Spre cabana Malaiesti…un alt loc de poveste din Parcul Natural Bucegi

Am un prieten…lucreaza de ani buni prin strainatate. Isi dorea sa calatoreasca, i s-a implinit visul…muncind. Cand vine acasa, nu se odihneste, lucreaza la casa pe care si-o ridica tot de ceva ani. Este un exemplu de a castiga bani cinstit…cand am timp il mai ajut si eu, doar ma pricep la cateva lucruri.

Sambata a fost si el pe munte cu alti prieteni, trasee diferite si deci nu ne-am intalnit. Sambata seara am vorbit la telefon…tot isi dorea sa ajunga la cabana Malaiesti si nu mai ajungea. Asa ca am mers duminica…rucsacii in spate si la drum. Pe la 8:30 am pornit din Busteni pe strada, de fapt este bulevard ca asa scrie, Nestor Urechia.

Trecem pe langa case si ne apropiem de bariera de la drumul spre Gura Diham, unde se percepe o taxa de 10 lei de masina…noi eram pe jos…intelegeti, cred ca de la anul vor pune si taxa pentru accesul „pe jos” :)) Iti iau banii daca ai masina, insa drumul este plin de gropi…daca mergi prea tare, prin unele locuri mai drepte, auzi injuraturi de la corturi, de la turisti, trecatori…majoritatea despre mamă. Injura pentru ca masinile ridica nori de praf…si daca ai 50/h tot praf ridici…mai trece si un tractoras cu turisti…

De acum inainte ar trebui sa reconsideram zona: la un picnic cu praf pe Valea Cerbului, o gura de „ozon” spre Gura Diham.

Trecem de bariera, taxatorul nici macar nu ne vede, atent in zare dupa masini…o veni, n-o veni. Nu mergem 300 metri si auzim o bubuitura puternica in spate, dinspre zona ultimelor case. Evident ca nu vedeam dupa curbe…peste 5 minute auzim sirene de ambulanta, vedeti la urma ce a fost. Am vazut si noi cand ne-am intors.

Prindem din urma un grup de 4 turisti. Unul dintre ei, al doilea cum priviti de la stanga la dreapta, mergea cam ciudat, rasucit. Nu stim unde mergeau asa inhamati dar deja cand te chinui in acest fel mai bine nu pleci de acasa. Nu i-am mai revazut…cine stie, cred ca s-au intors. Baiatul acela chinuit de rucsac nu cred ca a mers nici 2-3 km cati mai erau pana la cabana Gura Diham.

Apoi ne-a izbit un miros ingrozitor…apa din apropiere mirosea, de necrezut, cred ca de la cabana vine…Imediat am intalnit taberele de corturi si de rulote, unde se sta din luna iunie pana in septembrie…unii oameni vin an de an.

Priviti si drumul, cratere si transee, cam asa sunt toate obiectivele de interes de prin preajma orasului…degradate

Pana la urma, mancand chec si cascand ochii prin padure am ajuns si la Poiana Izvoarelor

Valea Bucsoiului…nu am mai urcat de vreo 2 ani pe acolo. Poienitele acelea inconjurate de mine cu rosu sunt de vis…sa mergi acolo la…o prajitura, plaja, admirat stanci, jnepeni si capre negre…

Mai de aproape

Acum putina pauza ca este gata orezul cu lapte…in fiecare seara, de o vreme m-am trecut pe orez cu lapte…stiti faza cu „acasa, ca se raceste grisul”…revin…

Gata, 2 portii, ca una nu ajunge niciodata…si sa trec mai departe.

Cand traversam valea mentionata mai sus, vedem si indicatorul turistic, adica pseudo-turistic, bani de plimbat mijloace motorizate prin zone interzise din Parcul Natura Bucegi au, de inlocuit indicatoare nu au…dar stati ca uitasem pe aici nu poti sa intri ca incultul cu ATV-ul, ca nu este drum…pe acolo trebuie sa mergi pe jos. Ai mai vazut salvamontisti din Busteni sa mai mearga si pe jos…ar fi culmea! Cat timp sunt banii Primariei, primarul nu are nicio problema cu ei…fac bine ce fac, bravo lor!

Cativa dintre ei se plimba prin judetul Dambovita, nu stau doar in Prahova…cu Atv-ul Primariei :)))

In memoria tanarului luat de viitura de pe Valea Bucsoiului…viitura produsa in iunie, cand eram si noi pe munte pe Valea Gaura, noi am scapat…viituri au fost pe toate vaile din jurul Vf. Omu

Cei care l-au iubit, au montat  si o banca in memoria lui…Dumnezeu sa-l ierte! Nu stiu de ce nu facem astfel de gesturi cat timp suntem in viata…mereu ma intreb, chiar si pe mine. Cu vointa au adus acea banca pana in acest loc situat in preajma Vaii Bucsoiului.

Dupa un scurt popas pe banca, am pornit spre intersectia La Prepeleag.

Trecem de Prepeleag, superb traseul pe aici, spre Malaiesti…poze, priviri, exprimari, impresii…lume multa…ce locuri avem prin Bucegi

Si imi aduc aminte de Radu :)) Pe asta nu-l stiai 🙂

Il vezi din poteca, nu este prea bine ascuns 🙂

Si ajungem in frumoasa vale Malaiesti…cand ajungi pe o astfel de vreme vrei ca timpul sa se opreasca si sa porneasca atunci cand vrei.

Cabana Malaiesti, un loc unde nu ai voie sa asculti manele, sa faci galagie, sa deranjezi pe ceilalti…nu este frumos asa? Normalitate departe de civilizatie si anormalitate in civilizatie…la 1720 m altitudine

Sala cabanei

Picturi pe peretii interiori ai cabanei…pe mine ma fascineaza astfel de realizari…chestiile acestea pentru mine fac cat un Grigorescu 🙂 . Astea imi plac, pe pereti sau pe lemn, culori vii, fara forme geometrice, ceva nedefinit, limite ici-colo…as fi stat eu si as fi privit minute bune dar nu se putea…oricum nu am plecat pana nu le-am pozat pe toate, sa le privesc acasa :)) Foarte frumoase…

Pentru ca tot vorbesc de pereti, iata ce sade zidit in peretii exteriori ai refugiului salvamont din apropierea cabanei…o cana din vremurile comuniste, Salvamontistii din Rasnov au prins-o in piatra…un gest deosebit…cat au muncit la acel refugiu…ani de zile

Acesta este refugiul, cea mai frumoasa cladire din Bucegi, in opinia mea…si primarul din Rasnov am inteles ca a desfiintat echipa salvamont a orasului…cred ca este si el tot PDL-ist, altfel nu-mi explic.

Turisti la mesele de langa cabana

Refugiul vazut din traseul spre Vf. Omu

La Monumentul din Padina Crucii se zareau alte persoane. Padina Crucii este muntele din spatele cabanei Malaiesti

Asezarea montana Malaiesti …m-am gandit eu sa o botez astfel, mi se pare potrivit

Ne-am intors pe acelasi traseu pentru ca este pitoresc 🙂 Aici este la traversarea vaii Bucsoiului, recunoasteti banca

La intersectia de la Pichetul Rosu, alte indicatoare, la fel de ruginite, ce arata preocuparea edililor in domeniul turismului montan. Busteniul este singurul oras din perimetrul Parcului Natural Bucegi care tine astfel de indicatoare…

Suntem deja pe Valea Cerbului, o vale plina de tot felul de mirosuri. Aici au impadurit primarul si alti apropiati ai sai….cu pini. Nu s-a prins niciunul din vreo 200 de bucati. Cand a avut loc actiunea s-au filmat intre ei ca mari ecologisti…ce penibil…cand tu razi sute de arbori sa te faci ca iubesti natura si sa te apuci de plantat puieti…asta nu le-a iesit :))

Iesim din padure, ajungem la case si…vedem o masina data peste pod, in parau…asta era bubuitura ce o auzisem de la distanta…nu se stie cum, o familie, doi adulti si doi copii s-au rostogolit peste pod…un pod care nu are balustrada, daca era un copac de taiat veneau o armata de oameni, asa pentru o balustrada cine sa se deranjeze…

Toti cei din masina au fost transportati la spital…unii in stare mai grava.

