Daca nu facem fiecare ce trebuie… nu se intampla!

Cu toate ca ieri m-a „lovit” brusc revelatia 😉 ca orice s-ar face si cum s-ar face, adevarul va iesi cand trebuie la iveala, sunt de parere ca „revelatia” se aplica la modul general. In particular trebuie sa facem fiecare cate ceva… pentru ceilalti, pentru societate. Nu sunt nici naiv, nici idealist, nici nu ma adresez celor care vin din comunism cu scoala minciunii, manipularii si dezinformarii, considerand ca noi, astia mai tineri, suntem niste idioti care nu stim cei cu noi pe lumea aceasta.

Totul pleaca de la educatie si daca ai minte si suflet ideea ca trebuie sa faci ceva pentru tara ta, pentru cei de langa tine, ca si tine. Daca ai asa ceva… intelegi ca fiecare, cat de aiurea ar parea, vom reusi in milioane de gesturi sa schimbam societatea, sa traim intre niste coordonate normale.

Nu zic nimic de ordonante, de proteste, toti spunem acum orice… insa, la Brasov nimeni nu arunca un gunoi pe jos, nimic nu arata ca pe acolo au trecut mii de oameni, in timp ce in Bucuresti raman covoare de deseuri. Acum poate ca sunt mai multi, cine stie… Totodata, toata lumea este oripilata de manifestarile huliganice. Abureala! Cand „huliganii” aruncau cu diferite obiecte spre jandarmi, totul fiind transmis live, zburau cu sutele like-uri si inimioare. Cand atacau jandarmii, vedeai numai figuri incrancenate 🙂 Hai sa nu ne mai mintim…

Nu cred in faza cu florile date jandarmilor ca „ne-au aparat de huligani” 🙂 Pai daca aceia considerati huligani aveau ceva cu oamenii pasnici ii bateau din prima. Asa s-au dus la jandarmi. Iar chestia cu cocteilurile Molotov mi se pare trasa rau de par. Cum naiba printre mii de oameni tu ii gasesti taman la fix pe astia cu cocteilurile? Cati oameni ai infiltra, ca tu sa-l iei pe sus pe ala cu sticle pregatite si tocmai din mijlocul unei multimi infierbantate mi se pare un pic SF.

Sa nu uitam bastoneala zdravana data de jandarmi unui ofiter de-al lor, maior deghizat in civil. Pana s-au prins ca omul era „sub acoperire”, l-au altoit zdravan. Na! Sa mai faci tu pe James Bond 🙂 Realitatea e alta, mai ales pe plaiurile mioritice. Aici filmarea:

https://www.vice.com/ro/article/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-jandarmul-batut-de-colegii-sai-in-piata-victoriei

In filmare se aud oameni cum rad ca „l-au luat pe al lor”.

Mie, episoadele pasnice cu jandarmi si protestatari imi par frumoase si Jandarmeria a oferit multe imagini in care fraternizau… insa, ma intreb asa, ba’ daca tot fraternizam, hai sa si rezolvam impreuna ce este de rezolvat. Altfel, ce rost are sa ne dam mainile si sa schimbam cuvinte politicoase. De ce am iesit in strada si protestatari si jandarmi, sa ne imprietenim? Ca avem aceeasi cauza? Ma intreb si eu…

Cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o, si asta arata cat de cretini suntem crezuti, a fost ca… daca te duceai cu catelul primeai 30 lei. Nu pot sa cred ca exista pe lumea asta om atat de nebun incat sa creada asa ceva. Astia care au dat stirea aceasta trebuiau internati la Psihiatrie…

In fine, vedem ce va mai fi.

Treaba este ca la Sinaia, pe str. Badea Cartan, pe Malul Spitalului, am vazut o serie de arbori, molizi, marcati, gata de taiere. Daca si astia, asa tineri, sunt un pericol pentru cineva, da-o naibii…

La taiere, ca fac umbra si dau aer curat.

Scriam pe aici, despre crucea de piatra din cartierul Platou Izvor, tot Sinaia. O cruce al carui istoric nu-l mai stia nimeni. Gasind o carte mai veche si stabilind ca autorul a gresit cu vreo 500 metri, studiind si crucea, am ajuns la concluzia, corecta evident, ca este un monument ridicat de un hangiu prin 1862.

