Daca am vazut ieri cum se taie prin Parcul Natural Bucegi, exploatatorii nici macar panoul obligatoriu nu-l aveau… si ca atare ne dam seama de siguranta lor, zic sa mergem azi si spre locuri mai linistite, prin peisaje.

Intr-o zi am fost la Talea, o localitate situata la vreo 20 si ceva de kilometri de Sinaia. In alte zile vor urma, Brebu si Sotrile, poate si Secaria. Fac niste comparatii pentru la anul, in limita timpului disponibil. Poate nu vine iarna si ajung in toate aceste localitati.

La biserica Sf. Nicolae din Talea

Din 1915… 100 de ani

Talea

Alta troita

🙂 Nu la vaca ma refer 🙂

Scoala veche din Talea

Zic eu sa urc pe varful mic din fata. Ca se vede bine, probabil. Stau, ma gandesc, sa merg pana acolo sau nu, nici vremea nu era cum trebuia, era si ceva distanta… merg 3-4 metri si:

Apropii cu aparatul sa vad ce naiba aparuse pe varf. Un cioban cu o gasca de caini ocupase varful. Deci nu se vedea bine de pe varf 🙂

Latra a pustiu…

Comarnicul, in plan departat

Poate ca asa plange un copac.

Copacii aceia invesmantati rotund sunt siguri nuci. Foarte frumosi!

Cata liniste o fi sa traiesti prin locurile acelea. Oare iarna cum o fi?!

Acum la Sinaia:

Am apropiat sa vad ce scris si nu doar de aceea. Oricum nu cred ca vede nimeni oferta de vanzare… e cam departe de strada.

Cat de frumos poate fi acest colt de rai… are tot ce vrei, te impletesti cu el 🙂 Mult prea frumos pentru a gasi cuvintele potrivite. Mi-aduce aminte de o piesa foarte frumoasa:

Basm, ireal…

Spre Peles, aleea Carmen Sylva

„Panza” peste care a asternut culori nostalgice… Pictorul Toamna”