Vineri, in aceiasi zona a izbucnit primul incendiu. Un turist a montat cortul intre jnepeni iar seara a aprins un foc. Probabil a doua zi la plecare nu l-a stins bine sau cand a vazut ca arde a fugit.
In aceiasi noapte s-a intervenit cu bidoane cu apa pentru stingerea focului, insa ieri s-a reaprins. Jneapanul cand arde este greu de stins, fiindca focul poate continua nevazut prin radacinile sale. Atunci, chiar si seful Parcului dl. Iuncu care are o tija metalica in picior a urcat si el o panta mare tinand bidoane de apa in mana.
Ieri, vestea aceasta m-a surprins la un hotel, de vorba la un suc cu cineva. Am plecat cu angajati de la Parcul Natural, nu mai spun ca pana la ora aceea cate am avut de facut. Si ei erau la capatul celalalt al orasului Sinaia. Nu aveam cum sa ajung in timp util cu masina unui prieten sau maxi taxi. Prin urmare, am pornit pe un drum forestier inchis circulatiei publice. Si fuga-fuga, kilometru dupa kilometru, dar parca erau mai multi decat stiam.
Pana la urma, cand mai aveam cam un km m-am intalnit cu ei si am plecat spre Platoul Bucegilor, pe DJ 713. Am urcat tot Platoul pana la statia de telecabina de la Babele, de unde am pornit spre foc cu bidoane de 5 l, cate 4 fiecare. Nu exista sursa de apa prin apropierea acelei zone.
Am ajuns in acelasi timp cu cei de la ISU, Jandarmerie, apoi au mai venit alti oameni de la Parcul Natural si de la Ocoalele Silvice. Intre timp, au fost chemate persoanele ce fac taximetrie montana cu jeep-urile ca sa aduca apa mai multa. A venit o coloana de masini…pentru exemplu un singur jeep avea 300 litri.
Trec peste izolarea focului, crearea unui perimetru de siguranta, transportul sutelor de crengi taiate, arse, sau a apei pentru ca masinile puteau ajunge doar pana intr-un punct. Cu implicarea tuturor sa zicem ca focul a fost stins. Nu se stie insa niciodata…jneapanul poate arde usor, mult timp. Sa speram ca nu va mai arde…oricum au mai ramas pe acolo cateva persoane de la Parcul Natural.
Dupa acest lucru, noi localnicii, nu am coborat de pe munte imediat, ne mai uitam de la cabana Padina. Am stat si acolo un timp…dupa unu noaptea am ajuns pe acasa :)
Angajatii Parcului Natural coborand cu apa de la Babele














Vezi,de-aia-s speciali oamenii muntelui.
Lasa tot si oriunde ar fi,vin sa dea o mina de ajutor.
Sint eu mai sensibilos si mi-au dat lacrimile.
FELICITARI !
ApreciazăApreciază
Multumesc, am fost si eu printre multi altii care au considerat ca nu trebuie lasate lucrurile sa evolueze. Si tu ai fi facut la fel.
Alexandru, noi, prietenii, in sinceritatea noastra, intotdeauna simtim mai mult decat cei care ne cunosc, sa zicem mai putin. Esti un om deosebit, multumesc!
ApreciazăApreciază
Respect Omule, pentru ce ati facut!
ApreciazăApreciază
Multumim, cu vointa si interes, se pot face multe. Trebuie sa nu zicem ca nu ne priveste…
ApreciazăApreciază
:))) Cine eram?? Lasa ca toti am muncit, fiecare cat a putut. Totusi, trebuie observat ca dl. Clementin de la Parc a reusit sa-i mobilizeze pe cat mai multi dintre soferii din Busteni. Nici acestia nu au stat impasibili. Cred ca daca focul mai era lasat cateva ore nu-l mai stingeai decat cu ajutorul unui elicopter. Bine ca s-a incheiat povestea :)
ApreciazăApreciază
Tot respectul Om al muntelui .
Asteptam sa citesc pe blogul tau despre nefericitul eveniment din neglijenta unora.
ApreciazăApreciază
Samsara, cu bune si rele, un om al muntelui macar ramane el insusi. Nu m-as fi regasit in alte treburi dupa ce am aflat vestea incendiului. A fost un lucru normal, nu am facut cine stie ce, dar iti multumesc pentru gandul tau :)
ApreciazăApreciază
Tot ce am putut sa fac din Bucuresti – sa dau telefon dlui Eugen (Ginel) si Ginei – meteorologilor de la cabana „Floare de colt” de langa Babele… Macar sa aflu ca sunt bine.
Respect si multumesc tie, prietene!!!
ApreciazăApreciază
Ana, de la ei nu se vedea foarte bine. Cum cobori spre Pestera Ialomitei de la Babele este undeva dincolo de zona aceea plina de stanci si denumita Cimitirul Elefantilor. De la acea zona se mai merge circa 800 metri cu abatere de la traseul turistic. Ei acolo, la cabana Floare de Colt sunt in siguranta :)
Important este ca exista oameni, nu unul sau doi, carora le pasa de ce se intampla pe munte. Atat cat pot acestia sa faca! Multumim!
ApreciazăApreciază
buna ziua…. mai aveti cumva nr dumnealor? cel de pe internet nu mai este valabil…. merg pt prima data acolo, si nu prea am rezolvat cu cazarea..multumesc si imi cer iertare deoarece comentariul meu nu prea are legatura cu articolul….
ApreciazăApreciază
Poate il mai are d-na Ana. Dar nu cred sa existe spatii de cazare la Floare de Colt!