Ok! Si facem tot felul de demersuri, se fac promisiuni scrise, trece timpul si nimic. Unele lucruri nu sunt chiar pentru oricine, adica daca nu te implici pana la capat nu se intampla. Tu ai gasit crucea, tu trebuie sa te implici. Degeaba le gasesti si doar scrii sau vorbesti cum sunt atatia. Intr-o adresa recenta am rugat mai multe institutii, sa-si trimita oamenii, cei responsabili de incarcarea monumentului cu pamant, sa-l ia de acolo. Pentru ca vorbim de cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal.

Nu stiu cine, ce institutie, dar ieri, o echipa de muncitori cu insemnele Hidro, curatau imprejurimile monumentului:

Anul 2017. Astia suntem! Redescoperit la data de 05.04.2014, monumentul a fost adus periodic in atentia multor institutii. Toti au promis in scris, nimeni nu a facut nimic. Nu pot eu sa o declar monument istoric.

Dar, mai multi, ii vom face o imprejmuire, o troita. In acest sens, am cerut de la Primarie, documentatia necesara.

Cand ai in spate o traditie, un istoric, altfel vezi locul in care te-ai nascut. Te preocupa identitatea locala, faci ceva. Cand nu ai nicio legatura cu trecutul, ratacesti prin lume dupa chestii efemere. Ce trebuie nu mai vezi!

Poate o cruce vai si amar de ea, roasa de timp si de nepasarea milioanelor de oameni care au trecut si vor trece pe langa ea, cu urme vadite de gloante, insa anul scris pe ea te trezeste. Este a noastra, a tuturor, este un martor din trecut, pe care nu putem sa aruncam asa, pur si simplu…pamant!

Au plantat molizi in Parcul Natural Bucegi, mai ales pe Platoul Bucegilor!?

Tot incerc sa scriu despre acest lucru de pe la inceputul lunii si neavand timp nu am reusit sa scriu.

Stirea este pentru mine ceva incredibil. Adica la cate probleme sunt in aria aceasta protejata sa plantezi niste molizi exact acolo unde nu trebuie, mi se pare si ridicol, si pierdere de timp si orice.

Nu-mi explic cine le-a dat voie la o astfel de actiune, cine i-a sfatuit. Actiunea de „protectie a mediului” s-a derulat pe la sfarsitul lunii septembrie.

In loc sa impadureasca terenuri degradate, zonele defrisate ca sunt destule prin Bucegi, cineva i-a dus pe copiii acestia sa planteze molizi pe langa DJ 713, pe pasuni… dar mai ales la Complexul Piatra Arsa.

La cateva curbe distanta de cabana Dichiu se intind cateva hectare de cioate ramase de la o defrisare. De ce nu au impadurit acolo unde se impunea si de ce au impadurit acolo unde nu se impunea?

Bineinteles ca la asemenea altitudine nu vor  rezista vantului, pe langa faptul ca sute de molizi ocupa pasunea montana. Nu stiu, acum ce facem, impadurim pasunile alpine, in loc de terenurile degradate?

Iar perdele forestiere pe marginea drumului se fac la camp, nu pe munte. Daca tot au asfaltat DJ 713 si nu exista niciun control asupra tranzitului pe acest drum, macar sutele de mii de oameni ce vin anual pe aici, sa vada peisajul… nu ca faci padure in varf de munte.

Pozele sunt luate de pe Facebook, de la o asociatie de protectie a mediului din Breaza parca:

1Spre cabana Dichiu.

2

3

5Sunt atatea locuri de impadurit de la Campina la Predeal incat ultima ta grija ar trebui sa fie… impadurirea Platoului Bucegilor.

Probabil actiunea a fost gandita de cei de la Complexul Piatra Arsa sau s-a derulat in colaborare cu ei.

Acest complex sportiv cuprinde vreo 10 constructii, fiecare de cate un fel, nearmonizate cu mediul inconjurator…

4Printre jnepenii de langa complex au plantat si molizi… altitudinea este de 1950 m.

6Au impadurit si curtea complexului 🙂 Numai jnepenis de jur imprejur ceea ce arata climatul specific.

Bine, dar noi daca ne ocupam cu protectia mediului ce naiba cautam sa impadurim curtea unui complex??? 🙂

E logic sa se intample tot felul de chestii prin acest Parc Natural, mai ales daca tinem cont de felul cum s-a alcatuit Planul de Management al Parcului Natural Bucegi. Un plan realizat intr-o totala netransparenta, in functie de interesele unor institutii.

Dar sunt prefecti si membri din comisii parlamentare care au cerut remedierea situatiilor si luarea masurilor ce se impun, vizavi de acel plan.

Totusi, intr-un context mai largit, poate vedem si de ce se intampla niste lucruri prin Bucegi, actiuni la care Administratia Parcului Natural Bucegi are din ce in ce mai mult un rol decorativ, sunt consultati asa, cand si-aduc unii aminte:

http://www.administratie.ro/articol.php?id=53212

La Podu cu Flori

Dimineata daca imi spunea cineva ca azi o sa ajung prin Bucegi, la Podu cu Flori, nu as fi crezut. Aveam atatea de facut si cu totul alte planuri.

Si ii vine o idee Micutzului morocanos, schimbare totala de plan, eu imediat de acord cu el. Mi se paruse interesant. Asa ne-am trezit prin telecabina spre Cota 2000, cu alti prieteni, surprinsi de idee si refuzand sa o accepte.

Pana la urma Micutzul cu argumentele sale si eu tinandu-i isonul i-am determinat pe ceilalti sa mergem…pana la Podu cu Florile. Doar se vedea…in departare 🙂

La Cota 2000

In preajma traseului turistic Valea Dorului -Cabana Bolboci a aparut o stana noua

Un strat de pietris acopera mai nou DJ 713

O alta stana mai departe de acelasi traseu…marcat cu cruce galbena

In zare muntele Podu cu Flori (denumirea corecta este Podu cu Florile)

Lacul Bolboci vazut din preajma traseului

Coborare inainte de a intra in padure

Molizi…in felul lor

Mie imi place sa fac poze de fiecare data cand trec prin anumite locuri. Am eu fixul acesta, printre altele…daca mi se pare oarecum :))) Prima poza de mai jos este facuta ieri, a doua poza anul trecut….acelasi loc:

Sa vedem in cat timp acopera muschiul acest lemn

Povestea acestui triunghi…am intentionat mereu sa o scriu…dar am renuntat. Pentru ca este unul dintre traseele ce nu apar pe nicio harta. Nu cunosc o alta persoana din zona care sa fi parcurs integral traseul marcat astfel. Mai ales ca societatea ce a remarcat traseele turistice din zona damboviteana a Bucegilor nu a stiut ce inseamna acel marcaj si l-a sters de pe toti copacii intalniti. Este un traseu uimitor, necunoscut si probabil asa va ramane…lungimea lui? Circa 25-30 km. Ultima remarcare: 1997.

Peste lac, cabana Bolboci

Polen

Expozitie de gunoaie la drumul mare

Un popas la terasa cabanei

Anul trecut era prin preajma cabanei o vacuta frumoasa. Prima poza este de anul acesta, a doua de anul trecut:

Apoi:

Ma gandeam la o poza dar vacuta era ceva mai departe si mi-am zis ca poate la plecare sa ma duc mai aproape…dar intre timp, s-a apropiat pana la masa unde eram si i-am facut destule poze

A venit la circa doi metri, am pozat-o si a plecat

„Desene” pe lac

O apa nelinistita, limpede si adanca…

Plecam de la cabana si intram pe drumul forestier spre Podu cu Flori. Pe marginea drumului un cal. Ne vede si fuge pe langa noi la vale. Strig la el si:

Se opreste curios :)) O poza, doar!

Urcam putin si intalnim un alt armasar, la fel de frumos si de bine ingrijit

Continuam sa urcam, eu cu gandul la Crosul Bolbocilor de anul trecut desfasurat pe acest drum. Gandeam, priveam…si vad un fluture 🙂 Poate parea hilar dar…sunt fluturi de exemplu albi, din diferite specii si cine nu stie ii denumeste pe toti: Albi. Dupa ani de zile, lucrarea de licenta chiar la fluturi facea referire, recunosc de la distanta dupa zbor orice fluture alb din Bucegi. Stiu ce specie este. La fel sta treaba si cu mai toti fluturii colorati din Parcul Natural. Dupa zbor, de la distanta stiu ce specie este.

Si vad pe la jumatatea unor copaci ceva zburand :))) Ma opresc, ma uit mai bine si deja nu mai auzeam ce ma intrebase Micutzul morocanos. Fluturele se asezase pe o frunza undeva la circa 10 metri inaltime si atunci i-am impartasit „descoperirea” si Micutzului: un Nymphalis antiopa, o specie foarte rara in Parcul Natural Bucegi. Daca nu stiati si cred ca nu aveti de unde sa stiti, in Bucegi exista fluturi foarte rari, iar unul dintre acestia, este specific doar Bucegilor, un endemism. Va dati seama ca desi sunt pe Lista Rosie, aceste specii rare, pe cale de extinctie in lume, nu pot fi protejate pentru ca nu are cine sa se ocupe de astfel de lucruri. Desi ar trebui sa existe un inventar cu speciile de flora si fauna din Bucegi, acesta probabil nu va fi realizat in urmatorul deceniu.

Dar fluturele nu mai pleca din acel loc si eu doream sa-l pozez. Lucru destul de greu. Prietenii au plecat mai departe, stiau ca daca mi-am propus sa-l fotografiez asa voi face. Timpul? „L-am oprit!” 🙂 Am reusit sa misc usor creanga cu un bat aruncat si el a plecat. Are un zbor lin, planat si este usor de urmarit. Dar cum flori nu prea sunt el nu avea unde sa se aseze decat tot prin copaci. Am sperat ca se va lasa mai jos :). S-a asezat, eu am venit din unghiul in care un fluture nu vede…o poza si gata!

Mai bine de atat nu se putea…oricum urcasem o panta abrupta pana la el…dar se vede clar ca este N. antiopa. Fluturi de acest gen, ma refer la anvergura, sunt fluturi mari care nu au un zbor rapid. Un alt exemplu, ar fi Apatura Iris, un fluture nu foarte comun Bucegilor. In schimb, fluturele Vanessa Cardui este destul de greu de urmarit daca nu sunt flori prin preajma care sa-i capteze atentia.

Mi-am ajuns din urma prietenii destul de repede.

Cabana Podu cu Florile, a Consiliului Judetean Dambovita, ridicata intr-o zona cu alunecari de teren…provocate…circa 20 miliarde lei vechi risipiti

Am ajuns pe Podu cu Flori. Bineinteles, denumirea nu isi mai are rostul, aici neexistand decat vegetatie…ca in Arizona 🙂 Flori au fost acum 40 de ani, a ramas doar denumirea. De prin aceste locuri s-a extras piatra pentru ridicarea barajului de la Bolboci. Vedeti barajul si lacul mai jos:

Tot felul de deseuri raspandite la tot pasul

Drumul de acces

Flori de rododendron

Patru dintr-o lovitura

Anul trecut cand am fost la Podu cu Flori coborau ciobanii de la o stana aflata in preajma traseului turistic Bolboci-Canton Bratei. Pasunatul se incheiase, oile erau coborate… Anul acesta, m-am intalnit cu ei cand urcau…prima zi din acest an cand se reia activitatea pastorala. Ironia este ca ne-am intalnit cu o curba mai sus de locul intalnirii de anul trecut. Sa fie cam 300 de metri distanta. Daca anul trecut ei coborau si eu urcam, de data aceasta a fost invers. Va dati seama ca nimeni, nici macar ei nu stiu ora cand pleaca sau ajung in acea zona. Mie mi-a placut momentul acesta 🙂 Prima poza este din acest an, a doua de anul trecut.

Acelasi cioban cu acelasi caine…schimbasem cateva vorbe anul trecut. Poate ca, cine stie, mai tinea minte si dumnealui 😉 Da, ne-am vazut si anul trecut, tot pe aici, tot in momente de sosire/plecare de pe munte.

De la lacul Bolboci am urcat in Saua Dichiului…mai repede decat prietenii ramasi la cabana, cu masina. Pana au venit ei, noi eram pe DJ 713. Daca priviti asfaltul veti vedea si cati kilometri sunt de la inceputul acestui drum. Din DN 71 sunt 2 km pana la cabana Cuibul Dorului apoi alti 6,5 km pana in Saua Dichiului, loc in care se afla cabana in constructie Dichiu.

La 800 metri distanta de Cuibul Dorului…de aici am plecat cu masinile acasa. Una venita de la Bolboci, cealalta din Sinaia.

Multumesc pentru ca ati calatorit cu mine, fie si virtual 🙂 Fotografie realizata de Micutzul morocanos!

