O toamna, un imn, o clasare si un comentariu sportiv

Ieri s-a aflat care este si de unde este… cea mai buna grupa pe anul 2019 din Fortele Terestre ale Romaniei. Intrecerea militara s-a derulat prin Bucegi si imprejurimi. La concurs au luat startul loturi de militari din marile unitati de infanterie ale Armatei. Evident, pe Bucegi a fost doar etapa finala, pentru ca pana la acel moment au fost si alte etape eliminatorii. In cele din urma pe terenul muntilor Bucegi au ajuns cele mai bune grupe de infanterie din cadrul trupelor de uscat.

Pe primul loc, cum era de asteptat 🙂 s-a situat echipa Brigazii 2 Vanatori de Munte.

Locul doi a revenit echipei Brigazii 18 Cercetare-Supraveghere iar locul trei echipei Brigazii 81 Mecanizate.

Nu sunt un fan al fotbalului, cred ca nici nu am vazut vreun meci al nationalei in acest an, dar cineva s-a gandit ca la meciul Romania-Norvegia sa umple stadionul cu copii 🙂 Super idee!!! Intrucat, Romania nu avea voie sa joace cu spectatori pentru ca nu stiu ce chestii rasiste se strigasera la meciul anterior, in tribune au fost adusi circa 30.000 de copiii :)))

Se pare ca acesti copii minunati i-au deranjat intr-atat pe norvegieni incat acestia au sesizat forurile europene :)) Norvegienii se asteptau sa fie tribunele goale numai ca….

Tot cu aceasta ocazie am gasit si un rezumat al meciului, intr-o postare pe Facebook. Cel care l-a scris este sinaianul Ovidiu Slavu… eu cred ca si-a gresit meseria. Era bun de comentator, de redactor pe teme sportive. Reiau mai jos o parte din rezumatul sau:

„Agonia
Naționala României a terminat, din păcate, cu 1-1, meciul susținut cu Norvegia, în această seară. Ea mai păstrează șanse matematice de a ocupa locul 2 în grupa de calificare la EURO 2020, poziție care asigură promovarea directă. În celălalt meci important, Suedia a condus 40 de minute Spania, din minutul 50 până în minutul 90, pentru a încheia meciul cu același scor 1-1.

În acest moment, Spania este calificată, ea ocupă primul loc, cu 20 p. Lupta pentru locul 2 se dă numai între Suedia, treapta a doua cu 15 p, și România, care stă pe ultima strapontină a podiumului, cu 14 p. Practic, echipa noastră a intrat într-o ruletă rusească din care nu se știe dacă va supraviețui. Deocamdată, primul foc n-a răpus-o.

Despre jocul nostru cu Norvegia, câteva considerații, partea de calcule pare mai importantă. Contra a gândit o strategie a maximei prudențe, axându-se pe titulari experimentați. deși alegerea lui Anton, în detrimentul lui Cicâldău putea să pară mai puțin inspirată. Contrabalansată de alegerea lui Bancu, în dauna lui Toșca, ea a echilibrat formula de start.

De fapt, în lipsa unei concepții de joc ofensive, rulată cu un 11 de bază, nu mai reiau tema, căci am tot menționat-o, Contra a avut un an la dispoziție și n-a exersat nimic în aceste două direcții, Guriță și-a luat ca reper meciul nostru cu Serbia, de acasă din Liga Națiunilor, de anul trecut: cum am fi jucat atunci dacă Tamaș nu ar fi fost eliminat. Comanda din vestiar trebuie să fi fost rezistăm în apărare și contraatacăm periculos, trebuie să iasă ceva. Așa că Norvegia a avut posesia și noi am stat la cutie, apărându-ne cu succes.

Această tactică a micii ciupeli părea să-i surâdă antrenorului echipei noastre. Căci Norvegia nu este Serbia și noi am putut s-o domolim mai ușor. Ca urmare, echipa adversă nu a avut în prima repriză decât o mare ocazie de gol, rezolvată de Tătărușanu. Iar în startul reprizei secunde am avut noroc. Mai întâi cu un penalty, generos acordat de arbitru și ratat de Pușcaș. Apoi cu golul de autor al lui Mitriță, cel mai bun jucător român: recuperare, acțiune personală, finalizare de excepție.

Din nefericire, Norvegia nu a măcinat în gol defensiva noastră: în minutul 92, bine găsit în mijlocul careului nostru, profitând și de o eroare de marcaj, înaltul Sorloth a egalat cu un cap imparabil. În fond, un egal echitabil, după un meci de luptă la mijlocul terenului, unde Norvegia a înclinat, de puțin, balanța în favoarea ei, cu permisiunea echipei noastre și având în Odegaard un vârf de lance neobosit. Poate că starul norvegian ar fi trebuit marcat mai strâns, nu cum a spus Contra, înainte de partidă, că nu-i va rezerva solistului nordic o atenție specială, ci doar o supraveghere în zonă, cu primul om disponibil apropiat de jucătorul care nu degeaba aparține de Real Madrid. Dar deja discuția pe acest subiect este inutilă, pentru că e caducă, meciul s-a jucat…” Ovidiu Slavu – Facebook

In fiecare dimineata, vedem cum toamna tot lucreaza la tabloul cu Bucegii… pe care-i picteaza ca un artist pasionat 🙂 Zilnic mai face cate ceva, pe ici, pe colo. Cand se va supara, ca orice artist, va sterge tabloul, isi va arunca pensulele si… va veni iarna 🙂

Ziua „Luceafarului” si imagini cu vanatori de munte prin paduri de basm

Locuind in Valea Prahovei, de cate ori vine 15 ianuarie, ma gandesc la… mai multe dar as enumera doar doua (doua oricum sunt mai multe :)) )

Una este o imagine cu Eminescu la Castelul Peles, idee pe care mi-am propus sa o dezvolt candva.

De asemenea, imi amintesc de pasionatul profesor d-l Ioan Campan, de la Liceul Teoretic „Mihail Saulescu” din Predeal, autorul unor studii cuprinse intr-o carte despre poetul nostru.

La momentul cand ma documentam in vederea scrierii cartii „Predealul prin ochii tai”, undeva prin 2015-2016, la Predeal mai traia o doamna ruda cu Mihai Eminescu. Era destul de bolnava, destul de inaintata in varsta si nu am reusit atunci sa o cuprind in paginile acelei carti. D-l profesor Campan, cred ca are si dansul vreo 40-50 de ani de activitate didactica, a cunoscut-o. Dansul organizeaza astazi un moment aniversar cu elevii, dedicat lui Eminescu. Ma gandesc: atunci cand astfel de oameni nu vor mai fi, ca sunt din ce in ce mai putini in Valea Prahovei, daca astfel de momente se vor mai marca…

In mod sigur si la bustul poetului din parcul „Dimitrie Ghica” din Sinaia, vor fi depuse azi flori de catre scriitori, oameni de cultura, fosti profesori…

Cei de la Brigada 2 Vanatori de Munte „Sarmizegetusa”, in subordinea careia care se afla si Batalionul 21 din Predeal, au postat pe Facebook niste poze superbe, din cadrul unui exercitiu derulat pe muntele Diham. Din acestea, am selectat cateva:

Eveniment de comemorare a eroilor pe Vf. Clabucetul Taurului

Este stiut faptul ca in ideea de sarbatori 100 de ani de la Marea Unire, Azuga si Predealul s-au trezit infratiti, uniti in aceleasi intentii si simtiri. Aceasta este una dintre cele mai frumoase realizari de Centenar din Valea Prahovei. Administratiile locale din cele doua statiuni, institutii si localnici plus alti patrioti, si-au dat mana inca o data, de data aceasta data in Vf. Clabucetul Taurului.

Fauritorul acestei  „mici uniri” a fost d-l Peticila, cabanierul de la Garbova. Dumnealui a avut ideea de a comemora eroii care au murit pe Clabucetul Taurului, idee nu de ieri de azi, ci de vreo 15-20 de ani. Imi plac oamenii care nu renunta la visele lor, care cred in ele si le duc pana la capat. Acestia sunt oameni adevarati 🙂 Cand ai asa o „nebunie” din aceasta. Uite ca a si implinit-o 🙂 Acesta isi poate trece la realizari inca un lucru frumos, iar cei din viitor isi vor aminti ca acela care a pus prima cruce pe varf a fost cabanierul de la Garbova. Eu ma refer la a fi visator cand vrei sa faci un lucru frumos, bun si pentru altii. Cand speri si faci tot ce poti sa-l realizezi.

Sambata, pe 13.10.2018, pe Vf. Clabucetul Taurului nu au venit doar cei mentionati mai sus, cabanier, institutii… ci si o multime de cercetasi si de turisti, de pasionati de istorie si de munte. Un total de peste 300 de persoane…

Un vagon CFR a fost ocupat in totalitate de Cercetasii Romaniei. Marea majoritate a participantilor s-a regrupat in parcul din Azuga si de acolo a pornit in traseu, spre varf.

Traseul tematic

Madalin de la CNIT Campina gasise prin arhive o alta frumoasa poveste.

Vanatorii de munte erau deja pe varf.

Sosirea Cercetasilor

Comandantul Batalionului 21 Vanatori de Munte „General Leonard Mociulschi”

Oficialitati locale

„Plantarea” bornei tricolore pe varf de catre un cercetas

Colonelul (r) Gheorghe Suman, autorul mai multor carti despre trecutul Predealului si vanatorilor de munte, desi bolnav, a reusit sa ajunga la aceasta ceremonie de cinstire a eroilor cazuti in urma cu 102 ani, aparand acel varf.

Peste toate, d-l Suman ramane un mare patriot.

Mai avea putin de vorbit dar… varsta, boala, anumite semne i-au pus in garda pe militari… Omul acesta ar fi murit acolo, pe loc, vorbind despre eroi si tara aceasta. Personal, am considerat mai multe aspecte din relatarile sale ca fiind exagerate, dar na, nimeni nu e perfect.  Insa, am tot respectul pentru acest personaj militar din momentul in care am vazut cum abia se tinea pe picioare, cum abia soptea ce s-a intamplat in zona aceasta. Daca nu-l luau de brate d-l Oros, plutonierul adjutant si comandantul vanatorilor, d-l Cristescu si nu-l duceau la medicul SMURD, colonelul Suman ar fi cazut acolo. Incapatanarea cu care tot tinea microfonul si tot voia dumnealui sa spuna tot, se cuvine a fi admirata.

Noua, societatii, ne trebuie oameni incapatanati, care sa ramana pe loc cand altii fug la primul semn de pericol. Romania de azi se sprijina pe cei care nu au fugit in anumite vremuri. Existam pentru ca altii au ales sa moara, nu sa fuga. A sta in patratica ta, a-ti urmari propriul interes si atat, duce la ce vedem azi. O tara fara directie, fara lideri. Noi avem nevoie de oameni care nu renunta la ceea ce cred. La 85 de ani ai sai a fost mai curajos ca multi altii mai tineri, care daca se taie la un deget, fug repede la medic si nu mai ies din casa cate o saptamana.

Cine ar fi crezut vreodata… ca peste fix 102 de ani de la bombardarea pozitiilor romanesti aflate pe Clabucetul Taurului, intr-o palnie de obuz vor sta niste copii veniti sa-i comemoreze pe eroii acestor locuri? Nestiute sunt caile Domnului… Din acesti copii, unii vor purta mai departe stafeta zilei de sambata, 13 octombrie 2018.

In aceeasi palnie de obuz, cei de la CNIT Predeal si CNIT Campina

Nelipsitul profesor d-l Campan, un alt mare patriot. Ca lucrurile bune sa se intample, e nevoie de astfel de oameni. Apar astfel de evenimente pentru ca intr-un loc sunt mai multi pentru care istoria nu este doar o materie scolara oarecare.

Cabanierul de la Garbova

Un patruped 🙂

Citirea unor liste cu eroi

Oficierea slujbei religioase

Sfintirea crucii ce va sta pe acest varf.

Politia, Jandarmeria

Vesnica pomenire…

Depunerea coroanelor de flori: primarul din Azuga, d-l George Barbu

Primarul din Predeal, d-l Sebastian Flesieru

Comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Cristian Cristescu

Acestia si altii au inteles ca viitorul se sprijina mai ales pe trecut. Toti cei prezenti au scris o noua fila de istorie pentru cei din viitor. Tot ceea ce facem, trebuie sa raspunda la niste intrebari esentiale: pentru cine si pentru ce facem ceea ce facem?

Cercetasii condusi de Diana Joita, un alt om cu suflet mare, au depus si ei coroane. In varful acelui Clabucet s-a petrecut un episod istoric atat de frumos pe care sunt sigur ca nu-l va uita niciun participant…

Si alte poze…

In sfarsit, ne-am intalnit 🙂 Dupa ani de zile, la un traseu si turistic si istoric. Cu Alex din Ploiesti, unul dintre primii prieteni ai acestui blog.

Cu Ioana din Campina, Matrix, Alex, copiii si pentru mine… marele istoric Madalin Focsa. La fel, si el are „nebunia” lui dar e un om fain de tot. Si peste toate, patriot.

Catalin de la CNIT Predeal, d-l Campan un excelent observator al zilelor noastre, cu multe vorbe intelepte, Diana de la Cercetasi (ne-am intalnit tot dupa mult timp!) si Madalin.

Numai oameni superbi. Si cati mai stiu 🙂 Deci va dati seama cati oameni de calitate mai are tara aceasta… daca eu enumar lejer 100 🙂 A fi alaturi de astfel de persoane, este una dintre cele mai mari impliniri pentru mine. Mai lipseau George din Bucuresti si sotia, Razvan, George venit din America, Radu….multi altii, nu-i mai enumar ca sa nu uit pe vreunul si astfel sa jignesc fara intentie pe cineva.

Placa montata pe cruce

Crucea

Coborarea spre cabana Garbova

O privire spre Clabucetul Azugii, alt loc strategic pentru care s-au dat lupte acum 102 ani.

Cabana Garbova

Masa organizata de cabanier, tot felul de gustari, ciorbe…

Noi ne-am deplasat pe traseul turistic cu tinta… cofetaria hotelului Carmen din Predeal:

Undeva pe un mic panou scria „Potecuta Taurului” si… culmea! Langa potecuta pastea si un taur :))

O panorama cu Bucegii si nu numai:

Intr-o ora si ceva eram in Predeal:

Aproape de cel mai frumos si mai primitor hotel din Predeal.

Cofetaria de la Carmen… cea mai mare din Predeal, unde ne-am bagat la prajituri, fondante si sucuri. Pentru ca atmosfera si prietenii conteaza in astfel de momente. Un alt loc mai fain decat cofetaria de la Carmen unde sa servesti o prajitura, nu exista in Predeal. Parerea mea, care stiu toate cofetariile de la Comarnic la Predeal, este urmatoarea:

Cea mai tare cofetarie din aceasta zona este aceea din Comarnic. A doua e cea de la Carmen din Predeal. A treia cea de langa parcul din Sinaia. A patra cea din magazinul Costila din Busteni. Insa, ca spatiu confortabil, relaxant, atmosfera, cofetaria hotelului Carmen bate tot ce e in Valea Prahovei. Aici un articol mai detaliat despre aceasta cofetarie:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/06/10/pe-la-cofetaria-carmen-din-predeal-o-poveste-dulce-intr-un-decor-cultural-si-multe-muscate-rosii/

Cam asa a aratat filmul acestei zile de 13.10.2018. Mi-am luat copiii, prietenii si am plecat alaturi de alti oameni inimosi sa ne amintim si sa vorbim de faptele eroilor in si din Varful Clabucetul Taurului.

Custodele Coroanei in drumetie la Crucea de pe Caraiman; Ceremonii la Monumentul Eroilor; Punerea pietrei de temelie a bisericii Eroilor la Baba Mare… toate intr-o alergare montana!

Scenarii cum sa ajungem, hai ca sunt locuri libere intr-un microbuz. Si telecabina transporta participantii…

Pana la urma fac echipa cu Razvan si Iulica, tot voiam sa urc pe jos.

La ora 9:15 luam startul de langa Penny Busteni spre valea Jepilor Mici. Urcam bine de tot, depasim alti oameni, o gramada urcau 🙂 Pana la cabana Caraiman tot am intalnit grupuri de turisti.

La 10 si ceva am iesit din vale, rupti, praf. Mai putin Iulica, el nu avea nimic 🙂 Razvan a plecat spre Babele sa se intalneasca cu alti prieteni si sa vina cu ei spre Crucea de pe Caraiman, noi am luat-o pe brana Caraimanului ca sa ajungem mai repede. Un pic trecut de ora 11 si am ajuns la Cruce. Acolo, ne-am intalnit cu multi prieteni, cunostinte… nu incepuse nicio festivitate.

Ne-a lasat sa ne apropiem.

Spre brana

Eu am zis ca sunt flori de colt, undeva la vreo 30 m inaltime.

Tot pe brana, insa privind inapoi.

La Cruce…

Monarhistii…

Apoi… erau oficialitati, jandarmi, vanatori, primar, presedinte de consiliu judetean, multi altii…

Sosirea ministrului Apararii, d-l Mihai Fifor…

Au urmat onorul etc…

Asociatia „Traditia Militara” condusa magistral de d-l Stoica. Ei s-au intors recent din Franta, de la niste ceremonii desfasurate la Verdun.

Si tot soseau turisti, tot se organizau lucrurile, fiind pe punctul de a incepe cand…

… pe jos veneau reprezentantii Casei Regale: custodele coroanei principesa Margareta si sotul sau, Radu Duda.

Ei bine… ceremonia a inceput chiar daca acestia erau foarte aproape, un domn vorbea la microfon, sosirea celor de la Casa Regala nu prea a fost bagata in seama, imnul se intonase…. Stiti cum a fost de urat?? Urat-urat! Nu i-a intampinat nimeni, nu i-a bagat nimeni in seama. O rusine, ce mai! Si eu am scris diverse despre Casa Regala cand au cerut unitatea vanatorilor de munte din Predeal, dar totusi… In astfel de momente, dovedesti respect.

In intonarea imnului national s-a regasit si strofa „Preoti cu crucea in frunte…” adesea omisa; au urmat slujba religioasa, depunerea de coroane….

Nota 10 pentru interpretarea imnului national de catre vanatorii de munte la care s-au alaturat multi dintre cei prezenti.

Preasfintitul Varlaam Ploiesteanul, episcop vicar patriarhal

D-l Mircea Stoica, presedintele Asociatiei Traditia Militara

El impartea stegulete…

Camioane militare… deci pana la urma se puteau aduce toate materialele o data pentru reabilitarea Monumentului Eroilor. Intotdeauna e vorba de bani. Mi-am propus sa nu mai zic nimic pe tema aceasta, ca se intelege ca ma deranjeaza reabilitarea Monumentului. Ideea este alta: decat sa umble cu elicopterul aiurea de sute de ori, mai bine aduceau o singura data materialele…

Nota 10, chiar au fost la inaltime…

Reprezentantii Primariei Busteni depunand coroane.

Presedintele Consiliului Judetean Prahova, d-l Bogdan Toader

Asociatia Neamunit

Romani veniti din tarile vecine. Au depus si ei flori in aplauzele tuturor.

Pe la 12:30 am plecat spre Baba Mare, unde se punea piatra de temelie a viitoarei biserici a eroilor. Slujba incepea la ora 13. Cu Madalin am urcat pe traseul ce merge spre Cerdac, apoi ne-am abatut spre Baba Mare. Iar Iulica a plecat cu o cunostinta sa bifeze si Vf. Omu 🙂 S-a intors singur :))

La vf. Caraiman. Aici am intalnit o „mandrete” de sofer militar… 🙂 🙂

Hai ca se vedea si zona bisericutei de la Baba Mare…

Baza Salvamont este peste drum cum se zice, de viitoarea biserica.

Tineret ortodox

Calugarul cu ideea bisericii… cine citeste blogul il stie, ca am mai vorbit de acesta in anii trecuti. Are un toiag fain si un bucium la fel 🙂

Evenimentul a fost mai mult al orasului Busteni si al Bisericii.

Primarul din Busteni, d-l Ghita Irinel

Viceprimarul Busteniului, d-l Nae Savel… pentru mine va ramane mereu un exemplu de seriozitate in administratie publica. Este prezent la evenimente, nu intarzie, un om care isi face treaba.

Staretul Manastirii Caraiman, parintele David plecand in intampinare Patriarhului sosit cu masina Jandarmeriei.

S-au pus piatra de temelie… si 2 mari hramuri.

Ce se vedea la Sfinx… Stiti cum au fost Bucegii pe 15.09? Plini de oameni… Platoul a fost bulevard.

Apoi ne-am dus la Sfinx…

Iulica venea si el de la Omu… tot fugea.

Sfinxul, peisaj selenar

„Halpinisti” cum spune Cristian Laurentiu 🙂

La Babele, dupa ce fiecare a umblat pana atunci pe unde a vrut, ne-am reintalnit si am plecat spre Piatra Arsa-Sinaia.

Dincolo de „stadion”, de complexul de la Piatra Arsa asadar, ne-am gandit sa alergam ca sa prindem trenul de 16:57 in Sinaia. Era 15:03. Bine, mie imi era indiferent, era fain oricum, dar ei mai aveau si alte treburi, sa ajunga la Brasov etc…

Asa ca… la 15:33 eram jos, la izvorul de pe aleea pavata de la Poiana Stanii si la 16:04 eram la o terasa de la festivalul Sinaia Forever, aflata chiar langa scarile ce duc la gara 🙂 Am stat cam 40 de minute la terasa apoi am plecat la tren. Ne gandeam pentru duminica sa urcam pe Moldoveanu si sa ne si intorceam tot azi. Dar nu avea cine… 🙂 Curand tot mergem pana acolo…

Ca si concluzii… am fost pe munte sa vad niste evenimente, sa fiu acolo ca sa stiu despre ce vorbesc. Si daca am fost si cu prieteni si m-am intalnit si cu multi alti prieteni din diferite domenii, cu atat mai bine. Ca am facut 30 de minute de la stadion pe Piciorul Pietrei Arse pana la Stana Regala inseamna ca se poate… 🙂 Ma refer la mine.

Ziua Veteranilor la Busteni si Azuga

Brigada 2 Sarmizegetusa in subordinea careia se afla si Batalionul 21 Vanatori de Munte „General Leonard Mociulschi” a publicat imagini si de la Busteni, si de la Azuga, referitoare la Ziua Veteranilor.

Asadar, trecand peste momentul nepotrivit de la Sinaia, in toate statiunile Vaii Superioare a Prahovei s-au omagiat veteranii de razboi.

Mai sunt 2 veterani la Predeal, si cate unul la Azuga, Busteni si Sinaia.

Primarul Busteniului d-l Irinel Ghita, d-l Pascovici veteranul… apoi, comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Cristescu si plutonierul major Oros.

Primarul din Azuga, d-l George Barbu, veteranul Vasile Glesnea si comandantul Batalionului 21

D-l colonel este un om deosebit, care simte, constient de pozitia sa, un profesionist si un mare patriot… si care s-a tot implicat in viata Vaii Prahovei. Sa ne amintim totusi ca primul comandant care a scos batalionul prin statiuni realizand o unitate populatie-militari a fost d-l colonel Ovidiu Conduruta. A fost urmat de d-l colonel Adrian Buzea. Batalionul a avut asadar numai comandanti unul si unul…

Pentru mine aceasta este imaginea acestei Zile a Veteranilor. D-l Barbu nu poate fi altfel, e genul de politician care ramane om. Cand esti om, chestiile esentiale vin de la sine.

