Dezbaterea no.16: Poiana Stanei Regale si Poiana Costilei

Am o nelamurire. Bine, de fel, se stie ca eu am o groaza din acestea. Insa mi se pare o problema ce ne intereseaza pe toti si doresc sa o supun atentiei cat mai multor persoane. Asa imi dau si eu seama daca gandesc normal, asa poate vad si altii lucrurile dintr-o alta perspectiva, astfel, poate si celor din spectrul decizional al Parcului Natural Bucegi le vine vreo idee.

Primul aspect, referitor la Poiana Stanei Regale, este prezenta speciei Veratrum album. Am mai vorbit de ea de-a lungul ultimilor ani, pana m-am plictisit eu, daramite altii 🙂 Insa mi se pare o problema serioasa. Daca tot merg destul de des prin acea poiana, adica de vreo 25 de ani si de multe, multe ori pe an, am vazut ca specia asta, de la an la an, se extinde, este din ce in ce mai numeroasa.

crinCrinul de padure in Poiana Stanei Regale

La prima vedere, toti acceptam ca Veratrum album face parte din speciile existente in rezervatia Poiana Stanei Regale, ca ea creste prin tot muntele.

In 2012, primavara, am facut un mic experiment. Am imprejmuit 100 de metri patrati si am scos cele peste 100 de plante Veratrum din acel perimetru:

v2

v3In prezent, pe acel loc se dezvolta o sumedenie de alte specii floristice

Ce inseamna raspandirea acestei specii Veratrum? Ea va ocupa, in timp evident, intreaga poiana si atunci zona va arata astfel:

19Aceasta pasune existenta tot in Parcul Natural Bucegi, este ocupata de Veratrum.

Este clar ca nicio alta specie nu se poate dezvolta printre exemplarele din aceasta specie. In acest loc din imagine, nu creste decat o singura planta. Aici, unde am facut poza, aceasta actiune distructiva poate trece nebagata in seama, pasunea este clar ca nu poate fi folosita, si ma gandesc ca asa va arata si Poiana Stanei Regale peste o vreme.

In opinia mea, singura solutie este ca in primavara anului viitor, vreo 50 de voluntari cu cazmale sa scoata cele cateva mii de plante Veratrum din Poiana Stanei Regale. Cand vor deveni zeci de mii, nu mai ai ce face.

Deci, mai departe ce credeti ca ar trebui facut? Or fi autoritatile de acord? Este cazul unei petitii? Se vor strange voluntarii? O fi alta solutie?

Daca aveti idei, comentariile sunt deschise!

O alta problema se refera la Poiana Costilei. Problema sa stiti ca este in viziunea mea, nu ca este o chestie auzita, unanim acceptata sau mai stiu eu ce. Personal mi se pare in neregula un aspect de pe acolo si il voi prezenta mai jos.

Mai intai, sa stiti ca nu se pasuneaza in Poiana Costilei. In acest an, stana si tarcurile sunt goale si parca asa erau si anul trecut. Administratia Parcului cred ca nu si-a mai dat acordul pentru pasunat.

Prima oara am fost prin Poiana Costilei prin 1991-1992. Cei mai in etate decat mine stiu ca poiana era mult mai mare decat in prezent.

poiana costileiPoiana Costilei

Cred ca daca s-ar masura din nou aceasta poiana si s-ar compara suprafata din acte cu suprafata actuala, s-ar observa ca peste 30% nu prea mai este poiana. Se impadureste!

Acum nu stiu, pe fondul despaduririlor din tara, oare este bine sa lasam sa se impadureasca si aceasta poiana? Sa lasam natura in pace, si, prin urmare, poiana sa dispara incet-incet? Referiri la aceasta poiana sunt de mai bine de 100 de ani.

Dupa mintea mea :), desi ma cred un iubitor al naturii, ar trebui taiati toti molizii aceia raspanditi, unul colo, unul dincolo… sunt vreo 35, numarati asa, la prima vedere. Adica tot ce este in poiana si in padurea propriu-zisa. Padurea este un lucru, poiana alt lucru!

O fi aceasta o solutie? Trebuie lasata natura in pace sau pastrata acea poiana?

