Din nou la Predeal, sa mai pastram un moment pentru viitor, pe aici ;)
Cand am plecat de acasa, am aruncat o privire spre Bucegi…este mai multa zapada pe munte in acest an
Langa gara din Predeal
Viitoarele concurente la snowboard
Partia de snowboard
Miu, ofiter la Centrul Montan al Jandarmeriei Sinaia
Cu ochelari negri, directorul general al Telefericului Prahova
Oamenii se pozau cu mascota evenimentului
Gorby, om de baza prin Valea Prahovei, Bucegi, Baiului sau muntii Ciucas :)
Prezentatorii evenimentului
Galerie, spectatori
In concurs
Dupa finish
O fi fost masina lui Guta :)
Autobuze pentru FOTE 2013 :)) Le-or fi cumparat si pe astea, pentru eveniment…
….
Cam atat…ca restul este clasic. Unii coboara pe placi si altii noteaza timpii…lumea aplauda, ce minunat este :)) Mai bine sa dam un tur prin Predeal, pornind de la Biserica Sf. Imparati Constantin si Elena, o constructie cu aspect de catedrala:
Plecam spre gara, trecem pe langa ea, traversam calea ferata si gata suntem intr-un alt cartier.
Din acel cartier privim inapoi…uite si gara :)
Si biserica…se vede ca este deschisa
Mergem asa o vreme, printre blocuri, iesim in strada ce urca spre Cioplea, facem stanga si de pe un pod…?? Ce sa facem mai bine? Pozam calea ferata…ca parea asa…serpuitoare :)
Terenul sportiv al localitatii…undeva in stanga este sau era sediul Ligii Pensionarilor :)
Scopul turului era pozarea muntilor Piatra Mare si Postavaru. In imagine, Piatra Mare
Postavaru
Creasta Postavarului
Poteca prin padure…mai jos, se iese la Cotul Donului, o unitate turistica, in dreapta este DN1 si serpentine intinse pe circa 2 km
Evident suntem la intrarea in statiunea Predeal
Si aproape am ajuns…cam in 40 minute
Poate nu ar fi rau sa si intram
La o mica rugaciune…
Despre „iarta-mi Doamne pacatele, ca maine fac altele” :)) … sau poate nu :)
Imi place gara din Predeal, are ceva aparte, este frumoasa ce mai…
Imaginea I: asteptand trenul ma decid sa fac o poza spre partie
Imaginea II: mi se pare mie ca se vede mai bine daca o pozez in geamul garii, de aceea este intoarsa :))
Asteptam trenul :)) era un Interregio :)) Sa vedeti cat am ras :))
Ma uit eu, parca venea trenul. Ma uit mai bine chiar venea :) Cand ajunge in statie, era un tren cu doar doua vagoane. Inapoi, m-am uitat…altele nu mai erau :) Parca mergea la Iasi. Ciudat, sa pleci cu doua vagoane dupa tine pana la Iasi. In fine! Bine ca nu a plecat cu unul ci cu mai multe: cu doua :))
Din tren coboara 4 politisti de la Transporturi Feroviare. Unii sa fumeze, alti doi sa ramana :) Urc!
Aproape de Azuga, eu eram la primul vagon dupa locomotiva, se deschide un compartiment si ies 4 controlori, doi in haine civile. Si un controlor in uniforma si altul fara, pornesc spre cel de-al doilea vagon. Nu are rost sa le dau biletul pentru ca vazandu-mi gestul spre buzunar, unul imi spune: „colegul!” :)) Aha, deci colegul :)
Vine colegul, cu un alt coleg, le dau biletul, se intorc in compartimentul de unde au iesit…si asta a fost. Acum ma intreb si eu: cum naiba in doua vagoane, sa ai si politie TF si controlori in civil si controlori in uniforma? :))) Mi s-a parut asa, putin deplasat :))
BUCEGI NATURA 2000 
frumoase amintiri am din Predeal… mi-e dor si de biserica de acolo…
ApreciazăApreciază
Da, este un oras de munte frumos, linistit…parca prea linistit pe timpul verii :)
ApreciazăApreciază
LIKE!!!
ApreciazăApreciază
:)
ApreciazăApreciază
Ai reusit sa-mi starnesti dorul de Predeal si imprejurimi…Dupa 8-III sper sa pot ajunge pe-acolo.Numai bine!