Ce am mai râs ieri cu „nebunu’ ” acesta….la el ma refer :)))

Din Busteni la Pestera Ialomitei…cu bicicleta

De 15 minute m-am intors de la o plimbare, acum pe la ora 23 :)) A fost frumos, muntii si padurea in ceata, picaturi rare de ploaie, liniste…vecinii se uitau mirati cum ne plimbam pe o astfel de vreme :))

Ieri spuneam ca o sa postez si imagini de pe traseul realizat prin Valea Ialomitei.

Fiind sarbatoare mare am plecat din Busteni pe biciclete spre Pestera Ialomitei, initial ne-am oprit prin Sinaia sa cumparam cele necesare, apoi am pornit spre cabana Cuibul Dorului.

Din DN 71 am facut dreapta pe drumul vechi spre aceasta locatie, destul de accidentat, si mai pe bicicleta, mai pe langa ea, am ajuns si la DJ 713, langa cabana amintita.

Panourile sunt doar de decor, este un du-te vino continuu pe acest drum

La cabana Dichiu a Consiliului Judetean Dambovita a fost montat si un urias rezervor de apa. Proiectele CJ au printre altele, o caracteristica aparte…nu sunt estetice, in armonie cu natura locului, locatiile sunt rau alese…

Daca cabana Dichiu are o pozitie strategica nu la fel se poate vorbi de baza salvamont Zanoaga care va fi afecatata la prima rupere de nori de paraul din apropiere, sau de cabana Podu cu Florile bagata sub un mal de pamant…

Iar la cabana Dichiu…nu asezi rezervorul acela mare si inestetic la marginea drumului, el trebuia undeva montat in spatele cabanei.

Cabana Bolboci

Lacul Bolboci vazut din fata cabanei

Acelasi lac Bolboci dar vazut de pe drumul forestier Bolboci Mal Stang, am inconjurat lacul…

Mai intai am trecut prin Cheile Tatarului, apoi de cabanele Padina si Diana, am ajuns la manastirea Pestera Ialomitei, am intrat prin pestera, ne-am intors pe langa cabana Horoabele apoi pe drumul forestier amintit, pe care nu-l recomand decat soferilor foarte buni si care au masini de teren. Drumul arata foarte nasol…

Daca de la cabana Cuibul Dorului pana in Saua Dichiului am facut cu bicicletele circa o ora, sunt cam 3 km de pietris deloc usor de parcurs, la intoarcere am realizat 17 minute…

Iata insa si niste poze cu lucrarile si ce se mai intampla prin zona parcursa de noi:

Aspect de la lucrarile de edificare a cabanei Dichiu. Nu stiu de ce sau poate ca stiu, dar cred ca intr-o zi va lua cineva acel panou de protectia mediului pe care il vedeti in imagine…face nota discordanta cu imprejurimile, chiar daca de fapt lucrurile sunt invers 🙂

In imagine vedeti niste gramezi uscate. Daca veti trece pe acolo, cu toate ca eu cred ca zilele acestea le vor ascunde, veti avea ocazia sa vedeti cum arata un genocid verde. Cineva, a taiat sute de copaci mici, din specia molid, pentru a elibera terenul. O actiune de distrugere intr-un sit european comisa cu aprobarea tacita a institutiilor de mediu cu atributii in zona. Acest dezastru poate fi vazut si de langa cabana Dichiu de pe DJ 713.

Lucrari si la viitoarea baza salvamont Zanoaga

Au fost demarate si alte lucrari noi…se pare ca pe marginea raului Ialomita va prinde contur un proiect CJDB…daca nu ma insel, acesta ar trebui sa fie viitorul Camping Zanoaga.

Diversiunea „Gandacul de scoarta” loveste in integritatea Parcului Natural Bucegi

Dupa scandalul iscat in jurul proiectelor presupuse a fi pentru „dezvoltarea turistica”  a celui mai vizitat munte al tarii si show-ul mediatic pe masura, se pun in scena tot felul de regii.