ApreciazăApreciază
multumesc…. cine este dna Ana? macar sa intreb..multumesc mult pt raspuns :)
ApreciazăApreciază
e vorba doar de o singura noapte de stat acolo
ApreciazăApreciază
Sa ne spui si noua cum a fost pe 28 :)
ApreciazăApreciază
multumesc din tot sufletul pt informatii :) am sa pun fotografii :) Tot respectul pentru cei care inca mai sunt OAMENI (cu „O” mare!:)
ApreciazăApreciază
Nu ai pentru ce! Inainte de a pleca spre Bucegi, asigura-te ca ai numerele de telefon ale tuturor locatiilor din zona Sfinxului: cabana Babele, Baza Salvamont Baba Mare, Complexul Piatra Arsa sau Refugiul Salvamont de la Pestera, Postul de Jandarmi tot de acolo… niste numere de telefon ale unor taximetristi montani… telefonul sa fie incarcat, sa ai si incarcatorul cu tine… echipament adecvat, pentru ca vei sta cateva ore in picioare la 2200 m, poate fi vant, frigul se lasa instantaneu dupa apusul soarelui… nu cred ca telecabina asteapta sa se termine chestia de la Sfinx si mi-e teama ca la 15:45 nu mai gasesti pe nimeni pe la statie… trebuie sa ai un plan si rezerve la plan… nu este deloc ok sa mergi singura, mai bine gasesti alte fete interesate de subiect si care merg si ele… la cabana nu sta seara la cantece si petreceri, de regula, astfel de chestii nu se termina prea bine, fie se cearta unii cu altii din cauza alcoolului, fie intervine cabanierul care da stingerea… si la bautura din barbati ies instinctele primitive… daca ramai pe munte, nu mai exista loc de cazare si nu ai ce face, daca vezi ca se lasa noaptea nu porni de capul tau spre o directie sau alta. Poate veni ceata si cum nu ai mai fost pe acolo te vei pierde si nici indicii pentru salvarea ta nu poti da. Pe ceata totul este la fel! Suna la 112, inainte de a se lasa intunericul, iar daca stai bine cu orientarea ai sa vezi ca de la Sfinx, spre nord, se vede o parte din baza Salvamont Baba Mare… du-te acolo, faci cam 20 minute de mers lejer, nu are cum sa nu te primeasca inauntru. Ideea dupa cum se desprinde, este de a nu pleca de acasa si ca o sa vezi tu acolo ce vei face! Ar fi o mare greseala…
Sper sa fie bine si sa-ti atingi obiectivele :)
ApreciazăApreciază
Am fost, dar a trebuit sa ma intorc dupa jumatate de ora…. eu nu prea am prieteni, asa ca nu am pe cine sa adun sa merg cu un grup; am fost 2 personae; dar, cel putin ma bucur pt ca am ajuns. Era ceata de nu vedeai la 2 pasi, vant, viscol…. am fost bine echipata, dar vantul tot a trecut prin cele 2 caciuli, asa ca sinuzita mea si- cam facut de cap; am reusit sa vorbesc cu dl Ginel, dar nu mai avea locuri; oricum, este un om mai mult decat extraordinar, cald si primitor… Trag nadejde sa pot face rezervare pt anul urmator, de acum stiu cum stau lucrurile. Gasisem cazare undeva prin Padina, iar seful salvamont chiar s-a oferit sa ma conduca pana acolo, deci as fi putut rezolva cumva problema; numai ca, a mai intervenit un mic eveniment, care m.a facut sa ma razgandesc: mai era un domn care vroia sa mearga, cred ca era unul din muncitorii de la cabana…. numai că, era rupt de beat.. era deja ora 2.30, si nu cred ca i s-ar fi dus alcoolul din nas pana la ora 5…. asa ca mi-a fost frica, pt ca nu se stie ce poate face un om beat, si noaptea, chiar daca era salvamontul cu mine….. nici nu mai coborau alte grupuri, pt ca majoritatea erau cazati la Piatra Arsa.. Așa că, după ce am stat puțin în cabană, am decis, cu tristețe, să mă întorc la București. Bine că a functionat telecabina, desi se dadea huta, in stanga dreapta… totusi a fost o experienta frumoasa, va multumesc din nou pentru sfaturi, am salvat articolul, pt la anul. Știu ca e caraghios: nu mi.a fost frica de frig, de intuneric, de necunoscut, de animale sălbatice, dar omul acela beat mi-a taiat tot cheful…. Pentru anul următor o sa fac rezervare cu cateva luni inainte… Acum am vb cu domnul Ginel, sper sa fim sanatosi pana la anul, sa pot ajunge si sa stau cat imi propun. Acuma, vantul aproape ca ma intorcea de pe o parte pe alta, o sa incerc sa postez cele cateva poze pe care am reusit sa le fac, de pe telefon. Cu gheata era ok, pt ca am avut crampoane la bocanci, (unul din ele s.a pierdut, cu tot cu talpă…), dar e ok…. nu sunt dezamagita pt ca nu am vazut fenomenul, ci pt ca nu am fost in stare sa stau sa.l vad… Multumesc incă o data, dumneavoastră pt răspuns, domnului Ginel pt amabilitate, si Domnului Salvamont, pentru că era dispus să mă ajute cu drumul!
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca ai ajuns si ca te-ai intorc cu bine! Multumesc si toate cele bune! La anul va fi mai bine!
ApreciazăApreciază
Pai d-na Ana este persoana ce povestea mai sus, trebuie sa fie si pe Facebook: Anna Dinut.
ApreciazăApreciază
admiratie si respect …felicitari !
ApreciazăApreciază
:) Multumim Roxana!
ApreciazăApreciază