Traversarea muntilor Bucegi si Leaota; Din Busteni – jud. Prahova, la Cetateni – jud. Arges (Partea I)

Am traversat muntii pe directia visata de unii dintre noi inca de mici, cum auzisem si noi ca faceau cei mai batrani, in alte vremuri. Excursia a durat 3 zile si 2 nopti. Planificarea excursiei data de luni bune, insa datorita unor probleme diverse, in special a vremii schimbatoare, nu am reusit sa plecam decat joi, 9 iulie, din Busteni.

A fost un traseu deosebit, de facut asa, la cativa ani. Un traseu lung, greu, in care ai nevoie de echipament adecvat, conditie fizica, psihic bun si experienta montana. Din cati au vrut sa vina, din cati s-au crezut foarte initiati in mersul pe munte, din cati au aratat spre echipamentul foarte scump, spre diferite premii, din cati au vorbit ca stiu si fac… la Cetateni, localitate plina de istorie, am ajuns… doar 4 persoane 🙂

Restul? Pe acasa, pe la Padina, prin Runcu, baruri, na, depinde… de orientarea fiecaruia. Bineinteles ca astfel de insuccese previzibile cand esti mult prea arogant si le stii pe toate, nu le voi prezenta. Este totusi destul de trist sa primesti o lista cu ce trebuie sa ai la tine si sa o ignori pe motivul ca tu sti cel mai bine. Muntele cand iti da o palma, poate fi destul de serioasa si atunci iti dai seama ca fiecare element de pe lista iti poate salva viata. Dar, na, intr-un fel se vede muntele cand de o viata mergi pe el si in alt fel, cand crezi ca banii, echipamentul, smecheria, alunga norii, frigul, cainii de la stane sau cine stie ce animal. Iar din salbaticia Leaotei in caz de ceva, nu are cine sa te scoata atat de repede ca in Bucegi…

Deci, aceia care au ascultat, s-au adaptat conditiilor si au ajuns cu bine in judetul Arges, trecand asadar prin zone ce tin de judetele Prahova si Dambovita.

Iata cateva imagini cu mentiunea ca excursia aceasta va constitui un capitol aparte in amintirile celor care au realizat-o:

1La aceasta ora am plecat de acasa spre locul de intalnire. Se vad Bucegii pe care trebuia sa-i traversam.

2Parcul din Poiana Tapului, locul de plecare in aceasta traversare a muntilor. In astfel de cazuri, al excursiilor serioase, ajung primul la locul de intalnire…

I-am asteptat pe prietenii din copilarie si am plecat. Fiecare ducea un rucsac cu strictul necesar pentru 3 zile, adica undeva pe la 25-30 kg cam avea fiecare. In opinia mea, 30 kg pentru un om de munte nu este chiar cine stie ce. O sa detaliez ce era in rucsacul meu: o trusa de prim ajutor ce continea de la fasa elastica, folie de supravietuire la lanterna, hartie, bricheta etc, pelerina de ploaie, haine de schimb, hanorac, sac de dormit, vesela individuala, plicuri cu ciocolata, 4 doze bere cu lamaie, ceai si ibric, izopren, cort, caciula, binoclu, aparat foto, radio cu baterii, 2 cutii energizant, 3 franzele feliate „faina din macinis integral”, cascaval, batoane de salam uscat, cutii de conserve, apa cu magneziu, oua fierte, un borcan de ciocolata, fructe, cartofi… si cine mai stie ce mai era prin rucsac 🙂 Deci indeplineam conditiile de a ramane in orice conditii pe munte pentru cateva zile.

Cam la fel aveau toti, dar in asa fel incat sa nu transformi excursia intr-un mars chinuitor. Fiecare a dus cat a putut duce. Altii nu pot duce 10 kg pana la Cascada Urlatoarea si noi am trecut muntii cu astfel de greutate… nu mi se pare cine stie ce 🙂

3Pe la ora 8 am intrat in padure. Aici suntem in Poiana Stanei Regale.

4Imagine de pe Piciorul Pietrei Arse spre versantul Jepilor Mari

5Pe Platoul Bucegilor privind spre o ploaie ce cadea prin Valea Ialomitei

6Paraul Izvorul Dorului traversat de noi in directia Padurii Laptici

7Cabana Padina… in acest timp prin Valea Prahovei ploua si unii au avut impresia ca si pe noi ne ploua. Doar ca nu avea cum sa ploua peste tot, deci nu ne-am intersectat cu ploaia.

Trecem paraul Valea lui Serghei cu o apa limpede, iesim in drumul ce duce spre Pestera Ialomitei si privim cum arata Ialomita:

8Undeva plouase bine de tot. Mi s-a parut demn de subliniat cum doua ape aflate la mica distanta una de alta se prezinta diferit. Dar explicatia este simpla, a fost o ploaie pe o suprafata restransa, probabil spre Horoabele-Pestera.

Ne-am oprit la cabana Padina sa ne strangem cu totii dar sa si mancam. Am luat diverse de pe acolo. Iata si meniul lor:

9

Apoi am plecat spre Saua Strunga, unii mai in fata, altii mai in spate:

10O turma mare de oi

11O constructie destul de impozanta se ridica langa cabana Diana

12Stana

13

14

15Indicatorul si marcajul banda rosie spre cabana Leaota. Aici eram in Saua Strunga, unde sufla un vant rece si vremea parea destul de schimbatoare. Chiar tuna inspre Bran. Pana la urma, consecvent principiului ca orice pas inainte ne apropie de destinatie, am reusit sa mobilizez pe mai multi si sa continuam spre Leaota. Inca 3 ore de mers s-ar fi cunoscut 🙂 Altora li s-a parut mai confortabil si mai sigur refugiul din Saua Strunga… nici nu ne-au mai ajuns din urma ulterior…

16Unul dupa altul spre Saua Strungulita de unde se trece in masivul Leaota

17Refugiul din Saua Strunga lasat in spate, vremea mie mi s-a parut buna pentru continuarea excursiei 🙂

18Iata aici cel mai bun exemplu despre ce face specia Veratrum album. Ocupa o intreaga pajiste, inlocuieste orice alta planta… deci, ce vedeti este o pasune lipsita de valoare.

19In opinia mea, aceasta parte din Parcul Natural Bucegi este o zona degradata, fiind o pasune ce nu poate fi folosita.

Acum poate intelegeti de ce in anii anteriori am atras atentia ca asa se va intampla si la Poiana Stanei Regale. In timp, specia aceasta ocupa tot. Si de la an la an in acea poiana superba, apar tot mai multe plante Veratrum album. Este greu observabil acest lucru pentru ca ne-am obisnuit sa vedem cam la tot pasul in Poiana Stanei Regale aceasta specie. Insa ea de la an la an, este mai numeroasa. Cei care merg de mai multe ori pe an pe acolo stiu ce zic.

Pentru ca traim mereu prezentul nu stim sa organizam viitorul… Au mai incercat institutii din domeniu sa opreasca raspandirea acestei specii in Poiana Stanei, altii au zis ca este normala prezenta ei… si cam atat. Singura solutie, desi nimeni nu o agreaza pentru ca inseamna munca multa, este sa chemi voluntari si cu cazmale sa o scoti primavara din Poiana Stanei. Va dura o saptamana, vor trebui vreo 50 de persoane sau mai multe, dar daca nu se vor lua masuri, in niste ani, si nu multi, asa va arata acea rezervatie, ca pasunea din imaginile de mai sus.

20Pasind pe muntele Leaota

21Stanele, turmele de oi si vaci sunt peste tot prezente in acest munte intens pasunat. Mie, Leaota mi s-a parut in pofida acestor turme de animale, un munte salbatic, vast, un loc unde foarte greu ajunge cineva la tine in timp util in caz de accident. Destul de rar ai semnal la telefon, turistii nu prea parcurg pe aici trasee turistice… nu am intalnit un turist pe aici 🙂

De altfel, nu exista marcaje dese, indicatoare, daca nu cunosti, te pierzi prin paduri, vai, cine stie pe unde nimeresti. Mai ales pe ceata. Marcajul banda rosie l-am intalnit cand si cand, apoi a disparut cu mult, mult timp inainte de ajunge la cabana Leaota. Bine, noi nici nu mergeam la acea cabana parasita, nefiind in traseul nostru.

