Alte schimbari…

Fiind duminica, e altceva. Merg niste poze, poate si alt tip de consideratii 🙂 Acelea in zilele urmatoare, cand veti afla ce se mai intampla prin Valea Prahovei si Bucegi.

Dupa cum stiti, a venit iarna pe bune, pe aici… Cand traiesti la munte, nu ti se mai pare cine stie ce, te intrebi cat o sa stea?

10

Sper ca atat cat o sa stea, sa fac niste excursii printre brazi impovarati de zapada, prin troiene, cu popasuri la care sa bem ceai cald din termos, sa pozez Crucea imbracata in straie albe, si, mai ales sa fac o coborare cu 2-3 prieteni prin padurile Vanturisului sau Dichiului… pe unde se poate intra mai repede si e mai bine… Altii se dau pe tot felul de partii, unii coboara vai alpine… mie imi place sa schiez prin paduri cand sunt nameti. Mi se pare o chestie foarte faina, te solicita, e o provocare sa te strecori printre copaci, sunt tot felul de obstacole ascunse de zapada. Pe partie, nu se intampla nimic, urci si cobori si asta este povestea, nu este cine stie ce efort sau spectaculos. Mai este si galagie…

Trebuie insa o zi senina, nu prea calda, poate cine stie gasim pe undeva si un loc sa facem si un gratar :)) Simti dupa o astfel de aventura ca ai pus cu rost schiurile in picioare 🙂 Nu am mai facut asta de ceva timp, poate-poate…

Doua poze, ani diferiti:

1Aici, Rares, nu stia sa sufle in tort. I-am explicat noi, dar a trebuit sa insistam, ca el intelesese ca trebuie pur si simplu sa-l manance.

2Cativa ani mai tarziu, in 2016, a suflat in lumanare si s-a apucat de el. Bine, acum a suflat imediat si a zis ca vrea sa fie mai des ziua lui.

In alta zi, parca pe 16 seara, luna stralucea prin preajma Cantonului Schiel si isi arunca lumina peste jnepeni… ceva feeric. Vedeam asta din cartierul Zamora al Busteniului. Mergand insa spre Sinaia, „dispare” luna dupa varful Jepii Mari. Dupa vreo 10 minute de mers, iata luna din nou, de data aceasta nu mai era in dreapta varfului ci in stanga, prilej cu care ma trezesc si eu sa fac niste poze, acolo, cat de cat, sa-mi aduc aminte de … acest prim patrar din 2016. Parca e primul 🙂 Oricum e primul observat :))

3

4

5

Si ce se intampla cand se arunca mai multi pumni de grau la porumbei:

9

6

8Un tablou superb. Sunt cetateni care vin pe orice vreme sa hraneasca porumbeii.

11

12Un fel de „Iarna pe ulita”

Rares la 3 anisori si Ziua Mondiala a Zapezii

Pe 14 ianuarie, Rares a implinit 3 anisori… Ce mai trece timpul !

Nu am avut timp sa postez si poze. Iata cateva… multumesc celor 3  C: Carmen, Camelia, Crisan. Ordinea chiar nu conteaza… frumosi oameni.

tort

Rares I

Rares IIA durat ceva pana l-am asezat la masa… era foarte agitat, cred ca traia momentul, a cantat si el „La Multi Ani” 🙂

….

Trebuie sa amintesc ca maine, duminica, la Busteni, la partia Kalinderu, si la Sinaia, la partia Noua, langa telegondola, se va sarbatori Ziua Mondiala a Zapezii. Nu stiu prea bine ce este cu acest eveniment, sarbatorit simultan in nu stiu cate orase, dar organizatorii asigura pe cei care vin pe aceste partii, ca vor avea parte de tot felul de lucruri frumoase, lectii gratuite de schi pentru copii, etc.

O alta poza mai buna de incheiere nu am gasit:

SAMSUNG

Si o piesa muzicala:

Nu a fost nevoie sa treaca 2000 de ani, ci doar 197 de zile… plus imagini de prin Bucegi si tortul lui Andrei

…a fost anul trecut o replica destul de ciudata. Mi-a venit un gand asa, pe cand admiram un peisaj la Stana Regala si m-am trezit vorbind: „Ce zici? Daca am fi aici peste 2000 ani?” …o vreme cativa prieteni m-au luat peste picior 🙂 🙂 Cand faceam cate o chestie reusita, nu uita cate unul sa mai zica: „bine, dar nu se compara cu ce va fi peste 2000 de ani… s.a.m.d.”