Un post de televiziune, parca Pro Tv, a difuzat ieri un reportaj cu niste gandaci care chipurile ar fi distrus zeci de hectare de padure. Cu filmari, opinii de „specialisti”, de „administratori”…ceva de prost gust, amatorism, sau de interes pentru cetateni, sa se vada ca nu se ocupa nimeni de Parcul Natural. Acestea sunt concluzii la prima vedere…totul fiind un pretext pentru o noua interventie in Padurea Cocora, dar sa le abordez gradual…

Ani de zile Consiliul Judetean Dambovita a avut un deziderat…sa administreze Parcul Natural Bucegi. Nu a reusit, pentru ca exista o Administratie legal constituita. In schimb, a reusit sa devina anul trecut „partener la administrare” asociindu-se cu Administratia deja existenta a Parcului. Adica la intrebarea „cine conduce pana la urma destinele Bucegilor?” eu pot sa spun ca nu cred ca Administratia Parcului Natural Bucegi, care este doar o institutie de decor, e frumoasa dar  in vitrina.

Padurea Cocora a facut obiectul unor taieri acum circa 7 ani, desteptii au taiat niste copaci de pe versanti, uniii erau uscati, altii nu, lasand platoul padurii Cocora unde este si un traseu turistic descoperit. Astfel ca, la primul vant puternic, molizii nemaifiind aparati de ceilalti copaci crescuti in trepte pana la acel platou, au fost doborati cu usurinta de vant, cazand cu zecile unii peste altii. A rezultat asadar o alta masa lemnoasa de exploatat, un cadou anticipat…

Dupa cativa ani a imprejmuit cineva cu gard, locul ramas liber  pe mii de metri patrati in urma exploatarii silvice. Cine a ridicat gardul si de ce, nu este greu de intuit…astazi insa o parte din gard este daramat, dar zona a ramas in atentia unor politicieni si oameni de afaceri.

In cursul anului trecut, Administratia Parcului pana sa se integreze in „parteneriate” cu altii, a initiat alaturi de Directia Silvica Targoviste o actiune de plantare de arbusti in zona padurii Cocora. Au fost zeci de persoane la aceasta actiune si probabil au plantat peste doua mii de puieti.

Si eu am o parere proasta despre oamenii in verde de pe raza Bucegilor, zona damboviteana, dar nu este corect sa spui ca nu fac nimic…mai fac si cate ceva, nu multe, dar mai fac.

Acum, cineva a lansat povestea cu gandacul care ataca copacii si a terminat zeci de hectare de padure din padurea Cocora :))) Este mare nevoie de o astfel de poveste, ca sa justifici o interventie in acea zona…unde vor fi niste partii de schi, unde deja sunt planuri intocmite.

Zvonurile, -pentru ca nu le pot spune altfel in lipsa unei dovezi scrise-, din sfera conducerii acestei arii protejate sunt foarte interesante. Membrii Consiliului Stiintific al Parcului ar fi refuzat recent o serie de proiecte, nemultumind tagma „dezvoltatorilor turistici”.

Problema cu daunatorii padurilor, in special in padurile Cocora, Laptici, Nucet sunt binecunoscute pentru orice om al muntelui ce s-a dus pe la scoala si cu alte scopuri in afara de a sta prin pauze. Padurea Cocora pe care o descopera acum cineva din telecabina are o istorie diferita de cea prezentata la stiri, sunt evident gandaci ca peste tot unde este padure, in afara de acestia mai sunt si o multime de pasari ce se hranesc cu acesti gandaci. Pericolul pentru Padurea Cocora nu este gandacul ci omul, care creeaza pretextul cu gandacul, pentru o interventie in acea zona…unde se pot taia arborii diagnosticati a fi cu gandaci, lemnul va fi „impropriu” si nu se va comercializa, apar zone „eliberate” de padurea „bolnava” vor fi cheltuieli, normal ca vor gasi niste solutii pentru stropit copacii ce nu vor fi taiati…cum mai stropeau unii masinile atunci cu aviara 🙂

Cat timp dezvoltarea turistica nu o realizeaza specialistii in domeniu, orice altceva este pura fantezie, sau dorinta de cheltuire a banului public in scopuri clasice. Acum sigur dupa stirea din presa, se va simti cineva si se vor aloca fonduri pentru „indreptarea” problemei :))

Ce facem insa cu padurile acestea care au probleme? Padurea Laptici are zone mari de copaci acoperiti de licheni, padurea de mai jos de Nucet adaposteste ursi…

Subiectul Cocora este foarte interesant chiar si pentru Consiliul Judetean Dambovita, la linkul de mai jos se pot citi cateva proiecte de hotarari…aprobate acum cateva zile.

http://sinteserv.cjd.ro/bld/Invitatii_sedinte_CJ/invitatiesedintaordinaraiunie.pdf

Incheiere…

Cea mai buna metoda de a ati ascunde interesul este sa-l disimulezi. Si din hot devii un justitiabil neintrecut, din braconier un ecologist model, cat tine si asta…cand nu mai tine inventezi povestea cu gandacul din pricina caruia mor copacii in picioare. Eu cred ca mai bine sa moara asa decat sa-i taie altii cu drujba.