Am ajuns acasa pe la ora 18, dupa o plimbare superba intr-o zi la fel…sper sa mai fie astfel de zile, caniculare cum le spun unii…la munte mereu adie vantul, mai slab, mai tare, prin padure este bine, pe munte si mai bine…

Ce ma enerveaza si ce mai imi place!

Pai, nu stiu daca va intereseaza dar eu imi scriu mie, mai mult in acest post 😉

Mai intai sa-i multumesc unei persoane pentru ganduri 🙂 doamnei de pe:

http://despresufletulmeu.wordpress.com/2012/02/09/o-leapsa-5-bloguri-preferate/

Nu scriu azi de munte ca nu am chef, ma enerveaza gerul acesta…si vroiam sa merg pe Platoul Bucegilor, dar este si prea frig, nu am nici timp atat cat as fi vrut, schiurile trebuie sa le iau de la cineva si nu am dispozitie sa merg pana acolo, de munca am ditamai noianul…

Dar eu scriu ca mi-am adus aminte de ceva, mie imi raman o gramada de chestii fixate in minte si rasar de unde le-am lasat si peste mult timp. De data aceasta a fost un timp scurt…tocmai ce explicasem unei persoane ca eu folosesc cuvinte straine foarte rar in vorbire sau in scris, pentru ca sunt roman in primul rand. Azi, niste amici s-au intalnit, intalnirea fiind presarata de pumnii usor loviti unul de altul si de „yeah man” eu nu m-am putut abtine si i-am luat cu „varza men”, „ce naiba va prostiti asa?”.

Ma enerveaza gesturile si expresiile importate ca sa fii in randul lumii, ca astfel esti in ton…bineinteles ca in opinia mea chestiile acestea sunt folosite in rezonanta cu prostiile pe  care fiecare le are prin cap….”o lopata de dat zapada, un lucru de facut pentru altii benevol? Nu prea merge, men?” :))

Cand era „la moda” sa asculti „biugiimafia” si vedeam cati prieteni si amici erau extaziati si se regaseau in acele rime cretine initial radeam….de ce poate face lipsa educatiei. Dar erau baietasi de cartier 😉 treceam pe langa idioti printre ei si fratele meu, i priveam cum se compatimeau…doamne, ce dobitoci pot fi cate unii…”la munca fir-ati ai naibii de ratati” pardon ei nu sunt ratati, ci „luzeri”. Este o fitza sa te dai poliglot, bine stiti genul acela, care copiaza exclamatii si le dau asa ca sa para destepti…”deci pe noi scuza-ne dar noi mai vorbim si in alte limbi”…nebunilor, dar voi stiti diferenta dintre lingvism si limbism….uat da fac?… :))

Un prieten aici pe blog spunea de o plasa intinsa ca sa prindem stiuci iar eu bineinteles ca agreez ideea…pentru ca ma gandesc eu ca luam acolo 2-3 nu toate 🙂 , la d-astea hop si eu. M-ar tenta asa ceva pe lacul Bolboci sa vad un pastrav de circa un metru cum zic unii ca sunt…

O treaba asemanatoare este si cu detectoarele de metale despre care stiu ca este ilegal, sa detii unul…dar cine l-ar detine? L-as tine undeva pe munte daca l-as gasi la un pret convenabil 🙂 Oricum nu ma streseaza prea mult ideea ca l-as avea in posesie pentru ca orice as gasi tot statului l-as da, nu as tine eu ceva, asa din principiu, unii sunt fraieri pe teme d-astea…iar mie imi place sa ma incadrez la categoria asta, sau sa scriu „categoria aceasta?”…lasa ca merge si „asta”, tot romaneste este…ne-am obisnuit doar cu merge asa 😉

Sa aduc vorba si de tigani…am auzit un terminat cum lalaia la un acordeon intr-o seara si ma miram de ce nu-i lipeste cineva cu superglue degetele de clapele acordeonului. Este o mare placere de a mea sa studiez oamenii, gesturile lor 🙂 …si cum il admiram eu pe tigan care beat fiind nici el nu se mai auzea, m-a luat un ras cu lacrimi, cand rad de chestii din acestea ma tavalesc vreo 10 minute…cand vezi ce face prostia din oameni. Nu am gasit o sfoara sa-i fi legat acordeonul de spate…Sunt si tigani normali, cunosc cativa 🙂 mai rar dar cand am drum ma opresc pe la ei. Ati auzit de Glod? O localitate din Dambovita la vreo 20 km de Sinaia. Un fel de ghetou, o imagine de ev mediu amestecata cu modernism, dar pe mine ma face curios…sa privesc, au o viata nasoala…

Sa spun ceva de incheiere si despre baietelul meu, cel de-al doilea, ca au fost cativa care se vaitau ei in locul meu. Se gandeau ei ca bebe face galagie, etc, imaginau probleme, nici vorba, lucrurile intotdeauna comporta solutii simple, noi le complicam cand nu avem cu ce umple timpul… Ca o paranteza, pe mine daca ma cheama Adrian si Gabriel logic ca pe unul din baieti il cheama si Adrian si pe celalalt si Gabriel :)) Asta ca sa enervez rudele…la una dintre ele, indreptatita sa ne viziteze tot i aman momentul. Ca nu vreau eu, ca vine cu tot felul de sfaturi neavenite, nu de alta dar a mai avut cativa ani interdictie de vizitare 😉 , pentru ca la mine acasa eu dau ora exacta, nu altcineva. Stati un pic sa ma sparg in englezisme ca „eu sunt legea pe aici”…nu mi-a reusit nici asta, nu imi vine sa scriu, dar o scriu altfel „law i here the am”. Sa chinui si eu engleza asta putin pe blogul meu romanesc :))

Multora li se pare greu sa creasca un copil…este ceva simplu daca stii ce sa faci si intelegi niste sensuri. Credeti ca Dumnezeu da la orice prost copii? :))

Bine, stiu si o prietena, de fapt sa scriu amica, ca daca intra si vede ce scriu sa pot zice ca nu la ea ma refeream :)) care vrea un copil, imaginatia i zburda…si doamne, daca nu se inventau masina de spalat si alte accesorii nu stiu cum se descurca :)) Cu mancarea e jale, pana gateste ceva dureaza cu orele…dar vrea un copil, probabil il crede vreo jucarie, ceva de companie 🙂 O fi inteles ca atunci cand am scris pe blog ca mai fac copii dar in curtea altora vorbeam serios, acum nici eu nu stiu daca este de bine sau de rau, stiti ca asa se spune cand decoleaza porumbeii :))

Tot am auzit azi deseori sunetele ambulantelor, si in Sinaia si in Busteni si cum dupa mine sau altii prieteni nu veneau 😉 m-am gandit eu ca s-a intamplat ceva serios pe undeva, probabil pe la partiile de schi :)) O seara calda va doresc!

Si un videoclip original, altceva decat au obisnuit pana acum „muzicantii” nostri:

Se schimba vremea? Vremurile… :)

Peste tot se spune ca va ploua, astept si eu sa vad asta…de ceva timp nu mai cred in prognozele meteo date la tv. Intru pe cateva site-uri de incredere si vad cu totul altceva decat prezinta un dobitoc dupa stiri…acum, toata lumea se agita ca vin ploile, scade temperatura. Cand e cald nu e bine, cand ploua iar nu e bine :)))

Azi dimineata, dau perdeaua si iata muntele…ceva e in schimbare

Daca e vreme ploioasa am scapat de niste treburi si am timp pentru cele casnice…gogosari, zacusca, d-astea 🙂 Nu fac prea multe ca soacra-mea le face mai bine la Turnu-Magurele. Recent mi s-a facut o surpriza…a venit de la tara cineva cu o lada de struguri negrii. Toamna asta nici nu mai stiu in cate kg de struguri am intrat…multe, peste 30 kg asa la o evaluare de bun simt 🙂 Ce mai este in lada e ce a mai ramas, asa la o prima intrare. Eu nu prea mananc ciorbe, mancare gatita…de cateva ori pe saptamana dar si atunci fortat, in rest paste cu branza, peste, orez cu lapte, coliva, prajituri, placinte, mamaliga cu smantana :))) Avea si must dar nici must nu beau, sunt anti orice bautura, de la sampanie, vin pana la orice altceva. Cate o bere la cate o mare ocazie ma mai scoate din incurcatura…ca nu sunt „barbat”, cum zic unii :))) Socrul meu mi-a spus asta din prima zi cand nu am vrut sa beau cu el, e drept l-a costat asta vreo trei ani de silentio stampa. Dusmanosi muntenii :))) Oricum nu a mai intalnit unul ca mine, i-am imbatranit bietii de ei :))) Astea sunt vremurile si oamenii…

Azi am cumparat altii tot ca astia de mai sus 🙂 Am vazut un film foarte fain si nu mi-am dat seama cand s-au terminat…de obicei eu nu prea retin filmele, actorii, nu ma intereseaza, ma uit asa…dar asta mi-a placut. Se numeste „Demoni printre noi”. Foarte reusit…e cu Denzel New York, spun asta ca asa se spune, putin imi pasa ca e New York sau Washington :))) L-am mai vazut inca o data ca sa-i inteleg toate detaliile, pare atat de real ce se intampla in film 🙂

Un bun prieten, Micutzul morocanos, mi-a dat niste poze, este artist in asa ceva…sta calculeaza unghiurile, alege locuri, se enerveaza, sterge toate pozele dintr-o zi, pleaca si face altele, si daca una singura iese cum vrea el, este fericit. Mi-a trimis o poza cu Sfinxul, si daca el mi-a trimis-o inseamna ca lui îi place :))) e greu sa iei o poza de la el…ca „nu imi place cum au iesit”. Adica perfecte :)))

Cu el sau cu celalalt prieten de munte Prison Break ( numit asa pentru ca lucreaza in justitie!) nu am cum sa pun poze…pe mine ma stie lumea cum sunt, ei au viata lor, la mine ce este in minte este si in exterior, vreau mai multe de la viata, sa fac cat mai multe…lucruri bune 🙂

M-am uitat si pe clasamentul de la Maratonul Pietrei Craiului, sunt de fapt mai sus cu trei pozitii decat stiam eu, e bine, dar se poate si mai bine…la anul. Am citit si povestile competitorilor, se pare ca toata lumea ia geluri energizante si activatoare, o fi bine, nu o fi bine, nu imi propun sa-mi dovedesc…merge si asa, cat timp nu alerg pentru titluri si performante 🙂

Surprize personale

Cred ca atunci cand reusesti sa te surprinzi pe tine insuti este o mare „realizare”…dar si din greseli inveti 🙂 Stiu o multime de persoane care scriu tot felul de intamplari, actiunile sunt evident pozitive, putini isi recunosc prostiile.

Eu daca nu dau socoteala decat lui Dumnezeu pentru ce fac si apoi unor persoane mai apropiate lucrurile sunt foarte simple, adica bune, rele, mai putin bune, mai putin rele…

Imi traiesc viata cum vreau, fac doar ce cred eu ca este bine, am cateva scopuri clare…mereu mi-a placut sa studiez oamenii, am vazut prieteni cu fel si fel de afaceri prinsi in ele si nemaiavand timp pentru nimic altceva, la unii chiar le pare rau ca isi irosesc astfel viata.

Si azi…,

Merg la un prieten sa rezolvam niste treburi, ne asezam pe fotolii la discutii, mai vin alti doi, ne luam cu vorba si apoi cadem de acord ca prima prioritate sa fie ajutarea unui amic ce avea un deces in familie. Si doi au plecat sa adune cetina din padure, si eu cu un altul cu masina in alta parte…la vreo 30 km. Nu am permis pentru ca nu imi place sa conduc masini, si nici nu am intentia de a face vreo scoala de soferi in viata asta.

Si cum mergeam ne opreste politia, actele, explicatii, ei aveau dreptate nu era nimic de zis. Au urmat discutii totusi, mi-au luat si mie cartea de identitate probabil le-am parut suspect prin ironiile mele, insa dupa doua-trei minute erau inapoi. Unul dintre ei ne-a dat actele, eram sigur ca o sa-i dea amenda prietenului meu, si nu una mica.

Surpriza:

Vine omul ne da actele si imi spune „nu sunteti dv cel cu site-ul acela cu Bucegii?”. La repezeala o intorc si eu „pai, multi au site-uri cu Bucegii”. „Cu reclamatiile, meciurile cu autoritatile” incepuse sa o lungeasca omul legii.

Ma gandeam ce sa zic, ca la cate am scris si facut, nu ar fi fost mirarea sa ne dea vreo amenda mare de tot. Am ales decizia cea mai proasta 🙂 m-am enervat, ca ma gandeam ca politistul crede ca sunt la mana lui. Si i-am zis „si care-i problema dumitale? Scrieti amenda si asta e”. Cum s-a terminat totul? Simplu.

Politistul mi-a trecut cu vedere golania si a spus asa „ar fi culmea sa va amendam pe dv”. Am dat mana toti, eu la fata eram mai rosu decat culoarea rosie…nasol! Am mai avut eu intamplari cu politia anul trecut, cand m-au luat de pe strada cei de la Antidrog ca sa fiu martor si eu vroiam sa ma bat cu unul din ei :)))) …e alta poveste.

Pe la Timisul de Jos mi-am revenit, cu prietenul meu strigand in telefon catre altcineva „Ba, Mihaie, nu te credeam cand ziceai de intamplari ciudate cu nebunul asta de Gabi, nu ne-a dat politia amenda, sa mor eu ne-a oprit politia si nu ne-a dat amenda…”

Asta a fost un caz fericit, o intalnire cu un om al legii aparte. Am mai patit ceva asemanator cand am mers cu Mircea Badea pe Bucegi, la Piatra Arsa. Pana acolo ne-a prins o ploaie de vis, pana la piele eram toti uzi. Si cand ne-a vazut patronul de acolo, dl. Casandrescu, a facut un gest extraordinar. Ne-a adus haine de schimb, treninguri de pe la loturile sportive din complex, pentru ca „taica-tu lucreaza la frate-meu” si ca „pentru domnu’ Mircea facem orice” 🙂 Cand a fost sa plecam ne-a adus omul hainele noastre spalate si uscate…nu a vrut sa-i platim ce consumasem. Mircea Badea e un tip super, cu bun simt, educat…

Mai sunt cateva locatii turistice pe munte unde evit sa mai trec…ca nu imi iau banii, pe acolo am tot felul de porecle, Zorro, spiridusul muntelui…

Dupa ce am rezolvat treburile pentru care plecasem, la un moment dat nu mai gaseam telefonul. Peste 2 ore l-am gasit, era acasa la primul prieten, unde il uitasem. Recuperez telefonul si plec spre casa. Pe drum mi-am adus aminte ca trebuie sa cumpar diverse chestii plus mancare pentru motanul casei.

Asa stapan, asa pisic…sare pe intrerupator sa aprinda lumina, nu reuseste niciodata dar el incearca, alteori sare pe usa sa apese pe clanta, se uita la televizor cand este ceva interesant…a copiat multe din comportamentul uman :))) Si inca nu a trecut ziua, posibil sa mai povestesc maine si alte surprize personale…