Parintele Ioanichie Somcutean pasind spre Portile Raiului…ultimul drum omenesc, primul inceput ceresc

La postul scris in 20 februarie ne-am intalnit multi…si credinciosi laici si preoti si calugari…chiar si atei. Cu putina lepadare de sine, de mandrie si orgolii, am trecut unii peste vorbele altora reusind sa nu intinam acel moment.

Unii au fost la inmormantarea parintelui Ioanichie la manastirea Sfanta Maria din localitatea Rus, altii la slujba de pomenire de la biserica Sf. Ilie din Sinaia…de asemenea, parintele a fost purtat cu gandul pe ultimul drum de mult mai multe persoane.

Fiecare ni-l vom aminti dupa urmele pe care am vrut sa ni le lasam in suflet…mai adanci sau mai putin adanci, depinde daca au trecut sau au ramas cuvintele sale in noi. In comentariile scrise, acele oglinzi ale sufletelor noastre, am avut onoarea sa-i citim pe aceia care au fost aproape de parintele, multe alte mesaje au ramas in casuta de mail, autorii nedorind publicarea lor…pe altele le-am sters eu.

O persoana, nu stiu cine este, poate ne cunoastem sau nu, a dorit sa postez o imagine cu parintele Ioanichie…o ultima imagine a sa, pana la Reintalnire.

Imi cer scuze dar nu am dorit sa postez o poza care sa fie copiata repede…sa va spun si de ce. Mai intai persoana cu pseudonimul „AMOS” mi-a trimis poze avand incredere, in al doilea rand poza facuta de mine parintelui si postata in ziua decesului acestuia a ajuns prin toate locurile posibile. Problema nu consta in faptul ca ajunge la persoane care l-au iubit, la cate unii le-am trimis-o eu la rezolutie normala. Am vazut acea imagine postata pe un site unde ar fi trebuit sa fie ultimul loc in care sa apara. Un tabloid…care scrie despre alte aspecte ale societatii, mai putin morale.

Peste scrisul meu cu „arhiva buceginatura2000” au trecut urias si pe diagonala numele tabloidului…astfel am avut motiv sa le cer indepartarea pozei cu parintele. Nu avea ce cauta acolo un asemenea om. Jurnalistii au sters poza…si le multumesc! L-au lasat doar pe un politician despre care se spune ca venea des la parintele. Asa o fi fost…multi mergeau la schit destul de des, mai des ca mine, ca altii, sa se roage de sanatate, de bine…doar pentru ei!

Sa va prezint si o alta situatie: aceeasi poza cu parintele stand pe un scaun si citind in fata schitului am gasit-o de putin timp, de cateva ore pe site-ul Patriarhiei, basilica.ro,  ilustrand mesajul Patriarhului. Bineinteles au sters sursa, locul de provenienta al imaginii…nu ca ar conta vreun pic cand vorbim de parinte.

Dar asa, nu avea Patriarhia nicio poza cu parintele Ioanichie? Incredibil de cata pretuire s-a bucurat! Si au continuat pe aceeasi linie…noi conducem oile, noi putem face, noi luam, ni se cuvine…daca imi spuneau le trimiteam mai multe, fara vreo pretentie! Se vor supara…posibil!

Pana una alta, sa trecem peste aceste slabiciuni omenesti ce ne domina si sa ne amintim cu drag de Parintele Ioanichie Somcutean, ctitorul schitului Sf. Ana. Mai sunt si altii denumiti ctitori ai acelui locas, gresit insa…unii dintre noi, care strabatem cei 300 kmp ai Bucegilor de mici copii si de cateva ori pe saptamana, stim adevarul. Schitul exista…ei doar l-au restaurat in sensul ca l-au inaltat, extins, adaugat alte constructii.

Cam asa au stat lucrurile! Si inainte de a rosti Doamne-Ajuta mi se pare mai prioritar sa-i multumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipa a vietii noastre!

Despre parinte, vom mai vorbi…cu voia LUI!

22 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Mihaela C.P. spune:

    Pot sa zic ceva? Cred ca mai bine ar fi fost sa lasi o poza a lui de cand era viu, ca sa ramana in memoria celor ce l-au cunoscut asa cum era.
    Pana la urma viata calugarilor este numai o pregatire pentru ceea ce urmeaza dupa stingerea ei, asta pare sa fie chiar scopul vietii lor, asa ca nu este motiv de regret incetarea unui calugar din viata.Cum spui si tu, este primul pas catre portile raiului , in care parintele a crezut cu tarie :).

    Apreciază

    1. Pai a fost un post cu parintele cand a murit si am pus o poza de cand traia dansul…acum am postat o poza cu parintele pe ultimul drum. Intr-adevar…acum daca si-a implinit menirea va fi acolo unde trebuie!

