Traseul turistic religios: Manastirile din preajma DN 1A – Zamfira, Suzana, Cheia…

Cum mergi din Ploiesti spre Brasov pe la Cheia, asadar pe DN 1A, nu ai cum sa nu vezi pe primii 50 de km cel putin un indicator spre o manastire. Eu cred ca am vazut vreo 7, deci sunt 🙂

Pentru unii nu sunt obiective importante, nu le spun nimic. Altii merg ca si turisti, altii ca pelerini, altii cu diferite ganduri sperand la diverse rezolvari… Fiecare om isi are propriul univers, in cea mai mare parte fiind alcatuit prin raportarea la ce aude, vede, la mediul in care traieste. Nu prea ai cum sa zici, ca X traieste cum trebuie si Y nu traieste. Fiecare traieste cum doreste, cum crede ca lui ii este bine, consecinte in principal ale alegerilor noastre, a experientei acumulate sau invatate…sau 🙂

Mai jos, sunt niste manastiri pe la care am trecut, fara ca acest fapt sa constituie un indemn pentru cineva. Daca nu simti si nu intelegi ratiunea de a merge prin astfel de locuri, nu ai de ce sa mergi. Poate te regasesti in altceva.

In week-end-ul trecut, am fost in cateva zone de unde poti cuprinde cu privirea mari intinderi de pamant. Si am doua concluzii, mai vechi de altfel. Prima: noi si daca am fi de trei ori mai multi ca populatie, tot am incapea lejer in tara aceasta, care este atat de frumoasa si inca atat de bogata. A doua: in trecut, noi nu eram atat de multi si stateam risipiti prin tot felul de locuri, mai izolate sau mai putin izolate. Asa am si supravietuit si format ca popor, cine sa te gaseasca printre atatea vai si dealuri… Si cat de aiurea pare, raportat la ce se intampla in tara asta din 1989, asa cum suntem sau cum ni se mai spune, nimeni in afara de noi nu poate stapani acest teritoriu. Este scris in codul nostru genetic :)) Cumva iesim la suprafata. De aici si inexplicabilul… ca nu ne intelege nimeni si uneori nici noi.

Deplasarea pe la manastiri, a fost inclusa in cadrul unui traseu pe munte. Intai am trecut pe la manastiri, apoi am facut traseul si, la intoarcere, am mai trecut pe la inca o manastire.

Prima manastire la care ne-am propusa sa ajungem, a fost Manastirea Suzana. Este situata la vreo 60 km distanta de Ploiesti, dincolo de barajul Teleajenului de la Maneciu. Poate ca e cel mai frumos loc de acest gen de pe Valea Teleajenului. Multa liniste, o alta atmosfera. Manastirea este de maici, fiind ridicata pe la 1740 de o femeie din Sacele pe nume Suzana. De-a lungul secolelor, locuitorii din Sacele, desi aflati in Austro-Ungaria, au contribuit la ridicarea multor biserici situate in Tara Romaneasca. De exemplu, si manastirea din Predeal tot de saceleni este ctitorita.

Arhitectura munteneasca este bine conservata.

Biserica manastirii. Cand am ajuns noi nu incepuse slujba.

„Cand acest sfant lacas pasea in cel de-al 232-lea an al existentei sale…”, frumos spus.

Despartirea intunericului de lumina

Casa pelerinului

Muzeul manastirii

Izvorul

Patrulaterul manastiresc iti da impresia unei alte masuri a timpului. Fiecare traim si simtim timpul diferit.

Mai departe am continuat spre Cheia, cu gandul sa mai revenim. De ce nu, poate pentru o zi sau doua.

In statiunea Cheia, am oprit la manastire. Prima biserica de pe aici se spune ca a fost ridicata pe la 1770 si era din lemn. De regula, cand se vorbeste de o data cand s-a ridicat o biserica, se face referire la atestarea documentara. Cum noi nu prea scriam si daca scriam, documentele fie piereau in flacari la primul razboi, fie cine stie unde pe unde ajungeau, in marea majoritate aceste atestari documentare nu inseamna ca de atunci exista prin acele locuri o biserica. Aceasta putea exista de si mai multi ani, azi era arsa, maine reconstruita… nu mai statea nimeni sa socoteasca.