Mai era putin si se faceau 200 de zile… de fapt, marti, de Buna-Vestire vor fi 200 de zile, de cand am stat si am admirat natura din interiorul rezervatiei Poiana Stanei Regale. Sunt cateva locuri in Bucegi unde timpul parca altfel curge. Sa tot stai prin acele locuri…

12Ar trebui sa pun o borna in acest loc 🙂

14Poiana este plina de ghiocei, ar trebui sa va grabiti sa-i vedeti… sunt mii si mii

15Acesta era un ghiocel gigant

16Mai adia si vantul, o adevarata zi de primavara

Si o piesa muzicala, cum stai asa in casa, in birou… si nu ai chef de nimic… 🙂

17Cum cresc florile acestea, deseori ghiocelul si brandusa se uita unul la celalalt… o iubire in lumea florilor

1

2

3Da, piatra gasita de curand este o geoda, dar are o bucata de fier, un surub, cui, in ea. Acum, de ce sa o ascunda cineva pe la baza unor stanci, nu stiu… Si tocmai pe acolo pe unde nimeni nu ar trece vreodata? Eu nu am avut ce face si cum mergeam asa, mi-a venit un gand sa merg si pe langa niste stanci… ca ajung mai repede. Nici nu trebuie sa caut vreodata ceva prin Bucegi ca dau peste ele intamplator… sper sa fac o data o expozitie 🙂

4Am gasit o cofetarie foarte interesanta. De cand a disparut cofetaria „Carpati” din Sinaia a trebuit sa gasesc altceva. Desi am mai intrat pe aici, nu am remarcat si alte spatii aferente, abia acum

5Vitraliile dau o atmosfera linistita

8Terasa „La Tunuri” din zona Castelului Peles era plina, de mult nu am mai vazut atata lume prin Sinaia

6Cunoscuta placa in Sinaia

7Tot in Sinaia, o placa mai putin cunoscuta… din 1664. O fi chiar de atunci? Cum o fi ajuns la Sinaia?

11Poteca regala ce urca la Stana Regala

9Unul dintre locurile mele preferate din Bucegi… plin de farmec regal si nu numai, acest sir lung de trepte

21O alta alee regala inghesuita de un brad si un fag… treci printre ei ca printr-o poarta pazita de 2 strajeri

18Tot ce este verde este numai leurda

19Cred ca azi am vazut peste 20 de persoane ce aveau de gand sa adune leurda sau erau la cules leurda. Pana si in fata manastirii Sinaia se vindeau buchete de usturoi salbatic (Leurda)

20De data aceasta am privit si invers, de pe terasa de la Stana Regala spre poiana.

10Acum vreo 2 ani am gasit prin padure un ou, nu stiu de ce era, dar l-am pus intr-o scorbura… si acolo sta si acum, anul trecut tot acolo era… ne mai uitam la el

22O alta ciudatenie… un pin creste intr-un paltin. Explicatia este simpla. Zburata de vant, o samanta de pin a cazut intr-o mica scorbura si a prins acolo radacini… Probabil acolo este o adancitura mai mare, sta apa… oricum este foarte interesant sa vezi live asa ceva.

Si fiind ieri ziua lui Andrei, a implinit 10 ani, sa postez si tortul… i-am facut si eu poze, dar mai bine le postez pe ale doamnei care l-a realizat. Cu siguranta, este lidera in domeniul prajiturilor si torturilor in zona Vaii Prahovei… ce iese din mana sa, te lasa fara cuvinte. Orice tort cumparat de la dansa este perfect, nu ai ce sa-i reprosezi… La Multi Ani, Andrei si Multumiri celor implicati in realizarea acestei bijuterii de tort 🙂

23

24

Incheierea articolului nu poate fi decat o continuare a inceputului…

Poze cu Rares, in jurul varstei si la 2 anisori

Da, scriu azi, pe 15.01…ieri, Rares a implinit 2 ani…a trecut timpul, trece…

1a

Aici desfaceam treptat ambalajul tortului

1bI-am aprins lumanarea de mai multe ori, el tot sufla intr-una bucuros

1c

1dBine, mai sunt si poze cu el „atacand” tortul, dar pe altadata 🙂

e

b

dAzi dimineata, la fereastra ne-am trezit cu un porumbel. Pe aici nu sunt porumbei liberi, a nimerit el pe la noi… a stat cam 2 minute.

c

aIn 2014

A fost cel mai frumos 14 decembrie din viata mea…chiar a fost! Miracole sau minuni? Sa va dovedesc!

Am trecut de pragul de 33 de ani. In sfarsit, am scapat! Sunt bucuros :)) :)) Daca aveti rabdare sa cititi, veti afla niste lucruri foarte interesante…

7Povestea Bucegi Natura 2000 fara trandafiri nu merge 🙂 chiar nu merge, oricat am incerca :))

Unii nu au inteles multe articole, altii m-au acceptat in lumea lor, asa cum sunt, cu bune si rele…prietenii adevarati nu au intrebari.  Sunt multi prieteni aici pe blog, pe majoritatea nu-i cunosc, dar vorbim prin sms, mail, telefon, fizic…

Fiecare dintre noi avem spaime, temeri, a mea a fost varsta de 33 de ani. Povestea este prea lunga, pe sarite am sa vi-o spun. De vreo cativa ani, au aflat cate unii o poveste fantastica de prin Bucegi si ma asociaza cu ea. De aici si faptul ca le tai elanul multora cu piramida si alte chestii de prin Bucegi, create de oameni care nu au alte repere comparative. Este bine sa verifici ce afli cu anumite situatii pe care le-ai trait, vazut, si iti poti da seama de veridicitate. Bun! Si eu apar in visul unui calugar, de acum zeci de ani, o nebunie la care in ultima vreme am capatat o puternica alergie.  Pe de alta parte, au mai fost persoane care mi-au spus ca ele stiu cu siguranta ca la 33 ani, o voi incheia cu viata. Nu prea am luat in seama, cine are timp de tot felul de prostii. Spunand mai multi, iti cam intra insa prin minte… Si da, daca stau asa sa vorbesc de chestii personale, pot spune ca la 33 de ani am murit de cateva ori in interior, dar nu fizic 🙂 Pana la urma, gandul acesta a ajuns sa ma macine prin noiembrie, apoi s-au intamplat alte lucruri negative. Au trecut, a venit decembrie, a fost bine.

Era joi, 12.12.2013, si a doua zi venea ziua de vineri 13 🙂 Bineinteles ca eu am zis, sa vezi tu ca se intampla ceva maine. Am renuntat sa conduc, am renuntat la deplasari cu alte mijloace, am facut treburi fara grad de pericol. Dar nu le faceam cu o teama, ci cu gandul ca tot zicand unii, altii, treaba asta, cine mai stie…era si ultima zi 🙂

Gata, si a venit 14 decembrie, am 34 ani, respir usurat 🙂 Mare prostie, nu? :))

Seara pe 13, ma suna doi prieteni, sa-mi zica La Multi Ani. Primul a fost ca de obicei primul, al doilea era Micutzul morocanos. Nu ne mai auzisem de vreo 2 luni. Stiam ca este suparat, nu pe mine, pe alti prieteni, si am zis sa nu-l deranjez, sa nu intru in colimatorul lui 🙂 Temerea mea fata de el era insa nejustificata. M-am bucurat ca m-a sunat! Multumesc 😉 Seara de 13.12. a continuat cu persoane apropiate: Radu, Camelia, SNV si eu, evident 🙂

10Luna plina

Dimineata, ma trezesc si il pup prima oara pe Rares, ca doar el se trezise. Pe la 8 pornesc calculatorul sa postez anuntul ca se aprind luminile in Sinaia. Intru si pe mail…unde gasesc 2 mesaje, nu pot sa va spun cat m-au impresionat cele scrise. Doar va doresc sa aveti parte fiecare, de asemenea cuvinte, trairi si persoane. Apoi suna telefonul deseori sau veneau mesajele. Ma uit eu la un numar de telefon si zic: „cred ca este soacra-mea, cine stie cu ce ma ia la rost, mai bine nu raspund”.  Pana la urma primesc un sms de la mama-soacra de pe alt numar. Asa ca, oare al cui era numarul anterior. Cand m-a sunat inca o data, nu am auzit. Spre seara, pe la ora 20, din nou. Am raspuns, era Carmen, o doamna ce mai vine cu noi in excursii. Nici cu dumneaei nu mai vorbisem de mult…si nici o scuza nu imi venea in minte. Si ma trezesc auzindu-ma cum ii spun de ce nu i-am raspuns :)) …ca nu am vrut :)) Pana la urma, s-a obisnuit lumea cu prostiile mele si am dat-o la pace… Scuze lui Radu si lui Catalin de la Baia Mare, si or mai fi…

