cantacuzino

4Scurta oprire pe traseu la o cruce din lemn

5O banca din 1905 restaurata…pe marginea DN1

6Vara, am vazut multe persoane odihnindu-se pe aceasta

7Inscriptie la un izvor, la intrare in Azuga. In 1906, erau putine case, se spune ca de la acest izvor se adapau cerbii. Astazi nu mai curge apa si monumentul este neingrijit

8Monumentul cu izvor, vazut integral. Scrie ca a fost ridicat in al 40-lea an de domnie a lui Carol I. Adica 1866+40= 1906

9Intrare pe traseul turistic spre cabana Garbova. Exista un indicator pe care scria ca se fac doua ore pana la cabana, dar a disparut intre timp. A fost amplasat insa acesta mai nou. Ar trebui dat jos, nu foloseste decat celor de la cabana.

10Urcand. O privire inapoi

11Loc de popas neamenajat de vreo 10 ani

12Hranitoare abandonata, cu fanul putrezit de mult timp

13Unul dintre semnele ca exista o fauna bogata. Mai vazusem si mai jos, urme de lupi…aceasta este de urs. Un urs de vreo 3 ani.

14Tot un fel de monument, dar funerar. A murit cineva prin februarie 1997. Nu scria cum a murit, ca m-am apropiat sa citesc pe placuta prinsa de copac. Pana acolo mai era si sa-mi rup o mana ajungand printre niste crengi groase, cazute.  Cine stie cum a murit…nu mai stie nimeni.

15Urmele unui urs mare. Acesta chiar era mare…interesant este ca toate urmele de animale vazute astazi, aratau ca animalele se deplasasera pe directia nord-sud…dinspre muntii Predealului spre Azuga

16Am iesit din padure dupa un urcus accentuat. Mai departe ne astepta varful.

17Rezervatia de pini, cu gard din stalpi goi pe care ii tine inghetul si zapada

18Razvan dorea sa ajunga primul, eu mai in urma preocupat cu pozele

19Se vedeau Azuga aproape si Busteniul mai departe…precum si viscolul de pe Bucegi

20Privire inapoi, de unde venisem…, cat si mai departe spre Muchea Lunga, Vf. Grecului, Bucegi

21Cerul, terenul pe care alerga vantul mai bine ca niciunde

22Partiile de la Azuga: Cazacu si Sorica

23Pe varful Clabucetul Taurului, cca 1350 m alt. O brandusa tinde sa se deschida, asteapta doar soarele

25Insa tot am gasit una, ceva mai curajoasa si mai frumoasa. Parca are un tiv, un guler superb

26Frumos coloritul acestor copaci, un amestec placut cu albul zapezii

27Am gasit un loc unde sa ne facem si niste poze. Copacul acesta scorburos probabil primavara si toamna are ciuperci de tip pastravi sau bureti negri

29Coboram pe urmele unei mici turme de mistreti, care ramasera totul in calea lor…pe zeci de metri

30Urme de mistreti

31Pe un alt traseu turistic inapoi la Azuga…pe aici se alearga in ziua concursului „Azuga Trail Race”

Ne-am oprit intr-o poiana la marginea padurii, langa statia de apa, la un ceai de lamaie si un sandwich, plus niste fructe. Am stat vreo 25 minute, dupa care la pas prin Azuga si la fel spre Busteni. Probabil am mers azi cam 18 km…nu este cine stie ce, dar pe o astfel de vreme este binisor.

Iata si o filmare cum era vremea pe acel varf urcat. Filmarea incepe cu o bubuitura, este vantul: