Niste prieteni mai in varsta, buni cunoscatori ai muntilor, mi-au facut o invitatie neasteptata. Plecau dupa ciuperci acum in prag de iarna.

Mai auzisem eu si chiar vazusem astfel de ciuperci dar intrucat nu ma pasioneaza acest obicei local, nu am fost niciodata prin padure cu astfel de intentii. Denumirea populara a ciupercilor este mai neobisnuita iar traditia culegerii acestora este foarte veche.

La cules de „veveritari”, pentru ca asta este denumirea reprezinta ultima iesire in natura, inainte de venirea iernii, dupa ciuperci. Conform spuselor unor batrani incepand din luna mai, in fiecare luna ies diverse specii de ciuperci. De exemplu in luna mai apar buretii-pastravi, in august rosiorii, octombrie -ghebele, si am enumerat pe cele mai cunoscute!

De curiozitate am mers si eu cu ei, stiut fiind ca aceasta casta a culegatorilor de ciuperci nu permite prezente mai putin cunoscute. Intr-adevar, acesti oameni mergeau la sigur, cum se spune, la aceiasi copaci de ani de zile!

Zona in care am fost este destul de rar umblata de oameni, si personal nu am gasit prea multe ciuperci. De altfel nici daca gaseam mai multe nu le-as fi luat acasa, pentru ca nu reprezinta ceva care sa mi se para interesant.

Atractiva mi s-a parut initiativa de a merge cu astfel de oameni, cunoscatori ai acestor ciuperci. A fost o experienta de neuitat, m-am suit prin niste copaci pentru a taia ciupercile, iar…recolta a fost una destul de bogata!

Este cazul sa amintesc ca la intoarcere, la domiciliul unuia dintre domnii cu care am fost, am gustat dintr-o zacusca…tot de ciuperci! Persoana care le-a cules, le si pregatea! Din pacate, nu face cantitati mari pentru a le comercializa in zona! La niciun restaurant, cabana, etc, nu am mancat o zacusca mai buna ca aceea!