Dupa ce ziua a debutat atat de frumos, am continuat sa vorbesc cu Radu si Camelia, dl. Crisan, un alt prieten drag ce nu uita niciodata de mine, mi-a trimis niste mesaje deosebite.  Mai stiti cand in primavara a spus ca vine la concursul Vertical Trail Race din Busteni? Si in luna august, ma astepta la Babele cu o haina groasa sa nu imi fie frig dupa atata alergare, la acel concurs? 🙂 Ce om minunat!!! Eu uitasem ca o sa vina! Asa cum veti observa si din comentariile de la acest articol, minunile exista:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/12/09/cand-visele-imprumuta-forma-realitatii-exista-dumnezeu-o-constiinta-superioara/

…dl. Crisan si cu mine vorbeam de miracole. Deja acest termen in mintea unora are alta rezonanta…ca numim orice, miracol, ca totul are o explicatie stiintifica s.a.m.d. Nu pot sa va spun la ce se referea dl. Crisan, dar Dumnezeu in cazul lui a facut o minune. Daca va spun, o sa-mi dati dreptate, ati vazut unii si pe la televizor.

Vorbesc asadar cu prietenii acestia dragi, pe acasa cu altii, familie, bucurie, rude…si Tortul. Un super tort! Pe gustul meu, si la propriu si la figurat. A iesit perfect! 🙂 L-am taiat si partea regelui a ramas a regelui…adica muntii aceia, niste braduti si o floare de colt.

1

2Cata imaginatie si cata creativitate 🙂 Flori de colt, munti ce seamana cu piscurile Claia Mare si Claia Mica din Bucegi, padure, lac, peisaj de iarna…ce frumusete!!! Pe gustul meu, o placere sa te uiti la el…conceptia lui nu imi apartine.

Dar nu am reusit sa stau prea mult langa tort, Rares deja se intindea spre el, sa apuce, sa-l vada, era cand pe scaun, cand pe jos…pana la urma l-am adus aproape de ispita:

3

4Va imaginati si cat a fost de bun…da, aproape a fost…ca mai am putin din el :))

Apoi pe la Sinaia cu cativa prieteni, ne-am pierdut unii de altii la lasarea intunericului, am ajuns pe la o cofetarie, prin locuri unde erau alti oameni ca si noi, multumim…

Va spuneam si de evenimentul de la Sinaia, cu iluminatul festiv:

5Pana sa se intunece, o multime de oameni faceau poze renilor si personajelor din apropiere. In cele din urma am facut o poza mai buna

8Am intrat putin la o cafea, dar Camelia imi facuse pofta dimineata cu o amandina, asa ca am luat una

9Asa arata Sinaia inainte de ora 18 cand au fost aprinse luminile. In centru, o atmosfera de sarbatoare, cum celor de acolo li se serveau bauturi calde, erau prezenti si multi jandarmi si politisti 🙂 La ora 18, linistea a fost sparta de focurile de artificii ce se auzeau de la kilometri distanta…

11

13

14

15

16Ce bine a iesit masina aceasta 🙂

Si sa mai si plecam…era atat de frumos incat nu as fi vrut sa se mai termine ziua 🙂 Am ajuns si in tren. In care altul? SNV, era trenul de 19:20 si ceva :)) Acela este trenul preferat, este un simbol, este parte din multe povesti…asa cum bucurestenii urca in trenul de 6:00 dimineata si vin la munte. Multi iubitori de munte din Capitala ce vin in Valea Prahovei urca in trenul de 6 a.m. Este trenul lor, toti il stiu, este un reper, ceva care ii duce catre… Asa si cu acest tren 🙂

17Trenul, eram in el de ceva vreme :))

18Musai sa pozez si locomotiva veche

Desi nu trebuia sa merg multe statii, ma hotarasem sa merg ca sa prind un alt tren la intoarcere, sa fiu in grafic 🙂 Eu sunt cu planurile, totul trebuie sa iasa cat mai aproape de Perfect.  Vine trenul de intoarcere, ma sui si eu in el, bucuros ca a fost o zi plina, cea mai frumoasa zi de nastere…abia asteptam sa ma asez pe un scaun sa cad in nostalgie :))

