Daca am stabilit ca sambata mergem cu totii undeva…sambata am si plecat, nu toti, dar am fost cativa.
Mai intai, dis-de-dimineata, a trebuit sa-mi astept sotia de la spital…m-am intalnit cu ea, m-a asigurat ca nu face vreun efort, ca se va odihni, ca are ceva de rezolvat pana vin…si eu am plecat cu prietenii. Dupa niste ore, unde ajunsese ea? :))) Pe la un salon, apoi pe la niste prietene, categoric a simtit un imbold sa se odihneasca in acest mod :) Am stabilit sa ne intoarcem in acelasi timp acasa…adica pe la ora 18, din directii diferite.
Sa revin la aceasta zi. Dimineata ploua intr-una, fara gand sa se opreasca. Uneori era lapovita. Totusi am plecat, unii din Sinaia, altii din Busteni…la refugiul din Valea Spumoasa. Cine sa se gandeasca la un gratar si intalniri pe acolo in afara de noi.
Cu toata ploaia si ninsoarea, lemne ude, evident ca era imposibil sa nu aprindem focul. Unora li se mai si intampla aprinderea aceasta :)
Asa era prin padure
Refugiul din Valea Spumoasa si vatra de foc in dreapta
Am zis sa ne facem cate o poza…pentru posteritate. Dovada ca am infruntat vitregiile naturii :))) Deci daca va era „dor” de fatza mea :))) Numaram fulgii de nea… :) „Priveam fara de tinta in sus…departe in zari albastre dus” :)))
Aici, urcam sa adunam lemne. Si cat urci si nu sunt lemne :) Totul a fost strans de ani de zile. Undeva sus, la sute de metri, langa stanca muntelui, mai gasesti cate ceva… cateva lemne erau si pe langa refugiu stranse, dar nu ne folosim de munca altora, daca este nevoie ne strangem noi. Cine stie in ce moment va fi nevoie si cine va avea nevoie de stocul minim de lemne adunate acolo…
Si uite ca l-am aprins, pe ploaie, cu lemne ude, hartie si doua bete de chibrit
M-am gandit eu la un moment dat sa pozez si imprejurimile…
Pe firul apei
Mai departe…
Pana aici…Ajunge! :) Ploua destul de tare!
Dovada ca unii mai tin si post…
Si nu stateau de loc sa-i prind in poza pe toti, cand patru-cinci in fata, cand doi-trei in urma, pana la urma am pozat cati am prins :) A fost o zi foarte reusita! In Valea Spumoasa s-au scris multe dintre amintirile frumoase…
……….
Pana aici am scris aseara, dar abia azi le postez.
Aseara, sotia era in pat, se uita pe o carte…dupa o zi plina, in care alesese „sa se odihneasca” intr-un fel cel putin surprinzator. Si m-am gandit eu ca nu am strans-o prea mult in brate, de bun venit…practic e si cam greu cu burtica :) Asa ca m-am dus langa ea, i-am luat cartea, am inceput sa o mangai, o mie de pupici pe toata fatza, si dupa 5 minute era in lumea viselor :))) Intuisem eu ca de aceea nu avea somn :))
Acum dimineata dau sa cobor din pat, dar o mana mi se pune autoritar dupa gat…asa ca mai pleaca daca poti. Deschideam cate un ochi pe furis ca sa intrezaresc momentul cand pot fugi si pana la urma am reusit sa ajung in oras sa cumpar ce trebuia :))
BUCEGI NATURA 2000 
:) Un articol cu de toate. Amintiri de ieri si de acum 10-15 ani… Imi place faptul ca tii post ca si mine. :D :D :D Nu pot sa tin post. Decat sa mi se faca rau de pofta de cine stie ce, mai bine mananc de toate. Tot pacat e si daca iti e pofta. Si la urma urmei cred ca e mai important cum te porti cu cei din jur dact ceea ce mananci.
Dragut refugiu , dezolant peisajul pe care l-ai fotografiat (saracii braduti par pierduti de Mos Craciun intr-o lume impietrita), iar despre apele de munte, numai de bine. Si pe mine ma fascineaza saltul lor printre pietre.