      Apreciază

  2. AlmajanTeodora spune:

    Nu strica o poza cu el de cand era viu :(…Macar imi mai vedem unchiul viu…dar este buna shi asta….chiar a fost un om bun…a ajutat foarte multa lume…Multumim tuturor persoanelor care au fost alaturi de el!

    Apreciază

    1. O poza cu dansul cand era printre noi am postat in ziua de 20 februarie ati si vazut-o inramata daca ati fost la inmormantare. Mai este inca una publicata la un post din 2010, cu titlul „In ajunul Craciunului mergeti…”. Voi posta o alta la implinirea celor 40 de zile.

      Apreciază

    2. edi spune:

      BUNA SEARA, L-AM CUNOSCUT PERSONAL PE PARINTELE IOANICHIE A FOST UN PREOT ADEVARAT,UN OM DEOSEBIT CU MULT CARACTER.

      Apreciază

      1. Salut, intr-adevar, important este sa ne amintim de exemplul sau.

        Apreciază

  3. mariana spune:

    Articolul „În ajunul Crăciunului mergeţi la ‘Pustnicul Bucegilor’!” este publicat în data de 23.12.2009,pe acest blog.Găsiţi şi acolo o fotografie cu părintele Ioanichie.Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace !

    Apreciază

    1. Intr-o zi de 23 a si fost ingropat. 23 februarie. Tot intr-o zi de 23 februarie, cu totul alt an, in viata mea s-a produs o schimbare uriasa.
      Dumnezeu are grija de el!

      Apreciază

  4. Amos spune:

    Adrian, dacă doresc poze cu părintele viu si nu le-au avut inseamna ca au trait intr-o mare lipsa. Daca nu ne plac pozele cu părintele cu trupul adormit inseamna ca nu ne gandim la sfinți, nu ne gandim la moarte, nu ne gandim la mantuire. In privinta pozelor cu oameni morți eu nu sunt de acord cu ele, dar cuviosul cu trupul așa adormit inspira atata liniste și pace si pozele la fel. Sa nu uitam apoi de îndemnul părinților din Pateric „dacă vrei sa lupți pentru mantuire trebuie sa te gandesti in fiecare zi la moarte”. Sa nu fie dupa dorintele noastre, ci dupa splendida realitate.Dumnezeu cu noi.

    Apreciază

    1. Amos, stiu ca este nepotrivit sa te rog sa intervii, dar daca o poti face, fa-o de cate ori crezi ca este necesar. Multi dintre noi, si nici eu nu ma consider prea bun, suntem prea prinsi in materialism, refuzam sa ne punem cealalta pereche de ochi, ai sufletului. Viata parintelui pe Pamant nu a luat sfarsit, acum incoltesc semintele sale in multe locuri, acum stiu si unii pe cine au avut, dar noi nu am stiut sa privim cum trebuie. Poate ca au nevoie de el, poate ca simt asta…
      Am vazut in sicriul parintelui un mic tablou cu imaginea sa…aceeasi poza facuta de mine, l-am insotit si eu putin, asa a fost scris, sa fiu eu singurul care sa-i faca poze…dupa cum au fost persoane unice care i-au urmat intocmai invataturile si acum stau in liniste, modestie. Sper sa inteleaga ca degeaba avem cunostinta daca nu o si aplicam. Este greu bineinteles, nu oricine isi poate pune in cap o anumita parte a clerului, cum a facut parintele.
      Am atatea de povestit despre dansul…mereu notam ce spunea mie si altora. M-am dus la el cu un amic mai voinic, pe la 100 kg si parintele l-a privit si i-a spus, fara sa-l cunoasca „mananci, bei, la altii nu dai”…dar el nu s-a prins pe moment de vorbele parintelui. Mai tarziu…
      Sa stii Amos, dar stii mai bine, ca unii sunt educati gresit, preotul si oricine altcineva, nu ne poate substitui sufletul, nu ne pot apropia de Dumnezeu in locul nostru. O mie de acatiste daca da cineva si donatii nu inseamna nimic pentru EL…daca nu sunt date cu acel temei ce ne apropie de EL. Acum circa trei saptamani am vazut la o manastire la noi in zona, pe un domn ce baga cativa zeci de lei in cutia milei. Nu-i indesa oricum ci in vazul tuturor. Acelasi domn, ce are un penultim tip de Mercedes, gonea niste copii in fata manastirii din Sinaia pe la inceput de an cu aceste cuvinte: „La Paris, la Paris…n-auziti? La Paris”. Iar copii i cerusera 1 leu. Astfel de gesturi cu indesarea banilor in vazul tuturor sunt lipsite de valoare…pe ascuns a fost incercat si i-a trimis pe bietii copii la Paris, sa ceara pe acolo…in fine, fiecare este cum vrea sa fie…
      Cat priveste poza cu parintele in sicriu, au fost formulate cateva opinii…mie mi se pare altfel si sper sa nu ofensez pe cineva: un trup, atat…pentru mine este un trup de la care s-a ridicat Duhul Sfant. Chipul parintelui in viata era atat de luminos si bun…se vede clar o schimbare. Cum am privit imaginea, pentru care iti multumesc inca o data, acesta a fost primul meu gand. Dumnezeu a pus in fiecare scantei dumnezeiesti iar cand acestea isi infaptuiesc misiunea se intorc de unde au plecat. Noua ne-a ramas trupul si ca dovada ca nu materialul ne guverneaza…chiar daca ne inspaimanta chipul mortii trebuie sa stim ca nu se sfarseste in astfel de momente, totul!