29 decembrie 2017: Revarsarea drapelului pe partia Clabucet si Predealul striga „Unire” dar si Depunere de coroane in memoria marelui patriot I.G.Duca

Motto: „Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe, Traieste-n Unirea de azi…”

O sa incep cu… inceputul 🙂

Intai la Sinaia, reprezentantii organizatiilor liberale din Valea Prahovei au depus coroane in memoria lui I.G. Duca, primul ministru asasinat la 29 decembrie 1933 pe peronul garii din Sinaia. In fiecare an, se realizeaza acest lucru, momentul fiind organizat de Primaria Sinaia.

Pe mine insa, ma intereseaza mai mult un alt moment, acela cand niste oameni mai diferiti, depun si ei o coroana. De cand stiu acest lucru, mi se pare unul dintre cele mai frumoase momente din zona noastra. Istoria si cultul inaintasilor se simt altfel… nu e doar o simpla depunere de coroane.

Undeva, sus, este o coroana de trandifiri superba.

Sa ne imaginem ca I.G. Duca, marele om politic, este rosul si… albul este o esarfa, ca aceea de primar, care ii acopera pieptul.

Ca in fiecare an, discret, urmaresc acest moment. Multe felicitari acelora pentru care Timpul Nu Conteaza!

Timpul se simte altfel si la Predeal. Oamenii de acolo simt sa marcheze 100 de ani de la Marea Unire. Un suflu patriotic se asterne peste orasul dintre 4 munti si asta pentru ca, asa cum am mai spus, un tanar entuziast, dedicat orasului, a tras de clopotul „desteptarii” si, alaturi de alte personalitati ale locului, fac exact ceea ce trebuie. Marius Catalin Campeanu, initiatorul acestei „desteptari” este… un fel de Cristi Negulescu sau o Maria Floricica din Sinaia. Adica un tanar care pus in locul potrivit face o treaba perfecta.

Intai, vanatorii de munte si alte institutii, au dezvelit o placa la Monumentul Eroilor Ceferisti de langa gara Predeal:

A urmat dupa ora 17, un concert la partia Clabucet. Cred ca in zona partiei au fost ieri seara, peste 2000 de persoane, estimare proprie:

Acest eveniment avea rolul sa marcheze si Anul Centenarului cat si deschiderea oficiala a sezonului de schi. Cel mai asteptat moment a sosit mai spre final…

Mii de oameni au vazut cum un imens drapel, lung de 100 metri, se revarsa pe partie:

Vanatorii de munte il purtau…

Curgea un tricolor pe partie la Predeal 

In premiera, in Romania, reprezentantii I.S.U. au efectuat o coborare pe schiuri.

Anterior, o echipa de 4 vanatori de munte au facut la fel. Nu stiu daca a imortalizat cineva coborarea. A fost o adevarata incantare, o dovada de mare profesionalism. Cat de frumos au coborat!! Am si uitat sa pozez. O coborare perfecta in formatie de patru!

Nici jandarmii si salvamontistii nu au fost mai prejos…

Jos, lumea era extaziata… traia o mare emotie, bucurie.

O fantoma? Nu, un viraj fulgerator al unui predelean care cobora cu torte…

Coborarea cu torte…

Apoi, s-a oprit nocturna si din noapte s-au auzit o multime de scandari si cantece. Sute de persoane s-au prins de drapel si au inceput sa strige…. Iata momentul cand se striga „Unire”:

„Cu sabii facura Unirea ce-i-n inimi, Spre Alba cu totii mergeam…”

27 decembrie 2017, Valea Prahovei fata in fata cu Centenarul Marii Uniri: Simpozionul „Predealul si Marea Unire”

Sf. Stefan, mare sarbatoare crestina…

De la Predeal, de acolo de unde odinioara era granita Vechiului Regat, Centenarul incepe sa prinda viata, bataile sale devin din ce in ce mai perceptibile.

Asa cum in toamna anului 1916, trupele romane grupate in regimentele 2 – Graniceri, 6 – Mihai Viteazul, 5 – Vanatori, 21 – Infanterie, au fortat frontiera intrand in Transilvania, tot asa manifestarile ocazionate de marcarea Centenarului Marii Uniri pornesc de la Predeal.

Cel care a tras de clopotul Centenarului sunand „desteptarea” in Valea Prahovei este d-l Marius Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica Predeal. In stransa legatura cu administratia locala, cu sprijinul vanatorilor de munte care intotdeauna sunt in prima linie la astfel de activitati, colaborand cu cadre didactice si elevi, avand suportul Pompierilor, Politiei si Jandarmeriei, s-a dat startul unor serii de manifestari comemorative. Pentru ca eroii nu trebuie uitati, pentru ca suntem niste generatii care nu au cunoscut razboiul, pentru ca, din acest motiv, nu intelegem cum si-au lasat oamenii din trecut case si familii pentru a muri in Transilvania, prin munti, la linia Dunarii, Dobrogea… sau la Marasti, Marasesti, Oituz…

Ieri, s-a dezvelit o placa in memoria eroilor, amplasata la Monumentul Eroilor Ceferisti de langa Gara Predeal. Tot ieri, la Casa de Cultura a statiunii, s-a tinut un simpozion denumit: „Predealul si Marea Unire”, in cadrul caruia s-au tinut discursuri, s-au prezentat luptele pentru apararea Predealului, s-au citit poezii de catre elevi, s-a vorbit despre istoricul mai vechi al statiunii.

Au vorbit d-l colonel Gheorghe Suman, emblema culturala a Vanatorilor de Munte, cadru militar pensionat si autor al unui nr. de 35 de carti, d-l profesor Ioan Campan de la liceul „Mihail Saulescu” din localitate si… eu din partea celor cu Proiectul „Pasi in Timp”. Acest proiect inceput in anul 2014 nu are cum sa se prezinta in Centenar, tinta proiectului, decat cu temele bine facute, cu directii clare, cu o istorie reala, cercetata si desprinsa din arhive, sustinuta asadar de proba documentelor.

D-l Catalin Campeanu

Comandatul Vanatorilor de Munte vorbind, cel cu sageata rosie este d-l Suman, cel cu sageata galbena-d-l Campan.

Cele trei carti ale Proiectului „Pasi in Timp” au fost insotite si de o prezentare pe un ecran a unor imagini emblematice pentru Predeal. Unele in premiera, as putea spune.

eu si colierul Prezentand in premiera asa-zisele coliere de la Predeal. In fapt, ele nu au fost gasite la Predealul de Brasov ci tocmai in Prahova, la Predeal Sarari. A mai cazut un mit in fata adevarului istoric.

Simpozionul a fost foarte bine organizat si integrat intr-un eveniment mai amplu, inca neincheiat. Maine, pe 29 decembrie, va fi „piesa finala” prin demonstratiile vanatorilor de munte, jandarmilor, salvamontistilor, pompierilor, la partia Clabucet. Totusi, actiuni de marcare a 100 de ani de la Marea Unire vor fi la Predeal pe tot parcursul anului 2018. Sa speram ca suflul acesta, de comemorare a eroilor, al constientizarii sacrificiilor care au facut posibil indeplinirea visului secular al romanilor, va cobori de la Predeal si spre aval, pana la Comarnic inclusiv.

Ce trebuie retinut, in principal, despre Predeal si Marea Unire? Voi enumera mai jos, foarte pe scurt, cateva idei, pentru ca azi foarte putini mai citesc. Pentru acest articol sunt suficiente, deocamdata, ca sa nu plictisesc pe nimeni.

– Caporalul erou Constantin Musat, cel cu statuie si la Busteni, a trecut frontiera de la Predeal cu regimentul sau 2 Graniceri, in noaptea de 14/15 august 1916.

– Capitanul Gheorghe Garoescu, viitorul general, cel al carui bust il vedeti in curtea spitalului din Azuga, comandantul unei companii de mitraliere din regimentul 5 Vanatori, a trecut si el tot atunci frontiera.

Bustul generalului Garoescu, cat a mai ramas din el. A fost distrus de comunisti.

– Monumentul ce inchipuie un inger inaripat aflat la iesirea din Predeal spre Brasov, a fost dezvelit in anul 1930, in memoria poetului-erou Mihail Saulescu, cazut la datorie aproximativ in acelasi loc, la 30.09.1916. El se inrolase voluntar spunand rudelor si prietenilor ca pleaca pentru „a se casatori cu Transilvania”. Acest lucru s-a si intamplat deoarece el a cazut in partea transilvaneana a Predealului, dincolo de frontiera, casatorindu-se pe veci cu Transilvania.

– In centrul Predealului, nu departe de unitatea pompierilor, sta si azi cladirea fostei vami romanesti, martor secular ce aminteste de alte vremuri, ce nu trebuie uitate.

– In urma bataliei pentru Predeal care a durat circa 2 saptamani, pierderile umane romanesti, germane si austro-ungare s-au ridicat la mii si mii de morti. Toti acestia fiind risipiti de jur-mprejurul orasului, pe fiecare deal, vale, panta. Ani de zile oasele acestora au stat albite de vreme in locurile pe unde moartea i-a secerat. Dupa anul 1920 au inceput sa fie adunate osemintele in mausolee…

– Batalia pentru Predeal a fost castigata de artileria germana care a adus tunuri de mare calibru, pe calea ferata, pana la Timisul de Sus. De aici, puteau trage pana la Comarnic. Focul precis de artilerie a pulverizat pozitiile romanesti si i-a fortat pe supravietuitori sa se retraga, pierzand Predealul.