ApreciazăApreciază
:) Ai vazut ce post pot sa tin :)) Bineinteles ca nu imi doresc eu cu adevarat sa tin post, iar de la dulciuri nici atat… Dar sunt lucruri de la care ma abtin in anumite zile :))). Stii ca se spune ca diferenta consta in ce scoti pe gura :) Refugiul este foarte primitor, vremea insa a fost cum a vrut ea…apa aceea curgand printre covorul de muschi reprezinta ceva frumos pe orice timp! Revenind la post, uneori gasim scuze, dar adevarul este ca postul inseamna mult mai multe lucruri decat a manca necumpatat!
ApreciazăApreciază
Hai pe munteeee…
Lasa grijile marunte
Hai pe munteeee…la izvor ..
Superba iesirea voastra !
ApreciazăApreciază
Chiar a fost reusita, cu toata vremea de afara…inauntru era bine si cald. Azi cred ca este momentul unei pauze :) voi merge doar pana la manastirea Caraiman ca e aproape…ca sa vin repede ca face ceva bun Oana, si imi este gandul numai acolo :))) Multumesc pentru imn! :)
ApreciazăApreciază
@ Adrian,
Frumoase amintiri……„ era foarte frumoasă,cu părul lung, negru,cu ochi căprui , trăsături fine … ” , tu aveai 17-18 ani ( nici nu mai știi sigur….., de unde se vede că erai îndrăgostit lulea .. ) ea, vreo 38 de ani …
Îmi închipui ce viață frumoasă ai dus…
Pe bună dreptate ai fi vrut să țină cât mai mult…
Și eu, tânăr locotenent, când aveam 22 de ani am cunoscut o profesoară cu părul lung, negru,cu ochi căprui pătrunzători, trăsături fine, corp de invidiat, mișcări de balerină și suflet minunat de doar 28 de ani dar, n-a fost să fie……
Cât despre „ POST” să țină DUȘMANII ȚĂRII că poate așa scăpăm de ei !
De ce nu mai vii pe la mine
Unde-i cald mereu și bine
Să bem un pahar cu rom
Și să ascultăm colinde ?
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Nu eram foarte indragostit, ca ea ma invata sa nu fiu :))) Eu cred ca anumite lucruri apar in viata noastra cu un scop, daca il deslusim e foarte bine. A fost un lucru care trebuia sa vina pentru ca trebuia sa invat ceva din el…si ma bucur ca asa am scapat in acea perioada de anturaj, baietii, chefuri si prostii :))
D-le, de obicei despre post se spune ca inalta sufletul, dusmanilor de care vorbiti, ai nostri, ai tarii, eu le-as dori sa prinda viitorul canal Bucuresti-Giurgiu. Si tinand cont la cate au facut chiar este o urare de bine pentru ei!
Am fost de dimineata la dv, am ascultat acel imn dacic! Mai revin cu placere :) Multumesc!
ApreciazăApreciază
Fie-ţi săvârşire toate visurile, omdemuntepovestitor, acelea ale tuturor privirilor înspre, cele încă nepetrecute şi nici un gând de trunchi frânt să nu te troienească. Cred că ai avut o altfelstare când ai scris aceste crâmpeie din tine-spus, străruind asupra unora, din care s-au desprins altele. Soţiei tale îi doresc întinderi liniştite de clipe, alături de tine, tu,câteodată ca un clocotitor fluid ce curge printre acele stânci-umblet ale tale. Mi-a plăcut euforia ta, pe alocuri ghiduşă, cu care îmi pare că ai povestit.
PS
Chestia cu postul mi se pare ipocrizia supremă a unora care, înfrânându-şi ispita cu chin, de parcă şi-ar fi smuls limba, se ţin departe de merinde, dar nu şi de la a-i „colinda” pe alţii în gânduri cu ochi piezişi; cred că ar trebui să ne curăţăm mai degrabă sufletele, ale unora demult nemaifiind fără de prihană, cred că ar trebui să învăţăm a ne recrea, pentru că despre asta este vorba în taina Crăciunului; este Creaţie din nou, ne recrează, cum îi spuneam domnului Alioşa…de mai putem, de mai vrem, de mai cunoaştem această Taină…cred că ar trebui întru ascultat să trecem mai des unii printr-alţii, lucru la care unii au renunţat demult…cred că ar trebui să înţelegem cum sa reînvăţăm să renegociem nişte sensuri, ale unor cuvinte, cum ar fi :”am întâlnit” ceea ce nu’i totuna cu a fi ştiut a privi mai întâi de aproape iar apoi pe dinăuntru, acel suflet, acele suflete.
Cam despre asta ar trebui această vreme…nu doar una a colindelor în sunete, ci a colindării prin noi, prin alţii, cu un văz desăvârşit şi pur.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru cuvintele frumoase :) M-am molipsit si eu de curand cu anumite ghidusii. Intr-o seara/noapte am ras fara oprire de un fapt. Era ceva cu un rege :)))
Referitor la post, bine ai spus-o. Ca unii:
„se ţin departe de merinde, dar nu şi de la a-i “colinda” pe alţii în gânduri cu ochi piezişi”
Comentariul este cea mai frumoasa chestie pe care am citit-o in pragul acestor sarbatori. Poate, de vrei, o sa te rog sa-mi dai acceptul sa folosesc anumite pasaje din el, ca un motto la un viitor post!
ApreciazăApreciază
Lasă-mă să ghicesc, deşi aş nimeri-o lesne, dar acum mă prefac că nu…ceva legat de regele neîncoronat al Youtube, majestatea voastră Adrian, sunet de pisc semeţ, fie-vă domnia nesfâşite atingeri într-ale sonorietăţii regatului cu cântece!
Dacă gândul meu, numit în termen generic”comentariu”, cuvânt pe care îl evit, ţi-a atins sufletul, este pentru că astfel a fost şi rostit…îţi îngădui să îl potriveşti oricăror slove vei vrea, după cum îţi va fi dorinţa.
ApreciazăApreciază
:))) Pai bine, tu trebuia sa tii cu mine la faza asta cu regatul :))) Sa nu se supere cineva, sau sa creada altceva in afara de faptul ca este doar o gluma…ma refer eu la cineva :)
Multumesc, sa stii ca voi pune unde este cazul semnele citatului…mi-a placut foarte mult!
ApreciazăApreciază
Adrian, simţul umorului este apanajul oamenilor inteligenţi; le este dat precum chip şi nu doar siluetă provizorie.
ApreciazăApreciază
Stii ca sunt persoane care nu rad la glume de exemplu, pentru ca nu le simt si au alte prioritati, ma gandeam ca si persoanei in cauza i se poate intampla un astfel de moment! :)
ApreciazăApreciază
ce faci…….nu ai zis faza cu beciul
ApreciazăApreciază
D-le Mihai, de fapt prietene Mihai:))) Mai inainte de a comenta citeste primele randuri de la rubrica „Despre mine”. Acolo scrie ceva interesant legat de comentarii. Din pacate, desi prieteni ai folosit un limbaj neadecvat, feisbuchist, mesengerist si chaterist :) prin urmare nu te-ai calificat la aprobarea integrala a comentariului :)))
Faza cu beciul, a? O scriu imediat ;)
Ieri cu noi a venit si un prieten mai neumblat pe cararile montane, dar el este un baiat bun, cunoscator al legilor din aceasta tara, un personaj corect, profesionist in domeniul lui. In celalalt grup care venea dupa noi mai erau si altii care reprezinta statul, legile :) Si pe primul, pentru a-i creste „apetitul”, l-am speriat tot drumul…ca persoanele din spatele nostru cu care vom sta la masa si la foc au un beci unde-i baga pe cei care nu asculta de ei, pe infractori, si acolo i bat bine de tot. El, prietenul, zicea ca nu are cum sa fie adevarat ca de la Revolutie lucrurile au mai evoluat. Eu i l-am indicat pe comentatorul de mai sus, drept un martor care a trait pe viu „experientele” :)) Si povestea era cu alergaturi, bastoane…buuun! Cred ca inima i batea alert! :) La un moment dat ne-am oferit ajutorul. Adica cand vor veni cei din spate sa-i inchidem in refugiu si sa-i batem preventiv, ca sa nu-l bata pe el :))) El zicea ca nu,nu,nu :))) Si ajungem noi la refugiu, vin si cei din spate, dupa scurt timp m-a luat un ras…pe cei implicati nu prea-i incerca. „Ba, ce i-ai zis toate prostiile, uite-l ca a crezut”. Deci Marius scuze! Dar am ras atat de bine…ai grija cu beciu’! :)))
ApreciazăApreciază
Râsul, ca şi plânsul, este o reacţie fiziologică iar ce anume îl declanşează este bine ştiut…şi de ce anume este generat…iar cei despre care spui că au „alte priorităţi”, dă-mi voie să mă încumet a le desluşi care ar fi acelea; multe sau măcar una…precum aceea de a cumpăni dacă li se pare amuzant sau nu ghiduşia cu pricina..cumpănesc dacă să râdă din prima clipă a înfăţişării ei sau să mai adaste gândurilor despre…just kidding.
