Pentru ca vremea a fost inchisa azi in Valea Prahovei si in Parcul Natural Bucegi iar soarele nu a reusit sa invinga pe moment plafonul noros, a trebuit ca planurile pentru astazi sa fie amanate, din pacate, pentru maine.
Astfel ca fiind cateva ore libere am pornit spre Cascada Urlatoarea, nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca asa voi realiza un nou “episod” pentru aceasta rubrica.
Am urcat din cartierul Poiana Tapului al orasului Busteni, pe traseul marcat cu punct albastru. Ce mai mergeam in copilarie pe acest traseu situat la 5-10 minute de casa parinteasca…un traseu atat de usor ca o plimbare prin parc.
Ajungem la cascada, era la fel de invesmantata in gheata. Ne-am suit pe acel bolovan urias din fata cascadei…mare atentie sa nu va urcati, sub zapada este gheata prinsa de stanca…si de acolo am pozat…niste oameni care fac comert de prin 2002 pe la acest obiectiv.
Vand te miri ce, adica pufuleti, dulciuri, bere…aprind un foc unde fierb ceai.
Stau si ei la un foc :)
La intoarcere am coborat in Busteni…poteca este inghetata, multe persoane urcau, aproape de iesirea din padure era o clasa de elevi…printre ei atat turisti cat si cadre didactice, bravo lor ca fac miscare si nu stau acasa.
In timp ce coboram printre copii, vad la circa 100 m distanta o doamna in varsta ce tinea un bat inalt in mana. Febril, am cautat aparatul foto, ne-am apropiat dar…doamna avea o problema. Nu mai putea cobori, îi era teama de gheata, de aceea tinea acel băţ.
Cel cu care eram, ca niciodata, a tasnit sa o ajute…numele lui pentru prieteni este Matrix. M-am uitat eu…”Măi el sa fie? Asa amabil? Sa facem o cruce pe copacii din preajma…ca numele unora sa dainuie” ;) Si uite ca asa deodata a fost lovit de altruism si compasiune.
Deci a fugit Matrix de langa mine ca din pusca sa o ajute pe acea doamna si astfel am avut eu subiect de postat pe blog. Pentru ca atunci cand am ajuns langa ea mi-am dat seama ca nu avea de impartasit nimic placut despre munte si am renuntat sa fac poze. In schimb, daca Matrix s-a dus sa o ajute, eu mai discret îi fotografiam si ascultam ce vorbeam…îi mai incurajam si eu ca sa aflu detalii:
In grupul de copii avea o prietena, profa de geografie prin Bucuresti, spunea ca nu a mai mers pe acest traseu, i-am spus ca mai sus era si mai multa gheata…la un moment m-a intrebat “si daca luam telecabina acolo ma lăsa, la cascadă?”. Cand am auzit mi-am dat seama ce urgie era in mintea femeii. Una este una, alta este alta…telecabina te duce din Busteni la Babele, adica pe Platoul Bucegilor la 2200 m altitudine iar la Cascada Urlatoarea aflata pe la 1055 m altitudine mergi pe jos in circa o ora daca pleci din Busteni…doua lucruri complet diferite.
Observati asadar ca pe munte nu poti merge nici macar pe traseele simple fara putina pregatire fizica, psihica, te interesezi de locul unde mergi, imprejurimi…nu pleci la intamplare. Ne-am despartit rapid la marginea padurii…ca asa trebuie facut pentru a evita momente stanjenitoare, pana isi revine numai are de unde sa te ia…te vede Dumnezeu, te vezi tu si este de ajuns…
Acrobatie
Bineinteles, nu cred ca va dobori cineva recordul unei doamne pe la 35-40 de ani intalnita de mine astă-vară pe Valea Caraimanului. Eu coboram, ea urca…cu un rucsac atat de greu cum eu nu am dus vreodata. Era zapacita de frica, nimeni nu o ajuta, turistii treceau pe langa ea…mi-a luat ore bune sa o aduc la marginea padurii, de teama facuse…in sfarsit, m-am facut ca nu am vazut…si aseaza-i piciorul pe o piatra, mut-o pe ea cu totul pe alta, si avea vreo 80 kg. Plecase, spunea ea “sa rupa pisica” se certase cu prietenul, sau ce-i era…la marginea padurii, la primele case, am lasat-o, spunea ca se va duce la biserica pentru mine…mai bine se ruga pentru ea, avea mai multa nevoie.
Si acum este in siguranta :)
O intrebare a plutit prin aer si nimeni nu a dat raspuns: Vom avea si noi vreodata nevoie de un astfel de ajutor? Ce nasol ar fi stiind ca ceea ce gandeai tu odata, poate gandi si cel care te ajuta, pe viitor…Adicaaaa :) sa nu vina vreodata astfel de momente :)
BUCEGI NATURA 2000 
Bravos.Poze,figuri si-alte alea.Pai normal ca o faci pe-a boss-ul si nu te mai complici de cand ai hardul meu cu toate conturile din Elvetia…L-ai luat pe Matrix sa-ti faca toata munca.Sau ma rog…i-ai lasat segmentul 40+ :) :) :)
ApreciazăApreciază
Mai SNV gandim deseori asemanator…sa fie de la dragostea aceea de mama, impartita? :))) Hardul acela este o poveste deocamdata, daca e ceva pe el o sa scriu…daca se cuvine :) Lasa, a muncit putin si Matrix, sa nu-l lauzi ca-i dau penele :))
ApreciazăApreciază
Acest articol mă duce cu gândul la un lucru : dragostea faţă de aproapele nostru.
„Iubeşte-ţi aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Pentru unii poate stârni ironii sau zâmbete,nevrând să accepte că acest lucru se poate îndeplini începând cu paşi mici.
„Nu dispreţui lucrurile mici;o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.”
„Cu un zâmbet poţi săruta un suflet.”
Suntem în Postul Mare ( au trecut 1 Martie, 8 Martie, babele, mucenicii, toate; pot reveni cu picioarele pe pământ). Este o perioadă mai specială.Ar trebui să încercăm măcar puţin să ne
mai adunăm din risipirile acestei vieţi zbuciumate,să coborâm mai adânc în noi,să ne înălţăm mai mult gândul către cer,să ne hrănim mai mult spiritul şi mai puţin trupul.
Sunt lucruri pe care ar trebui să le facem tot timpul,indiferent dacă e post sau nu : dragostea, bunătatea, milostenia, rugăciunea, smerenia, răbdarea în necazuri, răbdarea în ispite, iertarea, ţinerea păcatului la distanţă.
Este un pasaj in Biblie despre „Dragostea şi bunurile ei” care îmi place foarte mult şi pe care îl scriu aici,pentru că eu cred că e bine a fi oricând reamintit :
” De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor,iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă,şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fiu ars,iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare,dragostea nu pizmuieşte,nu se laudă,nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă,nu caută ale sale,nu se aprinde de mânie,nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate,ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă,toate le crede,toate le nădăjduieşte,toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.”
ApreciazăApreciază
Mariana, iti dai seama ca acest indemn cu iubirea aproapelui pare pentru unii ceva utopic sau rupt de realitate…ceva ca o poveste, ca un basm. Acel pasaj cu iubirea aproapelui este de fapt esenta oricarui crestin.Este greu pentru cate unii in astfel de vremuri, sa te gandesti si la altii dar tocmai in astfel de timpuri se arata credinta fiecaruia si calitatea noastra umana.Desi Postul Mare ar trebui sa ne ridice si sa ne faca mai sensibili la cei din jurul nostru pentru multi marea problema este ca s-au scumpit ouale :). Deci trupul primeaza iar noi nu suntem doar trup mai trebuie sa ne hranim si sufletul…iar pentru el nu se gaseste de cumparat hrana, aceasta se produce, rezulta din ceea ce facem pentru altii…
Multumesc pentru acel pasaj cu dragostea si pentru indemnurile potrivite pentru aceasta perioada!
ApreciazăApreciază
Din pacate sunt foarte multi astfel de imprudenti,plecand pe munte fara cea mai vaga idee despre traseu,fara o minima documentatie,pregatire fizica,cu echipament inadecvat conditiilor.Unii ajung la blocaje psihice,avand impresia ca totul este impotriva lor si fara ajutorul cate vreunui Matrix nu se poate sti ce s-ar mai alege din ei…In cei peste 55 ani de cand umblu pe coclauri, am intalnit destule situatii in care vrand-nevrand a trebui sa ma implic in a ajuta pe cate cineva,uneori grupuri mari, plecati la noroc si ajunsi la disperare…Si dintr-o plimbare lejera ,aparent fara probleme,pentru unii se poate ajunge la neintamplate…Si uite cine vorbeste? Inca mai trag ponoasele pentru o clipa de neatentie,de acum 6 saptamani…
ApreciazăApreciază
Poate odata povestesti Crisan o astfel de intamplare, ar fi util pentru multi! Unii, ca acea doamna, au avut norocul sa dea peste cate un Matrix de munte :)
ApreciazăApreciază
Asa cum doamna nu cunoaste Bucegii la fel de bine ca tine, poate ti s-ar intampla si tie in alta parte, de exemplu in Delta, sa mergi si sa nu cunosti trasee .Toate drumurile duc la Roma, asa ca si cum spunea doamna ,cu telecabina ar fi ajuns in cele din urma dupa parcurgerea unei distante si pe jos in locul dorit. :)
ApreciazăApreciază
Mie nu mi s-ar putea intampla, pentru ca nu merg undeva fara o pregatire prealabila…ajungea ea in vreo cateva zile si la cascada…cu telecabina :))
ApreciazăApreciază
Aici nu e vb. de a cunoaste sau a nu cunoaste o anumita anumita zona sau traseu.In cei peste 10 ani de experienta cu grupuri de turisti,am tras concluzia ca ei sunt impartiti in doua categorii si anume cei care se bucura si apreciaza orice moment petrecut in natura,de cealalta parte fiind cei pe care poti sa-i duci si pe Himalaya,ei intrebandu-te dupa 5 minute: „-Si dupa asta unde mai mergem?Ce altceva mai vedem? „. In timp ce primii sunt dispusi la un efort sustinut chiar daca nu sunt intr-o forma fizica de invidiat,cei din a doua categorie,nefiind motivati sau macar interesati de frumusetile naturii,vor ceda si se vor opri unde gasesc prima cabana sau popas,in viziunea lor nejustificandu-se efortul.Asa ca dupa parerea mea ,in ceea ce priveste turismul si implicit efortul ce trebuie depus ,e doar o problema de perceptie a fiecarui individ in parte.
ApreciazăApreciază
Asta e in loc de concluzie…aplauze :)) Cam asa este, fiecare cum i se pare,cum intelege :)
ApreciazăApreciază
10 zile fara posturi noi. S-a intamplat ceva ?
ApreciazăApreciază
Nu, prietene, acum cateva zile am scris :) Multumesc, nu-ti face griji :)
ApreciazăApreciază
Eu m-am obisnuit deja,acum stiu daca s-a intamplat ceva in functie de ultimul post.
Am devenit un fel de Baba Vanga… :) :) :)
ApreciazăApreciază
:)) Nu stiu daca a coborat in siguranta sau nu, prefer sa nu ma gandesc :)
ApreciazăApreciază