1 Mai… a nins pe Bucegi

Cine a ales sa stea de Paste sau de 1 Mai prin Valea Superioara a Prahovei nu a avut parte de o vreme prea buna. Dar, stiti cum este, vremea nu este asa importanta cand te afli in preajma „la cine trebuie” 🙂

Azi, de 1 Mai… observam ca pe munte, mai sus de 1800 m altitudine s-a depus iar un strat de zapada. Si ieri, pe zi, o dadea pe ploaie pe Platoul Bucegilor… Cand s-a facut dimineata azi, e deja alta poveste.

Mmm… mai bine ploaie decat zapada, zic eu 🙂

Azi, orele 10.

Printre picaturi au mai fost si cateva ore de soare dar… a doua zi de Paste 🙂

Prima serie… culoarea si gustul inseamna totul. Focul poate sa arda ca e parte din poveste, doar jarul ne trebuie.

Depozitul de oase… pentru alta fauna ce va mai trece pe acolo :))

Hristos a Inviat!

Zi de manastire!

„Nu mai e post, e bucurie!”

Vreme ploioasa in prima zi de Paste la Busteni..

„Importanta este intentia, ca apoi pasii ti se tot duc”…

Manastirea Caraiman

Parintele staret David

Un Paste fericit! 🙂

Predealul si traseele turistice; Legea Turismului; Un nou proiect european la Sinaia; Dani H. Alexandru si medaliile sale; Alte stiri

Intamplare din zilele precedente.

Trec soseaua si vad undeva mai la distanta un domn. Ma uit mai bine… era Catalin de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica Predeal. Ne oprim, ne salutam.

Unde credeti ca mergea… Sa organizeze alaturi de voluntari predeleni o iesire in teren, pe trasee turistice… „sa eliberam traseele turistice de crengi cazute, ca vin oamenii de Sarbatori la Predeal si nu e ok sa fie traseele asa”. M-am uitat la el surprins, adica e putin zis surprins. Cu astfel de oameni pastram sanse serioase pentru viitor.

Omul acesta si-a pus o astfel de problema desi treaba tine de ocoale silvice, primarie, salvamont. El daca se ocupa de imaginea turistica a statiunii vede insa mult mai corect lucrurile. Sunt convins ca intr-o functie de decizie, baiatul acesta iti ridica Predealul in cativa ani la un nivel neasteptat. El e de ani de zile sufletul evenimentelor si al multor proiecte si parteneriate din statiune.

In loc sa fie cuprins de febra sarbatorilor ca multi bugetari si sa plece acasa, el a strans voluntari si a plecat pe trasee turistice, ca sa gaseasca vizitatorii un Predeal mai primitor.

Bravo, Catalin! Foarte putini si-ar pune astfel de probleme in respectiva statiune!

Acolo lucreaza d-l Catalin Campeanu

Ieri, Guvernul a aprobat asteptata lege a turismului, se vor infiinta OMD-urile in sfarsit si multe altele. Mai jos gasiti un mic pdf explicativ, link catre pagina ministerului:

http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2019/04/prezentare-LEGEA-TURISMULUI.pdf

E foarte pe scurt si destul de explicit.

Nu trece mult timp si auzi de cate ceva surprinzator pe la Sinaia. Ce „vraji” a mai facut primarul Vlad Oprea si echipa sa…

Pentru ca lucrurile se intampla cand ai viziune, atitudine, vointa… si neaparat echipa.

Deci, oamenii acestia vor sa faca peste drum de gara o parcare etajata:

Si de acolo sa pleci cu bicicleta prin oras…

Primarul din Sinaia iar semneaza…. de ajungi sa te intrebi singur: „Ba’ esti nebun?” :))) Ce mai, e super tare 🙂

La Predeal, Politia umbla din unitate turistica in unitate turistica pentru a instrui personalul cum sa procedeze in diferite situatii. Totul pentru protejarea turistilor.

