Planuri si imagini…pentru o „traditie” montana

Eu le denumesc locuri de vis sau de poveste. Pentru ca ajuns in acestea parca traiesti un basm, sunt farame desprinse de prin carti…

In fiecare toamna, de cativa ani alegem un astfel de loc. De fapt eu il propun, si ceilalti care vor sa vina sunt de acord. In ultimii doi ani chiar au fost niste alegeri reusite…dar nu imi este rusine nici de aceasta de anul acesta.

Mergem sa dormim pe munte, la o stana aleasa din timp, loc in care aprindem focul si stam la vorbe. Deja le-am propus prietenilor locul. Cam toti au spus ca merg, poze nu le-am aratat desi am avut intentia. Am zis sa le arat la „toata lumea”, pe blog. Acea stana si locul unde este amplasata sunt esenta, motivatia…

Pentru a alege un astfel de loc, privim/privesc toata vara pe traseele parcurse. Stana trebuie sa aibe un aspect ingrijit, sa fie ridicata intr-un cadru pitoresc, sa gasesti lemne in apropiere…daca este un izvor cu apa prin preajma cu atat mai bine. De cate ori ajungem trebuie sa facem curatenie, sa aranjam putin prin interior, sa dam afara ce nu are ce cauta…focul, la care pregatim diverse se face pe pamant, in stana, unde exista si vatra. Daca nu stii sa aprinzi si sa intretii focul umpli de fum toata stana si nu mai poti sta in ea. De dormit, ca se mai pot prinde cateva ore si de somn, se doarme pe niste lavite din lemn…peste care asternem crengi verzi apoi izoprenele. Peste izopren vine sacul de dormit.

Dupa o astfel de experienta, acasa trebuie sa speli tot… 🙂 Asta o spun de dinainte oricui ca nu am chef de plangaciosi si figuranti, pe acolo 😉 Poate ca vine si ursul, poate ca nu vine, poate apare vreun lup sau nu…parca acestea ar fi aspecte de luat in considerare…doar nu dormi in cort ca sa fi surprins. Pericole? Nu am observat niciodata si nu stiu ce ar constitui vreun pericol cand pleci la drum cu un astfel de obiectiv. Daca ploua?! Daca ploua nu inseamna nici asta cine stie ce, pentru ca nu stai in ploaie si nu mergi prin ploaie, totusi orice om de munte are in rucsac si pelerina de ploaie.

Ziua, de regula ajungem pe la orele 15-17, trece repede. Ocupati cu stransul si taiatul lemnelor, cu aranjatul stanei, cu acoperirea gaurilor pe unde poate sa intre vantul…plecam cu un intreg arsenal dupa noi, raman acolo, fie ca ne trebuie, fie ca nu. Vor stii ciobanii ce sa faca cu ele la primavara.

Acord sa dormi in stana nu ai cui sa ceri. Fiind un adapost pastoral temporar este la indemana oricui turist, om de munte, etc. Ideea este sa nu strici si sa inchizi usa la plecare. Altfel, cand va ninge zapada se va asterne si in interior. Din ce am observat, cele mai multe stane sunt vandalizate chiar de ciobani…le lasa asa ca sa nu ma stea nimeni in acestea. Doar ca noi mergem acolo unde merg prea putini si unde de regula nu se produc daune prea mari.

Am vazut stana din timpul unor antrenamente de alergare montana. Am vazut-o de departe…ceva nou aparuse undeva pe o pajiste. Cum am vazut-o, de la kilometri distanta, mi-am dat seama ca este o alegere buna…pentru noi.

Cu prima ocazie, care nu a fost prea imediata…am ajuns mai aproape pentru a o studia. Este superba, cadrul este deosebit…ma duce cu gandul la Retezat

Acum, daca am terminat cu expunerea, sa mai postez si fotografii cu respectiva locatie 🙂

Apropiere cu aparatul foto

Peste 55 de minute eram cu mult mai aproape 🙂

Imprejurimi

Pe acolo curge si un izvor…destul loc si pentru spiritul meu de aventura…sa colind printre pomisorii aceia draguti, sa casc ochii la stanci, urcat pe vale…

Multe de vazut si mult de umblat, deci este perfect

Arata foarte bine, este din piatra…ramane sa stabilim data plecarii