Diversitate, in cateva ore prin Bucegi

Voi incepe postarea cu o imagine, in acel loc am fost de Florii, de atunci si pana azi nu au mai fost zile frumoase, ca sa mai merg/mergem acolo:

1Dar sa asteptam, acum vine vara

2Perete in Valea Caraimanului

3Creasta impadurita, acelasi perete

4Cum o fi oare sa cobori si sa faci un popas, in acea mica poiana? Este asa o intrebare, nu ca voi merge acolo, deocamdata nu exista vreo motivatie, explicatie…

5Bun ceai, bun suc natural, cred ca ar iesi bun si un sirop, asta nu am incercat

6Jos valea, mai aproape un sac??? Ce credeti ca poate fi? 😉 Sa apropiem putin…

7Cineva a adunat gunoaiele aruncate de altii. Cel mai probabil a coborat cu un sac gol in mana si a inceput sa stranga. Si uite asa a umplut ditamai sacul. Insa pe parcursul coborarii spre oras, ecologistul/ecologistii de ocazie, s-au razgandit. Da’ cum sa cari ca prostul gunoaiele tuturor? :)) Asa ca ia du-te tu sacule singur inainte :). Si l-au aruncat prin buruieni 🙂 Suntem vai de capul nostru, daca nici ecologizare nu mai stim sa facem 🙂 …Au avut o revelatie descoperind ca este mai greu un sac plin decat unul gol, asa ca l-au abandonat :))

8Piatra aceea de care va spuneam, mai trec eu pe acolo sa o mai vad, poze i-am facut destule

9Prefer sa vad animalul acesta pe Platoul Bucegilor decat jeepuri

9bTurma de vaci. Pacat, noi in loc sa dezvoltam unele activitati de acest gen, ridicam constructii inutile, pe care le denumim cabane sau baze salvamont, pentru a acoperi furtul banilor… in ultimii 10 ani, fondurile de la APIA nu au ajuns pe nicio pasune din Bucegi. Bine, pe hartie au ajuns, real nu au ajuns…intrebati orice cioban de prin Bucegi.

10O pisica moarta. Au trecut destui oameni pe langa ea, chiar si un pastor de vaci. Nimeni nu i-a facut poza, nimanui nu i-a atras atentia…o banala pisica moarta…pe Platoul Bucegilor. Eu cred ca nu oricui si oricand ii este dat sa vada un astfel de animal, pe munte

11Felis silvestris silvestris, pisica salbatica. A fost usor de confundat cu pisica domestica. Doar ca sunt doua lucruri ce atrag imediat atentia: coloritul blanii si locul unde se afla, departe de orice constructie, pe Platoul Bucegilor

12Un mic monument din lemn, amplasat pe la 1550 m altitudine

13Au reparat banca de vizavi de Casino, imi place banca aceasta 🙂

14Si de incheiere, Casinoul din Sinaia

Din Busteni peste Bucegi…o “fuga” pana in Bran si inapoi (partea a II-a)

In mod normal am fi plecat ieri in traseul de antrenament mult mai devreme, dar trebuia sa ne adunam, prietenul Razvan ajunsese din Cluj in Brasov (acolo locuieste) la 3 dimineata, obosit, totusi pe la 9 era in Busteni. Inaintea lui, ceilalti sosisera cu un motor din Bucuresti…ne-am intalnit si am pornit spre Jepii Mici.

Pana sa intram in padure ne-am potrivit rucsacii, am setat niste aparate si am pornit. Dupa putin timp, colegul de viitor maraton, Mihaita :))), ne-a lasat mai in urma. Cand am depasit etajul forestier era undeva la 10 minute distanta si am inceput sa alerg si mai repede…abia pe la cabana Caraiman l-am ajuns. Ulterior cand ne-am regrupat numele lui pentru toata ziua nu a mai fost Mihaita ci Carbid.

In drum spre Vf. Omu, fugea si vorbea la telefon incat îi exasperase pe ceilalti…”il prind, il bat si il trimit acasa, ma enerveaza :)))” Ideea era ca nu putea fi ajuns…

La Omu ne-am oprit la un ceai, cabana era full, asa ca am iesit afara la o vorba cu Soso, unul dintre cei mai buni la schi extrem din Bucegi.

