Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – cabana Malaiesti – La Prepeleag – Pichetul Rosu – Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un nou traseu prin Parcul Natural Bucegi. Anul acesta este anul descrierilor de trasee :)) Intai, sa va spun ceva de ieri. Rares a facut un parc intreg sa rada…fugea el pe acolo, si la un moment dat s-a plictisit, asa ca…? Fuga-fuga spre caruciorul lui. Sub privirile tuturor, s-a catarat pe roti si s-a suit in carut. Acolo s-a asezat mai bine, ca sa doarma :)) La un an si jumatate face tot felul de chestii, lista este prea lunga, asa ca revin la traseu.

Noi am urcat cu telecabina, impartiti in grupulete, care cum i-a fost norocul, raportat la numarul mare de turisti ce asteptau sa le vina randul…

Si cafeaua de dimineata trebuia sa o bem la Babele, gata, ne-am obisnuit in batatura omului acela :)) Cum va spuneam anterior, recomandabil este sa cumperi un expresso la 5 lei, decat de la aparatul cu fise.

Mai departe am trecut de Babele, am zabovit putin la Sfinx si am pornit mai departe spre Varful Omu, unde trebuia sa ajungem cam in 2 ore.

1

2Muntele Obarsia

3Aici este zona La Cerdac, bine, de aici incepe. Din acest loc, se bifurca traseul spre Omu, in stanga este mai lung, fiind o varianta de iarna. Traseul Babele-Omu fiind inchis iarna, va dati seama ca este improprie aceasta denumire de traseu de iarna. Totusi este o alternativa utila primavara cand inca mai este zapada pe asa-zisa poteca de vara.

4Dupa unii, acesta este Saturn. Adica mai-marele zeilor, intelegeti, tampenii din acestea. Este frumos sa pozezi stanci cu anumite chipuri, frumos asa ca dovada a ceea ce face natura. Dar sa ajungi sa consideri stanca aceasta drept nu stiu ce zeu, trebuie sa nu fii intreg la minte. Chiar spuneam unei persoane apropiate, ce s-ar fi intamplat daca autorii unor albume ar fi avut conditie fizica si ar fi mers prin tot muntele, probabil ca din cauza acelor nebuni, ar fi mers tipografiile non-stop. Astfel de idioti, prezentand tot felul de stanci sub diverse denumiri, nu sporesc misterul Bucegilor, ci reprezinta un atentat la bunul-simt. Nu poti sa fii atat de idiot…

Datorita acestora si altora care ii copiaza, Dumnezeu nu mai conteaza, pentru ca inainte de el a fost Saturn, atlantii, acum sunt reptilienii, iar ceea ce trebuie inteles si reprezinta realul, dar mai greu de acceptat, este si mai mult incalcit. „Acum vorbeste invidia din mine!” 😉 🙂

5bAcest chip este mult mai real decat acel „saturnian”…si nu lui i s-a adus o floare, simbolului

6Valea Morarului; cu rosu, traseul Omu-Bucsoiu-Busteni ce trece pe marginea acestei vai

7Spate in spate cu Valea Morarului se afla Valea Gaura. Pe acolo, pe unde vedeti sagetile este traseul spre Bran

8La cabana Omu, am baut cate un ceai, „am luat toate cabanele la rand” :)). Ceaiul era foarte bun…erau trei femei in bucataria cabanei, ele tin aceasta cabana cu mult mai bine decat proprietarul, cabanierul Popa. Bine ca in ultimii doi ani nu l-am mai vazut pe acest incurca-lume pe acolo.

Am ajuns la indicatorul aflat la circa 500 metri distanta de cabana Omu. Atentie, pe timp de ceata se poate sa nu vedeti poteca. Marcajele sunt indeosebi pe bolovani. Va recomand sa evitati traseul prin Hornul Mare. Daca ar fi dupa mine, as inchide acel traseu, daca este sa cobori unul dupa altul, cine stie cum desprinzi o piatra si-l accidentezi pe cel de mai jos…acesta nu se poate feri. Vara, mai bine evitati acel horn.