      Apreciază

  5. criscar50 spune:

    Poate ca este doar o impresie,dar figura parintelui Ioanichie mi se pare luminata de un zambet,expresie a fericirii pentru calea pe care a luat-o…

    Apreciază

    1. Crisan, depinde de fiecare…

      Apreciază

  6. Stelian spune:

    L-am cunoscut pe parintele Ionica in urma cu multi ani la schitul Sf.Ana. Pe atunci nu arata ca acum, era mult mai simplu, nu vreau sa intru in detalii. De atunci de cand l-am cunoscut faceam ce facem si mai treceam pe la el cautand o binecuvantare si o altfel de vorba. Dumnezeu sa-l odihneasca pe parintele nostru!

    Apreciază

    1. Stelian, crezi ca parintelui i-a fost vreodata teama sa spuna ce gandeste? S-a intamplat ca nu au fost luate in calcul si alte aspecte…pentru cine ridicam un loc de cult, pentru noi sau pentru EL? Vezi bine daca esti din zona ce se intampla la manastirea Caraiman…unde vara se arunca o multime de bani intr-un lac cu pesti colorati iar la portile manastirii striga copii si batrani de foame. A venit inghetul si banii au inghetat… Orice om cu putine cunostinte religioase isi da seama ca Iisus este pe acolo printre cei de pe la porti!

      Apreciază

  7. FLORIN.S spune:

    MAINE SE IMPLINESTE 1 AN DE LA MOARTEA PARINTELUI IOANICHIE.DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA SI SA NE VEGHEZE DE ACOLO DE SUS UNDE SE AFLA!.L-AM CUNOSCUT PERSONAL,ERA UN PREOT DEOSEBIT,CIND TE AFLAI IN PREAJMA DANSULUI SIMTEAI O LINISTE SI STARE DE BINE CE NU POATE FI DESCRISA…FLORIN.S.

    Apreciază

    1. Asa este, Dumnezeu sa-l odihneasca…Parintele avea har, il avea pe Dumnezeu, mereu, in orice clipa…

      Apreciază

  8. pexan spune:

    cind sa imbolnavit i-au dat viteza de la manastire si asa intr-un picior cu ajutorul enoriasilor a reusit sa ridice schitul

    Apreciază

    1. Stiu ca actualul staret de la manastire nu prea il avea la suflet. Se spune si ca in ultima parte a vietii sale, adica dupa ridicarea schitului, nu au dorit sa-l primeasca la manastire, bolnav fiind. A existat o neintelegere imediat dupa ridicarea schitului, parintele Ioanichie nedorind sa fie subordonat schitul, manastirii Sinaia. Desi si-a petrecut o mare parte din viata la manastirea Sinaia si multi de acolo si-l amintesc cu drag, in ultimii sai ani de viata, a fost bine primit de catre staretul manastirii „Inaltarea Domnului” de la Cota 1000. Acesta din urma a si dorit sa-l ingroape acolo, la Cota 1000 dar dorinta rudelor a fost alta.

      Apreciază

  9. emil spune:

    Nu demult m-am intalnit cu parintele Traian,fratele parintelui Ioanichie care seamana fizic aproape izbitor cu parintele, adevarul este ca parintele Traian cunoaste foarte bine canoanele bisericii si adevarul este unul dureros: Au vrut fetele bisericesti din Sinaia cu adevarat sa-l ingroape pe parinte acolo? Cu toate ca parintele Ioanichie si-a exprimat clar dorinta sa fie ingropat aproape de satul sau natal si efectiv daca bunul Dumnezeu ii mai dadea viata, se retragea la manastirea Rus, totusi parintele Traian a pus o intrebare atunci manastirii , intrebati care a fost raspunsul! Dumnezeu a randuit ca parintele sa se odihneasca acolo unde a vrut!

    Apreciază

    1. Buna ziua,
      Am aflat si eu ulterior adevarul. Va multumesc si va doresc numai bine.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.