ApreciazăApreciază
Sa imi spui si mie cand vii, poate facem o excursie impreuna :)
ApreciazăApreciază
Biserica asta are o forma cam atipica pentru o biserica ortodoxa. O fi frumoasa, dar fara crucile alea montate in varf, eu nu as fi recunoscut in ea cladirea unei biserici.
ApreciazăApreciază
Stiu ca acum ani de zile cand se construia, un preot de acolo spunea ca este o constructie in stil montan…ciudat, dar bine ca este biserica :)
ApreciazăApreciază
Sunt multe, multe şi frumoase aceste fotografii din Predeal.
Biserica ortodoxă din centru are un stil arhitectonic modern, s-a zis că este montan (!), pentru mine este prea modern pentru o biserică ortodoxă. Oricum, este unică în ţară ca arhitectură a unei biserici ortodoxe.
Ce-mi place mult la această biserică, este pictura din interior, care este realizată în stil neobizantin, în culori vii, dar nu stridente, armonioase, cu frumoase reprezentări ale personajelor specifice, merită văzută.
În fotografia 40 este un monument ce face parte din istoria locului. Este monumentul poetului Mihail Săulescu, ce a fost inaugurat în anul 1924 şi a fost realizat de sculptorul Oscar Han. Eroul este reprezentat ca un personaj înaripat, cu aripile încrucişate şi braţele încrucişate,
şi cu privirea îndurerată aţintită către ceruri, un zbor frânt.
Se spune că Tudor Arghezi, care a participat la dezvelirea monumentului, mişcat de figura eroului, aprecia metaforic : „piscul lui Han, aşezat între vânturi şi orizonturi”.
Mihail Săulescu a căzut în timpul luptelor ce s-au dat la Predeal în Primul Război Mondial, respectiv, la 30 septembrie 1916. Avea 28 de ani şi se înscrisese voluntar pe câmpul de luptă. Îi spusese logodnicei lui : ” Mă duc să îmi beau şvarţul pe culmile Carpaţilor, să mă căsătoresc cu Transilvania”. Şi s-a căsătorit !
ApreciazăApreciază
Predealul este un oras mic si frumos, bun sa-ti petreci vacantele in el. Probabil sunt mai multe zile insorite in Predeal decat in Busteni sau Sinaia, ori Azuga. Biserica mi s-a parut mereu ca aduce a catedrala. Nu vreau sa fac comparatii, dar sunt fel si fel de biserici…de exemplu mie imi place in Brasov sa merg la biserica aceea din lemn „Blumana”, imi place acolo, este intr-un parc, sau la Sf. Nicolae. In schimb, am intrat si in Biserica cu hramul Sf.Gheorghe si am fost surprins sa gasesc biserica la etaj…cred ca preotul, ctitorii aleg cum sa fie o biserica. Cred ca a schimbat centrul Predealului acea cladire, in sens pozitiv…te face sa intorci capul, iti sare in ochi constructia.
Avea ceva fantezie si Mihail Saulescu, dar a lasat ceva in urma, toti murim, dar unii traiesc si mor degeaba…nimeni nu isi mai aduce apoi aminte de ei.
ApreciazăApreciază
Scriu o poezie a poetului Mihail Săulescu, nu e lungă:
Celei Aşteptate
„Tu ce mă faci să cânt şi să visez acuma,
Eu văd că eşti departe, şi poate n-ai să vii…
Şi cine eşti, eu nu ştiu, cum cine sunt, nu ştii
Dar simt că eşti frumoasă, că ochi albaştri ai,
Că porţi ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care eşti departe şi poate n-ai să vii…
…Şi cine ştie? Poate e visul meu de vină,
Căci el îţi dete viaţă, şi doar din el trăieşti,
Tu, care azi nu eşti
Şi poate niciodată aievea n-ai să fii…
Dar eu visez – şi visul aripile-şi întinde,
Dar eu visez – şi visul din nou mai mult s-aprinde,
Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu eşti astăzi, şi poate n-ai să fii
Ori eşti, – dar prea departe, şi pururi n-ai să vii.”
ApreciazăApreciază
Frumoasa declaratia aceasta de dragoste in care poetul tanjeste si spera dupa ceva. Viseaza la cineva, dar totusi contopeste visul cu realitatea, lasandu-l pe „poate”. Ce ar fi fost sa-i spuna cineva, o ea, „baiete, trezeste-te sunt aici, nu ai visat” :)) Eu cred ca exista cineva care s-a regasit in acele versuri :)
ApreciazăApreciază