Comandantul Politiei Statiunii Predeal si colegii sai. Au mers toti trei in tot Predealul, ca sa nu aiba turistii probleme…

Este atat de frumos cand vezi ca lucrurile se deplaseaza pe o orbita a normalitatii.

Tot legat de Predeal, poate ca incet, dar face pasi inainte. La fel ca la gara Sinaia si la gara Predeal s-a deschis o unitate unde poti bea o cafea ca omul. Bine, la Predeal este un pic mai mult:

La Conu’ Nicu

Oferta de Paste cu livrare la domiciliu.

Sa vorbesc putin si de tanara speranta a Busteniului, Dani H. Alexandru, un campion national la alergare montana. Acesta mi-a permis sa-i pozez cateva medalii si diplome, obtinute recent…

Baiatul prinde podiumul mai mereu 🙂

Este modest, serios si cu multa determinare 🙂

Mai vazusem o chestie interesanta, tot in Valea Prahovei, in amintirea cuiva:

Programul la cel mai frumos muzeu al Vaii Superioare a Prahovei, Muzeul Orasului Sinaia:

Ar mai fi multe de spus…

Sarbatori cu bine, cu pace si momente speciale!

Alte sarbatori… incheierea unei saptamani si a postului

Cum mai trec si zilele acestea 🙂 Nu am stiut ce sa fac mai intai… m-am enervat cred ca asta am facut totusi mai intai de toate 🙂 Dar am facut si altele… Sa le iau pe rand… Am propus in scris Primariei din Busteni si Consiliulul Local, infiintarea unui parc mic… parcul Kremnitz, acolo unde a fost monumentul acestui doctor al familiei regale. De asemenea, ridicarea unui bust al lui Badea Cartan in parcul din Poiana Tapului, langa vila in care a murit acesta. Poate cine stie, se va face macar una dintre aceste actiuni… din punctul meu de vedere… chestii foarte utile pentru pastrarea identitatii culturale a orasului. proba 1Cam ceva de genul acesta, ar trebui sa arate parcul Kremnitz… Apoi saptamana aceasta a venit si iarna si primavara… atat la propriu cat si la figurat 🙂 Cand am vazut ce urgie s-a dezlantuit prin Valea Prahovei, am zis ca nici in decembrie nu a fost atat de urat. Vreo 3 zile a fost o vreme trista, cand zapada, cand vant… Dar nu-i nimic, viata curge indiferent de starea vremii. Si, intr-o seara, intra unul cu masina in balcon, la mine. Cum a reusit, nu pot sa-mi dau seama. Trebuie sa fii as in soferie, clar. Noi, prin apartament nu am realizat ca unul intrase in coliziune cu balconul, am zis ca a cazut ceva pe afara. De regula, copiii mai darama cate o banca…

Dimineata, cand plec, vad pe jos cioburi de geam, bucati din stopuri. A dat unul cu spatele si s-a oprit in placa betonata a balconului. Si-a rezolvat masina, asadar. Balconul nu avea cine stie ce. Bun, si trece o zi, hai ca trec doua. Aflu cine a fost autorul, nu am zis nimic… doar ca baiatul asta nu stiu ce isi inchipuia, ca-i aduna cei de prin bloc cioburile. Nu este nici vreun personaj care sa fi dovedit cand vine pe la acest bloc, decenta, educatie. Cred ca pune muzica prin vreun bar, ceva de genul… Nu-i rau nici asta, dar nu mi se pare ceva inteligent 🙂 dar este loc pentru toata lumea. Au trecut zilele, vad ca nu mai apare… I-am transmis sa vina sa-si adune cioburile…

Pana una alta, cum mergeam eu prin Sinaia, pe strada de langa benzinaria de langa parc, ma trezesc pe jos cu unul peste mine. Cazuse tampitul cu bicicleta… de patit nu prea parea ca patise ceva, doar cazuse bine 🙂 Dar simula ca s-a lovit, nu voia sa se mai ridice. L-am scuturat zdravan ca uneori nu ne ajuta capul… si bicicleta i-am aruncat-o de coasta, unde este o constructie parasita de vreo 10 ani. Si am plecat 🙂 Nu am facut nicio isprava, dar na, ceasul rau… pe bunul samaritean l-am uitat acasa.

