Traseul turistic: Sinaia – Cuibul Dorului – DJ 713 – muntele Paduchiosul – cabana Dichiu – Zanoaga – Saua Lucacila – muntele Lespezi – Pestera cu Oale … si retur!

Iesire pe munte 🙂

Sambata, intr-o statie de autobuz din Busteni. Vin ultimul ca de obicei. Nu vin ca intarzii, ci altii vin ei prea devreme 😉

Apare un microbuz de Brasov-Craiova, ne suim in el. Soferul evident nu stie unde este intersectia cu Cuibul Dorului sau Cota 1000, dar il linistim ca ii vom arata noi. El cere 6 lei de persoana, eu ii spun ca biletul este 5 lei. Ii dam 5 lei si coboram la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Urcam pe drumul forestier si in vreo 10-12 minute trecem pe langa cabana Cuibul Dorului, pe poarta careia zarim „Proprietate privata”, deci adio cabana!

1Urmam DJ 713, facem poze, se anunta o zi splendida.

2Pietre cazute… sunt cu zecile insirate pe langa marginea acestui drum

3

Lasam drumul asfaltat si o poteca ne suie in poienile muntelui Paduchiosu, cu privelisti mult mai frumoase…

4

6

7

8La 9 fix eram in fata cabanei Dichiu

9

10Coboram spre Valea Ialomitei si ce vedem agatat de un molid? Un panou:

116 hectare de padure de vanzare. Poate daca ne-am asocia niste sute sau mii de cetateni si am fi toti proprietari, cumparand aceasta padure, nu s-ar mai vinde niciodata. Aplicat modelul la nivel national… vise, nu?!

12„Cabana” Podu cu Florile, cimitirul a peste 2o miliarde lei vechi. Nu era tipenie de om, nici nu are ce sa faca vreun om pe acolo…

13Finish-ul era inca departe: muntele Lespezi si Claia de Piatra

14Ajungem pe la ora 11 si pe muntele Lespezi si privim inapoi. Iata Bucegii! 🙂

15Stana de langa Saua Lucacila, peisaj surprins de pe muntele Lespezi

DSCF7151Mai multe anotimpuri

DSCF7153Si daca tot privim spre alb, sa vedem si o brandusa alba

DSCF7155Claia de Piatra

DSCF7156

Plecam spre Pestera cu Oale sau cu Oalele, aceeasi ciorba!

DSCF7162

DSCF7163

17Punct final

Am cascat un pic ochii pe acolo si am ajuns la concluzia ca trebuie schimbata denumirea. Daca oale nu mai sunt de mult, erau insa destule oase. Un ras probabil a prins un miel si l-a mancat acolo:

DSCF7169

DSCF7176

Ne asezam pe un varf ca sa mancam si sa privim o panorama cat mai mare.

DSCF7187Releul Costila vazut de pe muntele Lespezi. A doua zi, duminica, aveam sa-l fotografiez din Floresti Prahova.

Ne intoarcem ca sa nu pierdem timp, pe acelasi traseu, spre Saua Lucacila.

DSCF7192

Renuntam la drumul forestier ce trece pe langa cabana Podu cu Florile si urmarim o poteca slab conturata, care dupa 10 minute ne scoate la un fost drum de exploatare. Asa am ajuns in spatele Campingului Zanoaga:

DSCF7195

DSCF7200Acestea sunt preturile

DSCF7201Casutele…

DSCF7203Peisaj la Zanoaga… este posibil sa ma insel dar in aceeasi zi, la Zanoaga a fost si pictorul Sisu Vicentiu. Cred ca a reprodus acest peisaj, dar privindu-l ceva mai din dreapta, intr-un tablou. Am vazut azi pe Facebook… trebuie sa-l intreb. Veti gasi multe din picturile sale prin cabanele din Bucegi, daruite acelor locatii.