22

23Primele 2-3 ore au fost stalpi si marcaje. Asta o spun asa pentru cine ar vrea sa mearga pe aici. Desi pare lejera parcurgerea acestui munte, nu este chiar asa 🙂

24Ca pitoresc, nu ai cuvinte de exprimare… Leaota are de toate. La telefon ni s-a spus ca plouase torential prin Valea Prahovei si Brasov, insa pe aici noi nu intalnisem o picatura. La un moment dat, am traversat o zona cu ceata rece, cu ceva umezeala si am crezut ca vine ploaia… dar ne-am inselat.

25In spate, abruptul vestic al Bucegilor… am mers ceva in 2 ore 🙂

26Pe acolo este una dintre portile de intrare/iesire in/din Bucegi… Saua Strungulita.

O vreme am stat la soare, apoi studiind zona, am gasit un loc excelent de amplasat corturile. Un izvor pe care l-am curatat chiar acolo la locul de iesire din pamant, ne-a asigurat apa necesara pentru masa, spalat…

Cu aceasta ocazie trebuie stiut ca pe acest munte, este o problema cu apa. 99% din izvoare sunt murdare pentru ca sunt calcate de oi, vaci… cel mai bine este sa ai in rucsac cata apa crezi ca ai nevoie 🙂 Pana la urma au dus baietii din imagini baxuri de bere 🙂 🙂 deci nimic nu este imposibil.

Am pus corturile cam pe la 1750 metri altitudine, pe un teren plat, intins, presarat cu arbori din specia molid, un peisaj asemenea unui parc amenajat prin oras. Te plimbai prin iarba, printre copaci, izvorul era aproape… in multe locuri molizi uscati de ani de zile si cazuti. Nu a trebuit decat sa ne punem mintea si puterile noi, baietii, cu niste trunchiuri si gata focul si stocul de lemne.

27Ca sa nu ne consumam energia am pus trunchiurile intregi 🙂 Cand se ardeau la jumatate se rupeau singure si atunci doar le impingeam in flacari. Asa este frumos, sa fie totul organizat, sa mergi la drum cu oameni care stiu ce sa faca. O parte din noi stiau, altii nu. Intr-o jumatate de ora, aveam si corturile montate, focul aprins…

28Era faina basca aia, dar in noaptea urmatoare am parlit-o pe la foc…

Pentru a ne feri cat de cat de ploaie, am pus corturile sub un molid cu crengi groase. Unii au zis ca nu este bine, eu am zis ca este bine, pentru ca pe munte, la altitudine, ploua tare. Nu aveam chef sa aud zgomotul continuu al picaturilor de ploaie sau al vreunei grindine. Inainte de a pune cortul am studiat toata zona… nici printre copacii cazuti si nici printre cei aflati in picioare nu exista vreun semn de trasnet. Deci nu era o zona in care cad trasnete, altfel de ani de zile de cand sunt copacii aceia pe acolo, am fi vazut un semn, ceva. Apoi, eram si destul de jos fata de creasta.

Dupa masa, am trecut la desertul meu favorit cand merg pe munte cu cortul: ciocolata si bere cu lamaie. Toti au zis ca nu merge combinatia, eu sunt dovada ca functioneaza:

29Pe izopren, pe iarba, sprijinit de un trunchi de copac care ardea…

30Pe la ora 2 ne-am retras spre corturi, evident dupa ce a ramas cineva de paza. Nu poti sa stii niciodata, noaptea, pe munte, ce se poate intampla. Pe la ora 3 am fost treziti ca vine ploaia. Intreg muntele era un spectacol… tuna, fulgera, se ilumina mult si departe. Pentru cei neobisnuiti cu aceasta voce a muntelui era ingrozitor 🙂 Am pus repede peste corturi si foliile din plastic, le-am ancorat, multe lemne pe foc si ne-am bagat in sacii de dormit. Eu, bineinteles, la usa cortului, sa vad peisajul 🙂

Initial, desi tuna de mama focului, nu a plouat. Tot se invarteau norii de colo-colo si ploua prin vai si pe creasta, dar nu pe la noi.