Mai este cu tipografia, am dat de cineva care a inteles ideea, ca mai multi au zis ca o inteleg… si de fapt, nu prea o intelegeau. Si s-a dat drumul la treaba, doar ca trebuiau 5 minute alocate studierii unor aspecte. Si cele 5 minute nu pot fi alocate pentru ca nu este nimeni la serviciu si nici de acasa nu se pot uita pe mail. Adica sunt sarbatorile… nu stiu, am devenit prea comozi, dar vrem bani, sau este posibil sa ma fi invatat eu prea mult cu munca. Ideea este ca trebuie sa ma apuc sa invat DTP… unde s-o mai invata si asta? Ca de vreo 2-3 ani resimt lipsa acestor cunostinte.

Saptamana asta chiar a fost una a Patimilor. Mi-au cedat si laptopul si pc-ul… 😉 L-am stresat pe un prieten, am fost sinonim cu dezastrul… l-am disperat, si azi, si ieri, am fost pe capul lui. Era sa pierd tot ce aveam pe ele… Mai primisem si un mail ciudat de la firma de consultanta in domeniul mediului… si mi se parut mie ciudat ca avea un atasament bizar. L-am sters, dar ma gandeam eu… daca totusi? A doua zi am primit un alt mail in care ni se spunea sa nu deschidem atasamentul din mesajul anterior, ca este un atac informatic, care face si drege… proba 2Trebuie sa ajung luna aceasta si la Vf. Omu Maine, este Pastele, sunt pe Bucegi… la un traseu de vis, la o intalnire asemenea. Cand vezi ce frumos este afara, iti mai vine sa traiesti, chiar daca… chiar daca! 😉 Sa aveti niste sarbatori deosebite langa cei dragi… si, cine stie, daca iesiti pe undeva la o plimbare, nu ar fi rau in aceste zile sa luati cate ceva de pe acasa… poate ceea ce ne pare in aceste zile la toti banal, altii nu au. Cine stie, poate cu sarbatorile acestea reusim sa aratam… ca stim sa fim oameni. Nu are cum sa nu iti iasa un amarat in cale…

Mai trebuie sa-i multumesc unui domn, director, cu care am vorbit azi la telefon; de incheiere, mi-a spus niste vorbe, niste urari din suflet si nu mai stiam ce sa mai zic… dar mi-a facut, cum se spune… mult senin. Se simte omul care spune cu sufletul niste cuvinte!

Prima zi, a doua zi de Paste…

Dupa plictiseala maxima din zilele anterioare, -eu numesc plictiseala cand faci diferite chestii care nu te caracterizeaza sau atunci cand nu te regasesti in ritmul altora-, am reusit sa mai schimb putin lucrurile. Prima zi de Paste ca prima zi, rutina si traditie in care nu ma regaseam asa ca m-am sustras diplomatic avand un plan…

Mi-am zis eu ca ar fi bine in aceasta zi sa aprind o lumanare la… la Crucea de pe Molomat. Ce este crucea aceasta? In mare parte o legenda inflorita ce are la baza un sambure real; ca si la Sfinxul „milenar” tot felul de idioti vorbesc despre ea si de fapt nu exista ceea ce spun decat in mintea lor.  Oameni din acestia, nu isi gasesc rostul in lume si inventeaza sau cred orice. Crucea aceasta, ca sa trec putin prin istoricul ei, a fost pusa in amintirea fostului schit Sf. Nicolae, anterior manastirii Sinaia… si intr-o zi a venit domnitorul N. Mavrogheni si cum se batea el cu austriecii, astia din urma au pus foc schitului, si bla, bla, istoria curge pana intr-o zi a anului 1800 si ceva cand un calugar a pus o cruce… si aceasta a infruntat tot felul de vicisitudini, ca apoi in timpul unui anume patriarh sa fie refacuta, pe undeva prin Sinaia… Bun! Si crucea aceasta nu mai stie nimeni de ea, cred ca as scrie 3 ore continuu toate povestile auzite despre ea in ultimele 2 saptamani. Acum nu o sa spun daca am ajuns, unde este, sau ce si cum s-a intamplat… asta a fost insa ideea principala.

