Combinatie naturala…nemuritoare :) :) :)

Aproape am toate ingredientele, o sa scriu despre o reteta, ma refeream la catina.

Spunea un prieten pe aici ca m-am dus nepregatit la cules, eu eram insa nepregatit psihic, si de aceea m-am intepat prin spinii catinei catinelor. Nu am mai scris ca abia am reusit sa ies de pe acolo 🙂

Si m-am dus eu iar…pregatit, si m-am intepat din nou, nu la fel ca data trecuta, dar exact ca o baba tipatoare. Stiti cum arata si cum face o baba tipatoare? Sa va povestesc putin…cand stateam la casa, printre vecini era o baba…cand cineva dintre rudele ei o enerva iesea la poarta si tipa.

Cum tipa? Deschidea poarta si facea niste miscari din brate, in acelasi timp striga: „Ţiiipp! Ţiiippp!”. Si toata strada iesea sa vada spectacolul. Inutil sa spun ca mie imi placea cel mai mult, eu radeam pana obosea de tipat. De regula, nepotul ei cu care eram eu prieten, o imita si tipau amandoi. Daca vezi asa ceva, si esti bolnav, te faci bine instantaneu de la atata ras.

Bine, si eram prin zona catinei, pregatit 🙂 Strang un timp, dar apoi m-a preocupat privitul spre stanci, copaci, si nu am mai fost atent. M-am intepat de cateva ori si…? Am aruncat sacosa cu „cine o mai aduna vreodata catina”, la pachet cu niste injuraturi. Mai trebuia sa strang si pentru un prieten, i-am strans si lui intr-o mie de ani 🙂 La coborare am luat si sacosa mea…un lucru bun se face cu rabdare, intotdeauna. Asta a fost ieri.

Sunt un culegator foarte slab la catina, asta e concluzia…cred ca am strans putin peste un kg 🙂

Azi insa am adunat aproape toate componentele pentru a alcatui ceva interesant. Un prieten mi-a zis ca daca nu mor dupa ce o consum, nu mai mor niciodata 🙂 El nu stie ca este al doilea an, a doua oara…

Asadar,

Am catina, o parte, tinuta in miere, si trebuie lasata o saptamana. Mai am o parte care o tin in miere cat se poate…

Dar catina si cu mierea dupa o saptamana o sa o amestec cu sirop din 5 conifere, creatie proprie. Am fiert separat lunile trecute muguri de molid, muguri de brad, conuri de pin, conuri de zada, conuri de jneapan, apoi le-am amestecat in cantitati inegale. Mai mult sirop de conuri pentru ca este mai puternic. Produsul final este facut cu miere…asta e siropul din 5 conifere.

Rolul siropului este de a da alt gust mierii cu catina, si etc.

Tot azi am cumparat polen, va trebui presarat peste tot amestecul acesta…cu moderatie 😉

Mai trebuie cateva picaturi obtinute prin procesarea unor licheni de stanca. Lichenul de stanca are un rol important in intarirea sistemului imunitar. Dar nu orice lichen, daca vedeti unul verde si frumos, nu-l luati, este din soiul Vulpinii, adica periculos…creste pe copac asta periculosul.

Apoi acum in week-end voi merge sa aduc si ultimul ingredient…rasina albastra. Denumirea de rasina se potriveste si nu prea, intrucat nu este de la un conifer.

V-ati intrebat oare ce face un urs in 24 ore? Multi nu s-au intrebat, eu m-am intrebat 🙂 si intr-o zi, acum vreo 2 ani, cand neuronii jucau o miutza, am plecat dupa un urs…sa vad eu ce face…Winnetou in Valea Mortii fara sunet de fundal :)))

Stiti cum e cu neuronii la barbati…putini sau foarte rari. Este si un banc, nu prea iti vine sa razi cand analizezi ca e foarte real. Se spune ca umbla un neuron prin capul unui barbat. Orbecaia de colo-colo, era intuneric (Oare putea fi altfel?). Si a inceput sa strige: „uuuu! e cineva pe aici?”. Dupa vreo ora de strigat in zadar, nu avea cine sa-i raspunda, aude o voce din departare: „Vino ma jos, suntem toti aici!” 😉

Si ne-am dus dupa urs, intr-o zi nu l-am gasit, in alta ne uitam de la inaltime dupa el, pana la urma nu am aflat ce face exact un urs nici in cateva ore. Ceva tot am aflat, dar o sa spun ce intereseaza. Ursul asta trecea pe langa un copac, undeva pe la 1700 m altitudine. Nu trebuie sa va mirati, stiu peste 10 barloguri de urs care imi vin in minte imediat…dar ei nu trebuie deranjati, priviti de departe e cel mai bine.