Trec de controlor, ma uit in compartimente, unul plin, altul murdar, gasesc pana la urma unul iluminat si ma asez. La fereastra ce sa fie? Parea o mica husa. Imi spun ca proprietarul este pana la toaleta sau fumeaza vreo tigara. Asa ca incerc sa ma relaxez. Vine controlorul ii dau biletul…si atat. Numai venea nimeni. Cand ajung in alta statie, imi dau seama ca obiectul a fost uitat de un calator grabit.  Ma uit la husa si imi zic: „in interior este un Ipad, o tableta ceva…”

19Un altfel de „cadou” 😉

Ii fac niste poze, o filmez, cine stie ce putea sa fie, asa ca mi-am luat cateva masuri de precautie. Poate era vreo inscenare :)) Iau obiectul, imi dau seama dupa greutate ca nu este o husa goala, o deschid si iata ce era:

21Poza este facuta acasa…acolo in tren nu i-am mai facut, am filmat-o doar

Inchid fermoarul si raman asa cu ochii tinta: „doar mie mi se pot intampla astfel de lucruri…de ziua mea, gasesc o tableta, poate mai performanta decat ce am eu”. Si stau asa…in ganduri…pentru mine a fost o zi perfecta. Dumnezeu a facut ca totul sa fie bine, nu vreau mai mult, am primit mai mult decat speram…pe mine ma intereseaza in primul rand gandurile prietenilor, intentiile apropiatilor, sentimentele lor.

Am avut o zi perfecta, de ce vrea acum Dumnezeu sa gasesc eu aceasta tableta, de ce m-am oprit tocmai acolo, de ce altcineva nu a vazut-o, trenul era destul de plin, de ce nu au vazut-o controlorii… Iau tableta si o pun in sacosa, o sa dezleg eu misterul acasa.

Ajung si acasa, o deschid, deci draga prietene Mihai Ciocan din Brasov, ce lucrezi la TOTAL si esti nascut pe 7 decembrie…tableta ta este pe la mine 🙂 Intru prin conturile omului, ca erau deschise, vad pozele din drumetiile sale, prin Piatra Craiului si prin Bucegi la Stana Regala, caut pe Facebook un numar de telefon, un contact ceva, si citesc la Despre Mine ca el este ATEU :)) Pai de aceea, si-a pierdut el tableta. Lasa ca a vrut Dumnezeu sa o gasesc eu si sa i-o returnez. Poate reusesc sa-i schimb poza de fundal a tabletei, el are un tanc :)) sa-i pun una cu manastirea Caraiman. Merg azi acolo si daca ma suna il astept pe la biserica. I-am lasat niste mesaje: lui, prietenei sale, unei colege de serviciu cu nr. meu…ca sa vina sa o recupereze.

Intrebarea este: Face Dumnezeu minuni sau nu face? 🙂 Vedeti doar ca oricat de necredinciosi am fi, se intampla atatea lucruri, dar in iuresul acesta al vietii nu le mai bagam in seama. Cati nu vor zice acum altceva despre mine?  Sa va spun dinainte ce vor spune:

1. Amicii ce ma cunosc oarecum, vor spune ca sunt fraier, ca nu trebuia sa vorbesc, ce imi strica mie o tableta? Stiti ca asa suntem noi, nu ne mai saturam, mereu am vrea cat mai mult. Mie mi se pare nepotrivit sa ma folosesc de bunul altuia, in timp ce poate acela plange dupa el…

2. Comentatorii anonimi, telecomandati, pe care i-am invins mereu prin puterea exemplului, nu vor intelege altceva decat ca postez ca sa ma laud 🙂  Intotdeauna au inteles gresit. Trebuie sa ne depasim conditia…care cum reusim 😉

Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit in acea zi de 14 decembrie. La sfarsitul zilei m-a incercat.  Sa vada daca sunt nerecunoscator, imi dau seama ca pentru unii ce spun eu acum este limba straina, dar viata mea asa se deruleaza, cu credinta in Dumnezeu.  Noi, oamenii, mereu vrem mai mult, nu ne multumim, nu mai vedem cand ne ajunge 🙂

Nu am scris acest lucru pentru a ma lauda, nu simt nevoia, vreau doar sa dau un exemplu ca fara Dumnezeu nu se poate.  Si chiar nu am facut cine stie ce, mare lucru o tableta…ce daca este mai performanta decat a mea 🙂 Mi se pare important ca nu mi-am insusit-o desi „doar” EL ma vedea. Invatamintele sunt simple, proprietarul tabletei este fara credinta in Dumnezeu dupa cum marturiseste, eu pus din nou la incercare…si voi care priviti intamplarea 🙂