ApreciazăApreciază
Ai inteles ca de obicei foarte bine :) Unii nu stiu daca este bine ceva sau nu este bine…incepand de la cele mai mici lucruri!
ApreciazăApreciază
Draga de Oana e puternica,dar simte nevoia de tandrete si sa te simta aproape,implicat.///Vreme caineasca,dar v-ati descurcat;nici nu se putea altfel.Daca v-a prins intunericul pe-acolo inseamna ca v-ati simtit bine.Frumoasa vale!///Tintind de mic in sus,departe/Ai devenit un om de munte./Admirativ privind,cu sens,/Chiar profa te-a scolit intens!///
ApreciazăApreciază
Mai stiu sa-mi ofer si eu sprijinul :) Mie mi-a placut vremea pentru ca le-a pus la incercare psihicul…oricum refugiul este la 20 minute de oras deci nu au urcat prea mult prin ploaie/lapovita. Inauntru arata foarte bine, totul este bine pus la punct, exista soba, dulapuri, lenjerii de pat, spatii de dormit…a fost o iesire reusita!:)
Ati facut si rime :)) Pe la 17-18 ani nu prea ai experienta de viata, minte foarte multa, si oricum la capitolul acesta ultim nu ma pot pronunta nici acum. Profa nu prea mergea pe munte, in schimb stia sa-mi dea incredere intr-o perioada in care cei care trebuia sa ma indrepte pe un drum normal, imi bagau tot felul de idei in cap. Bine ca acestea niciodata nu au prins radacini :) Ce faceam bine in opinia lor era foarte prost, citisem biblioteci intregi de carti dar eram „trecator” prin scoala, eram unul dintre cei mai buni din clasa…dar degeaba „ca nu era nimic de capul meu”, la anumite materii nu eram cel mai bun din clasa ci din tot liceul :))) …cu toate acestea „un prost mai mare ca mine nu exista” :) Dintr-o „intamplare” am luat 9,50 la franceza, la bacalaureat, „un noroc ca la barza chioara” a facut sa iau 9,50 la Istoria Romanilor nu faptul ca Mihai Retegan la o lectie deschisa venise sa ma felicite sau datorita faptului ca la teze faceam si lucrarile colegilor de banca, rezolvand trei teze diferite in acelasi timp :) Si exemple sunt destule…
Mi-am gasit un echilibru atunci si am pornit pe drumul ales de mine…deci m-a scolit intens :)))
ApreciazăApreciază
Tu in niciun an nu poti tine postul Craciunului. Aaa, sau ai fi putut, daca ai fi pus pe gratar peste, nu carnati de porc si fripturi :).
Imprejurimile au meritat tot efortul facut pe ploaie pentru fotografierea lor. Foarte frumos.
