Dupa mai multe evenimente prin Busteni, dimineata am plecat pe munte cu un prieten. Initial am urcat din Sinaia spre Schitul Sf. Ana. Super plimbarea printre pomii incarcati cu zapada. Destul de multa lume pe acest traseu. Am vrut sa luam masina pana la intersectia cu Drumul spre Stana Regala dar apoi am renuntat si am pornit pe jos.

In sfarsit am ajuns la schit pe la 11:35. Plecasem din Sinaia pe la 10:30. La o fereastra l-am vazut pe parintele Ioanichie. Ne-am dus la el sa mai schimbam cateva vorbe. Am stat circa o ora, timp in care ne-a binecuvantat, a rostit mai multe rugaciuni, asa a vrut dansul, nu ca am insistat noi.

Oricum este poate cea mai reprezentativa figura monahala din Valea Prahovei si Bucegi. Mult timp ne-a dat o multime de povete, nici nu stiu cand a trecut timpul.

Mai trebuie sa trecem in week-end ca sa ne spovedeasca dupa mai multe zile de post. Si acum imi stau in minte cuvintele parintelui. Cu cata sfintenie se ruga pentru noi…ne-a dat o stare dupa asta…

Am intrat apoi si in biserica unde langa o icoana era inflorita o begonie dupa care am plecat la Cota 1400. De aici, pentru ca eram in intarziere am luat telecabina pana la Cota 2000.

Ceva mai tarziu am coborat pe Drumul de Vara inapoi la Cota 1400 apoi ne-a dus cineva cu masina pana in centrul Sinaiei. Pe la ora 19 am ajuns si in Sinaia.

M-am intalnit azi cu multe persoane, momente deosebite, iar de la Cota 1400 am coborat foarte incet pentru ca era gheata in multe locuri, dar a fost foarte frumos. La lumina farurilor, fulgii de zapada cadeau usor, peisajul era feeric cu copaci indoiti de greutatea zapezii, totul era alb, doar colindele se auzeau in masina…

Poiana Tapului

In interiorul Schitului Sf. Ana

Drumul spre Schit

Atatea grade erau la Cota 2000. Ora de pe panou era eronata.

Drumul de Vara

Si pentru „prietenii” carora le este dor de mine ;) Daca eram putin atent priveam si in obiectiv :) Nu mai ca batea vantul, fulguia, in fine nu stiu dupa ce ma uitam…

Si acum stau acasa, in fotoliu, ma uit pe geam cum ninge, servesc niste miere cu nuca, ascult un cd, cu o ureche ascult cum isi face pustiul meu ghiozdanul pentru maine, si ma gandesc ca nu-ti trebuie foarte multe ca sa fii fericit. Important este sa ai un echilibru, sa stii ce vrei, ce se poate si ce nu se poate.

A, am uitat sa citesc stirile :)