20La Busteni

Acum la final, nu stiu cum vi se pare, personal mi s-a parut foarte frumos. Ziua incepe si se deruleaza perfect, la final cand sa-ti tragi sufletul, apare ceva suplimentar. In opinia unora este altceva, in opinia mea si foarte probabil a majoritatii, Dumnezeu a vrut sa vada daca am o limita, daca stiu sa mai disting unele lucruri, sau inteleg ca totul mi se cuvine :)) Si pentru proprietarul tabletei este un semn, o invatatura…

A fost bine, a fost perfect pe 14.12, niciodata nu am vrut altceva decat ce este al meu, ce cred eu ca este al meu! Dar ce este al meu, este doar al meu, ma refer insa la cu totul alte lucruri! Sa ne auzim cu bine la anul 🙂

Abia astept sa-l cunosc pe baiatul acesta, are vreo 27 de ani. La manastirea Caraiman mi se pare cel mai potrivit 🙂

O duminica frumoasa!

Rares la un an si jumatate

Timpul trece si Rares a atins o varsta 🙂 Un an si jumatate…

Nefiind acasa, ci la rudele sotiei, de la distanta o sa-i urez La Multi Ani in scris :), acum de dimineata. Fiind in jur de 6, am sa-i sun mai tarziu.

6In tren, vineri

Maine insa va fi acasa:

1

2Ieri am trecut prin acest loc, unde de Florii am asezat o masa in apa. Cine stie, poate se mai iveste ocazia 🙂

3

5Flori de piatra

6

Tot ieri, am ajuns si la Cascada Urlatoarea:

8

9

Deci cu tortul acesta il astept 🙂 O sa multumesc mai tarziu celor care l-au facut 🙂 Nu am fost singur la punerea in practica a acestei idei…

10

11

Azi sper sa ajung si in acest loc, sa vedem cum va fi vremea, daca ne va lasa:

SyntekExifImageTitleAnul trecut, prin februarie, spuneam asa despre acest loc minunat:

„Apoi va invit pe “Altarul Zeilor” la peste 2000 m altitudine…sa va strigati nespusurile…va asigur ca ecoul muntelui le va duce mai departe…si se vor intoarce candva, dupa asteptari…pentru a aduce primavara….o primavara a tuturor sufletelor.”

Fara prea multe cuvinte… Rares, OZN-uri filmate de ISS, o piatra, un calugar, Eminescu

Nu are rost sa mai prezint filmul evenimentelor de ieri…am uitat un lucru esential: aschia nu sare departe de trunchi, chiar daca uneori este dovedit ca mai sare 🙂

De regula, mie de ziua mea nu imi place sa primesc cadouri. Mi se pare nu stiu cum…dar nu mi se pare la fel cand este ziua altuia. Uneori au mai incercat cativa prieteni tot felul de surprize…destul de prost primite 🙂 Nu-mi doresc nimic pentru ca nu stiu ce, nici macar nu ma gandesc…este complicat. Iar in viata de zi cu zi, pot asculta o mie de persoane, apoi daca mi se pare mie bine, tot ca mine fac 🙂

Si ne-am gandit noi cu Rares in fel si chip, eu il mai si antrenam in secret sa sufle in lumanare. Uitasem, el nu avea cum sa faca lucrurile decat in stil propriu. Inutile toate pregatirile si regiile…cui sa semene?!

aUn tort diplomat cu fructe…nimic deosebit pana aici

bVine momentul…cei prezenti erau cu la multi ani in cantari…Rares privea lumanarea

cSi cand ne asteptam sa sufle…macar acolo de impresie, s-a gandit el ca este sarbatoritul, astfel ca a ales un alt procedeu

dLa ce bun sa se oboseasca si sa faca precum vor oamenii mari? :)) Nu lumanarea era elementul principal. Nu-i trebuia, nu-l interesa 🙂 A ales ceea ce il interesa :)) Poate il convingem la anul sa mai sufle si in lumanare!

eRares seamana cu Andrei. Le-am adaugat si prenumele mele, echitabil evident, pe Rares il mai cheama si Adrian iar pe Andrei il mai cheama si Gabriel. In imagine, mai sus este Andrei cand era mic…ii facusem niste tunele prin zapada, intra pe unul si iesea pe celalalt. Mai jos este Rares la botez.