Un experiment reusit…obtinerea unei flori de colt mari 😉

Poteca ce suie Caraimanul

Zapada spre Vf. Omu

Coborarea de la Omu, colegul Carbid e in fata…incepea urcusul pe muntele Scara

Peretii caldarii Ciubotea

Urcarea spre Valea Gaura, prin padure spre Saua La Polite…pe aici vom urca la maratonul de 90 km al Bucegilor, dupa calculele noastre,  noaptea

Mic canion pe vale

Valea Gaura, unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucegi, un adevarat rai, niciodata nu am prins vreme inchisa pe aceasta vale

Aspect din urcare

Hornul Mare…o coborare ingreunata de zapada, inclinatia era mare, daca alunecai in stanci te opreai

A trebuit sa coboram prin crapaturi de stanci in detrimentul zapezii

Si pe poteca de vara ce coboara in valea Malaiesti era zapada, nu doar pe Hornul Mare

Asadar atentie pentru cine parcurge Valea Malaiesti. Printre altele trebuie stiut ca nu mai sunt stane pe Valea Ciubotea si Valea Gaura. Prietenul Razvan avea un aparat multifunctional care arata diverse…chiar si consumul caloric,  peste 6000 calorii. Spunea sa il incerc si eu data viitoare, dar nu doresc sa ma subminez :))) E mult…6000 calorii

Asta e tot Hornul, in „splendoarea” lui

Undeva departe, peste culmile din fata este si Vf. Omu

La cabana Malaiesti…

Un bebe a devenit cel mai precoce om al muntelui…parintii l-au adus pana aici, o lectie de viata data tuturor celor care au copii…altii nici macar la varsta scolara nu-i scot din casa, chipurile sa nu raceasca. Cam asta a fost in linii mari traseul, am fugit pana la Omu, am aruncat o privire spre Bran si am venit inapoi :))) peste munti, adica zeci de kilometri.

Din Busteni la Lacul Scropoasa…cam 40 de km parcursi in 10 ore

Aseara am stabilit cu un prieten ca este necesara o deplasare in Valea Ialomitei, de fapt dincolo de aceasta. Altii prieteni nu au reusit sa ajunga sau sa se trezeasca la ora 5 dimineata.

Asadar, la ora 5 dimineata am plecat din Busteni spre Sinaia prin cartierul Cumpatu, pe drumul din zona caii ferate. In 40 de minute am ajuns in centru apoi pe Malul Spitalului si continuare pe DN 71 ce leaga Sinaia de Targoviste.

Am parasit Sinaia am urcat cei aproximativ 5 kilometri spre cabana Cuibul Dorului si am inceput urcusul pe DJ 713. In aproximativ 3 ore si 45 de minute de la plecare  eram in Saua Dichiului. Coborare spre Valea Ialomitei, apoi la prima intersectie am facut stanga spre Scropoasa. De aici in 50 de minute am ajuns la lacul Scropoasa. Nu va intrebati cum sau ca nu e posibil, ca pot dovedi asta 🙂

E o poteca veche…

De la lac am plecat initial prin Cheile Zanoagei, la un moment dat am iesit din acestea si am urcat spre o grota putin cunoscuta, aflata intr-o mica sa intre muntele Lespezi si muntele Zanoaga. In apropiere se vedea fumul de la exploziile controlate din Cariera Lespezi. Am revenit in traseu dincolo de Chei in zona Podu cu Florile dupa un urcus de tinut minte.

Am ajuns nu departe de Zanoaga si de aici pe un traseu diferit am ajuns tot in Sinaia in cartierul Malul Spitalului.

Au fost mai multe scopuri in aceasta drumetie, pe care imi propun sa le detaliez cu alta ocazie 🙂 Si cateva poze:

In Saua Dichiului

In departare muntele Lespezi si cariera

Lacul Scropoasa

Un perete stancos pe langa care am urcat…

Un molid aproape perfect

Povestea focului de ieri de la Stana Tarle

Ieri un mic foc a izbucnit la Stana Tarle. Din neglijenta sau din cauza faptului ca nu era bine izolat cosul, pe undeva au iesit niste scantei si s-a aprins ceva.

Fiind oameni prezenti acolo, focul a fost stins rapid iar astazi se repara un perete afectat.

Asadar, pentru a linisti lumea, toti vorbesc de chestia asta de ieri seara, ba pe la terase, cabane, etc, o sa pun niste poze ca sa se vada ca a fost un lucru minor.

Deci in niciun caz nu a ars jumatate de cabana sau de acoperis cum se spunea. Acum la cat s-a investit acolo ar fi si pacat sa se duca totul…

Insa cand am ajuns, oamenii de acolo, cand m-au vazut au sarit ca arsi…ca tot vorbim de foc. Si strigau de mama aceluiasi foc: „nu ai voie sa faci poze”, „pleaca de aici” etc.

Parca eu aveam nevoie de aprobarea lor. In sfarsit pentru ca bietii oameni nu au nicio vina nu o sa public decat doua poze. Cred ca va fi apreciat efortul lor de a se interpune in fata aparatului din dorinta de a nu se supara „patronul” pe ei.

Au facut si ei ce au putut, si oricum nu aveau ce face. Poti merge mai sus si faci „n” poze.

Devotament trup si suflet…