31O placere sa privesti cortul, focul, sa stai la povesti 🙂

32

Cum spuneam, pe la 3 ne-am pregatit bine in asteptarea ploii care nu mai venea. Peste vreo 20 minute era insa peste noi cu intreg arsenalul. Cuvantul torential parea expirat, natura era dezlantuita… Pana la ora 6 a fost urgie, zeci si zeci de tunete, lumini 🙂 Ma uitam pe o crapatura lasata prin fermoarul cortului cum este afara. Molizii parca dansau in vant, perdeaua de apa era foarte deasa, focul nostru puternic a rezistat pana pe la 6 fara ceva, apoi a fost efectiv strivit de apa, inundat, facut praf.

Pe la ora 7 erau semne ca se va potoli furtuna, dar cine mai indraznea sa iasa afara? 🙂 Ma si gandeam ca vom sta prinsi in cort o zi intreaga. Pana la urma s-a potolit si cand am dat sa ies din cort, deja focul era reaprins 🙂 Prietenii astia din copilarie cu care am facut atatea, nu asteptau sa le zici ce sa faca, stiau, nu se codeau, nu lasau pe altii sa faca si ei sa vina mai tarziu. Apoi am mai pus lemne, am facut ceaiuri, ciocolata calda, cappucino, am mancat, strans corturile. Imediat dupa ploaie, pe la 7:30, de prin ceata rece a aparut un cioban cu o turma de oi, cred ca sa vada daca mai traim 🙂 Ne vazuse de seara dupa alt versant.

In toiul noptii, ii auzisem si noi cum strigau, cainii latrau, cred ca aveau musafiri la stana, adica animale salbatice 🙂 Inca un motiv in plus sa ai foc cand mergi pe munte cu cortul si sa fii vigilent toata noaptea.

Pe la ora 9 am ridicat tabara si am reluat traseul pe directia Varful Leaota- Cetateni. In prima zi, asadar, am trecut Bucegii si am innoptat pe Leaota.

Maine partea a II-a.

Fapte! Nu vorbe…in protejarea mediului

In timp ce unii sunt preocupati doar sa distruga valorile naturale in scopul promovarii propriilor interese si altii, abilitati sa protejeze mediul sa le sustina actiunile, mai sunt oameni care si vorbesc si mai si fac…atat cat reusesc.

Vreau sa ating in aceasta postare 3 subiecte:

Primul,

In cadrul Parcului Natural Bucegi exista o zona protejata sub forma de rezervatie, binecunoscuta, cu monumente naturale…Stancile Sf. Ana. Importanta acestei zone pentru Valea Prahovei si Bucegi este insuficient cunoscuta…despre acest loc se pot scrie zeci de pagini, unele oarecum inedite. Zilele trecute la propunerea personala, conducerea Muzeului National Peles a demonstrat ca are initiativa nu doar in conservarea valorilor istorice ci si a celor naturale…ar trebui sa subliniez si faptul ca Stancile Sf. Ana reprezinta cel mai vechi loc religios al Vaii Prahovei. Cativa angajati ai muzeului au refacut bariera care ingradeste accesul auto, de altfel interzis prin lege.

Se pare ca doar ei reusesc astfel de lucruri ce vin in sprijinul integritatii Parcului Natural Bucegi, sit de importanta comunitara din anul 2007.

