O data, acum destui ani, prin clasa a 8-a, am gasit din intamplare o Biblie…mare parte din carte era subliniata. Ai mei o aruncasera pentru ca era spuneau ei „de la sectanti”. Mult mai tarziu am vazut ca in afara de simbolul crucii de pe primele pagini, continutul era acelasi. Am citit din cartea aceea ore…multe. Acolo l-am „intalnit” pe Dumnezeu…

Am inteles in timp ca El nu judeca si apreciaza lucrurile dupa standardele mele, ca valorile reale sunt: credinta, adevarul, dragostea, ca pentru noi anumite lucruri au o valoare mica dar pentru El sunt foarte importante. Mi se parea normal sa te razbuni pe cineva, nu zic ca m-am vindecat total de chestia asta, dar am citit undeva ca ura El o considera crima.

Multi spun ca nu ai cum sa fii bun cu toata lumea, ei bine sunt persoane care mereu recidiveaza in relatia lor cu mine, si eu le trec cu vederea aceste derapaje, si i ajut din nou chiar daca stiu ca ei inteleg ca m-au pacalit, inca o data, si inca o data. Multi au devenit robii banului, nu au liniste, s-au dezumanizat, imi pare rau pentru ei, de aceea pe unii dintre ei nu am cum sa ma supar. Stiu ca o anume parte din ei intelege ca sunt pe un drum gresit, daca si eu le intorc spatele…

Alteori chiar iau decizia de a-i lasa singuri sa faca ce vor, dar ma gandesc oare ce s-ar intampla daca Iisus ar proceda la fel cu mine, la cate tampenii fac zilnic…si revin la alte sentimente…

Am destui amici, intotdeauna studiez tot felul de oameni, pentru a-mi raporta propriile decizii… Pe multi i tine legati nevoia de a avea bani, nevoie de a face si mai multi bani, si stau impreuna pentru a-si indeplini propriile „nevoi”. In realitate ei nu stiu sa iubeasca, nu stiu ca o relatie nu trebuie conditionata, dragostea lor este izvorata din cu totul alte „ratiuni”…nu stiu sa iubeasca pentru ca nu au ce sa dea, nu au invatat…cu toate acestea Dumnezeu l-a trimis pe Iisus sa moara pe cruce pentru toti, indiferent cum suntem fiecare.

Si totusi indiferent cat ai incerca daca un om nu se lasa ajutat nu ai ce face, doar el insusi poate face pace cu Dumnezeu.

Cineva care umbla de unul singur pe lumea asta face voia lui nu a divinitatii. Spunea un prieten ca barbatii au contribuit la progresul omenirii, ca sunt mult mai inteligenti ca femeile, ca din orice punct ai aborda aceasta problema tot la acelasi rezultat ajungi. Insa, nu are nicio valoare sa fii inteligent daca nu esti si bun. Iar sa fii bun, in sensul relatiilor cu ceilalti este atuul femeilor. Cred ca nu mai langa o femeie un barbat poate intelege ce inseamna sa fie bun…sa-i iubesti pe ceilalti.

De ce nu este liniste intr-un cuplu?

Pentru ca fiecare au cuibariti in suflete anumiti paraziti, care sub forma jocurilor de noroc, alcoolului, pornografiei, lista e destul de lunga, ajung sa fie dependenti si devorati din interior de astfel de „pasiuni” ce consuma energie, timp, bani…un drum spre distrugere.

Stiu ca pentru multi ceea ce spun este o stupiditate, o navigare in neant fara ancora realitatii, dar pentru mine reprezinta stadiul personal de intelegere al lucrurilor. Au fost oameni care mi-au deschis ochii, care m-au invatat atat de multe incat niciodata nu am cum eu sa le multumesc.

Revenind la chestii lumesti…poate ca o sa fac o barca pe lacul Bolboci, poate ca ne ducem la fund cu ea, nu ar fi prima imbaiere fortata in acel lac, poate ca mai filmez sau pozez cine stie ce ilegalitate din Parcul Natural Bucegi, poate ca gandesc o sesizare in acest moment…dar in tot ceea ce fac este o limita, dincolo de ea nu trec. Pentru ca atunci cand voi avea nevoie de ajutorul Lui, nu voi fi auzit…nu pentru ca El nu aude ci pentru ca intre mine si El vor sta anumite fapte.

Nu urez la nimeni sarbatori cu „lumina”, cu lumina calauzitoare, lumina invierii, fantastica, viata, impliniri, asa ma enerveaza asocierile acestea prostesti, fara sens…daca ar stii sensul real ar folosi corect sensul termenului „Lumina”.

Un Paste fericit cu iubire fata de cei dragi cat si fata de cei mai putin dragi.