Un remember 2010

Uite asa mai trece un an, pentru unii bun, pentru altii rau. Sau si bun si rau 🙂

Pentru mine a fost un an cum trebuie sa fie oricare.

Mi-a placut ca cineva care imi facuse numai necazuri a indreptat tot raul de ani de zile in doar doua minute.

Mi-am dovedit mie in primul rand si apoi altora ca pot fi un fel de lider de opinie, ca pot organiza diferite lucruri, ca pe alocuri ma ajuta materia cenusie.

A fost frumos cand, ca simplu cetatean le-am aratat milionarilor in euro ca este de ajuns un singur om cu ceva studii ca sa le arunce visele in derizoriu.

Interesant a fost ca au incercat diverse persoane sa ma influenteze cu bani, cu amenintari. Cum acestea nu functionau am devenit prin ziarele lor si prin institutiile de mediu doar un nebun, care nu are ce face si atunci le face oamenilor de bine reclamatii. Un timp a tinut si aceasta treaba.

A fost bine ca ma credeau nebun pentru ca asa au devenit mai putin atenti la ce faceam eu. Cred ca unii innebunesc la gandul ca eu stiu de acum unde vor fi de Revelion 🙂 Sau unde sunt altii seara…

Acum doua seri a fost un chef mare la un restaurant din Sinaia. Cine erau protagonistii? Oamenii legii… Nu m-am dus sa-i filmez nici la plecare, cand conduceau masini. Nu ma interesau, daca era invers sigur ar fi dat buluc toti 🙂

Mi-a placut ca le-am dat clasa despre cum se protejeaza mediul chiar celor platiti din banii cetatenilor sa o faca. Oricum foarte multi sunt platiti degeaba.

Deosebit a fost cand am fost contactat de functionari din institutiile de mediu care intr-un fel sau altul au sprijinit initiativele mele. Au fost si sunt destui oameni pe care-i apreciez si care stiu sa-si faca meseria.

Chestia cu nebunul care face reclamatii a cazut de mult. Nu as vrea sa spun aici ce oameni cu functii importante, de decizie la nivel national m-au chemat in birourile lor sa ma cunoasca. Oare ar fi cineva interesat de oameni cu probleme psihice?

Anul acesta mi-am regasit unul dintre instinctele deprinse in armata, pentru ca au fost si lucruri bune in armata, foarte putine dar bune. Instinctul de vanatoare…uitasem cat il adoram 🙂 Sa te tii dupa unii…

Mi-am adus aminte acum spre sfarsit de an, de multe chestii neplacute din armata. Desi era paza stricta tot reuseam sa ies din unitate si sa ma duc la prietena mea din zona civilizata. Era un risc cu repercursiuni uriase, dar cine nu risca acolo era terminat. Deveneai foarte docil, te degradai, un executant. Imi aduc aminte ce m-a intrebat psiholoaga la incorporare: „O sa incerci sa devii cel mai bun soldat?”. Eu i-am zis ca nu. Cand m-a intrebat de ce i-am zis ca sunt altii nascuti pentru asta. Ce am mai enervat-o cu raspunsurile mele!!! O comunista indoctrinata, asta era…

Pentru ca eu nu imi doresc lucruri imposibile, nu caut sa obtin foloase materiale, sunt dezinteresat de multe lucruri, sunt om care se poate considera fericit. Saracii dusmanii mei bogati…pentru ca desi au totul, nu au de fapt nimic. In timp ce ei isi invart traiul in jurul banilor, scapa din vedere ceea ce este mai important. Fericirea nu ti-o da teancul de bani ci ti-o ofera altii. Ea rezida in intelegerea scopurilor noastre pe aceasta lume, in ceea ce putem oferi celorlalti. Grija banilor te face sa fii suspicios, sa nu pui sentimente in ceilalti, te macina, te roade, te termina. Distrugi vietile altora, destrami familii, furi, si toate acestea se realizeaza pentru ce? Foarte tarziu descopera ca au umblat o viata intreaga dupa himere, ca puteau face atatea lucruri…

Este usor sa fii bun? Poate. Este mai usor sa fii rau? Cu siguranta.

Stiu ca e lung articolul, dar este sfarsit de an, si trebuie sa tragem niste linii, concluzii.

Peste tot in lume se intampla lucruri frumoase. Uneori ni se pare ca Dumnezeu nu ne asculta. Dar orice lucru isi are timpul lui, vine la timpul lui. El nu este orb sa nu vada, sau surd sa nu auda. Poate ca pacatele noastre si dorinta cu care ne balacim in ele sunt obstacolul dintre noi si El!

Voi merge la cumparaturi peste scurt timp. De Revelion nu stiu ce voi face. Imi vin rude, prieteni. Altii vor sa mergem la o cabana. Poate o sa stau acasa si apoi merg la acea cabana. Oricum ma voi plimba prin zapezi cu familia, cu prietenii, voi simti gerul, voi vedea padurea imbracata in mantie alba, voi urca pe munte si voi privi spre departari. Este lumea mea, sunt cu cei pe care i iubesc, ma voi bucura cand cunoscutii ma vor intreba ce mai fac. Voi umbla fara griji pe vreun traseu turistic, ascultand glasul naturii. Nu am bani ca sa imi fie teama ca ma va jefui cineva, nu am nevoie de bodyguarzi sa ma apere de ceva. Nu mi-e frica ca imi va lua cineva viata, pentru ca nici aceasta nu e a mea. Este a altora. Nu am nimic si totusi am totul…sunt pretutindeni si nicaieri. Sunt eu si asta este…

4 răspunsuri

  1. Bravo domnule! Avem ce invata din textele dumitale.

    Un an nou fericit si cu carari insorite in toate actiunile pe care le intreprinzi.

    Apreciază

    • Multumesc Fanele! Trebuie sa fim noi insine, pentru ca daca vrem putem fi mai buni. Dar stii ca de multe ori a fi bun a devenit sinonim cu a fi prost. O balanta intre bine si rau oricum este necesara.
      Nu vreau sa invat pe nimeni, stii ca multi privesc cu reticenta sfaturile, parerile altora. Multumesc inca o data pentru aprecieri si sa ne auzim sanatosi si la anul.
      Toate cele bune! 🙂

      Apreciază

  2. din scurta mea experienţă pe net – de două luni – te declar omul anului din blogosfera wordpress. sper să ai parte de bucurii multe câte oferi tu pădurii şi naturii, în general.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: