Concursuri la orizont: Cupa Bustenarului, Predeal Vertical Race, Piatra Mare Trail Running, Cupa Salvamont Predeal

Cat mai „tine” zapada, se mai pot organiza si concursuri:

Cupa Bustenarului

Predeal Vertical Race

Au inceput inscrierile la Piatra Mare Trail Running…

Cupa Salvamont Predeal

Trail running la Padina Fest

Adica o alergare montana in cadrul evenimentului denumit Padina Fest, cel mai mare eveniment realizat vreodata in Parcul Natural Bucegi… cred ca in fiecare zi de festival au fost minim 1000 de oameni pe acolo…

SAMSUNGAnul acesta a fost a cincea editie… ca de obicei, nu trebuia sa ratez concursul de alergare.  Am mai povestit de-a lungul anilor despre acest concurs si despre diferite activitati propuse de organizatori. Insa cine sustine acest eveniment?! O intrebare ce mi-a fost pusa recent, astfel ca voi cita de pe site-ul padinafest:

„Padina Fest este un eveniment finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi organizat cu susţinerea partenerilor şi sponsorilor precum Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, Primăria Moroeni, Administraţia Parcului Natural Bucegi, Hotel Peştera, SUPERCOM Dâmboviţa, Coca Cola, Heineken România, Vodafone România, Generali România, Smartatletic, Lowden, Bububooking, Asociaţia Salvatorilor Montani din România, KISS FM, Chris Simion, 360 Revolution, Compania Roche prin brandul Accu-Chek şi alţii.”

Spre deosebire de alti ani, nu am mai plecat cu cortul pentru a fi acolo cu o zi inainte de concursul de alergare. Am gasit alta solutie, m-am gandit eu ce m-am gandit, mai aveam si treaba, nu aveam cum sa pierd 3 zile. Adica una de plecare, a doua de concurs si a treia de intoarcere. Solutia? 3 in 1.

Astfel, la 6 si cateva minute, sambata, 26 iulie, am iesit eu din casa cu rucsacul pentru a urca pe Jepii Mici, a ajunge la Padina pana in 9:30 si a lua startul la ora 10 intr-un semimaraton de 26 km. Traseul de alergare a fost urmatorul: START de pe platoul Padina spre cabana Diana – drumul auto spre hotelul Pestera – traseul turistic marcat cu banda albastra spre Complexul Piatra Arsa prin Padurea Cocora – traseul turistic marcat cu banda galbena spre Babele – pe acelasi marcaj spre Vf. Omu – coborare pe langa Vf. Bucura si Mecetul Turcesc si pe marcaj banda albastra pe Valea Ialomitei – trecere pe langa Manastirea Pestera – SOSIRE pe platoul de la Padina.

SAMSUNGBucegii dimineata

SAMSUNGDe aici se urca pe Jepii Mici

La 6:45 eram la intrarea in traseul de pe Jepii Mici, hotarat sa urc nici prea repede, nici prea incet, sa ajung la timp si aceasta urcare sa fie incalzirea pentru concurs… de regula, eu ma incalzesc mai greu, trebuie sa alerg cativa kilometri, pana casc bine, dureaza pana constientizez ca este un concurs, mai depasesc cateva reprize de plictiseala… deci, cunoscandu-ma, a fost o varianta foarte buna. Inainte mancasem ceva si urcam asa… in pace 🙂 Nu era nimeni pe traseu, doar mai sus am intalnit un turist solitar ce cobora… am vazut o capra si doi iezi, urmele unei ursoaice cu pui, telecabina circula pe la 7:30, cascada Caraiman curgea din nou (in timpul marathonului 7500 nu avea apa)…

SAMSUNGPrima trecere peste apa Vaii Jepilor… pana aici traseul este doar prin padure, se urca binisor 🙂

SAMSUNGCascada Caraiman

SAMSUNGFosta cabana Caraiman

Era 8:10 cand pozam indicatorul din fata fostei cabane Caraiman… adica am urcat in 85 de minute Valea Jepilor. Binisor, tinand cont ca nu am fugit, am mai facut poze, nu am urcat cu viteza, ca sa nu ma obosesc prea tare. La Vertical Trail Race Busteni, in 2013, distanta telecabina Busteni – telecabina Babele am parcurs-o in alergare in 73 de minute… cred ca anul acesta, in august, voi reusi sa castig 10 minute si in loc de 73, sa fie 63 de minute.

SAMSUNGImi place asa… sa scrie pe indicator ca se coboara in 2-3 ore si sa urc in circa o ora si jumatate 🙂

SAMSUNGPrima biserica a manastirii de la Pestera si spatii de cazare… cu ocazia evenimentului Padina Fest, toate locurile de cazare din Valea Ialomitei au fost ocupate

Mai departe a fost usor, am trecut de Babele, am coborat la Pestera si am ajuns la locul de start de la Padina. Pe acolo, un pic de vorba cu prietenii, am avut ocazia sa-l revad pe Geo Badea de la Salvamont Dambovita, un om extraordinar, de la care ai ce invata… apoi, la 9:30, a inceput sedinta tehnica. Ni s-au furnizat detaliile, locurile unde sunt amplasate punctele de control, hidratare, reguli. Alergatorii de la traseul scurt de 16 kilometri au luat startul putin mai tarziu decat noi.

La ora 10 vine startul, noi, cei de la tura lunga de 26 km, facem stanga spre cabana Diana, pe cand cei de la tura scurta au facut dreapta cateva minute mai tarziu spre Pestera. Urma sa ne intersectam pe Platoul Bucegilor.

SAMSUNGLa Start

SAMSUNG

SAMSUNGCentrul National Salvamont de la Padina… acolo era camera live despre care am vorbit in articolul de vineri

SAMSUNGMai erau cateva minute… si apoi,

Alergam pe drumul forestier trecand de cabana Diana si indreptandu-ne spre hotelul Pestera, noi eram pe drumul auto, cei de la tura scurta pe traseul turistic. Imediat dupa start alergarea a decurs in viteza, se fugea foarte bine, foarte tare.  Eram 30-40 de persoane care stateam destul de aproape, pana la padurea Cocora. Incepe urcusul prin padure, loc in care depasesc multi concurenti, pe mine ma avantajeaza mult urcarile… Nici nu stiu cand m-am trezit la gol alpin, cu un tip foarte de treaba in apropiere. Mai vorbeam, mai ne depaseam, pana la Piatra Arsa eram al 18-lea…  ca eu mereu sunt cu calculele dupa mine… el insa s-a distantat apoi bine de tot. Primul punct de alimentare a fost aproape de bariera de la inceputul drumului de pamant spre Babele. Acolo erau apa, jeleuri, ciocolata, nu am retinut tot ce era 🙂 M-am plictisit putin pe drumul de masina pana la complexul Piatra Arsa. Am trecut printre jnepeni si am continuat spre Babele.

La circa 15 minute distanta de Babele, m-am intersectat cu primii alergatori de la traseul scurt, acestia urmau sa ajunga la Padina pe unde urcasem noi… prin padurea Cocora. Langa cabana Babele era un alt punct de hidratare, cu pepeni, ciocolata… trec de Sfinx si incep sa urc spre baza salvamont de la Baba Mare. Pe tot traseul, organizatorii au avut voluntari plasati la intersectii cat si oameni ce notau numerele concurentilor. Practic era imposibil sa te ratacesti.

Nu prea am stralucit fugind pe drumul spre Omu, adica se putea si mai bine, totusi am mai urcat niste locuri in clasament. Pana la Omu am facut cunostinta cu un baiat de aceeasi varsta care fugea dupa mine ca un iepure. Mi-am dat seama ca ma va depasi pana la Omu si nu avea rost sa-mi dau sufletul pana la varf stand aproape de el 🙂 M-am gandit sa ma odihnesc mergand repede si sa-l depasesc la coborarea pe Valea Ialomitei. Peste 95% din traseul de alergare l-am avut reper in fata pe Geo Badea, trecand la cateva minute dupa el linia de sosire.

De la Omu, am coborat foarte repede, probabil cea mai rapida coborare pe care am facut-o pe aceasta vale pana in prezent. L-am ajuns si pe tipul ce ma lasase in urma pe la Piatra Arsa, si pe cel care ma „pierduse” pana la Omu, si pe altii… ajung la Pestera si imediat dupa podul de mai jos de manastire era unul dintre organizatori care imi facea semn sa urc niste trepte spre dreapta care duceau la Pestera Ialomitei. Nu am mai stat de intrebari de ce sau cum, imi conservam energia, mai aveam 5-7 minute pana la Sosire. Ii urmez indicatiile privind in spate, spre el, ma gandeam atunci ca trebuie sa mai fie si un post de control la acea pestera… dar decizia am luat-o in cateva secunde. El s-a intors spre pod sa astepte alti concurenti, eu imediat am facut stanga si pe aici ti-e drumul. De fapt, si altii au facut la fel, ulterior aveam sa aflu… era doar o mica bucla, nu prea am inteles eu logica de ce sa mai urci scarile ca sa revii tot la drum, dar in fine, organizatorii au ales asa.

Pe la podul de langa valea Horoabei ma intalnesc cu Matrix, apoi cu seful Parcului, dl. Iuncu, acesta imi spune sa fug, ca eu mergeam la vorba cu Matrix… insa vedeam in spate ca nu vine nimeni pe o distanta de cam 500 metri, finish-ul era la vreo 350 metri, deci nu avea rost vreo graba. De regula, la multe concursuri, reusesc performanta de a alerga singur, unii sunt mult inainte, altii destul de in urma, si fug asa, cu mintea la cine stie ce lucruri… Cand am ajuns la vreo 100 de metri, am fugit si eu, ca asa se face 🙂 🙂 Era o asa de mare aglomeratie pe drum, incat faptul ca mergeam sau alergam era totuna, trecea neobservat 🙂 In clasamentul general am ocupat locul 11 si la categoria de varsta, locul 4 sau 5, traseul de 26 km incheindu-l dupa 3 ore si 7 minute.

SAMSUNGPrimii 30 de alergatori, apoi nu s-a mai afisat nimic, pe la 13:20 a inceput, pentru circa o ora, ploaia. Am pozat clasamentul, pentru ca pe site-ul organizatorilor nu am mai gasit clasamentele din anii anteriori, nu m-oi fi uitat eu bine… si am zis sa fie aici. Primul sosit are peste 40 de ani si este legitimat la un club din Campina… din cate am inteles.

Am venit pana in ora 14, asa cum mi-am propus… apoi am mai stat pe acolo, organizatorii aveau un loc special pentru cei sositi din cursa, unde ne-au dat pepene, apa, suc… in linii mari, a fost un concurs bine organizat. Au fost multe plusuri, dar si cateva minusuri.

S-a simtit ca nu este mana unui om obisnuit cu astfel de concursuri montane, a unui profesionist, care sa organizeze in detaliu cursa si tot ce tine de ea. Cred ca trebuiau sa consulte pe cineva care a mai organizat astfel de intreceri… prin posturi am vazut tineri inimosi, dar fara experienta in domeniul unor astfel de alergari. Ca o comparatie, Ultramaratonul Bucegi-Leaota, organizat in urma cu o luna de zile de catre Salvamont Dambovita, a fost net superior trail-runningului de la Padina Fest, desi a fost mult mai dificil, avand 55 km si desfasurandu-se in 2 munti. Salvamontul a folosit in posturi de control, hidratare, doar voluntari cu experienta montana… tricourile acordate alergatorilor au fost dintr-un material de calitate, cele de la Padina Fest erau ca orice tricou… peste 90% din organizatorii de alergari montane acorda concurentilor tricouri profesionale, au un cost mai ridicat, dar asa se face… medaliile au fost din lemn, respectandu-se poate stilul eco, desi o medalie nu se face din lemn… diplomele de participant le luai dupa festivitate, de la cortul organizatorilor, nefiind completate pana la ora 16 cand a fost festivitatea de premiere… cel care a prezentat festivitatea de premiere nu avea nicio treaba cu astfel de evenimente sportive. A incercat sa prezinte cat mai bine, dar erau altii mult mai in masura, dintre organizatori, sa conduca festivitatea… intrebarile sale erau putin puerile, ii intreba pe toti cei urcati pe podium daca sunt prima oara la „Maratonul Bucegilor” si de unde sunt. Daca stia, nu ar fi pus prima intrebare, deoarece era prima oara cand sub sigla „Maratonul Bucegilor” se desfasurau un concurs de alergare si un concurs de biciclete. Pana in 2013, inclusiv, la Padina Fest au fost organizate curse de tipul „Directia Omu”, unde atingeai varful montan si reveneai. Acum a fost altceva, deci eram toti pentru prima oara la „Maratonul Bucegilor”, dupa cum intreba el. Pana la urma, a dat de Radu Milea, sosit pe locul 3, unul dintre cei mai buni alergatori de la noi din tara, care l-a temperat. Acesta, cand a fost intrebat de unde este, o intrebare obsesiva, pentru ca nu exista in repertoriu altceva, i-a spus ca „el este de peste tot, si acum este de pe aici, de pe la Padina” 🙂 Un raspuns potrivit… Radu Milea a luat parte la zeci si zeci de festivitati de premiere, un prezentator cu experienta se informeaza cine sunt cei de pe podium… Cum sa organizezi un concurs de alergare montana si sa nu cunosti vedetele, sportivii de performanta? Mii de oameni stiu cine este Radu Milea si de unde este, altceva trebuia sa-l intrebe…

La festivitate au fost premiate primele 3 locuri, primii trei sositi, nu primii trei la fiecare categorie de varsta, cum se face peste tot si cum faceau si organizatorii in anii precedenti. Adica sunt niste pretentii de la un astfel de eveniment sustinut de atatia sponsori si institutii publice… Salvamontul, la concursul lor, desi nu sunt atat de potenti material, au acordat premii primilor 3 sositi la fiecare categorie de varsta, pana si ungurii de la Semimaratonul din Piatra Mare, un concurs mic din orice punct ai privi, organizeaza la final o tombola cu premii, cu sejur la nu stiu ce pensiune si altele, pe langa premiile date. La un asemenea eveniment, totul trebuia facut mai cu atentie. O alta eroare a fost cand premiantii au trebuit sa paraseasca scena aplecati de niste baxuri de sucuri primite… sau ajutati de cate un prieten sa le care 🙂 Nu se face asa ceva, nu am vazut nicaieri ca primii clasati sa primeasca baxuri de sucuri. Cand ai partener un Consiliu Judetean si atatia altii, trebuie sa faci altceva, sa ridici putin stacheta, ca sa ai si mai multi sportivi la editia urmatoare.  Nu este o critica, este doar o comparatie cu ce fac altii… au nevoie pentru la anul, daca nu vor uita pana atunci, de sfaturile unor organizatori de asemenea concursuri… Padina Fest fiind un eveniment profi, nu ceva pe care-l uiti dupa o zi, doua.

SAMSUNGFestivalul Padina Fest a avut de toate, bine organizat, la unele detalii s-au mai incurcat, in rest a fost foarte bine…

SAMSUNG

SAMSUNGUnii au crezut ca vor fi premiati si pe categorii de varsta… la inscriere erai incadrat la o anume categorie de varsta, logica unei astfel de inscrieri asta si arata, o diferentiere. Cu ocazia ultramaratonului din luna iunie, competitie la care ma raportez fiind asemanatoare ca si organizare, pe categorii de varsta, eu am luat locul 2 la categoria mea de varsta si locul 3 in clasamentul general… ceea ce nu inseamna ca am primit premiul 3 🙂 Daca s-ar fi respectat regulile unei astfel de competitii, atunci, de exemplu, la categoria de varsta 18-29 ani, Radu Milea era pe locul I… la categoria 30-39 de ani, Radu Stanciu, de pe locul 2 in clasamentul general, ar fi luat locul I, si nu ma insel cand spun ca la categoria peste 40 de ani, dupa Daniel Stroescu, locul I la general, locul 2 sau locul 3 ar fi fost ocupat de salvamontistul Geo Badea. Sunt cateva exceptii de buni alergatori peste 40 de ani, dar una este sa ai 40 de ani si alta, 25 de ani 🙂

SAMSUNGCu baxul dupa tine, mi se pare putin jenant… la Vertical Trail Race Busteni, anul trecut, cei de la Red Bull, tot o firma ce produce energizante, le dadeau astfel de bauturi, fara limita, tuturor participantilor. Iar la varful Leaota, la Ultramaraton, departe de civilizatie, iti luai cate sucuri doreai… deci nu le poti da celor mai buni… baxuri. Premiile pentru cei mai buni sunt ceva ce ii diferentiaza de ceilalti. In rest, firma producatoare de bauturi energizante ce se vad in imagine si careia nu i-am retinut numele, nu a fost prezentata ca sponsor la microfon in timpul festivitatii.

Un plus care trebuie evidentiat cu aceasta ocazie… la sosirea din concurs, organizatorii sau reprezentantii acelei firme ne cautau prin tabara sa ne ofere acele sucuri…  un gest frumos, dar care nu avea ce cauta pe scena… parerea mea, din ce am mai vazut ca se intampla la zeci de concursuri de alergare montana.

Consecvent  ideii 3 in 1, m-am intors acasa… pe ruta: Padurea Laptici – Platou Bucegi – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cota 1400 – Sinaia, apoi, cu trenul, acasa… Am plecat, asadar, pe la 6 dimineata si pe la ora 21 eram inapoi in Busteni.

SAMSUNGLa intrarea in traseul ce urca prin Padurea Laptici… era 16:45, deci, cam in 2 ore, nu la Valea Dorului trebuia sa fiu, ci pe versantul estic al Bucegilor, pe la Cota 1400. La 18:45 eram deja la Cota 1400 si mi-a mai luat o ora pana la gara…

SAMSUNGAproape de Valea Soarelui

SAMSUNGDe vanzare, fosta cabana Varful cu Dor… ce a mai ramas din ea, plus vreo 1500 mp de pajiste

SAMSUNGCota 1400… de aici, a fost o joaca sa ajung in Sinaia, incheind o zi plina, frumoasa, cu multe peisaje, lume, prieteni…

Vine, pe 9 august, Vertical Trail Race Busteni 🙂

Mica statistica de prin Bucegi

Pe un grafic notez timpii cei mai buni de pe anumite trasee, si lucrez acolo unde stiu ca se poate. In ultima vreme am facut ceva antrenament mai serios:

Vineri 03.06.2011, cu bicicleta pana la Comarnic, intoarcere si urcare la Stana Regala, urcare apoi la Cota 1400 pe la Schitul Sf. Ana, coborare in Sinaia si intoarcere in Busteni.

Total kilometri parcursi aprox.: 60 km

Sambata: 04.06.2011, cu bicicleta pe traseul: Busteni-Azuga-Predeal-Rasnov, alergare la duatlonul Tarii Barsei pe un traseu prin padure de 9,5 km intr-o ora si patru secunde. Intoarcere apoi pe traseul Rasnov-Cheile Rasnoavei-poteca marcata cu triunghi albastru pana la hotelul Trei Brazi-Predeal-Azuga-Busteni.

Total kilometri parcursi aprox. : 75 km, din care cca. 10 km alergare.

Duminica 05.06.2011: urcare din Azuga pe muntele Sorica-drumul de creasta al Baiului-coborare pe drumul forestier Zamora in Busteni.

Total kilometri parcursi aprox.: 12 km

Luni 06.06.2011: traseu scurt de cativa kilometri (3-4)

Marti 07.06.2011:traseu scurt de maxim 5 km

Miercuri 08.06.2011: Busteni-Abruptul Bucsoiului-Vf. Omu-Saua Batrana-Poiana Gutanului – Saua Strunga – cab. Padina – Valea Dorului –Cota 1400 – Stana Regala – Busteni.

Total kilometri parcursi aprox.: 45 km

Joi 09.06.2011: urcare pe Jepii Mari – Platoul Bucegilor – Vf. Furnica Cota 2000 – Cota 1400 – Sinaia.

Total kilometri parcursi aprox.: 20 km

Vineri 10.06.2011: Busteni – Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 si retur

Total kilometri parcursi aprox.: 20 km

Sambata 11.06.2011: Busteni – Cascada Urlatoarea – Jepii Mici pe la Cascada Caraiman – cab. Caraiman – Complex Piatra Arsa – Cota 2000 – Cota 1400 – Sinaia

Total kilometri parcursi aprox.: 20 km

Duminica 12.06.2011: Cota 2000 – Piatra Arsa – Drum de Vara – Cota 1400 – Sinaia

Total kilometri parcursi aprox.: 10 km

Luni 13.06.2011: Busteni – Jepii Mari – Platoul Bucegilor – Drum de Vara – Cota 1400 – Stana Regala – Sinaia.

Total kilometri parcursi aprox.: 20 km

Consideratii personale:

–         In doua zile circa 120 km parcursi cu bicicleta din care cel putin 35 km in panta

–         In intervalul 04.06.2011 – 13.06.2011, au fost circa 165 km in alergare sau mers normal/rapid

–         Cei 165 km reprezinta aproape numai trasee montane si nu loc neted

–         Timpii cei mai buni, daca se pot numi asa, intrucat nu a fost propus stabilirea unui anume barem, au fost aproximativ 2 ore si 45 de minute distanta Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Abruptul Bucsoiului – Vf. Omu, se poate insa scoate putin peste 2 ore, pe Jepii Mici nu am reusit sa urc mai bine de timpul de anul trecut cand la un antrenament am facut 56 de minute pana la cabana Caraiman, distanta Busteni – Canton Schiell (alt.1960 m) merge parcursa lejer intr-o ora si jumatate, etc.

Maine, din Busteni urcare pe Jepii Mici pana la Babele, unde un prieten de trail-running ma asteapta. De acolo, alergare pana la Vf. Omu si coborare pe muntele Ciubotea pana aproape de marginea padurii satului Poarta (com. Bran), urcare apoi pe Valea Gaura inapoi la Vf. Omu si coborare pe Valea Cerbului pana la Gura Diham, apoi Busteni.

Distanta Omu-Bran mers normal pe traseul turistic este de circa 4 ore, urcarea pe Valea Gaura ar fi normal de 4-5 ore, Babele – Omu este de 2 ore, Busteni-Babele 3-4 ore, Omu – Valea Cerbului – Gura Diham 3 ore, Gura Diham – Busteni 45 minute.

Ar fi cam 16 ore de mers normal, in ritm alert s-ar putea sa parcurgem traseul in 12 ore… si este doar o portiune din viitorul marathon al Bucegilor, competitie de anduranta intinsa pe trei zile, 7-10 iulie 2011.

Cei care participa la categoria Hobby si Compani trebuie sa stie ca organizatorii au modificat traseul de concurs…e mult mai greu comparativ cu anul trecut. Maratonul mare, de 90 km a ramas insa pe acelasi traseu.

Complexul Piatra Arsa de pe Platoul Bucegilor

In fata Vf. Furnica, prin telefon un prieten imi spunea ca urca din Valea Prahovei o ceata foarte deasa, de fapt am si intalnit-o dupa cum se vede. Aveam intentia sa fac niste poze la rododendron si la versantii pe care creste…

Mergeam si ceata parasea zona unde vroiam sa fac niste fotografii 🙂 , unii mai au si noroc

Si s-a dus ceata undeva spre Vf. cu Dor