ApreciazăApreciază
Eu doar in postul Pastelui tin post cateva zile…si mai ales in Vinerea Mare cand nu mananc nimic o zi intreaga, post negru. Dar iti dau dreptate nu pot tine postul Craciunului cum trebuie pentru ca: daca tin post cu mancarea, sigur pacatuiesc injurand sau jignind pe cineva, sau fac aprecieri nepotrivite, sau uit ca sunt in biserica si las telefonul deschis…sunt multi de sau. Postul se tine cu gandul, cu fapta, te apropii de Dumnezeu curat…
Cred ca imi trebuia o balta ca sa iau cat peste ar fi trebuit :) Si cine a tinut post nu a venit probabil si din cauza vremii!
La pozarea imprejurimilor am infruntat o ploaie mai puternica :) A meritat! :)
ApreciazăApreciază
Hai să îţi destăinui ceva, despre care n’ai habar; nici că ai fi putut sau avut cum…când am citit titlul poveştii, în loc de „capricioasă”, ochii mei sau dedat vedeniei; li s-a înfăţişat dinaintea lor cuvântul „capriciosa”…este denumirea unui fel de pizza, într-un restaurant din oraşul meu de adopţie, unde vieţuiesc de mai bine de…o veşnicie, să’i spunem. Cred că am avut un gând de râvnit…dacă aş fi ţinut post, oare ce ar fi putut însemna asta?
ApreciazăApreciază
:)) Normal ca nu as fi avut de unde sa o stiu…banuiesc ca ti-ai luat pizza :) Pai daca ai fi tinut post ar fi insemnat ca trupul se cearta cu sufletul si credinta.
ApreciazăApreciază
Şi să îţi mai spun ceva despre oricare post, Adrian; înseamnă a mânca frugal şi nu de parcă ar fi pe apucatelea; ultima înfulecare din viaţa ta; am o prietenă de care, dacă ai vedea-o cum se năpusteşte asupra unui bol cu fasole bătută, ai zice că e în stare să devoreze până şi recipientul, nu doar conţinutul lui, iar asta i se petrece cu toate felurile de mâncare – nenumărate – de-a lungul unei întregi zile. Dar cred că i se iartă nestăvilirea, cea a datului iama în mâncare, pentru că în spirit e gând curat, precum şi în faptă.
ApreciazăApreciază
Este o pofticioasa inseamna :))) Fiecare ne obisnuim cu cate ceva :))) Sa fie ea sanatoasa…cred ca pe o parte iti place si tie cand o vezi :)
ApreciazăApreciază
Nu, nu…eu sunt cu bodogăneala; aceea a unei grămezi de adjective, aşa, ca să mă aflu în treabă…glumesc…iar ea, ea este una dintre cele mai bune prietene ale mele.
Cât despre ceea ce ai fi putut crede, cum că nu mi-aş fi stăpânit gândul şi mi-aş fi luat o pizza, ei bine…te-ai cam fi putut înşela, lucru şi întâmplat, dealtfel.
ApreciazăApreciază
Mi-am dat seama ca este prietena buna cu tine, dar ma gandeam ca tie drag de ea cand o vezi luptandu-se cu felurite mancaruri :)) Si cu pizza asa am crezut :) Bunaoara azi, am cumparat un cozonac cand am venit de la manastirea Caraiman…acasa plictisindu-ma l-am devorat aproape pe tot, si a trebuit sa ma duc iar in oras sa cumpar altul :)))
ApreciazăApreciază
Tare mi-ar fi placut sa fiu si eu cu voi pe munte.
Avantajul,pe vreme ploioasa e ca nu sint prea multi dispusi sa se plimbe si-atunci tot muntele,toata padurea e a ta.Si-i asa de frumos…
ApreciazăApreciază
Alexandru, a fost o mini-drumetie reusita. Nu era nimeni, era si aproape de oras, nici telecabina nu functiona, nici alti drumeti nu se vedeau, liniste si noi. Atat! Iar in soba lemnele trozneau ca in poveste…afara focul a ars ore bune…nici ploaia si nici lapovita nu l-au stins :) S-au aranjat toate…
ApreciazăApreciază
„…liniste si noi…lemnele trozneau ca in poveste…” Ce frumos le spui…pt. ca le simti! Pana aici a ajuns tihna si mirosul focului de brad…
ApreciazăApreciază
Pai de acolo ne-am urnit cu mare greutate…spre case :)
ApreciazăApreciază