Citeam o intamplare traita de Alexandru pe http://fosile.wordpress.com/2011/02/12/coborire-in-noapte/ si mi-am adus aminte de un lucru: eu pe blogul acesta am sarit o etapa, scriu doar despre prezent si mai nimic despre trecut :) …ma refer la munte.
Pana in anul 2007, an in care am considerat că si altele sunt prioritati si ca muntele trebuie protejat, am tot trait o multime de aventuri pe Bucegi, atat de multe incat astazi doar „perfectionez” ce am invatat. O sa ma refer putin la perioada 2001-2007, cu zeci de iesiri pe munte anual…altii nu cred ca ar avea curajul sa scrie ce scriu acum :)
Bucegii astazi
Zapezi linistite si adanci
Nu am scris, dar orice legenda si orice colt mai ascuns al muntelui nu a scapat neverificata/nescotocit. Am sapat prin pesteri, pe altele le-am inchis impadurind intrarea cu puieti de brazi sau molizi, plateam cazarea la unele cabane 4 persoane si seara dormeam 8 ca deschideam ferestrele si intrau ceilalti, altii mai cumparau cate o oaie, noi lemne de la reprezentantii legii :)) ca sa nu ne mai obosim sa aducem de la distante mari…
Dupa 2007 le-am abordat pe unele mai altfel…dar spiritul de aventura este acelasi. Altii s-au cumintit dupa casatorie, copii…eu merg pe munte la fel ca acum 5, 10,15 ani. Deci cand vorbesc sau merg pe Bucegi chiar si stiu cu ce se „mananca” muntele…dar este bine sa pari mai asa ;) altfel se intelege ca te lauzi…oricum imi pot da cu parerea binisor despre cam orice de prin Bucegi…si inca mai invat, pentru ca mereu inveti :)
Si pe munte nu merg cu oricine indiferent cine este sau ce este…ma uit in ochii lui, cateva fraze si gata iti dai seama daca are probleme cu „motorasul”. Recent un sofer de la Stana Regala striga dupa mine ca este inaintea noastra, pe drum, o doamna care merge de una singura si sa o luam in grupul nostru…cand ne-am apropiat, dupa un minut stiam ca este posesoarea unui adevar doar de dansa descoperit si insusit. Te legi la cap cand nu te doare :) persoane din acestea sunt isterice, nebune, imagineaza, intri intr-o gramada de belele, bine ca avea un alt traseu decat al nostru…i cam parea rau unui prieten, dar nu orice zboara se mananca sau…Noroc ca sunt unii tineri ceva mai maturi ca altii, mult mai in varsta…temerari prin prudenta :)
Poze de la Cascada Urlatoarea, mi le-a trimis un prieten ce a fost astazi acolo:
Cascada Urlatoarea inghetata
Traseul turistic Busteni-Cascada Urlatoarea
BUCEGI NATURA 2000 
Ai talent…de povestitor :)
Faine poze!
ApreciazăApreciază
Am trait fiecare an si fiecare excursie pe munte…cu pasiune :)) In timp apare si intelepciunea, sporadic :))…da, ai dreptate, si talent de povestitor printre alte „talente” :))
ApreciazăApreciază
Stii cum e,unele le scrii cind vin,altele le mai alegi.Ca nu sint pentru chiar oricine.
Cind esti intr-un loc cu obisnuiti a astfel de loc,poti sa le spui si vor intelege ce trebuie sa inteleaga si vor accepta ce altii n-ar putea intelege.
De aceea zic,e bine ca le mai alegi si tu.
Pe de alta parte,tu acum esti pe felie,normal ca trebuie sa-ti urmezi calea.
Da-i inainte si griji in acelasi timp!
ApreciazăApreciază
Nu sunt pentru oricine, mai invat chiar si eu, multumesc, sunt de ani de zile mai atent, mai altfel…nu asa profan :) Intai trebuia acumulata experienta de viata, de munte…
ApreciazăApreciază
invatam visand,dar mai ales experimentand,traind intens, nemijlocit,uneori excesiv,insa mereu cu pasiune.Asa crestem,ne…inteleptim, sufletul,spiritul ramanandu-ne viu,in sensul trairii autentice.La nenumarate aventuri …controlabile!
ApreciazăApreciază
Si inainte erau controlabile in sensul ca nu se depasea o limita, incercam experimentand, cand lucrurile tindeau spre altceva se opreau…de fapt nu imi amintesc sa imi fi luat un risc inutil, doar cand exista un scop bine intemeiat…acum este mult diferit de exemplu de anul 2005. Fiecare lucru se realizeaza cand i vine timpul, trairile sunt la fel insa :))
ApreciazăApreciază
Moooaaama…pai daca iti contabilizeaza cineva „faradelegile” iei pe viata + cativa anisori de munca silnica :) :) . Gata,nu te mai cunosc fiindca nu vreau sa fiu identificat ca avand de-a face cu un „vietas” :) :) :) .