Al doilea,

In luna mai am scris despre o specie invaziva, Veratrum album, planta care schimba compozitia covorului vegetal din aria speciala de conservare Poiana Stanii Regale, parte integranta din Parcul Natural Bucegi. Intre timp s-au intamplat cateva lucruri: Administratia Parcului Natural Bucegi a demarat un program de voluntariat prin care se vor monitoriza speciile floristice din Poiana Stanii, Ministerul Mediului prin Agentia pentru Protectia Mediului Prahova a transmis observatiile mele Consiliului Stiintific al Parcului Natural Bucegi, Comisariatului Judetean Prahova al Garzii Nationale de Mediu nu i s-a parut nimic deosebit si a declarat ca aria „se afla in stare buna de conservare” :)) dar cred ca v-ati obisnuit cu lipsa de pregatire a unor comisari prahoveni. Domne’ daca tu nu vezi ca mare parte din poiana aceea este acoperita de o singura planta ai o grava problema de perceptie. In stilul binecunoscut, de vreun an-doi, cei de la Garda de Mediu Prahova arata ca au decazut cu totul. Pana si formularile lor in scris suna lamentabil si sunt de genul: oamenii au doua maini, doua picioare, respira…in cazul lor „specia este raspandita si in alte zone din cuprinsul Parcului…specia a fost observata permanent in perimetrul ariei protejate”. Niste afirmatii penibile…este logic ca Veratrum album este raspandita nu doar in Poiana Stanii ci si prin Europa :)) si ca evident avand radacini in pamant nu poate pleca pe undeva si reveni dupa un timp :))

Nu-i trage inima la treaba, cam asa si cu raspunsurile acestea…

Veratrum album…sunt fara numar 😉

Un afis, un proiect…eu astept sa vedem ce solutii vor propune, deja s-a pierdut mult timp…Vedeti? Tot datorita mie se intampla si lucrurile acestea, altfel nu se „prindea” nimeni 😉 Intr-o buna zi imi vor creste pene :))

Al treilea,

Si cel mai important lucru…a fost data cea mai mare sanctiune de mediu de pe raza orasului Busteni din ultimii 5 ani.

La sfarsitul lunii mai 2012 atentionam Garda de Mediu despre depozitarea unor deseuri pe malul raului Prahova, despre spalarea unor betoniere, etc, cerand indreptarea situatiei. Cu mare greutate s-au urnit comisarii din Ploiesti. Toate aspectele negative ei le-au minimalizat sau le-au omis. Au mentionat ca au descoperit deseurile, dar nu era nicio problema, pentru ca nu se aflau pe amplasamentul societatii mentionate de mine ci pe o alta proprietate privata. Si atata tot! 😉

Nu au dispus nicio masura de ecologizare, la atat s-au limitat, logic, pentru ca nu au dorit sa-si faca meseria. Stiind ca nu vor face nimic, am vorbit cu un responsabil de la acea societate care a subliniat ca va vedea ce va face el cu gunoaiele :)) . Numai ca raspunsul comisarilor prahoveni catre mine, un raspuns prin care se vedea cu ochiul liber ca este ceva nepotrivit…a sunat intr-un anume fel prin birourile Garzii Nationale de Mediu – Comisariatului General. Pentru ca, domnii comisari cand imi trimit mie un raspuns scris trebuie sa aduca la cunostinta sefilor acest lucru…

Si cineva de pe la Bucuresti a mirosit ca este rost de o smecherie…Daca eu scriu 100 de sesizari poate 2-3 sa fie cu aspecte neclare, eronate, scrise in graba sau sub impulsul momentului. O echipa a venit la fata locului si a descoperit…O SURPRIZA! 😉 Totul era intemeiat si controlul anterior al provincialilor…DOAR O MINCIUNA. Motiv pentru care a fost aplicata sanctiunea de 50.000 lei si dispuse diferite masuri de remediere a situatiei.

Am sters numele societatii, este de ajuns…cuvintele nu-si mai au rostul. Unii stiu ce vorbesc…iar altii, din Bucuresti, nu pot fi mereu indusi in eroare de colegii lor, comisari pe plaiurile prahovene.

Atat deocamdata! 🙂

Veratrum album, specia ce distruge Poiana Stanei Regale

Inainte de a anunta Ministerul Mediului m-am gandit eu 🙂 …eu asa fac, cateodata mai gandesc 😉 si am zis sa prezint o situatie cat mai exacta. Pentru ca si masurile sa fie luate mai rapid.

