Ieri, printre multe altele am facut cateva poze la o planta, pe care atunci cand eram mic si plimbat de altii mai batrani prin paduri, o vedeam ca este culeasa in cantitati insemnate :)

Aceia cu care mergeam sunt azi drumeti pe alte taramuri…ca o precizare pentru necunoscatori, oamenii acestia adunau nu doar frunzele ci si florile si le puneau la uscat, in cazul in care nu le consumau crude.

Oxalis acetosella (denumiri populare macrisul iepurelui, macrisul caprei, etc)

Intrebuintari multiple… :)))

Proprietati: contine acid oxalic, saruri minerale, antiscorbutic, util in intoxicatiile cu mercur si arsen, intoxicatii cu metale grele, in astenia de primavara, boli hepatice, cancer, frunzele uscate in amestec cu miere au efect cicatrizant…acestea ar fi cateva din calitatile acestei plante.

In functie de mediul in care traieste, -de obicei pe solurile padurilor de munte, dar o gasim si pe trunchiuri de copaci cazuti-, precum si de pozitia fata de lumina soarelui, florile acestei plante au diferite culori.

Cele mai expuse la soare sunt albe, cele aflate dupa o buturuga sau alt obstacol in calea razelor soarelui, sunt mai inchise, cele aflate pe partea nordica a arborilor au o alta nuanta. Pe masura ce o floare primeste mai putina lumina de la soare culoarea ei se schimba. Chestia aceasta are si o denumire in literatura de specialitatea…melanism, fiind dat ca referinta din ce imi aduc eu aminte floarea de nu-ma-uita (Myosotis).

Unele poze, mai bune, altele zero, am avut ieri de facut multe treburi contra-cronometru, a fost mai greu cu rabdarea

Si azi dimineata…nori, ploaie, ceata, la o oarecare distanta se vede Cariera Piatra Arsa. Acolo sunt cateva pesteri…