DSCF7205Baza Salvamont Zanoaga

Urcam pe drumul care se vede pana la cabana Dichiu. Tot pe aici si coborasem 😉

DSCF7207

DSCF7209

DSCF7211Cabana Dichiu vazuta de pe drumul vechi al Dichiului. Pe acest drum am continuat pana in padurea din apropierea fostei cabane Cuibul Dorului.

DSCF7220Mai jos de noi… noul drum al Dichiului… si asfaltat.

DSCF7221

DSCF7225

Mai facem un popas si auzim sunete scoase… nu de motoare ci de pasari. Numaram 4, 5, 6… par ulii sau soimi. Iau aparatul, fac niste poze… si prind un astfel de galagios simpatic 🙂

DSCF7226Prins in fapt! 🙂 Un adevarat rege al inaltimilor! Este ireal de frumos 🙂

DSCF7228Povestile din stanci… am mai vorbit despre ele…

DSCF7235Poienile de pe Paduchiosu

DSCF7240Cota 1400… departe Susaiul si Piatra MareDSCF7242De-ale berbecilor

DSCF7246La intalnirea cu asfaltul zarim asta…

Fiind prinsa bine, ne uitam, pozam si plecam!

DSCF7248La scurt timp ne intalnim cu inginerul silvic Radu Bratu, cateva vorbe si povesti, si gata am ajuns in Sinaia. La ora 18 eram acasa, la Busteni!

Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Lacul Bolboci – Podu cu Florile – Saua Dichiului – Sinaia

Un traseu frumos, este cam lung, dar nu sunt dificultati deosebite. Se merge mai mult pe drum, exceptand cele aproximativ 2 ore dintre Cota 2000 si Lacul Bolboci, cand se traverseaza Platoul Bucegilor si se coboara prin padurea Nucet.

1Primul turist ce a calcat in acea zi la Cota 2000 🙂 La 8:50 ieseam toti din statia de telecabina

2Varful cu Dor

3Podu cu Florile, tinta excursiei

4Valea Dorului si mai departe Valea Soarelui

5Traversasem DJ 713 si eram pe traseul turistic marcat cu cruce galbena, ce coboara la Bolboci. Pe drum, o aparitie pitoreasca, un om singur, mergea, nimeni pe acolo, doar el…

6Muntele Lespezi vazut de pe muntele Nucet. Cu sageata rosie, monumentul natural Claia de Piatra

7Lacul Bolboci, imagine dinainte de a intra in padurea Nucet

8Vantul pe lac

9Pe marginea lacului Bolboci

10Pe acolo se urca de la lacul Bolboci spre Cota 2000. Traseul turistic intersecteaza drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, la circa 1,5 km de barajul lacului

In astfel de articole, este evident ca postez si detalii de pe la cabanele intalnite. De regula, de cate ori trecem, facem un popas pe la cabana Bolboci.

11Doua cafele si o ciocolata calda egal 15 lei. Nu este cine stie ce, doar esti pe munte, nu? Insa, toate erau sub orice critica. Nu vreau sa spun prea mult, doi prieteni beau cafea in fiecare zi, eu cu ciocolata suntem de nedespartit, iubire vesnica :).  In tot Bucegiul aici am gasit cea mai proasta ciocolata calda si cafea.

11bCam asa arata o ciocolata calda in restaurantul de la Cota 2000, acelasi pret, la fel arata si acum in 2013.  Este o diferenta, si in plus este un plic intreg de ciocolata

Mancarea la aceasta cabana este buna. Periodic mai trec prieteni pe aici si nu mi-au spus ceva negativ.

12Se traverseaza acel baraj pentru a ajunge la cabana

13Cabana Bolboci

14Frumos, mi se pare o imagine buna. Este ceva original, deci inca o bila alba. Si cazarea stiu ca este in regula.

21Langa cabana,  era aceasta masa si cativa butuci. De cate ori treceam barajul, din ce stiu acestea se aflau la capatul celalalt, langa drumul Bolboci Mal Stang. In acest an nu erau, pentru ca se aflau la cabana Bolboci. O bila neagra ca le-a adus in curtea lui si nu le-a lasat acolo pentru turisti.

Concluzie: aspectele mele sunt destul de minore, sa zicem ca atat cafeaua cat si ciocolata calda au fost intamplari. Cazarea si mancarea sunt ok, deci cabana Bolboci este o locatie turistica ce merita vizitata. Ca si comparatie, primele unitati turistice din Valea Ialomitei sunt: cabana Padina si cabana Bolboci. Nu vorbim de hotelul Pestera, chiar si la manastirea Pestera Ialomitei este recomandabil. Pe ultimele locuri cabana Diana si pensiunea Coteanu. Dar era sa uit de o alta locatie, nu stiu preturi, detalii, o sa aflu. Cei din Consiliul Judetean Dambovita au ei o pensiune superba, o casuta cu pridvor, a doua constructie estetica din Bucegi (vorbesc din punctul meu de vedere!) dupa refugiul salvamont Malaiesti. Aceasta se numeste pensiunea Piciorul Babelor, insa curand vor ridica iar o constructie in acea curte si vor strica peisajul.

Cam atat despre cabana Bolboci, cu mentiunea ca la intoarcerea de la Podu cu Florile am mai trecut o data pe la cabana. Ne „prinsese” ploaia, si prietenii si-au luat ceva fierbinte, eu tot cu ciocolata. De data asta, a fost o Poiana, o tableta 🙂 Nu a mai fost la cana. Pretul? Tot 5 lei, dar a fost mult mai buna 🙂 Ca atitudine, cabanierul era serviabil, nimeni nu a obiectat ca se strangeau turistii in interior, ca sa nu fie plouati…, la alte cabane ti se atrage atentia ca trebuie sa consumi 🙂 . Este destul de interpretabila aceasta decizie, dreptatea este undeva la mijloc. Nici nu poti sa stai asa, o mie de ani, in cabana cuiva 🙂

Sa mergem mai departe asadar:

15Cheile Zanoagei

16Acolo este locul unde doream sa ajungem. Este un platou excavat in muntele Podu cu Florile, pana acolo se urmeaza un drum forestier de circa 4,5 km. Pe circa 3,5 km se merge alaturi de marcajul cruce rosie, al traseului turistic Cabana Bolboci-Canton Bratei

17Lacul Bolboci vazut de pe baraj

18Peisaj

19Lacul are un nivel destul de ridicat. Pe acele urme se cobora cu Atv-ul pana la o mica plaja aflata acum sub apa

Mergand spre Podu cu Florile intalnim o alta cabana, o investitie a Consiliului Judetean Dambovita, ridicata in perioada PDL, partid care a adus numai pagube tarii. Nu zic ca altii au fost, sunt sau vor fi mai buni. Dar acestia au intrecut orice masura: au fost ca niste lacuste!

22Cabana Podu cu Florile

23Cea mai proasta investitie din Parcul Natural Bucegi. Daca vrei sa risipesti banii urmezi acest exemplu. Ai peste 20 miliarde lei vechi, faci o groapa in munte si ridici o constructie. Minti ca dezvolti turismul desi nu exista nici macar un procent de minim bun simt in legatura cu asa ceva.  Au rupt muntele si acesta vine peste ei. Cand esti pus doar pe pacalit oamenii, asa procedezi.

24

26bCabana in 2012. In spatele ei, padurea. Tot surpandu-se terenul pe langa aceasta „investitie in turism”, unii au crezut ca de vina este padurea :)) Venisera niste fonduri suplimentare de la Ministerul Dezvoltarii in 2011 sau 2012 pentru stabilizarea versantului. In teren, banii nu au ajuns niciodata 🙂 Asa ca, priviti ce au facut:

25Au taiat padurea, toti copacii din apropiere. Daca gandeau putin si-ar fi dat seama ca acei arbori tin terenul sa nu alunece. Cateva ziduri de sprijin, in terase, ar fi oprit alunecarea. In timp, la ploi, se va imbiba tot versantul cu apa si vor pleca zeci de metri cubi la vale.

