Spuneam de o editie mai interesanta decat precedenta, asa mi se pare mie, oricum ipostazele nu au cum sa fie aceleasi :)
Duminica, 19.03. mergeam de la Babele spre Piatra Arsa…cand am fost depasiti de un schior. Pe loc drept l-am ajuns din urma, el a rugat pe unul dintre noi sa-i faca o poza. Am fost si eu pe faza…si l-am luat la intrebari, politicoase evident :)
Dupa cum se observa nu intreb pe oricine ce face pe munte si alte detalii…oarecum cunosc oamenii, unii nu sunt comunicativi, altii doresc liniste, discretie…
Si tanarul din imagine era din orasul Campina, situat la circa 35 de km de Sinaia, toata vara a umblat week-end de week-end prin Bucegi. In spate purta un rucsac impresionant. Intrebat de mine de ce s-a echipat astfel, mi-a raspuns ca pentru orice eventualitate…deci nota 10. Mai intai de toate era prudent. Nu avea el echipament de firma, dar mintea si caracterul nu se cumpara din acele locuri…
Venise cu trenul pana la Busteni si de acolo urcase cu telecabina pana la Babele. Planul lui era sa traverseze Platoul spre Cota 2000 si sa coboare pe partia Drumul de Vara pana la Cota 1400, apoi pe Partia Noua pana in Sinaia. Tot cu trenul se intorcea acasa…
A plecat mai departe, dar l-am ajuns din urma pe versantul muntelui Furnica, unde urca destul de greu, cu schiurile si rucsacul in spate.
La putin timp dupa ce ne-am despartit de acest tanar, am auzit motorul unui snowmobil: Ma intorc, scot aparatul si…in raza sa „cade” un alt impatimit al drumetiilor montane, seful politiei din Busteni. Era imposibil sa stiu eu ca trece pe acolo, asa a fost sa fie :) Abia cand a ajuns in dreptul nostru l-am recunoscut. Cateva vorbe schimbate cu noi si snowmobilul a plecat spre Piatra Arsa…
Evident la aceasta postare trebuie sa intre si baietelul meu Andrei…care nu s-a resimtit deloc dupa excursia asta. In spatele lui nu era prapastie cum pare ci un loc plat cu zapada…pe fundal Valea Prahovei.
Mereu voi vedea situatii surprinzatoare, unele pe care nu mi le-as fi imaginat posibile niciodata…cum a fost intalnirea de anul trecut cu o mireasa in Saua Strunga. De data aceasta, stateam cu totii la o masa la Cota 2000. La un moment dat parca incremenise totul, toata lumea se uita la un alt tanar.
Tanarul avea in spate intr-un rucsac special un copilas. Nu mi-am propus sa judec pe cineva…dar eu desi sunt capabil de lucruri de care te inchini cu doua maini nu as fi capabil de asa ceva. Cred ca nici daca as fi campionul mondial la schi.
De unul singur poti face ce vrei, parerea mea. Mereu, pe munte, pentru mine exista o diferenta: eu stiu ce pot si ce nu pot, cu o a doua persoana langa tine lucrurile deja stau altfel. Ce poti face de unul singur nu poti aplica in doi, celalalt poate nu este in stare de lucrurile pe care le poti face. Si atunci, faci doar ceea ce poate el sa faca si astfel incat excursia sa fie un moment placut nu presarat de riscuri. Pe un traseu de prin Bucegi eu nu ma gandesc la mine pentru ca stiu fiecare stanca si curba a unui traseu ci la celalalt, inca de dinainte de a se gandi el la ceea ce poate fi considerat drept obstacol. Niciodata nu am pus in pericol pe nimeni…
Despre acest tanar nu ma pronunt…nu aducem copii pe lume pentru a decide noi ce facem cu ei. Îi creştem, educam şi îi lăsăm în viaţă să facă ce vor, ce li se potriveşte, ce au învatat de la noi, daca au avut ce invata si daca au vrut sa invete…iar dacă greşesc, ei să o facă din proprie iniţiativă si tot ei sa-si asume deciziile.
Astfel de situatii sunt imprevizibile, iar cand apare cuvantul „poate” te opresti, mai ales cand nu este vorba de tine. Poate, indiferent cat de bun ai fi, să intalnesti o portiune de pamant sau o piatra de pe care zapada s-a topit si poti cadea de pe schiuri, te poti dezechilibra traversand cu schiurile o denivelare, poate da un alt schior mai neatent peste tine…copilul este oricum prea mic ca sa inteleaga ca taticul lui coboara pe schiuri de la Cota 2000 la Cota 1400…nu stiu daca merita, mie mi se pare totusi ca nu merita. Acum cum i se pare fiecaruia…nu este vorba ca sufli si in iaurt, dar sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac…
Daca nu ma insel, tanarul a refuzat sa dea un interviu pentru ProTv si Valea Prahovei TV, am vazut doi reporteri abordandu-l…intr-un loc public poti filma si poza pe cine vrei…chiar daca el nu vrea ;)








Felicitari ca ai scos pruncul sa ia pulsul muntelui!
Restul n-are importanta.
ApreciazăApreciază
Asa este, celelalte sunt pe locuri secunde. Multumesc Alexandru :)
ApreciazăApreciază
Acum ti-am vazut mai bine frumuselul;sa-ti traiasca,sa creasca asa cum iti doresti, in spiritul iubirii de oameni si de natura!///Grija de a cara ditamai sacul,pt. o zi ,”ca sa fii pregatit pt. orice”,mi se pare un pic exagerata,dar oricum e preferabila imprudentei de a cobora pe schiuri,cu bebelusul in carca(chiar de-ai fi „campion mondial”).Dar fiecare dupa capul sau…
ApreciazăApreciază
Multumesc Crisan, sa creasca cum trebuie…intre cele doua situatii si eu as alege-o tot pe prima.
ApreciazăApreciază
Situatia relatata de tine e similara cu cea in care ” taticu’ ” isi tine odrasla in brate la volan…Ma strange in spate… :( :(
Ca fapt divers…sunt profan intr-ale schiatului,dar nu cumva probabilitatea cea mai mare e sa cazi pe spate sau pe lateral ??
Deci nu numai copiii fac lucruri trasnite.Whatever….
ApreciazăApreciază
O comparatie mai reusita nu se putea…exact asa se cade in cele mai dese cazuri. In cazul de fata as schimba „traznite” cu „inconstiente” sau „tampite”.
ApreciazăApreciază
ohooo…ce frumușel e Andrei!!!!
ApreciazăApreciază
Multumesc :) si foarte istet…acum ce sa zic si eu :)))
ApreciazăApreciază
și ce să vezi???…chiar te cred…!:))))
ApreciazăApreciază
Multumesc Andreotti :))
ApreciazăApreciază
salutam cu drag oamenii muntilor:)..si asteptam zmeuraaaa!!!!
ApreciazăApreciază
Si ei la randul lor :) Acum trece timpul, ia sa vezi, important este ca pleaca iarna, celelalte vin ele mai usor…ma bucur ca nu ai uitat :)
ApreciazăApreciază
n-ai nicio sansa!…garantat te tin minte pana vine vremea ei:)
ApreciazăApreciază
E bine atunci :)
ApreciazăApreciază
;)
ApreciazăApreciază
Imi e dor de munte, abia astept sa vin la Busteni, dar e bine ca mai pui tu fotografii din zona.
Sa-ti traiasca baietii sanatosi si sa te bucuri de ei, din ce-mi dau eu seama din fotografii cel mare seamana cu tine
ApreciazăApreciază
Atunci ma bucur…dupa atatia ani petrecuti aici era de asteptat. Multumesc,seamana amandoi :)) Iar cel mic pana nu-l iau eu in brate nu se opreste din plans…de fapt la mine nu plange niciodata :))
ApreciazăApreciază
Atunci ar trebui sa stai mai mult cu cel mic sa aiba si sotia ta timp de odihna, daca e asa cuminte cu tine, inseamna ca esti un tata model
ApreciazăApreciază
Nu am scris ca sa nu se creada ca ma laud, dar o buna parte din timp ma ocup de copii :) Mai este de lucrat pana la „Model” :))
ApreciazăApreciază