9Asa incepe poteca

10Salutam destul de repede si primul Bolovan 🙂

11Se vede poteca mai jos. Inca de la intrarea in acest traseu ce coboara Valea Malaiesti, se observa ca poteca descrie o bucla larga, accesibila, desi poate exista iluzia de verticalitate accentuata. Daca ramai pe poteca nu ai ce sa patesti. Ma intreba un prieten daca sunt pietre pe poteca, da sunt, si multe, pana la baza Hornului Mare, dupa care cobori mult mai bine. Problema este daca vrei sa mergi, mergi, daca gasesti cusur si probleme in si la orice, nu vei gasi determinarea necesara de a vedea un loc superb ca Valea Malaiesti.

12Ca o pista de decolare, frumos acest colt de stanca ce pare suspendat

Rotind aparatul foto, prin imprejurimi, vedem si noi un chip. Nu-i punem nume acum, poate vin fotografii profesionisti din Valea Prahovei. Parerea mea este ca in tinerete au fost ei prosti, dar la batranete au atins un nivel ce este practic imposibil de egalat. Fantezia lor, povestea lor, nu este asezata pe vreun crampei de realitate. Iar daca vreun copil vede albumele lor si ce au scris, trebuie sa li se atraga atentia ca sunt mai bune povestile lui Creanga, basmele lui Ispirescu…

13

14

15

16Aspect poteca

17Zapada destul de multa prin imprejurimile traseului

18In departare, traseul turistic din Valea Tiganesti, ce porneste de la cabana Malaiesti pana la refugiul din Saua Tiganesti, marcajul este banda galbena

19Jos, se vede cabana Malaiesti

20Aspect din muntele Padina Crucii, ce desparte vaile Malaiesti si Tiganesti. Dupa cum se observa exista o imensa despicatura…multi au zis ca vor sa parcurga culmea acestui munte. Le-am zis deseori de aceasta despicatura, fara echipament de alpinism nu ai cum sa treci dintr-o parte in alta

21

22

23Nu-ma-uita, unul dintre cele mai clare exemple de melanism

24Intrarea in Hornul Mare

25Asa arata hornul

26Drept inapoi cum o fi?

27

28

29Pe la jumatatea acestui versant se afla Brana Caprelor, traseu marcat cu triunghi albastru

30Macul galben, una dintre cele mai superbe flori din Parcul Natural Bucegi. Observati un mic manunchi de maci, in mijlocul grohotisului

31Maci galbeni, relicte glaciare

32Cimbrisor, un alt pionier

33

35Aici incepe visul 🙂

34

36

37

38Mai postez si cruci, pentru a se intelege cat mai multe…

39

40

41

42O floare de colt, cum mergeam sa vedem buchetul de mai jos de garofite, era si ea in drumul nostru

43

44Cele mai frumoase garofite vazute vreodata in Bucegi, multe si superbe

45Din nou, floarea de colt

46Valea Malaiesti ramane una dintre cele mai frumoase vai din Bucegi. Daca ma credeti, nu am zarit un gunoi, un pet, nimic, desi traseul este unul circulat. Probabil din cauza ca doar turisti cu rucsacul in spate ajung pe aici…adica oameni educati. Cabana Malaiesti ramane singura locatie turistica din Bucegi unde nu se poate ajunge cu masina.

47Mai avem putin pana la cabana.

48Bucsoiu, din orice parte l-ai privi, ramane un munte impunator

49Ferigi foarte mici

50Molizi, parca lipiti de stanca muntelui

51Indicatoare langa cabana

52O privire inapoi, de unde venisem

53Preturi la cabana Malaiesti

54Sala cabanei

55Mancarea noastra, ceaiul lor

56Refugiul Malaiesti situat in imediata vecinatate a cabanei

57Nu se poate descrie in cuvinte cat de frumos este in aceasta vale, la cabana. Unii vin si monteaza cortul, sunt putin sau mai putin inspirati. Cred ca este o greseala sa amplasezi cortul la doi pasi de albia unui parau, fie ea si seaca. Daca noaptea ploua si te ia vreo viitura?!

58

59Superbe picturi prin interiorul cabanei…dar, aici a gresit pictorul, observati ca eu imi dau cu parerea la multe :)) , pai i-a facut coada acestei pasari prea lunga. Mie imi seamana a pasare rapitoare de zi, pare o acvila, ori pasarile de acest gen nu au ditamai coada 🙂 Si acvila nu are dusmani naturali sa priveasca in sus, ea de regula cand se afla pe un colt de stanca priveste in jos, dupa prada…gata, l-am criticat si pe omul acesta 🙂

60

61O replica a cetatii de la Rasnov

62Aici plecam, dar sa pozam si indicatorul traseului nostru. Acum este randul salvamontului, ce naiba este scris acolo? Spre Pichetul Rosu prin cabana Poiana Izvoarelor…o prostie. Intai ajungi la Pichetul Rosu, dupa aceea vine cabana aceea. Exprimarea este total eronata. Pichetul Rosu este o intersectie de trasee, o mica poienita. De acolo, faci dreapta spre Busteni prin Poiana Costilei, inainte continui spre Poiana Izvoarelor, in stanga pe punct rosu mergi la cabana Diham Phoenix, deci abia acolo apare punctul rosu…le-au incurcat si oamenii acestia 🙂

63Nu-i asa ca sunt frumoase aceste locuri? 🙂

64Eu daca alerg pot spune ca sunt in 4 ore in Rasnov, altii cu rucsacul in spate nu cred ca reusesc 🙂 Pana la Valea Glajariei intalnesti un drum forestier…lung de 17 km 🙂 Daca abordati acest traseu calculati-va sosirea in Rasnov dupa 6 ore, cel putin, pentru ca pana la acel drum mai este de mers. Apoi vin cei 17 km

65Traseul spre Valea Glajariei si Rasnov, ca sa urcati la cabana Diham trebuie abordat marcajul cruce albastra de la valea mentionata…urmeaza un urcus de 45 minute- o ora

66Traseul nostru, marcaj triunghi rosu. Recomandarea mea, daca vreti sa mergeti vara la cabana Diham Phoenix, este sa urmati acest traseu. Este mai pitoresc, mai usor…decat sa-ti fortezi picioarele prin padure pana la Glajarie, privind la copaci, mai bine mergi pe curba de nivel, mai cobori, este mult mai frumos…si sa urci toata panta aceea de la Glajarie, nu este nicio placere, cand esti la plimbare.

67Turisti spre Glajerie

68

69Cabana si refugiul de la Malaiesti

71Rasnovul este undeva mult in dreapta 🙂

72O banca montata de curand pe acest traseu, intr-un loc pitoresc. Pe ea asteptau niste persoane sosirea salvamontului. Nu mai puteau sa mearga, asa am inteles ulterior. Dar nici noua si nici altor turisti, oamenii acestia, accidentatii, nu ne-au zis nimic. Mie nu mi s-a parut ca au ceva. Dar totusi ceva de mancare, o fasa elastica, etc, o vorba buna, cred ca aveam la noi. Mai jos, am intalnit si salvamontisti din Busteni si jandarmi montani si voluntari, plecati sa-i salveze. Ar trebui sa existe cadrul legal sa fie puse astfel de persoane la plata actiunii. Nu poti chema atatea persoane…pentru ca nu mai ai chef sa mergi sau ai febra musculara. Sunt tot felul de copii de bani gata care nu stiu nimic pe lumea asta, li se pare ca orice se poate cumpara cu bani, si ca pot face orice…aici sunt de acord sa le fi dat cineva vreo doua suturi in fund, ori amendati pentru apelarea nejustificata a nr. 112

73

74

75Cabana Diham Phoenix, traseul din Glajarie urca toata padurea din stanga

76

77Indicatoarele acestea doua reprezinta intersectia La Prepeleag. Pe banda rosie urci pe Bucsoiu, noi am continuat spre Pichetul Rosu pe marcaj triunghi rosu

78Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti care au murit pe munte

79Hribi uriasi

80Banca amplasata de prietenii lui Traian Murgilas, prins anul trecut de o viitura pe Valea Bucsoiului, din apropiere. In acea zi, cand a murit, 23 iunie, si noi am dat de o alta viitura pe Valea Gaura, dar am scapat, uzi pana la piele am ajuns in Bran

81Cred ca era masina salvamontului, dar nu am pierdut ocazia sa ma pozez in ea, ca sa ma vada ei :)) Cum pui mana pe volan simti diferenta intre Atv si masinuta aceasta. Este mai puternica si mai sigura aceasta 🙂

82Aici este Pichetul Rosu, mai departe se merge foarte lejer spre cabana Diham Phoenix, noi am mers insa inainte

83Tringhiul rosu continua tot spre Busteni, dar prin Poiana Costilei. Nu avea rost sa mai umblam si pe acolo, asa ca am luat varianta mai simpla spre Busteni, pe marcaj banda rosie