Ajungem si la Manastirea Cheia, asezata chiar langa drumul national. La Manastirea Suzana urci un pic de la drum.

Actuala biserica a fost ridicata in anul 1835 si, de-a lungul timpului, a suferit mici modificari. In interior, sunt inmormantati doi stareti.

Aici am prins slujba.

Un patrulater si aici, un spatiu trasat in care faci ca timpul sa capete o alta valoare.

Chilii, manastirea este de calugari.

Biserica manastirii

O mica bisericuta ridicata in anul 1927, in care se tin iarna slujbele.

„Sfanta Troita” a fost hramul unei biserici din lemn, arsa in trecut.

Cum sa nu intelegi timpul, viata, cum sa nu fii linistit si sa nu ai inspiratie, intr-o asemenea casuta? 🙂

Dupa parerea mea, este cea mai frumoasa icoana a manastirii Cheia. O icoana inaccesibila, as mai adauga.

O parte din muntii Ciucas

De aici, am pornit in traseul la care am facut partial referire in cele doua articole anterioare. La intoarcere, nu se cuvenea sa nu intram si la o alta manastire renumita: Manastirea Zamfira, cu biserica sa pictata de Nicolae Grigorescu.

Ne-am abatut vreo 500 m din DN 1A si, initial, ne-am oprit la aceasta biserica a satului Zamfira, aflata chiar langa manastire. Biserica tot de manastire tine.

Construirea acestei biserici, care e cea mai veche din manastire, a inceput pe timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, pe la 1721 si s-a finalizat dupa vreo 20 de ani. Ctitorul initial a fost evident  o femeie pe nume Zamfira. Lucrarile au fost continuate de o nepoata a domnitorului Serban Cantacuzino, Smaranda. Ca atare, si manastirea este una de maici.

De aici se zice ca o duci ca in sanul lui Avram 🙂 Ia uite cum stau copiii acolo :))

Intrarea in manastire

Aflam ca este un proiect in derulare, deci biserica e inchisa sigur.

Si aici a intervenit focul

Cand ne-am apropiat, am vazut ca mai este un gard tras in jurul bisericii.

La anul se mai intra…

Slujbele se tin in paraclisul din fata

George vs. paunul 🙂 Ceva isi spuneau ei 🙂

Aceasta a fost partea religioasa a traseului, intr-o forma mai distanta, unde fiecare poate crede si interpreta cam cum doreste. Treaba este ca daca te afli prin apropiere de astfel de locuri, cine stie, poate nu e timp pierdut sa intri putin! Poate chiar prinzi „acea” masura a timpului…

Hristos a Inviat!

Bucuria Invierii si bucuria de a fi aproape cu rude si prieteni, atat aproape cat si la distanta 🙂 Conteaza si gandul dar si atitudinea.

Toate gandurile de bine, tuturor!

Aseara am fost la slujba Invierii… de la Manastirea Pestera Ialomitei. Ideea a apartinut lui George, un prieten din liceu. Chiar, toti cei cu numele de George pe care-i stiu, sunt oameni super 🙂

Slujba s-a tinut in biserica noua…

Pana la 12 noaptea, doar in altar era lumina, ca sa se poata citi. Credinciosii asteptau cuminti Lumina in intuneric. Foarte frumos… te ducea cu gandul la pustnicii ce stateau prin pesteri sau prin biserici pe timpuri. Vremuri seculare, pe cand nu era curent electric. Oricum, ce vreau sa zic este ca la aceasta biserica a fost o anumita stare de evlavie.

Raspandirea Luminii

Staretul Calinic

Afara s-a tinut slujba dupa ora 12 noaptea.

Cateva sute de oameni au venit la slujba.

Cu toate ca se spunea ca e vremea nu stiu cum, de fapt a fost chiar bine. Nici ploaie, nici frig, nici vant.