26Investitia nepotrivita in locul nepotrivit. Prostie si incompetenta pe banii tuturor.  Cum sa scoti bani din turism cu asa ceva? Cine vine prin noroaiele acestea, intr-o cladire potrivita unei zone de deal, fara peisaj, cu semnal slab sau inexistent la telefonie, cu etc probleme? Ramane doar o gaura neagra a turismului montan. PDL-ul dambovitean, ghidonat de Florin Popescu, a umplut Bucegii cu tot felul de constructii inutile, in care a investit sume astronomice. Niciodata nu se vor amortiza investitiile si vor trebui mereu directionati bani catre acestea…

Mai departe,

27Ultimele curbe spre Platoul Podu cu Florile

28Nori de ploaie

29Privire in urma, acolo este cabana Podu cu Florile

30Selenar, desertic

31Din aceste locuri s-au scos basculante intregi de piatra, necesara alcatuirii barajului de la Bolboci, lucrare finalizata in 1988

32Cam oricine ajunge, se catara pe pietre ce stau sa cada, mereu se intampla asa 🙂 Dar nu-i nimic, cine cade are masina in apropiere, si-l transporta cineva de este nevoie…

33Unii dupa altii, ne ajutam si de maini si de picioare, luam si copii dupa noi…, nu conteaza nimic, sa iasa poza bine, sa vorbeasca vecinii si prietenii :))

34Barajul Bolboci. Aici am ajuns, dupa ce am mai trecut, cum am spus, inca o data, pe la cabana Bolboci.

Pentru imagini tot din aceasta zi, se poate urmari si postul anterior, de ieri!

35

36Drumul Bolboci Mal Stang. Asfaltul este mai bun ca in orasele mari, drumul nu accesibilizeaza nimic, doar proprietati private acoperite de paduri virgine. Chiar aceia abilitati sa protejeze padurea si mediul, au asfaltat acest drum de vreo 10-12 km. Numele institutiei: Directia Silvica Dambovita.  Padurarii au asfaltat padurile. Nu este oare logic ca in spatele acestei manevre, stau mari interese imobiliare?!

37Aburi, soarele isi reintra in drepturi, incalzea totul, trezea la viata

38Intotdeauna m-am intrebat cum naiba au obtinut actele sa ridice acest complex, nefunctional denumit Camping Zanoaga. Este la circa 500 metri distanta de barajul Bolboci. Teoretic nu ai voie sa ridici constructii langa albia unor rauri, in zona barajelor…, la vreun cutremur, daca se rupe barajul, se duce orice este in zona limitrofa a acestuia

39„Baza salvamont Zanoaga”, multe alte miliarde lei vechi cheltuite si pe aici. Nimeni nu s-a accidentat si nu se va accidenta vreodata prin aceste locuri. Pentru ca nu ai unde. Mai bine ii schimba destinatia…

41Gratarul nelipsit

42Pe la „spartul targului” au aparut si cateva animale de prin curtea oamenilor

43

44Nu-i asa ca este frumos? 🙂 M-am jucat cu el putin, dar era pus pe rele si cam zgaria 🙂

Asa, am ajuns si la ultima locatie turistica de pe traseul propus pentru aceasta zi:

45Cabana Dichiu, tot a Consiliului Judetean Dambovita, singura locatie ce are anumite avantaje, o locatie care in perioada primavara-toamna, poate reprezenta o afacere buna

46Dupa cum vedeti, cabana Dichiu a fost deschisa. Fara spectacol, fara valva, fara taieri de panglici…nici nu era cazul, si aici costurile au depasit 20 miliarde lei vechi 😉 Dar cine stie, poate mai este ceva de reparat, de investit, si pana atunci mai fac si ei un ban :)) Intre timp ca sa zic asa…!