De aici, am plecat spre un alt loc, descris de mine intr-un articol recent… „Amprenta timpului…” , adica aici:

1Un loc frumos, pierdut prin padure

2

In mare, cam asa a fost prima zi de Paste, cu plimbari prin natura, diverse locuri, ziua a trecut cam greu. Pentru a doua zi, adica astazi, stabilisem sa mergem ca de obicei la Pestera Ialomitei insa niste prieteni au propus un alt traseu… si pe mine m-a incantat acea propunere deci maine mergem la Pestera Ialomitei.

3Pe munte zapada din belsug, dar o sa plecam dimineata ca sa nu o inmoaie soarele si sa ne afundam prea tare. De fapt, doar urcam Abruptul Prahovean si traversam Platoul, nu ne intoarcem pe acelasi drum… nu ar fi cine stie ce cateva ore

Asa, si azi pornim spre locul stabilit. Am intarziat putin pana la locul de intalnire cu prietenii pentru ca m-am oprit pentru niste poze si o filmare:

4Partea frumoasa

5Partea intunecata

Dupa ce am plecat cu totii, am ramas iar in urma pentru ceva superb:

6Este atat de frumos aici incat am coborat o panta destul de inclinata… pacat ca mai jos sunt o multime de gunoaie. Vin cate unii cu masinile, fac un gratar si arunca resturile in apa. Ca sa fac poze, a trebuit sa scot din apa doua cutii mari si niste pet-uri. Le-am dus sus la drum langa un morman de gunoaie. Altfel, ce farmec ar mai fi avut filmarea si pozele…

7De la ploile din ultimele zile curge apa foarte multa. O splendoare… o cascada superba. As fi facut o banca in apropiere, dar intr-o saptamana ar fi numai gunoaie. Apropo de acest lucru, ieri am vazut o scena ce imi confirma inca o data cat de deficitari suntem la capitolul educatie-bun simt. Patru masini de Bucuresti, copii, batrani, tineri, barbati si femei s-au oprit cu totii pe un drum aflat langa padure. De unde s-au oprit ei, pe o lungime de 300 metri este o mare intindere de gunoaie. De cate ori intru pe acel drum ma uit pe jos sa nu calc in cioburi, scanduri cu cuie, alte nenorociri… de miros nu mai vorbesc. Si acesti oameni faceau gratare printre gunoaie. Eu am zis „bietii oameni vin de la mama naibii si nu au gasit un loc curat”. A doua zi, adica azi, trec iar pe acolo… si ma uit spre acel drum. In locul unde ieri au stat ocupantii celor 4 masini de Bucuresti era puzderie de gunoaie. Deci incultii aceia au pus tabara printre gunoaie pentru ca acolo se regaseau… mancau ca porcii, faceau ca porcii. Daca te uitai la masinile lor nu ai fi crezut ca de fapt sunt niste porci. Ca si astia de pe aici care taie paduri, „dezvolta turismul” si ridica cabane… cand ai gene de om mic este imposibil sa devii un om mare. Nu ai cum, oricat te straduiesti nu-ti iese, esti nascut si crescut sa fii un om mic.

Mai departe, am ajuns intr-un loc minunat, la o gazda primitoare. Atmosfera a fost foarte placuta, sa stai la o casuta ascunsa in inima padurii, intr-o poiana… am scos o masa din interior si in afara de „zgomotul” naturii alt zgomot nu se auzea.