Acum vorbind la modul serios consider ca ar trebui sa expui mai pe larg toate intamplarile hazlii.Poate nu intr-un blog separat,dar sa deschizi subiecte pentru fiecare in parte.Ar fi ca un fel de povesti la gura sobei si consider ca multi le-ar parcurge cu placere.Bine,stiu ca o parte sunt prea orgoliosi,prin urmare considera ca „doar” experientele lor sunt haioase si interesante,insa mai sunt si din astia ca mine carora le-ar face placere sa asculte istorisirile unui „muntean”,mai ales a unuia care s-a nascut si a crescut la poalele Bucegilor,care se trezeste si adoarme la poalele lor.E doar o idee,sa-si dea cu parerea si ceilalti.
Sper sa nu te bage astia in zeghe dupa prima „marturisire” :) :) :)
ApreciazăApreciază
Ce „nebun” esti si tu SNV :)))) daca ne cunosteam atunci eram printre primii la diverse „actiuni” nu ca ar fi tarziu in prezent pentru altele :))) „Faradelegile” au fost frumoase pentru ca erau lucruri minore, bine ne-au mai si prins dar se mirau prea tare de cum le faceam si scapam mereu doar cu avertisment sau cu niste beri la Padina, Piatra Arsa. As povesti eu, ma voi gandi in ce fel si ce sa scriu, sa nu se inteleaga vreun indemn :)) ,lucrurile le faceam odata :)) Nu ma bagă in ceva pentru ca multe sunt cunoscute si au fost „tratate” la momentul respectiv :)) Este o mare diferenta intre primii ani de dupa 2000 si cei de dupa 2007, m-am mai scolit, nu pot fi facute comparatii :)) Iti dai seama ca am si eu ceva „experienta” sunt „batran” :) altfel nu ma apucam cu mainile goale de protectia Bucegilor :)
Si am o memorie destul de buna, in sensul ca daca ai fost cu mine acum 10 ani intr-un loc iti spun azi si ce vorbeam si cu ce eram imbracati, ce am mancat, detalii :))) Mai vorbesc cu unele cunostinte cu care nu m-am mai vazut de mai bine de 10 ani si cand le amintesc situatii traite se mira foarte tare cum de nu am uitat…dar daca mi-a placut istoria, mi-a placut si memorarea datelor :))) Sa stii ca nu le voi povesti prea des, dar azi este o zi mare :)) acum 11 ani fix, scapam de sclavia armatei.
Tot vorbeam de struguri luati din curtea comandantului…adunasem asa de multi pentru vreo 20 de persoane :) nu singur. A doua zi eram in biroul comandantului ne spusese cineva. Pur si simplu omul nu accepta ca reusisem sa trecem de atatea santinele si sa mai intram si in curtea lui :) Dar eu din prima zi analizam dispozitivul de paza si aparare al unitatii asa ca breşe gasisem…daca nu ar fi fost le inventam, gaseam eu ceva. Oricum eram si constiincios, niciodata nu am intrat la arest si era ceva banal, zilnic mai ajungea cate unul intr-un loc unde aveai parte de un tratament degradant, nu mai aveai nume erai „arestatul” si cate altele. Am fost vreo trei din multe-multe zeci de soldati care au scapat de acest supliciu, trebuia sa gandesti rapid :) In timp ce faceam patrula, si cu mine nu pleca nimeni sa se odihneasca :)) am gasit gardul de sarma ghimpata taiat, niste sarme erau sustinute de crengi. Traind de mic prin padure am vazut frunzele deranjate si m-am dus dupa urme, cine taiase procedase inteligent, nu se vedea din poteca pe care trecea patrula. Am raportat comandantului garzii si ala nu a facut nimic…de fapt a facut ceva. Desi existau toate motivele…ca cineva a intrat pe acolo pentru fotografii de pe un punct inalt, dobitocul m-a trimis pe mine si alti doi, dimineata, sa reparam gardul…ca daca nu mi-am vazut de treaba ;) Unii povestesc ce viata faina au avut in armata, eu nu imi amintesc de niciun astfel de moment, doar de din acelea cand le scoteam peri albi APV-istilor si cand fugeam noaptea prin padure la o localnica. Sa fim noi sanatosi :)) ca mai sunt atatea pagini albe de completat, stii cum ne asteapta intamplarile…trebuie sa le chemam, doar :))))
ApreciazăApreciază
Se mai maturizeaza cate unii, sa zicem :)
ApreciazăApreciază
Adrian,normal ca scriu din amintiri.Ce sa spun,cum merg in fiecare dimineata 6 km pe jos pina la munca,iar seara ma intorc?