47Am stat de vorba cu cineva despre detalii, restaurantul arata bine, cazarea costa 35 lei patul, paturile sunt suprapuse… Va dati seama abia acum, ce imagine deformata despre cabana avea in minte initiatorul acestui proiect :)) Faci ditamai vila si apoi trantesti in ea…, paturi suprapuse :)) Adica daca tot o denumesti cabana…, priciuri mai lipseau, ca la varful Omu.

48Locatia arata bine, amplasamentul este bun, preturile la cazare la fel. Mai trebuie afisate preturi si alte oferte, aranjate imprejurimile, in sensul de a inlatura excesul de pamant excavat, o baraca trebuie luata, putina ordine…

Gata si cu astfel de prezentari 🙂 De aici, din Saua Dichiului, ne-am indreptat spre Sinaia, pe DJ 713, cand pe jos, cand cu masina…

49

50Se pregatesc ciobanii sa urce oile pe munte. In imagine, un tarc de animale in panta. Dar haideti acum pe final de articol, sa vedem si partea buna a lucrurilor, este bine, este perfect, asa trebuie sa fie, dorm toate animalele cu capul in sus, spre deal :))

Pestera cu Oalele…stergerea urmelor istorice din Bucegi!

Stiti, noi asa in viata aceasta, ne bazam foarte mult pe concret, pe dovezi si fapte…materiale. Insa pentru a ajunge la niste concluzii nu intotdeauna ai nevoie de dovezi directe. Practic noi acceptam unele lucruri pentru ca asa face sau crede toata lumea si pe altele nu. Acele lucruri, unele acceptate si altele nu, au de multe ori aceeasi baza de plecare… Probabil, tine de mentalitatea noastra ce ne place sau ce nu ne place sa credem.

5

Sa luam de exemplu asteptata zi de 21.12.2012. Era evident ca nu se va intampla niciun Sfarsit. Dumnezeu daca nu l-a facut partas la taina Apocalipsei pe Hristos, cu atat mai putin am fi stiut noi. Daca Fiul LUI nu stie cand va fi Sfarsitul Lumii, de unde sa stim noi? 🙂 Multi cred ca de fapt Dumnezeu reprezinta o civilizatie extraterestra. Ca este asa, ca nu este, noi am fost creati de Cineva. Destinul nostru ne apartine pana la un punct. Restul este … 🙂

Observati acum, ca astfel de preziceri false, au un mare rol. Zguduie increderea oamenilor in Dumnezeu. „Ce Apocalipsa, cand nu exista Dumnezeu? Daca ar exista Dumnezeu nu ar permite atatea nenorociri pe Pamant!”- asa se spune. Insa astfel de concluzii le trag oamenii care au nevoie de incurajari de sine, pentru a-si inabusi constiinta, cunoscand faptul ca au facut multe lucruri rele. Si totusi, intr-o zi, cand va veni acea zi, Dumnezeu va sterge orice durere chiar si amintirea ei…noi ramanem in acest context, al lumii actuale, pentru ca undeva, la un nivel superior trebuie dovedit ceva. Trebuie sa existe o justificare a exterminarii raului. Probabil trebuit dovedit si altor lumi necazute in pacat ce inseamna raul. Observam insa cateva manipulari: „raul nu exista”, „Dumnezeu nu exista”, „suntem singuri in univers”, „ne tragem din maimute”, „traieste viata, ca pe lumea cealalta nu stii ce va fi”…

8

O multime de informatii false ni se furnizeaza zilnic. Credem doar ceea ce toata lumea trebuie sa cread. Raul actioneaza sub orice forma…in fata lui nu te poti apara. Dumnezeu te apara. Pentru ca vorbesc despre istorie, in titlu, observati un lucru interesant. In antichitate erau jertfiti oameni, chipurile sa potoleasca mania unor zei. Dumnezeu nu ar fi acceptat ofrande umane, de unde si concluzia ca oamenii erau permanent indusi in eroare de cel rau. Aceste jertfe umane si au facut loc in mai toate civilizatiile…fie ca vorbim de acelea din America, Asia, Europa, Africa.