….

Sunt de parere ca orice se intampla trebuie sa ne intereseze, macar asa ca si curiozitate. Cred ca este destul de pagubos sa mergi pe principiul „ce nu stiu nu ma afecteaza”. Ascult, citesc tot felul de teorii despre viata extraterestra, nu trag niciodata concluzii… sunt cercetatori care probabil privesc la noi, la fel cum noi privim la triburile primitive din jungla amazoniana. Pot sa ne arate o aberatie, daca noi nu am vazut-o pana in prezent, o luam de buna. Asa ca pana sa-ti formezi o opinie este nevoie de mult timp, multe dovezi. Am vazut aseara o filmare de pe statia spatiala internationala…nu stiu ce sa spun. 🙂

Au fost surprinse niste obiecte ce se deplaseaza cu o viteza uimitoare, care intra, ies, sau se indreapta spre Pamant. De ce cred ca filmarea este pe bune? Pentru ca in toata lumea sunt mii de oameni ce urmaresc constant transmisiile live de pe aceasta statie, si ei ar fi spus daca este sau nu o facatura, apoi  nu aparea filmarea in jurnalele de stiri. Ia priviti:

Trei meteoriti nu zboara in formatie 🙂

….

Ieri cand mutam ceva am gasit o piatra intr-o cutie. Uitasem de ea.  Am gasit-o prin 2005 pe o vale langa refugiul Costila.

fAre putin peste 1 kg 🙂

….

Si inchei cu ceva destul de amuzant si de prostesc. Cunosc un personaj monahal. De curand, adica saptamana trecuta, eram de vorba cu un grup de persoane, printre care si acest calugar. Bine, el este putin ratacit…imi spunea odata ca a calatorit cu duhul prin munte, a intrat intr-un tunel si s-a indreptat spre Tibet. Cand a ajuns la o grota inspre dreapta o voce i-a soptit sa nu se duca acolo pentru ca ajunge in India si sunt multi pagani…ce citise si el prin cartile lui Cinamar. Patologia era deci binecunoscuta…

A inceput sa povesteasca tuturor un lucru, pentru ca deja el crede ca i se intampla ceea ce gandeste 🙂 Fotografiase ceva noaptea. Ca si cum ne impartasea un mare secret al omenirii ne-a facut atenti sa privim. Cand apropia poza se vedea ceva…stiti ce pozase tembelul? Un liliac. Turistii, priveau unii dintre ei uimiti, patrunsi de momentul adevarului. Pentru ca, personajul bisericesc le-a spus ca forma din fotografie nu era altceva decat un diavol mic. Apoi a urmat desfasurarea actiunii, povestita de el:

„I-am chemat pe frati si am inceput sa rostim rugaciuni. Am sunat la Ierusalim dupa sfaturi si ne-a sunat episcopul de acolo si mi-a zis asa: Mai Serafime, stiti ma ce ati facut voi acolo? Ati starpit o legiune intreaga de draci”.

Ascultam si il priveam si pe el si pe turisti. Majoritatea credeau ce spune. Nu am ras, nu am plans, nu am miscat. Nu puteam face nimic, eram consternat. Va dati seama ca poate vreun frate imaginar de al lui ar fi cantat sub un copac cu el. Sau ca a sunat vreun episcop de pe undeva…din alta parte decat din mintea lui. Nu il cheama Serafim evident, nu-i pot spune numele ca multi merg pe la el…sa obtina „sfaturi si mila cereasca”.

gBucegii, acum de dimineata

….

Eminescu, ziua lui astazi, 163 de ani de la nasterea sa…Marele poet, -asasinat dupa unii-, a lasat urme pentru totdeauna…

Poate ca nimeni nu a stiut sa-l cante mai bine decat sotii Teodorovici, moartea acestora fiind de asemenea considerata un asasinat. Nici nu ar trebui sa ne mire daca am afla ca acesta este adevarul. Cam la toate personalitatile de marca ale neamului, fie le-am luat noi viata, fie i-am lasat pe altii sa o faca…

Imi permit sa inchei cu o expresie, existenta pe o placuta metalica la Vf. Bucura (2503 m alt.), Parcul Natural Bucegi … „Pentru eroii români cazuti in trecut, prezent si in viitor”.