8Focul nelipsit de la un astfel de tip de iesiri in natura. Este frumos si sa stai sa-l privesti, nu doar ca sa pregatesti ceva la el

Dupa masa, am mai stat de vorba, dar pe mine ma tragea poiana:

9Ciripitul de pasarele, gandurile, frumusetea peisajelor din jurul nostru si mirosul de iarba verde si cruda, razele soarelui… toate acestea m-au cufundat intr-un somn de o ora 🙂 Prietenii mi-au zis ca au venit sa vada, cica dormeam asa de bine, ei voiau sa puna ceva sub mine sa nu stau pe iarba, sa nu racesc, dar au abandonat cand au vazut ce somn aveam…

10Floricele prin iarba, am zis sa vad cate petale are o astfel de floare,  m-am trezit deci bine 🙂 , avea 48 de petale

11Pe aici se iese din Paradis

12

13

14Doua anotimpuri

15

16

17

19O zi perfecta… de duminica de dinainte de Paste nu am mai avut o astfel de zi. Sa vedem maine, cand voi merge peste 40 km pe munte. Micutzul morocanos imi spunea ca nu merg eu pe undeva fara sa am un scop. De fapt, eu nu merg nicaieri fara cel putin doua motive. Daca nu exista o anume motivatie, nu vad de ce sa merg pe munte sau cine stie pe unde…

Hristos a Inviat!

A venit si Pastele…cea mai mare sarbatoare crestineasca…cred ca aceasta este 🙂

Aseara am fost pe la trei biserici 😉 Putina lume pe la ora 23…oamenii vin de cativa ani aproape de miezul noptii, sa ia lumina…ca asa se face, putini vin dinainte si stau la slujba, sau inteleg momentele acestea…printre acestia si eu… :))

Si m-am plimbat de colo-colo pentru ca ploua si mie imi place sa merg prin ploaie seara, sa fie putina ceaţă si sa nu ploua prea tare. Intai am fost la Biserica Domneasca din Busteni apoi la Manastirea Caraiman si aproape de miezul noptii eram la Biserica Sf. Constantin si Elena din Poiana Tapului.

La un moment dat am vazut ca deja lumanarile se aprindeau, nimeni nu a strigat „Veniti si luati lumina” sau poate a strigat mai incet :))) Am stat vreo 30 de minute afara pana cand preotul si altii au intrat in biserica…nu inainte de a anunta ca painea aceea in bucăţele „Paste”, se da undeva in spatele bisericii, imediat. Deci nu mai trebuia sa stai pana la 4 dimineata.

Eu oricum nu stateam pentru ca desi ortodox nu mananc chestia aceea „Paste”, nici nu ma impartasesc. Mai intai pentru ca nu imi place ca totul miroase sau este vin, am alergie la acool…si apoi simbolistica aceasta uneori imi displace. Precum si navala oamenilor dupa acele bucatele de paine…in fine, nu am nicio problema ca se duc dupa „Paste” 99% din oameni si eu nu ma duc. Sa fie toata lumea sanatoasa 🙂 Multe lucruri religioase sunt interpretate prea lumesc…asa mi se pare mie :))

Dar nu ma indoiesc de faptul ca Hristos a murit pentru noi si a fost Inviat de Tatal pentru ca noi sa stim ca exista viata si dupa moarte.

Paste Fericit tuturor!

Pozele de aseara au iesit cum au iesit :)) Facute fara suport, asa cu umbrela intr-o mana si cu aparatul in cealalta…

Si mai este ceva 🙂

Mi-a placut foarte mult mesajul Mitropolitului Ardealului, Laurentiu Streza:

„Si cum altfel ar putea sta lucrurile, cand desfranarea a devenit nota generala a televiziunilor care ni se impun, dar si in care ne complacem sa traim. Putem oare sa avem o viata crestina, spurcandu-ne mintea cu imaginile desantate din reviste, ziare si televizor? Mai poate oare supravietui familia, atata vreme cat sotul sau sotia se alipesc cu inima si cu simturile de idolii micului ecran si cumpara televizor separat in camera fiecărui copil?