Ma gandesc cat de multi oameni pot fi prostiti cu chestia asta si sunt uluit de nr. celor care au muscat aceasta nada. Din telecabina a vazut un reporter gandaci pe copaci, a remarcat zeci de hectare uscate de acei gandaci periculosi. Domnilor, daca chestia asta era adevarata o dadea in presa un angajat de la Romsilva, orice alt specialist…

Cum vedeti azi padurea Cocora, asa era si acum un an, si acum doi ani…

Padurea Cocora, partea existenta mai jos de defrisarea de acum cativa ani. Pe fundal locatiile din jurul statiei de telecabina Pestera

Tot Padurea Cocora dar partea dinspre hotelul Pestera al carui acoperis se si observa

Traseul turistic merge cateva sute de metri prin golul de padure doborata acum ceva vreme

Gardul de lemn, imagine din 2010

Dincolo de gard se mai vad cioatele taiate iar jos copacii cresc normal.

Mai sus de gard, este padurea mai batrana a Cocorei cu exemplare si verzi si uscate, ca orice padure. De asemenea, daca urci pe firul paraului Cocora se observa padure ici-colo, poieni rezultate in urma taierilor de arbori…dar nu zecile de hectare de „arbori morti in picioare”.

In ceea ce priveste metodele de combatere a gandacului de scoarta, care daca ar fi sa ne luam dupa povestea vehiculata ar trebui sa ne confruntam cu o adevarata invazie in acea zona si imprejurimi, trebuie sa amintesc ca de ani buni, cei responsabili cu exploatarile forestiere dupa taierea oricarui copac indeparteaza scoarta de pe buturugi tocmai pentru a nu crea mediu propice inmultirii daunatorilor.

Sunt curios acum cine va interveni „salvator” pentru Padurea Cocora, deoarece cine a gandit treaba cu gandacul va aduce in prim plan si cativa idioti cu functii de raspundere care sa-i dea dreptate.

Asa a fost si cu telescaunul din Valea Soarelui, a scris o cucoana membru in Consiliul Stiintific al Parcului Natural  intr-un studiu ca nu exista habitate prioritare iar Ministerul Mediului i tinea isonul. Dupa cateva luni, o comisie a descoperit distrugeri de habitate pe mii de metri patrati…

Metoda de spoliere a Bucegilor este prea elevata pentru a fi „mirosita” de ecologisti, chestii de genul Coalitia Natura 2000 ce reuneste zeci de organizatii, GreenPeace, sunt utopii, cu pasi multi in urma, nedeprinsi cu jocul politic, cu interesele economice ale unuia si altuia, doar cei de la Jurnalul National au stiut unde si cum sa caute…

Imagine din Padurea Laptici…aici lichenii sunt la ei acasa, ceva trebuie inventat si pe aici…

O intamplare bizara

Ieri, printre altele, am gasit timp ca in aproximativ 2-3 ore sa fac si altceva. Impreuna cu doi prieteni am plecat pe munte, pana la o altitudine de 1500 m, nedepasind insa etajul forestier.

Cum incepuse sa ploua, deci era o incalzire a vremii, in etajul cuprins intre 1000-1500 m altitudine viata animala devine mai activa. Dupa circa o ora de mers destul de repede am ajuns unde vroiam. Ne-am suit pe o stanca de vreo 10 metri si de acolo prin binoclu am privit pe versantul opus, la circa 400 metri distanta in linie dreapta.

Pe acel versant muntos acoperit cu molizi sunt destule grote mici in care iarna stau ursii. An de an unul dintre acestia sta in aceiasi grota. Intrucat nu este indicat sa te apropii de un barlog, de cam doi ani ne uitam cu binoclul. Si in fata barlogului pe zapada se vedeau urme. Mos Martin coborase sa bea apa. Ne-am uitat vreo 20 de minute prin toate imprejurimile dar nu se vedea nimic, cel mai probabil plecase si mai departe.