Ursul avea ceva cu acel copac, se ridica pe el, il zgaria si apoi dadea cu limba. Mie mi s-a aprins beculetul ca de ce oare face asta. Cu alta ocazie m-am dus acolo, din locul unde el zgaria se vedea un lichid coagulat de culoarea albastruie. Cum animalul cunoaste mai bine natura decat noi si stie ce sa caute si unde, m-am suit mai sus, cu un cutit am facut o gaura…in sfarsit are un gust dulceag. Apoi am strans cateva bucati mai tari si le-am dus la o doamna ce avea un magazin de naturiste. Parerea ei a fost certificatul de garantie. Dar daca ne prindea ursul la copacul lui :)))

Toate astea catina, mierea, polen, sirop, lichen, rasina le combin…si iau din cand in cand…cred ca amestecul asta il voi numi „Nemuritorul” :)))

Pe la Pesterile „lui Zamolxe”

Aseara cand am vazut ce luna frumoasa este si bolta senina plina de stele primul gand a fost…reeditarea actiunii cu barca pe lacul Bolboci. Ma gandeam eu cum priveam spre bucata stralucitoare de luna ca la un moment dat ajunge deasupra muntelui Podu cu Florile si se oglindeste in apa, si ca ar fi iesit niste fotografii de poveste daca am fi mers pe drumul Bolboci Mal Stang si nu pe cel de la cabana…nu mai zic ce super ar fi fost o plimbare pe un lac dominat pentru o vreme de stralucirea lunii. Dar ideea cum fuse se si duse 🙂 Va trebui gandita altfel problema :))) pentru ca „Vezi poate nu o sa te duci nici la Maratonul Pietrei Craiului”. Asa ca m-am uitat la luna si ea la mine 😦

Gasesc eu o varianta zilele acestea 😉

Pana atunci insa…pentru ca un lucru trebuie facut altul nu, ca „azi e duminica si lumea se odihneste”, prietenii unii plecau cu bicicletele eu nu aveam chef, altii la o iesire prin zona Vanturisului dar nici acolo nu vroiam, la gratar nici atat. Mi-am propus sa rezolv niste hartii dar in 5 minute m-am plictisit si am dat cu ele, cu cel mic nu aveam cum sa merg la plimbare pentru ca era o intalniere cu nasa lui si „nu te intorci la timp cu el”. Si zic ce naiba sa fac?

Dau repede fuga in dormitor si scot de dupa masa cu pc si tot felul de dosare, o cutie, caut un cd pe care nu l-am gasit pentru ca nu aveam rabdare, ma asez pe un fotoliu sa trag concluzii linistite. Si ma uit pe o harta a Bucegilor, personala nu cumparata, la suprafete hasurate, la ce mai e de facut si imi vine ideea. Dupa varful Obarsiei prin binoclu am vazut anul trecut o suprafata mare de jnepeni iar intre ei niste varfuri de stanca. Jnepenii acopereau stanca si erau putini lasati. Mi-am propus de atunci sa merg sa caut sub jnepeni, foarte rar ma insel pe munte cu unele chestii. Azi mi s-a confirmat ca jnepenii in timp, acoperisera o pestera subterana.

O alta varianta ar fi fost sa urc Abruptul Prahovean, sa trec Valea Ialomitei si sa ajung pe muntele Tataru intr-o padure deasa de molid, unde am vazut gainuse de munte si unde isi are salasul un urs cu blana neagra, un exemplar batran. Pana acolo trebuia sa alerg cateva ore si nu vroiam…

Cu gandul sa trec si pe la pesterile unde se crede ca a stat Zamolxe si in preajma carora preotii geto-dacii tineau ritualuri…asa se spune, ramane de dovedit cumva.

Povestea acestor pesteri este tare incalcita. Sunt doua pesteri denumite astfel: Avenul de sub Babele si Pestera de pe Piciorul Babelor. Primul are 388 m dezvoltare si vreo 40 m adancime, a doua are 91 m dezvoltare si vreo 14 m adancime. Intrarile sunt situate deoparte si de alta a potecii turistice ce coboara de la Babele la Pestera. Nu prea o sa gasiti imagini multe pe net cu aceste pesteri pentru ca sunt destul de greu de gasit in teren.

Adaug o coarda in rucsac, o lanterna mai mare si una mai mica drept rezerva, alte chestii si la drum. Pana la intrarea in padure imaginile de pe vf. Obarsia imi joaca in minte, fac un plan de actiune…

La intrarea in traseul de pe Jepii Mici…timpul este pus pe indicator asa pentru toata lumea, nu as putea accepta vreodata sa parcurg traseul in acest interval de timp

Mai e ceva pana sus…

Si fara graba prea mare, dar cu acelasi ritm, urc Abruptul Prahovean in 90 de minute, cat un meci de fotbal. Ma uit pe indicator…pai am urcat chiar mai repede decat timpul la coborare.

Pe la Sfinx lume ca la..Sfinx, o constatare deosebit de inteligenta 🙂

Stau o vreme pe acolo de poze…

Si plec pe un traseu ales, care sa fie acceptabil, cu posibilitati mai multe de renuntare, de intoarcere, cu perspectiva asupra imprejurimilor

Nu dupa mult timp ma localizeaza „aviatia inamica” :). Cum se plimba el asa pe cerul Bucegilor ma vede el pierdut printre stancarii si jnepenisuri :))) S-o fi intrebat ce naiba face ala pe acolo singur? S-a invartit el un timp dar cum nu se intampla nimic a luat alt culoar de zbor.

Fuga si eu spre locul din mintea mea aflat mai jos, vad niste crengi groase si dese, si raman prins intre ele. Capul ma duce la rucscac pentru a scoate armamentul din dotare sa decupez crengile. Pana la urma imi dau seama ca nu bietul jneapan e de vina si renunt. Noroc ca nu sunt gras si reusesc sa imi dau jos rucsacul. Pana aici am reusit, ajung la un culoar printre jnepeni, cu ochii pe jos sa vad o potentiala urma de animal, sa nu avem surprize reciproce.

Nu m-am indoit nicio clipa ca gasesc o pestera noua, nestiuta.

Si ce avem noi aici??? Arunc o piatra care se tot duce. Super! Iata cum adaug o alta pestera la descoperirile mele. Dincolo de ce se vede mai continua, cat voi afla odata. Privesc imprejur, pana acum nu am riscat nimic, mi-am indeplinit scopul. E liniste, privesc doar, cocotat pe crengi deasupra unui gol de cam 7 metri. Constat ca nu am zis la nimeni de aceasta initiativa si ca am gresit asadar. Iau repede coordonatele si incep un sms, dar cui sa-l trimit??? Unii s-ar supara ca de ce m-am dus, altii ca de ce nu le-am zis si lor de intentie, si atunci ma gandesc eu la o persoana cerebrala, zic eu :)). Si primesc inapoi raspunsul cerebral „Sa vezi ce-ti fac cand o sa pun mana pe tine” :)))

Scot coarda si usurel cobor, o creanga groasa de jneapan fiind parghia perfecta. La lumina lanternei nu constat niciun monstru subteran ci doar ca se coboara destul de abrupt. Mai cobor, analizez tavanul, ascult, privesc si…ma gandesc ca ar merge niste bucati de ciocolata. Mestecand ma uit la sol, la pietre…nu gasesc nimic interesant, nicio urma, nimic. Ies afara, fac o poza, iau coarda si plec. Mai trec eu pe acolo sa vedem ce o mai fi mai in adanc, altadata. Din ce am vazut eu, mult timp in pestera asta a curs apa si deci intrarea e cam spalata, cine stie cate aluviuni or fi in fund si ce este sub acestea. Urc in cateva minute o panta destul de repede, dupa ce am reusit sa ies din jnepeni…

Si ajung la o intrare in alt aven, o urma de surub ruginita in stanca imi indica ca odata cineva a intrat aici. Dupa analizarea pietrei -ce era pe jos- dizolvate de timp si transformata in praf si nisip nu a mai intrat nimeni in ultimul timp. Intru eu ca asa le sta bine unora 😉

Dupa vreo doi metri cel mult, si dupa ce mai uit pe ce stau trag concluzia: eu stau pe un bolovan suspendat sub mine un adanc de pe putin 10 metri. Ies afara caut ceva, dar niciun punct de sprijin, niciun piton batut in stanca, nimic. Instinctul spune pericol asa ca poze, cautare puncte de reper si plec.

Analizez imprejurimile, fiecare gaura pare ca ascunde o pestera, in minte imi vin descrierile pesterilor din Babele facute de Ica Giurgiu, un mare speolog de la „Emil Racovita”. Nu se potriveste nimic cu ce am gasit acum, iar poza de mai sus este o a alta intrare cred eu in avenul acesta ultim.

Intru si aici, arunc o piatra, sunetul este dezamagitor, e adanc tare…

Vecinatatile sunt ciudate, pietre sparte, bucati suspendate, santuri, pietre stranse intr-un loc, pietre oprite de jnepenisuri sau acoperite de acestia, in multe locuri este interventie umana, cu siguranta mai este si altceva in zona asta.

Mie mi se pare ca aduce a drum, mai ales ca mai sus continua cu aceiasi latime conturata destul de bine

Si asta e Pestera din Piciorul Babelor

Am vizitat-o de cateva ori, nu este cine stie ce

Un rest de os putrezit adus la lumina

Ceva mai departe o piatra curata, am vazut multe astfel de pietre, fiecare le denumeste in fel si chip. Asta era aproape imaculata. Cred, dupa ce am ridicat-o ca are cam 20 kg…unii ii spun cristal energetic…mai ca l-as fi luat acasa atat era de frumos 😉

A urmat o alergare de cativa kilometri ca sa mai castig timp, intinderea Platoului era prea mare, m-am gandit sa o reduc astfel 🙂

Pe aici umblam creanga dupa un lichen rar care intareste sistemul imunitar, nu se prea dadea el gasit dar ar fi fost de necrezut sa nu-l gasesc

Si m-am intors pe Drumul de Vara la Cota 1400. Apoi pe la Schitul Sf. Ana si coborare in Sinaia.

Potrivit legii trebuie sa anunti pe undeva cand gasesti o pestera. Neaparat si negresit anunt si eu: „Credeti-ma” ca efectiv nu stiu nimic de nicio pestera in afara de Pestera Muierii care este in zona aceea care este, mai mult de atat, doar in poze am vazut una. Sufar si de claustrofobie si am teama de Bau-Bau. Daca ar fi o pestera gasita, ea este undeva pe acolo, pe munte cu siguranta. O sa ne uitam la data si la ora de pe poze, il vom intreba pe soare cam pe unde era, calculam lungimea umbrei si tragem o numaratoare la bolovanii de pe acolo, stiu eu ca de la al 19.349-lea facem dreapta 7513 pasi, apoi din creanga in creanga vom zburda printre jnepeni pana cand un nor se va pune in fata soarelui ca stiu eu ca atunci a venit iar umbra. Apoi mai vedem, deja am parcurs un sfert de traseu, sunt mari sanse de reusita…nu credeti? Parca nici eu nu as crede, zic mai bine sa mergem sa ne convingem. Sa nu ne uram totusi noroc ca el nu joaca in filmul asta :))))

De prin Bucegi, actualitate…

Ce se mai intampla prin Bucegi???

Primaria Moroeni nu poate sa explice de luni bune cine are autorizatie de construire in preajma lui DJ 713, cat reprezinta proprietatea privata din vecinatatile acestui drum…nu poate spune care este situatia pentru ca este limpede ceva neclar la mijloc. Ce cred eu? Ca inainte de a se aproba proiectul de reabilitare a lui DJ 713 unii au facut cartile si s-au facut proprietari peste mare parte din imprejurimile drumului. Adica ceva de genul „hai sa facem drumul pe banii prostilor’ si prin asta ne accesibilizam propriile terenuri, ridicam valoarea proprietatilor…

La Babele se acopera cu tabla constructia celor de la Mediu, iar turistii prefera sa urce pe Bucegi mai ales dinspre Busteni decat din Sinaia…

Sambata, si voi reveni cu detalii in zilele urmatoare, Asociatia Traditia Militara organizeaza un mars comemorativ pe Bucegi, cei care participa vor purta uniformele combatantilor din primul razboi mondial, sosirea va fi la Crucea de pe Caraiman.

Foarte putina lume intre Cota 1400 si Cota 2000 astazi, spre deosebire de zona Babele.

Nu departe de hotelul Pestera se ridica o constructie pe schelet metalic, Consiliul Judetean Dambovita trage de timp si amana raspunsul la intrebarea cine ridica acea constructie. Este clar ce se intampla, mai ales ca de cate ori am trecut pe acolo nu am vazut niciun panou de santier, in schimb pe la toate televiziunile si site-urile dambovitene , presedintele Consiliului spune ca cine este in ilegalitate va fi demolat. Dar cine construieste nu trebuie oare ajutat sa intre in legalitate? Ma intreb si eu…

De altfel, in planul presedintelui  este si demolarea cabanei Diana din zona Padina, si a unor garduri…

In 2009 cand a fost dezbaterea publica cu DJ 713 am intrebat ce masuri de control vor fi dupa asfaltare…nu stia nimeni nici atunci si nici acum. Astfel ca vii pe Bucegi cu masina si faci ce te taie capul nimeni nu are ce sa-ti faca…

Prin zona releului de pe Costila si prin alte locuri unde nu te duce mintea intalnesti un personaj ciudat care strange cam orice metal. Este insotit de o caruta si doi cai si doarme pe unde il prinde noaptea.

In week-end, am fost la un gratar cu rude, etc. Langa noi, la vreo 50-100 m, erau niste cetateni mai in varsta. Copii nostri tot jucandu-se de colo-colo au trecut pe langa acesti oameni. O doamna le-a dat o revista „Turnul de Veghe-Martorii lui Iehova”. Cand s-au intors copiii cu revista si una din mame a vazut ce fel de revista este, a spus „Arunc-o, ca e carte de la sectanti”.

Femeia era inculta, ca sa nu spun altceva. I-am zis ca mai periculos pentru copilul ei mi se pare ziarul pe care ea il cumparase, era Libertatea sau Cancan. Mai bine copilul invata despre Dumnezeu decat sa citeasca cine cu cine s-a combinat si sa priveasca la femei in chiloti. Ea este ortodoxa, eu la fel, dar spunea niste prostii cat ea de mare. Cand am intrebat ce ganduri are cand intra intr-o biserica a spus ca merge sa se roage pentru sanatate, bani, fericire, sa le mearga bine. Atat! Niciun cuvant de multumire catre Dumnezeu pentru fiecare clipa din viata ei, doar cereri/pretentii. Cand i-am spus ca este bine sa te rogi pentru mai multi inclusiv pentru dusmani m-a privit ciudat…azi m-a sunat. Poate a reflectat la ce i-am zis, poate cine stie din ce motiv, nu m-a interesat sa-i raspund.

Poze de ieri si de azi:

Creasta Urlatorilor, pe unde urca traseul turistic Busteni-Complex Piatra Arsa

Si unii nu au cum sa suplineasca lipsa de cunostinte. Speciile astea de Vaccinium sunt diverse 🙂 Desi au trecut zeci de persoane pe acea panta de mai jos, totusi 😉 Cam in 3 ore de munca…anul trecut am avut cam 10 kg la rece, pana la sarbatorile de iarna. Urmeaza sa le aduc unor prieteni, in special Micutzului morocanos care iar a disparut din peisaj.

Chimen, pentru mine o planta indispensabila in alcatuirea ceaiului din 15 plante montane. Prin poienile de la poalele muntelui bobitele de chimen s-au scuturat, in schimb acum este momentul culesului la o altitudine superioara. Si timp am…toata saptamana sunt liber sa fac ce vreau :)))

Cota 1400

Cladirea din lemn, este terasa „La Sami”. Recent, administratorul terasei se ocupa si de restaurantul de la Stana Tarle si in curand se va ocupa si de fosta cabana Bradet. De regula spun lucrurilor pe nume, mi se pare ca a facut o greseala pe care in baza experienta sale de zeci de ani trebuia sa o anticipeze. Ce se face la terasa lui nu se preteaza nici la Stana Tarle nici la cabana Bradet, la fiecare in parte trebuie alta strategie. Si sa fii prins intre doua focuri, de buna voie, mai-marii Sinaiei si fratii Cristesti…”Iubirea de bani este radacina tuturor relelor…”.