Am mers cu un prieten…care merge bine. Adica sa ajungem repede, sa si vrea sa munceasca, sa venim si in timp util inapoi, etc…erau multi de „sa”. Nu stiu doar sa scriu articole de ziar, sa conduc turisti pe munte, sa vorbesc, sa propun, stiu si altele…acolo cate sunt 😉

Am ajuns, am imprejmuit o zona de 100 mp, am scos 146 de exemplare, ar fi cam un exemplar si ceva pe metru patrat in zonele mai putin ocupate de aceasta specie invaziva (Veratrum album). In alte zone, dar nu majoritare, sunt si 4-5 exemplare pe metru patrat. A durat circa 30 minute, am gasit o solutie alternativa, ramane ca Ministerul Mediului sa se pronunte. Daca implica resurse umane vom ajuta si noi…

In vreo 2 saptamani daca nu ar fugi de munca angajatii ministerului cu atributii in acea zona, s-ar reusi reducerea ponderii acestei specii, iar din primavara va putea fi tinuta sub un control strict. Sa vedem…

Mai intai sa postez acele poze cand urcam. Pentru mine o deplasare pe o astfel de vreme constituie ceva splendid 🙂 Imi place sa privesc copacii in ceaţă, sa ploua foarte marunt daca se poate, dar nu cu putere, sa fie un aer racoros dar nici frig sa nu fie :))) Se mai potrivesc conditiile acestea cateodata :))

Azi a fost asa cum trebuia…dar eram cu ganduri de treaba, am renuntat la contemplare.

Am plecat pe la 10:20 din oras

Frumos, o imagine reusita, am stat vreo cateva minute la privit…liniste totala 🙂

Imaginile din aria speciala de conservare:

Dupa circa 30 minute

Ca orice specie invaziva…are si cu ce…radacini ca la Pir

Pas cu pas si se vor cunoaste si rezultatele…altii doar cand vor vedea cate exemplare sunt, se vor considera infranti. Nu i-ati vazut? La tot pasul sunt terminati psihic care spun: „nu se poate face nimic”, „nu se va schimba ceva vreodata”. Ei sunt insa o alta specie…alta poveste!

Parcul Natural Bucegi si Sinaia vor pierde in curand Poiana Stanei Regale

Am fost azi prin Poiana Stanei Regale, de fapt am tranzitat-o. M-a adus Dumnezeu si pe acolo…sa vad ce?

Sa vad cum nepasarea, ignoranta, incompetenta autoritatilor de mediu cu atributii in Parcul Natural Bucegi sunt la ele acasa.

In curand vom vorbi din amintiri despre acest punct de referinta al Bucegilor si al statiunii Sinaia.

O specie invaziva tinde sa acopere intreaga poiana, cunoscuta ca adaposteste o biodiversitate bogata, mai ales specii de interes comunitar.  Este putin spus tinde, pentru ca acum, aceasta specie acopera aproape jumatate din poiana. Acest lucru este posibil deoarece Administratia Parcului Natural Bucegi este condusa de un obosit, cea mai proasta alegere ce o putea face cineva. Unul mai incompetent nu ai fi gasit in toata tara oricat ai fi cautat.

Si acum oamenii astia ai mediului tac, si vor sa nu se afle. Azi am vazut ca a incercat cineva sa taie cu o coasa acea planta. A taiat cat a taiat si s-a plictisit omul. Problema este ca a lucrat degeaba, a lucrat doar sa acopere urmele, sa nu se vada acea planta invaziva cum acopera si distruge poiana. In loc sa identifice solutii prompte pentru impiedicarea distrugerii acestei arii protejate, a trimis pe cineva sa coseasca. Oricum planta va creste din nou…nu vorbim despre o simpla pajiste degradata ci de o arie protejata pe cale sa devina amintire.

Cositul nu este o solutie decat daca vrei sa acoperi temporar urmele incompetentei

Va trebui sa il rog pe primarul Sinaiei, dl. Vlad Oprea sa faca un apel la cetatenii orasului Sinaia pentru ca nu exista decat o singura masura. Una pe care doar oamenii care au mai mers si pe la scoala si care mai cunosc Parcul Natural Bucegi, o intuiesc. De aceea da cineva cu coasa pe acolo ca sa amane momentul…sa nu mai poata fi luata nicio masura!