Faptul ca, anumite civilizatii cum ar ar fi cea mayasa, detineau unele cunostinte avansate este explicabil prin faptul ca si raul poate face „minuni”. In cele din urma aceste „minuni” sunt folositoare tot lui, nu oamenilor. Civilizatii intregi au disparut de pe scena istoriei la un moment dat. Motivele nu sunt fundamentate, exista doar presupuneri. Cu toate acestea, ne incapatanam sa fabricam dovezi ca au disparut din cu totul alte cauze. Nu am accepta de exemplu, faptul ca, Dumnezeu le-a distrus la un moment dat, nepermitand raului sa se dezvolte sau sa se laude cu lucrarea lui.

7

Dupa aceasta paralela, sa ne intoarcem la Pestera cu Oalele. Aceasta denumire nu apare in documente ci doar in anumite carti de literatura montana. In aceasta pestera, aflata in Parcul Natural Bucegi au fost gasite vase din lut pline cu cenusa umana.

Iata ce spunea un scriitor si apoi Cezar Bolliac, cel care a intrat in aceasta pestera:

„Pornind mai departe, au urmat un coborîş, apoi au urcat muntele Orzea, după care iar au coborît în albia Ialomiţei şi au suit, timp de o oră — autorul şi cu zece oameni — muntele Lespezi, din jos de muntele Şaua, la Peştera cu Oalele. Fiind ploaie mare, restul oamenilor a rămas pe Brînduşele la un mic adăpost. Muntele Lespezi nu avea potecă şi părea „tare şi drept ca peretele”. Ajuns la Peştera cu Oalele, Bolliac, uimit, mărturisea: „În adevăr, un asemenea lucru eu n-am întîlnit pînă acum în 14 ani de cînd frămînt în toate verile vîrfurile şi văile munţilor noştri”. „Peştera pare a fi clădită”-spunea el.

6

„în adevăr că omul trebuie să fie tare în braţele şi spatele lui ca să apuce, ca să aşeze, ca să construiască asemenea locuinţă pe asemenea locuri, fără machinărie, fără unghi, fără cumpănă, fără mistrie… Peste pietre mari, o lespede pietroi formează un acoperămînt peste două. Încăperi, una de 15 picioare lungime şi 8 picioare lărgime, cu o intrare şi cuo ieşire împotriva intrării de 7 palme, înalte şi large de 3 palme; bolovani mari drept praguri şi cîte un bolovan ca treaptă decoborît într-una, intrînd înăuntru acesteia, pre deschizătura de apus, la dreapta, este un bloc de piatră de formă pătrată, altar negreşit, înălţime de 4 palme şi tot atîtea pe cele patru laturi. Pre acest altar numai cenuşă şi cioburi amestecate cu un fel de nisip… De aici numirea acestei capiste, Peştera cu Oalele… Faptul este că aici, în această capistă dacă, şi pre acest altar din capiste, sînt mulţime de oale sparte, cari au servit drept urne ce au fost pline cu cenuşă, negreşit nu cu cenuşă de lemne, ci cu cenuşă de om… Faptul este că dacii, că şi romanii mai în urmă, îşi şi îngropau, îşi şi ardeau morţii. Alături cu această sală,despărţită printr-un zid format dintr-un singur bloc de piatră şi acoperită numai cu acelaşi bloc care acoperă şi prima sală, în formă de tindă, de umbrar aci, este o altă sală mai mică decît cea dintîi, fără altar într-însa şi fără nici o îngrădire. A trebuit să plec luînd cu mine numai cenuşă şi cîteva hîrburi din vasele sacre ce au conţinut-o”.