Schitul Sf. Ana

Duminica, ca eu am inceput liberele din acea zi :))), am fugit dis-de-dimineata pe Jepii Mari. De ce am fugit, cand nu ma alerga nimeni, e alta poveste :))) Asa fac unii cand nu au ce face 😉 sau „Bai, daca va plateau unii sa alergati nu o faceati ” 🙂

Vine acum pe 3 septembrie Maratonul Ciucasului, unde platim sa alergam :))) Bine, noi o sa plecam de pe 2.09. ca sa prindem loc mai in fata ;), la casierie.

Si in Saua Urlatorilor sau Creasta Urlatorilor ca este totuna, intalnesc trei persoane. Dupa „buna ziua, buna ziua” continuam impreuna prinsi in niste discutii. Astia niste idioti, eu cat toti trei la un loc. Oamenii lucrau la un laborator de produse naturiste, cel cu care discutam si preda o materie la o universitate. Eu eram cu urechile palnie poate mai invat ceva, omul clar era un binecunoscator in domeniu, imi aratase niste acte…

In sfarsit, ce scop aveau ei prin acea zona nu mi-a fost prea clar, foarte posibil cautau ceva, schimbau subiectul cand intrebam, o dadeau cand pe branca ursului, lichenul nu stiu cum, extracte…

Pe terasa de la cantonul Jepi, abia am gasit loc sa stam ca sa nu cadem printre lemnaria putreda. Profesorul, doctor, specialistul imi aratase niste mostre din ce adunase. Cand ma uit mai bine in punga, dobitocul stransese ceva ce nu trebuia. Si a urmat aproximativ acest dialog:

„Domn profesor stiti ca un lichen este o imbinare intre o alga si o ciuperca?”

„Absolut”

„Si ca acea culoare de verde pe care o au lichenii dv este data de ciuperca”?

„Da, dar indica si puritatea mediului din care provine”.

„Asa este, dar ce proprietati au lichenii acestia din punga?”

„In amestec cu…dar si cu…intaresc sistemul imunitar”.

„Domn profesor, cu lichenii astia nu se intareste niciun sistem. Sunt otravitori”.

Nu mai zic ca omul nu parea ca auzise de licheni otravitori, cu atat mai putin i se parea credibil ce ziceam cand i privea si ii vedea cat de verzi si sanatosi sunt…

Cu astfel de licheni impreuna cu un amestec de plante si ciuperci otravitoare omorasem cand aveam cam 12 ani porcul bunicii 🙂 Faceam niste experimente ciudate 😦

Exista insa o specie de lichen cu efecte benefice asupra sistemului imunitar, destul de rar, pe care si eu il culeg dintr-un singur loc, dar are o alta culoare. Pana la urma omul m-a lamurit ca incercau sa faca un nou produs, cred ca dadea lovitura…pe piata pompelor funebre.

Sunt domenii pe care este foarte greu sa fiu indus in eroare, sunt domenii de care nu am habar si atunci las pe altii sa vorbeasca. A trebui sa pierd timpul cu profesorul sa-i explic niste lucrari personale din facultate, ca acei licheni contin acid vulpinic, un termen nu foarte uzitat in limbajul nostru, ca sunt periculosi…

Cat traiesti inveti, numai ca trebuie sa accepti ca nu le stii pe toate, cu profesorul a fost greu. Am facut schimb de numere de telefon ca sa-i mai spun din cand in cand ca e idiot.

Pai daca eu l-am dovedit, prietenul meu care este cel mai bun biolog din Bucegi si stie orice planta si firicel de iarba, inseamna ca este cu 10 clase peste valoarea lui de profesor universitar. Dar noi traim in Parcul Natural Bucegi si stim o sumedenie de povesti, cum este cea a acelui lichen…este o diferenta, nu stam sa le privim pe net sau in carti…

Albilita portocalie (Colias Myrmidone) specie periclitata, amenintata cu disparitia in unele zone din Parcul Natural Bucegi invecinate cu DJ 713.