– Datorita acestui foc al artileriei germane, trupele romane au fost nevoite sa se disperseze pe un aliniament natural mai intins, cuprins intre Vf. Omu- Valea Cerbului – Moraru – Capatana Porcului – Diham – Clabucetul Taurului – Clabucetul Azugii. Linia frontului s-a stabilizat insa abia pe aliniamentul Vf. Omu-Diham-Muchia Lunga-Sorica, unde inamicul a fost oprit pana in decembrie 1916, cand fortele romanesti au primit ordin de retragere in Moldova.

– Toate relatarile romanesti care sustin stergerea Predealului de pe harta, moartea sau deportarea celor 1700 de locuitori, aruncarea in aer a 300 de case, sunt doar povesti mincinoase, lipsite de orice bun simt si de adevar istoric. Ele s-au nascut in perioada comunista si redau o realitate inchipuita, construind un nationalism anormal, ridicat nu pe cultul eroilor ci pe ura si pe presupusele barbarii ale adversarului.

– Germanii si alte forte ale Puterilor Centrale doreau sa foloseasca nu sa distruga, concentrandu-se pe eliminarea fortelor armate romanesti. Absolut toate cladirile mari, vilele politicienilor, bogatasilor romani, hotelurile, inclusiv hotelul Predeal construit exclusiv din lemn au ramas in picioare dupa lupta pentru Predeal. A fost bombardata vila primului ministru I.C. Bratianu in mod intentionat deoarece germanii il socoteau principalul vinovat de intrarea Romaniei in razboi, impotriva lor. De asemenea, a fost bombardata si gara orasului, nefiind insa distrusa, pentru ca o fortificasera o mana de soldati si de lucratori ceferisti romani. Acestia nu au vrut sa o paraseasca si au murit pe pozitie ca niste eroi.

– Imaginile corespondentilor de razboi straini sositi la Predeal dupa marea batalie, arata ca statiunea nu a suferit foarte mari distrugeri. In schimb, padurile invecinate dezradacinate, alcatuiau un peisaj dezolant.

Predealul sub ocupatie, la sfarsitul lunii octombrie 1916. Cu sageti rosii sunt taberele organizate de armatele cuceritoare. Dupa cum se vede, orasul are cam toate cladirile neatinse.

– Artileria romana era un mic tantar pe langa elefantul german. Ei trageau saracii pe o lungime de maximum 10 km si asta doar daca tunurile erau pozitionate pe vreo inaltime. Oricum se tragea la ochi, imprecis. Primele salve romanesti au condus la distrugerea bisericii catolice de la Timisul de Sus, ridicata pe la 1800. Este greu de crezut ca s-a vrut acest lucru, fiind mai degraba o greseala. In replica, ceilalti au bombardat intentionat si precis manastirea „Sf. Nicolae” din Predeal.

Una din concluziile pe care trebuie sa o retineti, este aceea ca orice parere a vreunui istoric militar sau civil despre lupta de la Predeal, care contine ideea ca Predealul a fost ras de pe fata pamantului, trebuie condamnata ca pe o mare manipulare si o mare minciuna. Aceasta mizerie, a fost inventata de comunisti pentru falsificarea adevarului istoric. Cu acest fals au indoctrinat generatii, au spalat creiere si la adapostul acestei marsavii, au furat toate vilele si hotelurile din Predeal. Proprietari de vile, terenuri, hoteluri, mari intelectuali, generali sau oameni de afaceri, au fost aruncati in puscarii si exterminati alaturi de familiile lor, pentru ca niciodata sa nu-si mai ceara ce era al lor. „Batalia pentru Predeal” a fost pretextul peste timp a confiscarii ilegitime a bunurilor elitelor romanesti, povestea justificatoare a comunistilor prin care au dorit sa insele generatiile viitoare. Cand partidul ti-a dat o astfel de vila, normal ca „Predealul a fost sters de pe harta”! (Adrian Ciorba)

Proiectul „Pasi in Timp”, ce se va incheia la 1 Decembrie 2018, face nota discordanta cu astfel de minciuni si povesti menite a prosti populatia locala si nu numai. Este un proiect la care au luat si iau parte oameni seriosi, in masura posibilitatilor, un proiect documentat, nesustinut de vreo autoritate locala, Soros, partide, mai stiu eu ce. Este ceea ce trebuie sa traverseze timpul pe care-l traim, lasand niste marturii si intelesuri corecte, nu exaltari, nationalisme ieftine, povesti cu oameni frumosi si buni ci realitati asa cum au fost ele. Acest articol este si un bun prilej de a multumi tuturor acelora care au pus si pun o parte din ei la acest proiect… cat si tuturor acelora care incearca sa strecoare in inimile si constiintele localnicilor, ce s-a intamplat cu adevarat prin aceste locuri.