Sint mijloace de transport,dar daca n-as merge pe jos,as muri.
Si-atunci nu-mi ramine decit sa-mi amintesc si sa le pun pe (hirtie) tastatura.
Sa-ti fie bine!
ApreciazăApreciază
Bravo tie, ca asa te mentii in forma, sanatos…eu o sa ma mai „trezesc” saptamana viitoare la un semimaraton pe muntele Piatra Mare. Pai stai putin, tu poti scrie ca ai o viata de munte in spate, pe cand eu acolo cativa ani :))) Sunt cu ochii pe tine, sa mai prind diverse lucruri, la altele sper sa ma faci tu atent :)) O zi cat mai buna! :)
ApreciazăApreciază
Pai,daca vrei sa vezi din cele scrise in perioada cind inca nu ne vizitam intra pe categoriile „excursii” sau „amintiri” si mai gasesti cite ceva.
ApreciazăApreciază
Am priceput :)
ApreciazăApreciază
@ Adrian,
Bună dimineața !
Interesantă povestea întâmplărilor din timpul satisfacerii
stagiului militar !!!
Nu te supăra, îți spun fără pic de răutate :
– Dacă erai în SUBORDINEA mea, nu aveai nici o ȘANSĂ ca din TREI km, de ALERGARE ÎN TEREN VARIAT să faci numai DOI …….
De ce ?
Pentru simplul fapt că EU eram în fruntea plutonului de alergători și
nimeni nu avea timp de POVEȘTI !!!
Ca LOCOTENENT am fost ALERGĂTOR DE CURSE LUNGI iar ca lt. major, OFIȚER CU SPORTUL într-o unitate cu peste 1000 de suflete așa că, EU CONDUCEAM ANTRENAMENTELE și nu altcineva…
Ai har de bun povestitor și asta nu-i puțin !
Diseară ,( la ora 22.00 ) voi fi pe
ARENA NAȚIONALĂ la meciul STEAUA – TWENTE !!!
FORZA STEAUA !!!
Cu prietenie,
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Buna dimineata d-le Aliosa :))
Trebuie sa faceti o diferenta, dv sunteti dv si alti ofiteri sunt alti ofiteri, daca erau cat de cat ca dv lucrurile ar fi stat altfel. Pai eu conduceam de multe ori plutonul de alergatori si faceam astfel incat sa nu se oboseasca bietii de ei, urma o zi in care erau umiliti pe toate planurile…pentru ca erau tineri, fortati sa presteze munca gratis, pe langa instructie, chipurile pentru patrie. Nu am vrut sa scriu dar azi, acum 11 ani, la primele ore ale diminetii, undeva, multi astfel de tineri plangeau ca eu plec, am revenit deseori cu telefoane si scrisori sa-i incurajez. Erau tineri cu scoala care veneau la chemarea patriei nu sa fie umiliti ca in evul mediu.Nu imi propun sa fac exercitii de imaginatie daca as fi alergat doi km sau trei cu dv, mie imi era totuna, ca poate intelegeti ca va jignesc, insa mie mi se intampla cu foarte mare regularitate sa mai si reusesc in ceea ce imi propun.Sa facem exercitii cu prajiturile la Turnu Magurele sau cu acel canton…vremurile de care povestim au trecut si au ramas amintirile.Si eu niciodata nu am fost in subordinea cuiva interpretand in stil propriu „ordinele” celor care mi se credeau comandanti, sefi, eu nu dadeam doi bani pe unii dintre ei…altii insa tot respectul, adevarati ofiteri de armata.
Sa castige Steaua si sa va bucurati de victorie! Sa auzim de bine! :)
ApreciazăApreciază
Ei, mulgeai tu vaca? Te straduiai si chinuiai si bietul animal, dar lapte nu cred ca reuseai sa scoti prea mult de la ea. Unde s-a mai vazut orasean sa mulga vaca? :)
Cascada inghetata e, cred, o raritate. Frumoasa, dar arata cat de frig trebuie sa fie acolo daca ingheata apa in cadere libera.
ApreciazăApreciază
N-ai banui cate stiu sa fac :)) Dar nu eram eu maestrul in muls, eu le ademeneam si le legam cu o sfoara, le dadeam cate ceva de mancare, mai rar cu mulsul, dar se intampla…bustenarii si acum mai au unii dintre ei vaci. Cand eram mic erau vreo 200 de vaci iar o ruda avea vaca deci nu sunt chiar asa de oras :)))
La cascada nu mai ajung razele soarelui decat la primavara, cateva luni domneste frigul :)) Iti dai seama ce este acolo, brrr! :)
ApreciazăApreciază
Fotografiile de la cascada sunt iarasi un basm!
ApreciazăApreciază
Le-a facut un prieten, nu Adi.
ApreciazăApreciază