Ca sa elimini din Poiana Stanii Regale specia invaziva Veratrum album, steregoaie sau spanz cum este cunoscuta, o planta de altfel toxica, trebuie luata o decizie, singura normala si cea mai dificila. Toate miile de exemplare de Veratrum trebuie scoase cu o cazma exact cum se scoate hreanul. Prin cosire nu faci decat sa amani momentul infloririi. La anul va fi aceeasi situatie.

Aproape infloresc

Deci d-le Primar, nu va luati dupa incompetentul acela ajuns director de arie protejata…pentru ca un prost mai mare ca el nu exista. Ii spune toata lumea ca nu face decat prostii si in loc sa se duca sa stea cuminte acasa, sta agatat de Administratia Parcului. Prietene Iuncu, ia-ti un timp de gandire, analizeaza ce ai facut de cand esti seful Parcului…in afara de acte contra mediului nu ai consimtit altceva.

Una este cand se taie ilegal un copac sau cand se impusca tot ilegal un urs. Zici da-i naibii de „braconieri” ! Pana la urma o sa li se infunde! Dar acum, cand privesti impasibil cum hectare intregi dintr-o arie protejata dispar pentru ca fugi de munca si de responsabilitate nu poti fi decat un mare nesimtit!

De aceea te numesti Administratia Parcului Natural Bucegi, ca sa ai grija de situl acesta de importanta europeana. Daca stiai ca nu poti sa faci nimic, te duceai la primar, la ocolul silvic, chemai voluntari si faceai ceva cu specia aceea. Nu stateai cu mainile in san sau sa dai cu coasa.

Dar ce pretentii sa ai cand numesti in functii oameni de paie. Astia nu sunt in stare sa ia nicio decizie de capul lor. Si la toaleta daca merg te suna ca sa iti ceara voie. Trebuie vorbit cu oameni realisti din Sinaia, cu asta nu ai ce vorbi, este pierdut, nu mai este conectat la realitate de cativa ani. O sa dau anunt si prin Busteni, poate reusim sa facem ceva. Sa nu se inteleaga ca este o simpla poiana unde cresc floricele si zboara fluturei…este o arie inclusa in reteaua ecologica europeana Natura 2000, teoretic ar trebui monitorizate toate speciile de interes comunitar, tinut un inventar, conform legislatiei europene implementate si la noi.

Specia aceasta Veratrum album poate cauza pierderi majore de biodiversitate, inlocuieste intr-un an, doi, toate speciile ocrotite.

Veratrum album

Cred si eu ca iti scade moralul imediat cand vezi cate mii de plante au invadat aceasta arie protejata…si toate trebuie scoase una cate una, alta solutie nu exista. Dintr-o singura cazma scoti o planta dupa care impingi pamantul la loc unde a fost radacina. Nu poti sa faci santuri prin poiana…

Mii si mii de plante distrug ARIA SPECIALA DE CONSERVARE POIANA STANEI REGALE

Este de munca si cand aud de munca si nu de furat multi isi vad de drum. Dar eu cred ca sunt destui iubitori ai muntelui in Sinaia si situatia nu va evolua.

Imparti poiana in suprafete de cate un hectar si eliberezi de plantele invazive hectar cu hectar. Iar plantele scoase cu radacina trebuie transportate la drum…

Mai jos cateva imagini exemplificative cu aceasta arie speciala de conservare:

Va dati seama ca la anul nu vor mai fi iarba si flori

In imagine un monument al naturii, ghintura galbena (Gentiana lutea). In Poiana Stanei Regale sunt cateva zeci de exemplare mature. Acest lucru insemnand ca fiecare ghintura galbena are peste 10-15 ani. Specia aceasta rara nu infloreste decat dupa 10-20 ani si la nivel de Parc Natural aici este cel mai numeros grup, din punct de vedere al varstei.

Nu are rost sa mai adaug ca sunt sute de alte flori, insecte protejate, etc prin poiana…daca mai apar anul acesta toate. Eu sper sa fim noi, cei care mergem pe munte, unii fiind inscrisi la Partidul Verde Busteni…primii care curata primul hectar…