La intoarcere, cu masina, au fost mici impedimente deoarece ceara lichida stingea uneori flacara de la lumanari dar fiind mai multi.. ii faceam „backup” rapid 🙂

Maine dimineata, va astept cu o poveste despre un tunel si o cale ferata necunoscuta… ultima existenta si azi.

La Multi Ani!

La Multi Ani plini de visuri! Va doresc multa sanatate, credinta, putere de munca, intelepciune si sa aveti cat mai multe realizari in 2016.

Am vrut sa va multumesc pe 31.12.2015. Pana la urma fiind atat de multi, as fi nedreptatit sigur pe cineva. Si stiu ca unii s-ar fi suparat pe o mai lunga perioada de timp. Nici nu am avut cuvintele la mine… am adormit cu ele 🙂 Nu am dorit sa supar pe nimeni de sfarsit de an 🙂 Nici sabloane si expresii clasice nu am fost in stare sa copiez, ca nu ma regasesc in ele… si sa fac un lucru doar asa, de forma, sa fiu in ton cu lumea, mai bine nu-l fac.

predeal 1Zborul fulgilor de nea

Va multumesc pentru faptul ca unii dintre voi urmariti ce scriu… inca din 2009. Iata-ne, asadar, in 2016! Multumesc pentru rabdare, pentru consecventa… poate ca nu ati gasit intotdeauna ce va asteptati insa explicatia nu este una elaborata… Pur si simplu unii functioneaza pe baza unor principii, a unor lucruri care conteaza pentru ei. Fiecare avem lucruri, crezuri si fiinte cimentate in noi. Cand ii iei cuiva ceea ce conteaza, ce il defineste, acesta nu mai stie sa functioneze!

Povestea este lunga si de aceea spun ca visul conteaza 🙂 Sa lupti pentru ce conteaza este cel mai important lucru. Cand speranta moare, ramane visul, in spatele lor credinta… poate ca trebuie sa intelegem uneori sensul si valoarea suferintei, cine stie?! 😉

predeal 2

Azi, ca de obicei, am fost la Manastirea Caraiman… mai departe cuvintele nu-si mai au rostul. A fost perfect! L-am vazut si pe Parintele Staret David si pe mai multi prieteni veniti la slujba…

La Multi Ani!

Imaginile sunt de la partia din Predeal!

Zbor printre cruci: de la Monumentul Eroilor din Bucegi la Manastirea Caraiman

Cine a fost ieri la Manastirea Caraiman, a avut parte pe langa o frumoasa slujba oficiata de parintele staret David si de zborul unor indrazneti ce s-au avantat din inaltimi prin abrupturile Bucegilor, unii dintre ei trecand si prin preajma manastirii.

1Prima biserica a manastirii

2

3

interior manastire 1

interior 2„Decolarea” se realiza din zona Crucii de pe muntele Caraiman

6O vreme se plimbau prin abrupturi, vrajiti de splendoarea acestor munti deosebiti

7

8

9

10

11

12

13Sub semnul toamnei

14

De Paste… la Manastirea Pestera Ialomitei

Hristos a Inviat!

Lucrurile se petrec nu cum am vrea ci cum isi au rostul. Una vrei si alta se intampla. Nici nu ma gandeam eu ca voi avea o zi de Paste… prea iesita din tipar. Adica… imi inchipuiam ca voi ajunge pe la Babele si Sfinx, pe la manastire, la Pestera Ialomitei, Grota Pustnicului… apoi pe jos spre Cheile Tatarului-Lacul Bolboci-Saua Dichiului si de acolo la Sinaia. Sunt vreo 30-35 km de la Pestera la Sinaia, dar daca-i iei la pas, ai ce vedea. Din masina, peisajele trec prea repede, detaliile se pierd.

Imi inchipuiam ca asa va fi. Ajung la telecabina din Busteni care functiona de la 10:30 si asa am ajuns sus pe Platoul Bucegilor, la Babele. Bineinteles ca gardul metalic de la aceste monumente naturale era sub zapada, asa ca poti trece direct printre Babe 🙂 Am stat pe acolo vreo 10 minute spre disperarea colegului de excursie… care era deja la Sfinx. Apoi am stat si mai mult pe la Sfinx.

stalp

 

babePe langa Babe

SAMSUNG

De la Sfinx, am luat-o perpendicular, spre Pestera. Zapada este din belsug pe munte. Cum te uiti de la Babele spre Vf. Furnica nu vezi decat un mare covor alb. Jnepenii sunt sub plapuma alba, ici-colo le apar mici varfuri. Zapada insa era tare si am coborat si repede si bine, dupa ce am mai stat sa ne uitam si prin cotloanele, atat cat se mai vedeau, ale zone stancoase cunoscute sub numele ciudat de „Cimitirul Elefantilor”. Denumirea asta ma duce mereu cu gandul la filmul „Tarzan”, nu vad legatura cu Bucegii 🙂

SAMSUNGUn pic de pareidolia

ciment si baniCimentul de care mai spuneam eu acum vreo 2 ani… si bani bagati de oameni…

7Ma gandeam sa scriu la gluma ca au cimentat cate unii… ca sa nu se mai intre in Sfinx 🙂 🙂 Sper sa nu fie cineva atat de naiv ca sa si creada. Eu pariez ca sunt destui 🙂

Si cum ma uitam eu asa… vad niste urme mari undeva mai jos de noi. Ma gandeam ca o fi fost vreun urs, mi se pareau prea mari. Cand am ajuns… erau cele mai mari urme de lupi vazute de mine pana la acest moment. Doi sau trei lupi trecusera pe acolo in cursul noptii… am incercat sa-mi imaginez cat de mare o fi fost un astfel de animal. Un cioban batran imi zisese tot felul de povesti, ca au probleme cu astfel de pradatori… ca unii lupi ajung sa aiba talia unui magar. Nu prea crezusem atunci. Mi se paruse mai degraba credibila varianta ca gestionarul fondului cinegetic din Valea Ialomitei, doar scoate din paduri, nu se si preocupa de fauna intr-un sens mai larg. Asta pentru ca o spuneau mai multi. Cica porumbul pentru mistreti il vindea un angajat prin Moroieni 🙂 Ca atare, imediat ce am auzit, am anuntat Ministerul Mediului. Si problema este acum la Administratia Parcului care trebuie sa verifice si sa dispuna… dupa care trebuie sa vina un control de la ITRSV Bucuresti si cineva de la minister. Un control inopinat… au zis ca ma anunta cu o zi inainte. Doua zile stau pe Valea Ialomitei, doua pe Prahova si doua pe Brasov, verifica tot Parcul. Mi se apare o idee foarte buna.

Revenind la lupii astia, care cutreiera muntii dintr-o parte in alta, imi spunea un batran azi, ca dupa ani de ciobanie, tot nu poate spune unde stau lupii. Astia iau pe furis cate o oaie, o mananca si apoi iar vin 🙂 Presupunea ca stau prin jnepeni si ca treci pe langa ei fara sa-i vezi 🙂 Devin asa, brusc invizibili 🙂

SAMSUNG

9Aici s-au oprit lupii sa se uite spre vale

10Vedere spre zona Pestera

SAMSUNGStatia de telecabina de la Pestera… functiona astazi si acest tronson

Dupa ce am cascat gura suficient, am plecat spre manastire. Ajungem la 12 fix 🙂 taman cand personalul monahal se pregatea sa inceapa slujba. Lasam rucsacii si vorbind cu un calugar… acesta din vorba in vorba ne spune sa nu plecam, sa stam la slujba… cum asta si aveam de gand ne-a prins ora 13 acolo. Cam vreo 2o de persoane in biserica… Mi-a placut foarte mult, totul a fost asa, plin de evlavie, cu tot felul de episoade care te tineau conectat… nu se citea mecanic, se canta foarte frumos, s-a vorbit foarte frumos. Staretul Calinic spunea asa… „sangele dragostei LUI care s-a varsat sa spele pacatele noastre…si de atunci sangele Sau se varsa in altare continuu… pentru ca sfintele altare inchipuiesc mormantul Sau… nu exista credinta deplina fara intelegerea a doua lucruri: rastignire si Inviere… nu facem o comemorare… Sa-L pastram pe Hristos cu mult dor in inimile noastre, sa-I facem loc in suflet…

branduse

SAMSUNGProcesiune

Foarte frumoasa slujba… apoi s-a plecat in procesiune spre Staretie, cum se face in fiecare an. Nu am reusit apoi sa plecam pe traseu pentru ca eu aveam si o intalnire, apoi parintele staret nu a vrut sa plecam… si am stat inauntru toti cei din biserica, la vorbe si bucate vreo ora jumatate 🙂 De cand am ajuns, la ora 12, am inteles ca trebuie sa las lucrurile in voia lor sau in voia Lui. Nu mi-am mai facut nicio grija cu timpul, era mult mai important ce traiam, ce auzeam. Asa cum unii isi inchipuie, aveam mare nevoie de niste cuvinte, pareri, impresii… mai era ceva de completat in ghidul meu. Nu am avut cum, nu am avut timp pana azi. Cand lipseste o piesa anume poti sa o cauti in mii de locuri ca nu o gasesti 🙂 Trebuie sa mergi dupa ea… Asa ca nu a mai avut importanta timpul sau traseul, cumva ajungeam inapoi.

Chiar si asa, la ora 16 eram la telecabina si coboram in Busteni… la 17 eram acasa. Urcusul spre Babele a durat o ora. Nu incercati, nu este deloc lejer, este zapada mare… si la ora cand am urcat stralucea bine soarele… deci nu prea a fost o placere sa te afunzi prin zapada. Dar na, nu-mi pun eu astfel de probleme, trebuie si atat… trebuia sa prind telecabina, daca nu ajungeam la timp… mergeam spre Piatra Arsa-Poiana Stanei… si pe la ora 18 si un pic as fi fost in Poiana Stanei Regale.

SAMSUNGSub telecabina, pe Platou, un morman de baloti de lucerna. O idee neinspirata, nu mai exista in aceasta perioada vreun rumegator pe Platou, sunt tocmai jos pe la limita superioara a padurii. Dar poate sunt pe acolo din toamna si or fi putrezite.

2Din telecabina vazusem urme pe Valea Caraimanului, urcasera cativa… la cum pareau versantii plini de zapada, nici nu as fi urcat, nici nu as fi coborat pe acolo. Nu este vorba de curaj… mie mi se pare ca este un lucru cu un anume risc, o chestie care poate fi facuta doar o data si gata. Si nu asa trebuie pusa problema. Mergi in siguranta, te intorci la fel. Nici salvamontistii acestia nu inchid de nebuni traseele de abrupt in aceasta perioada 🙂

Si azi, am auzit una dintre cele mai frumoase si mai reale definitii despre Bucegi!

La Biserica Lespezi din Posada

Un monument istoric… biserica are hramul Sf. Treime… ridicata putin dupa anul 1661… apartinea de fostul schit Lespezi… pictura, realizata de Parvu Mutu, este extrem de degradata.

O zi in care am asistat la slujba si cautat alte detalii. Destul de frig, ghetus pana sus, la schit, diverse intamplari, si bune, si mai putin bune…

Este clar! Daca nu vom cunoaste, nu vom sti sa pastram…

Icoana de hram este expusa la muzeul manastirii din Sinaia.

biserica lespeziBiserica fostului schit Lespezi

2Este cea mai bogata cruce pe care am observat-o in toata Valea Prahovei

3Clopotnita

pom de iarna

5Aleea catre biserica

6Claie mica de fan, ascunsa de zapada

7Inca nu gasise, turma de oi, claia de fan 🙂 Pana la urma, au gasit-o…

Imediat ce am iesit din biserica, am vazut cum fugeau de colo-colo niste oi si un berbec… frumos acest loc, mai ales vara sau toamna… preotul paroh este Iulian Enoae… spunea intr-o discutie despre istoricul bisericii ca, poate, la anul va reusi sa obtina fonduri pentru restaurarea picturii… s-au cantat si colinde, de catre enoriasi, alcatuiti din batrani si batrane. Doi copii au stat la toata slujba, peste 90% erau varstnici.