Ganduri de Paste

Mai intai sa va urez Sarbatori linistite si pline de bucurii…ca apoi ma „pierd” in randuri si imagini :))

Deocamdata, azi si maine stau pe acasa ca asa trebuie, ca mai vin unii-altii, pe la bucatarie trebuie sa dau o mana de ajutor…bine, cu statul pe acasa este la nivel de intentie si poate doar azi sa se materializeze, sansele scad dramatic de maine incolo. In acele zile am programat o „expeditie” in Pestera Ialomitei dincolo de zona vizitabila. Motiv pentru care iar nu o sa platim intrarea. Nu stiu de ce mi se pare aiurea sa platesti intrarea cand intri in pestera cu alte scopuri decat de a te plimba ca orice om…sa zicem normal :)) Oricum este o suma mica dar i se spune taxa si am/avem o alergie la denumirea aceasta…deci am stabilit, cum nu vizitam pestera ci mergem in sectorul nevizitabil nu are rost sa platim :))

Tot din nebunii din acestea m-am legat la cap cu politica. Am atatea de facut incat ma intreb si eu uneori ce naiba mi-a trebuit…din nou politica. Sunt irecuperabil in idealismul meu, eu cred cu adevarat in ideea ca oamenii pot fi altfel, ca alesii locali trebuie sa lucreze in folosul cetatenilor, am tot felul de idei cu binele comunitatii…nu ma satur niciodata de cate şuturi am luat :)) Majoritatea oamenilor sunt ghidati de interese personale, eu continui sa cred ca putem fi altfel chiar daca realitatea inconjuratoare, de zi cu zi, este alta.

Nu o sa ma obisnuiesc niciodata cu acest stil de viata…sa faci totul doar pentru tine, sa-ti fie doar tie bine. Nu mi se potriveste…am o problema evident :))

Am stat si m-am gandit: cu putin efort ma „bag” si eu alaturi de unii care lucreaza in „folosul cetatenilor”. Mi-am imaginat cum ar fi sa nu faci mare lucru, sa dai din gura inutil, sa furi din banii publici, sa traiesti asa…dar nu este facut sa mi se potriveasca, sa fiu doar atat!

Ma multumesc sa mananc in varf de munte niste croissante in timp ce aceia cu banii publici pe mana servesc icre negre pentru exemplu :))) Nu-mi pasa catusi de putin. Ei se plimba in Mertzane eu cu maxi-taxi…dar iubesc aceasta forma de deplasare si mai ales mersul pe jos. Sunt un fericit pentru ca nu doresc sa-mi irosesc viata acumuland tot felul de bunuri materiale. Cel mai mare bun este viata, sa faci ceva cu ea…Dumnezeu ne-a dat-o cu un scop!

Nu vreau sa par nici acela prea corect, m-ar crede lumea plecat cu sorcova, pur si simplu stiu ca pot face multe si nu doar pentru mine :)) . In ultima luna, de cand m-a luat iar dorinta de a realiza ceva pentru comunitatea locala am avut o sumedenie de discutii, de la sfaturi, la propuneri, amenintari, orice…

In organizatia locala a Partidului Verde nu am inscris decat pe cine am vrut…suna nepotrivit dar nu este nevoie de betivi, usuratici si diversionisti. Spuneam zilele trecute ca au fost persoane cu bani multi care au dorit sa figureze pe locurile eligibile de consilieri. Scopul lor era promovarea intereselor personale, esti consilier poti avea grija mai bine de propriile afaceri.