Diversiunea „Gandacul de scoarta” loveste in integritatea Parcului Natural Bucegi

Dupa scandalul iscat in jurul proiectelor presupuse a fi pentru „dezvoltarea turistica”  a celui mai vizitat munte al tarii si show-ul mediatic pe masura, se pun in scena tot felul de regii.

Un post de televiziune, parca Pro Tv, a difuzat ieri un reportaj cu niste gandaci care chipurile ar fi distrus zeci de hectare de padure. Cu filmari, opinii de „specialisti”, de „administratori”…ceva de prost gust, amatorism, sau de interes pentru cetateni, sa se vada ca nu se ocupa nimeni de Parcul Natural. Acestea sunt concluzii la prima vedere…totul fiind un pretext pentru o noua interventie in Padurea Cocora, dar sa le abordez gradual…

Ani de zile Consiliul Judetean Dambovita a avut un deziderat…sa administreze Parcul Natural Bucegi. Nu a reusit, pentru ca exista o Administratie legal constituita. In schimb, a reusit sa devina anul trecut „partener la administrare” asociindu-se cu Administratia deja existenta a Parcului. Adica la intrebarea „cine conduce pana la urma destinele Bucegilor?” eu pot sa spun ca nu cred ca Administratia Parcului Natural Bucegi, care este doar o institutie de decor, e frumoasa dar  in vitrina.

Padurea Cocora a facut obiectul unor taieri acum circa 7 ani, desteptii au taiat niste copaci de pe versanti, uniii erau uscati, altii nu, lasand platoul padurii Cocora unde este si un traseu turistic descoperit. Astfel ca, la primul vant puternic, molizii nemaifiind aparati de ceilalti copaci crescuti in trepte pana la acel platou, au fost doborati cu usurinta de vant, cazand cu zecile unii peste altii. A rezultat asadar o alta masa lemnoasa de exploatat, un cadou anticipat…

Dupa cativa ani a imprejmuit cineva cu gard, locul ramas liber  pe mii de metri patrati in urma exploatarii silvice. Cine a ridicat gardul si de ce, nu este greu de intuit…astazi insa o parte din gard este daramat, dar zona a ramas in atentia unor politicieni si oameni de afaceri.

In cursul anului trecut, Administratia Parcului pana sa se integreze in „parteneriate” cu altii, a initiat alaturi de Directia Silvica Targoviste o actiune de plantare de arbusti in zona padurii Cocora. Au fost zeci de persoane la aceasta actiune si probabil au plantat peste doua mii de puieti.

Si eu am o parere proasta despre oamenii in verde de pe raza Bucegilor, zona damboviteana, dar nu este corect sa spui ca nu fac nimic…mai fac si cate ceva, nu multe, dar mai fac.

Acum, cineva a lansat povestea cu gandacul care ataca copacii si a terminat zeci de hectare de padure din padurea Cocora :))) Este mare nevoie de o astfel de poveste, ca sa justifici o interventie in acea zona…unde vor fi niste partii de schi, unde deja sunt planuri intocmite.

Zvonurile, -pentru ca nu le pot spune altfel in lipsa unei dovezi scrise-, din sfera conducerii acestei arii protejate sunt foarte interesante. Membrii Consiliului Stiintific al Parcului ar fi refuzat recent o serie de proiecte, nemultumind tagma „dezvoltatorilor turistici”.

Problema cu daunatorii padurilor, in special in padurile Cocora, Laptici, Nucet sunt binecunoscute pentru orice om al muntelui ce s-a dus pe la scoala si cu alte scopuri in afara de a sta prin pauze. Padurea Cocora pe care o descopera acum cineva din telecabina are o istorie diferita de cea prezentata la stiri, sunt evident gandaci ca peste tot unde este padure, in afara de acestia mai sunt si o multime de pasari ce se hranesc cu acesti gandaci. Pericolul pentru Padurea Cocora nu este gandacul ci omul, care creeaza pretextul cu gandacul, pentru o interventie in acea zona…unde se pot taia arborii diagnosticati a fi cu gandaci, lemnul va fi „impropriu” si nu se va comercializa, apar zone „eliberate” de padurea „bolnava” vor fi cheltuieli, normal ca vor gasi niste solutii pentru stropit copacii ce nu vor fi taiati…cum mai stropeau unii masinile atunci cu aviara 🙂