Aceasta marturie atesta prezenta dacilor pe Bucegi! Daca privesti de pe acesti munti, de jur-imprejur sunt localitati unde s-au gasit dovezi ce atesta prezenta geto-dacica…Rasnov, Cetateni, Moroieni…de pe Bucegi a disparut insa totul.

A

Dam vina pe straini ca ne-au ascuns adevaruri istorice, carti, documente…probabil, mai abitir decat ei, aveam unii dintre noi nevoie sa acoperim urmele…povestea cu latinizarea si romanizarea. Limba geta…limba moarta, vrajeala din aceasta. Noi, urmasii Romei…niciun popor in istorie nu a renuntat la propria limba in circa 180 de ani de ocupatie, cam cat a durat cea romana. Apoi, teritoriul cucerit de romani reprezenta probabil undeva pe la 30% din intreg spatiul locuit de geto-daci. Decenii la randul, dacii liberi au navalit in teritoriile ocupate de romani. Nu veneau evident sa invete limba sau in vizita la prieteni. Ideea cu ocupantii romani si populatia dacica subjugata din care ne tragem noi, mi se pare una dintre cele mai mari minciuni existente in istoria noastra. Este imposibil ca noi sa fim „urmasii Romei”, este peste putinta ca spatiul dintre Tisa-Nistru-Dunare-Marea Neagra sa fi fost romanizat in intregime.

12

…Intr-o zi am ajuns pe muntele Lespezi. Nu pe vreun traseu turistic…nici nu este vreunul pe acolo, daca fac abstractie de traseul spre Cantonul Bratei, care ajunge partial si prin padurea acestui munte. Ma refer insa la zona stancoasa a acestui munte. Mergeam la intamplare, dorind sa ajung pe Platoul carstic monument al naturii. Pana acolo insa, m-a tras ceva spre alte parti. Ma uit si imi vin idei si plec sa le verific. Am ramas singur la un moment dat…si m-am tot dus, printre molizi si stanci. Destul de atent…in afara de urs, nu avea ce sa locuiasca pe acolo. Nu de faptul ca il vedeam ma temeam ci de a nu da din intamplare peste el. Ca atunci nu stii cum reactioneaza. Unii spun sa faci galagie ca sa plece el, din timp. Cu ursii mai batrani, din zonele unde nu prea ajunge omul, nu stau lucrurile asa 🙂

14

Mergeam si ma uitam de grote, pesteri, la un moment dat gasesc una. Intru, poze, observatii fugitive, nu am remarcat nimic…nu era nimic deosebit, doar o pestera obisnuita. Ce mi-a atras atentia a fost ca am intrat in ea coborand ca pe niste trepte si ca unele stanci din interior erau plate. Totusi mi-am propus sa revin pe viitor sa arunc o privire mai indelungata. Am cautat pe acasa surse despre pesteri in muntele Lespezi…nu am gasit. Am dat pe net de un fel de aven din Lespezi, o nimica toata. In alta zi, am gasit descrierea lui Cezar Bolliac. Descrierea pesterii lui este aceeasi cu pestera gasita de mine, numai ca nu este nimic inauntru…nici macar pe acel altar de care spunea. Un ciob nu este…

Bolliac, un mare pasionat de istorie, presupunea ca in muntele Lespezi exista un tezaur geto-dac. Mare parte din acest munte reprezinta astazi peisaj degradat. O uriasa cariera, exploatabila si in prezent, asigura materie prima pentru fabrica de ciment din Fieni. Miile de explozii necesare dislocarii pietrei, au produs foarte probabil si surparea unei cavitati existente in acest munte, presupunand ca a fost vreodata o pestera cu un tezaur.

Pentru ca in niciun caz, Pestera cu Oalele nu poate sa fi fost locul tezaurului. Sunt destule argumente. Oricum, de la Babele, dar si din muntii Baiului, poti auzi zgomotul exploziilor…deci de la multi, foarte multi kilometri. Iar utilajele, acele masini din imagini, sunt chiar la marginea Platoului carstic. Practic nu prea mai au de unde lua piatra…