La intrarea in biserica astepta un om care cerea ajutorul altora. De-abia mergea. Cum a urcat omul acela serpentinele acoperite de gheata pana sus la schit, este un mic mister. Mi-a spus ca era pentru prima oara la acea biserica. Ma intreba si cand se termina slujba. Pe la 12, i-am zis… era in jur de 11, iesisem sa iau lumanari. Cand m-am intors, spunea ca asa cu probleme cum era, a vrut sa dea zapada cu o lopata, sa faca un culoar de trecere intre casa preotului si biserica, dar nu l-a lasat o doamna. Imi arata urmele lopetii… La terminarea slujbei era tot acolo, afara, in fata usii. Il si auzeam de dinauntru cand dadea cu bocancii in zid, inghetase, probabil… Cum a plecat, nu se stie… ca erau doar doua masini, ale unor localnici. Nici pe jos nu l-am vazut.

Cand am iesit la sosea, am vazut in statie microbuzul spre Sinaia. El fuga, eu fuga, pana la urma ne-am intalnit… soseaua era libera, toata lumea pleca spre Bucuresti, eu veneam dinspre. O alta zi plina.

Penny Market la Busteni…despre ieri la Manastirea Caraiman si noile dotari ale Jandarmeriei din Valea Prahovei

Pe la Busteni, sarbatorile de iarna au venit cu tot felul de surprize, de la amenajarea perfecta a imprejurimilor Primariei si a parcului, unde seara pare un loc de basm, la inaugurarea unor blocuri cu locuinte pentru rromi…tot pe aceasta linie s-a inscris si inaugurarea unor supermarket-uri.

Azi s-a deschis Penny Market Busteni. M-am dus pana acolo sa fac niste poze:

9Lume la cozi ca pe timpuri

15

10

11

12

13

14Noua masina a Jandarmeriei Busteni

17Poate va era dor, la cate unii, de vechiul insemn al Fabricii de Hartie din Busteni

18Intreg complexul are forma unui Vapor, un concept estetic placut

Si daca tot eram inauntru, am zis si sa cumpar ceva, asa sa fiu printre primii. Oricum, probabil, am fost primul care a avut card Penny, il am de vreo 2 ani…mie asa imi place, sa fiu primul. La una din case, oricum eram primul 🙂 Chiar trebuia un astfel de supermarket la Busteni, este amplasat si bine, pe strada ce urca la telecabina…inainte mergeam la Sinaia.

Eu am luat 2 Milka, sa le am la mine astazi, pana inchei treburile, poate imi vine vreo pofta 🙂

19De 10 lei, voi lua doar mandarine…m-am gandit eu.

….

Imagini de ieri de la manastirea Caraiman, unde am fost sa aprind lumanari si sa ascult o parte din slujba:12

3

4

5La plecare, vad la portile manastirii niste steaguri, cel national si un altul. Intreb si eu: „Si-a facut manastirea steag?”. Ne-am dus sa vedem ce este cu steagul.

6Se vedea coroana patriarhala, doar manastirea Caraiman se afla sub directa coordonare a Patriarhiei. Este asadar steagul patriarhal.

Dar ce scria pe steag, ca se vedeau niste cuvinte?7Pana la urma am vazut. Am citit cu glas tare: „Paste oile mele”. Tot cu glas tare am si zis imediat: „Asta si fac” 🙂 Contextul meu era evident altul, dar chiar acel lucru il faceam si il fac 🙂

Mai departe sa va arat noile dotari ale jandarmilor, masini aflate la sediul Centrului Montan al Jandarmeriei aflat in Sinaia. Pozele apartin celor de acolo, multumesc!1

2Ciprian Goran, unul dintre cei mai buni instructori montani ai Jandarmeriei Romane

3Inchei cu urarea: sa le foloseasca sanatosi, pentru cetateni si lege 🙂