Cat timp dezvoltarea turistica nu o realizeaza specialistii in domeniu, orice altceva este pura fantezie, sau dorinta de cheltuire a banului public in scopuri clasice. Acum sigur dupa stirea din presa, se va simti cineva si se vor aloca fonduri pentru „indreptarea” problemei :))

Ce facem insa cu padurile acestea care au probleme? Padurea Laptici are zone mari de copaci acoperiti de licheni, padurea de mai jos de Nucet adaposteste ursi…

Subiectul Cocora este foarte interesant chiar si pentru Consiliul Judetean Dambovita, la linkul de mai jos se pot citi cateva proiecte de hotarari…aprobate acum cateva zile.

http://sinteserv.cjd.ro/bld/Invitatii_sedinte_CJ/invitatiesedintaordinaraiunie.pdf

Incheiere…

Cea mai buna metoda de a ati ascunde interesul este sa-l disimulezi. Si din hot devii un justitiabil neintrecut, din braconier un ecologist model, cat tine si asta…cand nu mai tine inventezi povestea cu gandacul din pricina caruia mor copacii in picioare. Eu cred ca mai bine sa moara asa decat sa-i taie altii cu drujba.

Ma gandesc cat de multi oameni pot fi prostiti cu chestia asta si sunt uluit de nr. celor care au muscat aceasta nada. Din telecabina a vazut un reporter gandaci pe copaci, a remarcat zeci de hectare uscate de acei gandaci periculosi. Domnilor, daca chestia asta era adevarata o dadea in presa un angajat de la Romsilva, orice alt specialist…

Cum vedeti azi padurea Cocora, asa era si acum un an, si acum doi ani…

Padurea Cocora, partea existenta mai jos de defrisarea de acum cativa ani. Pe fundal locatiile din jurul statiei de telecabina Pestera

Tot Padurea Cocora dar partea dinspre hotelul Pestera al carui acoperis se si observa

Traseul turistic merge cateva sute de metri prin golul de padure doborata acum ceva vreme

Gardul de lemn, imagine din 2010

Dincolo de gard se mai vad cioatele taiate iar jos copacii cresc normal.

Mai sus de gard, este padurea mai batrana a Cocorei cu exemplare si verzi si uscate, ca orice padure. De asemenea, daca urci pe firul paraului Cocora se observa padure ici-colo, poieni rezultate in urma taierilor de arbori…dar nu zecile de hectare de „arbori morti in picioare”.

In ceea ce priveste metodele de combatere a gandacului de scoarta, care daca ar fi sa ne luam dupa povestea vehiculata ar trebui sa ne confruntam cu o adevarata invazie in acea zona si imprejurimi, trebuie sa amintesc ca de ani buni, cei responsabili cu exploatarile forestiere dupa taierea oricarui copac indeparteaza scoarta de pe buturugi tocmai pentru a nu crea mediu propice inmultirii daunatorilor.

Sunt curios acum cine va interveni „salvator” pentru Padurea Cocora, deoarece cine a gandit treaba cu gandacul va aduce in prim plan si cativa idioti cu functii de raspundere care sa-i dea dreptate.

Asa a fost si cu telescaunul din Valea Soarelui, a scris o cucoana membru in Consiliul Stiintific al Parcului Natural  intr-un studiu ca nu exista habitate prioritare iar Ministerul Mediului i tinea isonul. Dupa cateva luni, o comisie a descoperit distrugeri de habitate pe mii de metri patrati…

Metoda de spoliere a Bucegilor este prea elevata pentru a fi „mirosita” de ecologisti, chestii de genul Coalitia Natura 2000 ce reuneste zeci de organizatii, GreenPeace, sunt utopii, cu pasi multi in urma, nedeprinsi cu jocul politic, cu interesele economice ale unuia si altuia, doar cei de la Jurnalul National au stiut unde si cum sa caute…

Imagine din Padurea Laptici…aici lichenii sunt la ei acasa, ceva trebuie inventat si pe aici…