Am pornit spre oras pe o ruta mult mai scurta. La un moment dat plafonul de nori era atat de jos incat uneori vedeam dincolo de el varfurile muntelui. Mergeam fara sa avem vreo discutie, si am simtit un miros ciudat necunoscut. Acesta a persistat cat am mers noi pe cateva sute de metri patrati. Era ceva in aer, un amestec de mirosuri, marar+brad+altceva necunoscut. Eu nu am zis nimic.

Iarna de obicei nu intalnesti pe munte, prin padure, prea multe lucruri care sa aiba miros, nu sunt flori, ciuperci. Acel miros persista si unul dintre prieteni a spus: „Ce naiba miroase asa?”. Mirosul venea dinspre munte, de unde se vedea marginea plafonului de nori. Cand doar tie ti se pare ca mirosi ceva poate fi o halucinatie olfactiva, dar cand sunt trei care simt acelasi lucru…

Ceva asemanator se intamplase acum cativa ani intr-o vale inconjurata numai de pereti stancosi. Eram in mijlocul vaii, nu adia vantul, era o zi de vara perfecta. Frumusetea ce ne inconjura nu poate fi descrisa. Si in linistea aceea a inceput sa se auda niste bubuituri infundate. Sub picioarele noastre se intampla ceva pentru ca acele zgomote veneau de sub munte. Niciodata nu am crezut si nu cred in povestirile ca ar fi ceva sub Bucegi, extrateresti, tehnologie militara, etc. Nu stiu ce a fost, oricum e aproape imposibil de aflat. Sa revin…

Am coborat si mai mult altitudinal si am ajuns acasa. M-a luat o durere de cap puternica, pe mine nu prea ma doare nimic de obicei 🙂 am mancat o ciocolata cu alune si stafide, apoi inca una, un ceai din vreo 10 plante de munte, miere, etc si degeaba. Am adormit cu greu. Acum dimineata am vorbit cu cei doi prieteni. Unul dintre ei nu a dormit toata noaptea, celalalt a avut stari de voma. Toti trei am avut insa dureri de cap puternice…singura cauza nu este alta decat acel miros, ce o fi fost el acolo pe la poalele muntelui.

Mintea iti da raspunsuri imediate la anumite lucruri. De exemplu daca auzi cum zapada aluneca pe tabla unei case, fara sa te uiti stii ce se intampla, recunosti acel zgomot. Recunoastem o sumedenie de mirosuri, de zgomote, le putem deosebi doar cand stim despre ce este vorba. Acel miros ce cobora cu aerul rece de pe munte era ceva necunoscut.

Un izvor ce se strecura printre portiuni mari de muschi

O micuta cascada

Un copac muscat in toamna de un urs…sau mai multi 🙂

Si zona aproximativa a traseului. Sensul de deplasare este de la dreapta la stanga. Fotografie facuta dimineata, cand ne-am intors plafonul de nori era si mai jos.

SE COSESTE PE MUNTELE FURNICA…INCREDIBIL DAR ADEVARAT!

Anul trecut cand am vazut aceasta „operatiune” cetateneasca am crezut ca este o toana de moment a edililor locali.

Anul acesta cand am vazut iar persoane la cosit iarba pe munte, nu mai cred acelasi lucru. Este doar o risipa de bani, o actiune nejustificata, o smecherie tipica…

Ieri intre Cota 1400 si Cota 1500 multe persoane umblau de colo-colo, cu niste mici instrumente de cosit. Si coseau iarba…cine-i vede ar trebui sa faca niste fotografii pentru ca probabil nicaieri in tara nu se coseste iarba de pe munte.

Bine, acum muncitorii nu au nicio vina, ziua trece mai castiga un ban. Problema este de viziune: de ce sa trimiti oamenii sa coseasca iarba de pe munte?

Probabil edilii locali ai Sinaiei gandesc ca asa pregatesc partiile pentru iarna. Nu mai ca pe acolo nu este nicio partie, dar poate va fi inventata. Sper ca acei molizi de pe acea panta unde se cosea, au fost numarati de mai multe institutii. Cine stie cine mai taie cate unul pe ascuns.

Cum s-a intamplat si pe la Stana Tarle, unde deocamdata nu au fost prinsi autorii si probabil va plati padurarul etc, pentru ce s-a taiat.