Nu insel asteptarile celor care cred ca pot face ceva… Toti acestia dupa ce i-am refuzat politicos sau mai putin politicos au zis ca nu avem nicio sansa la alegeri. Mare lucru!!! :))) Daca ne votam noi si tot este ceva decat sa stam pe margine, dominati de gandul ca am ratat o sansa care apare o data la 4 ani. Iar apoi nu stie nimeni ce va fi! Sansele ni le da Dumnezeu, noi, oamenii, doar ne bucuram de ele 😉

In plus, in zona, Partidul Poporului este vazut ca a treia forta politica. Pai daca acest partid bazat pe pura demagogie are astfel de sanse, noi, cetatenii simpli, fara figuri in cap, fara promisiuni irealizabile si cu dovezi concrete ca putem face ceea ce spunem, de ce sa stam pe margine? La Busteni, ca si in toate orasele mici, oamenii pun mai mult accent pe om si apoi pe partid. Daca merg prin oras zeci de oameni ma saluta sau ii salut.

Nu am reusit sa stabilesc o legatura corecta cu acei afaceristi ce doreau un loc in fata pe lista noastra pentru ca nu exista nicio punte de legatura. Noi suntem prea saraci si ei prea bogati. Noi traim din salarii de 1000-1500 lei ei castiga banii acestia intr-o zi fara niciun efort…saracia ne desparte, dar nici slugi la ei nu vrem sa fim :)))

Noi vrem sa ajungem in Consiliul Local pentru a expune si realiza propriile proiecte legate de dezvoltarea localitatii si a Parcului Natural Bucegi. La Primarie cred ca nu se gandeste niciun partid politic, actualul primar nu are contracandidat, poate intr-o viata viitoare :))

In 2008 ne afisam cu Crin Antonescu, Vosganian, Melescanu, atunci eram in PNL Busteni, alaturi de multi tineri si de buna-credinta, pe la spatele carora jocurile erau facute, acum ne vom afisa cu Parcul Natural Bucegi. Muntele nu ne va trada niciodata!

Astfel de ganduri imi dau mie tarcoale acum de Sarbatorile Pascale 🙂 Nu pot fi considerate lumesti, putin ortodoxe, pentru ca sunt ganduri de bine, pentru altii…naivitati, idealuri 😉

Un Paste Fericit! 🙂 …..

Nu inainte de a va arata niste imagini de ieri:

De interes general, biletele la telegondola sunt la jumatate de pret

Tot de interes general…la Gara din Sinaia

Cei de la Ocolul Silvic Sinaia au trecut la plantat puieti de molid

Priviti cum lucrau 🙂 Sa le spuna cineva si sefilor lor ca lucrau pe bune 🙂 Oamenii cand m-au vazut cu aparatul foto nu erau prea fericiti. Deci este de bine :))) printre putinele lucruri bune pe care le scriu despre romsilva 😉

Am vazut multe persoane la cules de leurda, aceasta planta din imagine este otravitoare si uneori se confunda cu leurda. Asa ca nu o culegeti…

Leurda

Asa era ieri, astazi cerul este acoperit si ploua marunt

Pajistea de la Cota 1400. Trebuie sa fim atenti ca iese iar dl. de la Popas Alpin sa faca curatenie, sa purifice prin foc :))) sa creasca iarba frumos :))) In luna aprilie il apuca febra focului…Actiunile de acest tip sunt interzise de lege.

In asteptarea focului cel mare a aprins un foc mic nu departe de intrarea in restaurant. Pana nu aprinde el un foc sa vada cum arde nu se simte bine :)))

Hotarat lucru, omul are boala focului :))) Saracul de el ce o mai plange ca nu poate da foc la toata pajistea :))) Nu poate pentru ca i s-a pus in vedere sa se astampere, dar poti sa stii ce este in mintea lui? :))) Ce mai parlea el sute de metri patrati prin Parcul Natural in anii trecuti…pana i-am stricat jucaria. Rau si eu…nici macar acum de sarbatori nu ma pot abtine, sa-l fi lasat in pace 🙂 Asa ca incheiere, eu cred ca iar va da foc la toata pajistea :)))