84Printre ierburi Atv-ul Jandarmeriei…

85M-am urcat si pe el, pentru o poza. Cu acordul lor 🙂

86Coltii Morarului

87Indicatoarele noi montate de Salvamontul din Busteni la Poiana Izvoarelor

88Observati pe gardul cabanei Poiana Izvoarelor si indicatorul spre cabana Diham Phoenix. Mai stiti de cate ori am scris si cate sesizari am facut ca a fost montat pe acel stalp metalic, in directie gresita? In sfarsit, dupa vreo 2 ani l-a dat cineva jos de acolo, probabil salvamontistii, si acum arata directia corecta. Cine stie pana cand…

89Crucea cu ochi, aici suntem la Gura Diham

90Toate poienile Vaii Cerbului sunt pline de rulote si corturi

91

92Incheiere superba de zi, eram in Busteni

Astfel, am mai descris un traseu, nu baliverne si povesti insirate, ci realitati. Drum bun si atentie maxima pe munte, la orice 🙂

Traseul turistic spre Varful Omu peste muntele Bucsoiu…in imagini

M-am gandit eu ca oricine percepe mai usor informatia daca are si multe  imagini. Nu sunt multi care citesc descrieri de trasee, mai degraba omul vede o poza si isi face o parere.

Mai jos va invit intr-un tur de imagini luate in doua deplasari pe Abruptul Bucsoiului. Traseul turistic este marcat cu banda rosie si incepe din orasul Busteni, urmeaza drumul auto spre Gura Diham, urca spre si apoi pe langa cabana Poiana Izvoarelor, mai departe ajunge la intersectia de trasee turistice de la Pichetul Rosu, dupa care poteca devine comuna cu traseul turistic spre cabana Malaiesti pana la intersectia La Prepeleag.

Pana la aceasta intersectie orice turist ce a mai fost pe munte poate urca. De aici, in opinia mea, incepe adevaratul traseu spre Vf. Omu. Iata imaginile:

Langa Poiana Izvoarelor

PANTA NR. 1. Imagine din mica poiana de dinainte de intersectia La Prepeleag. Distanta intre cele doua puncte (poiana si intersectie) este de circa un minut. Se traverseaza o portiune cam salbatica, prin jnepeni mai ales. Trebuie ajuns acolo sus unde este un stalp metalic cu marcajul banda rosie pe el.

Aici este intersectia. Trebuie urcat de la 1760 m la 2507 m altitudine prin zona de abrupt

Aici se termina jnepenisul si se iese in golul alpin

Trebuie ajuns in saua aceea de sus. Ce ati vazut pana acum este parte din Prima Panta ce se vede din poiana de langa intersectie.

PANTA NR.2. Imediat ce se ajunge in capatul primei pante se observa o alta inaltime :)) aceasta din imagine 🙂 Mai jos observati ce se vede cand ajungi si pe varful de mai sus:

PANTA NR. 3…Segmentul cu linie verde semnifica o trecatoare. Traseul coboara, iar din acel loc, printre doua stanci, porneste un altul, si anume traseul turistic Brana Caprelor, marcaj triunghi albastru ce coboara in Valea Malaiesti, la circa 40 minute distanta de cabana Malaiesti. Acea trecatoare este si o intersectie. Traseul de pe Bucsoiu continua sa urce spre stanga iar traseul spre Valea Malaiesti coboara undeva spre dreapta.

A PATRA PANTA, ultima pana la Vf. Bucsoiu. Se zareste acest varf ceva mai departe, in ceata.

Si din varful celei de-a treia pante o imagine inapoi, de unde venisem. Este acelasi loc din care am facut si poza de mai sus

Aspect tot din A PATRA PANTA, partea finala catre Vf. Bucsoiu

Vedere din aceasta parte a traseului, spre Valea Malaiesti, aflata in partea dreapta a sensului de deplasare

Chiar pe Varful Bucsoiu, ultimele doua pante spre Vf. Omu

Coborare de la Varful Bucsoiu, sensul de deplasare spre Vf. Omu

A CINCEA PANTA…cum se coboara de la varful Bucsoiu, mai trebuie urcata o alta panta

O privire inapoi, spre Vf. Bucsoiu, de unde am coborat

Deasupra Pantei nr. 5

PANTA NR.6 si ultima pana la Vf. Omu

In timpul urcusului pe ultima panta

Si asta a fost…sunt „DOAR” 6 PANTE de urcat, din punctul „La Prepeleag” si pana La Vf. Omu. Pe indicator scrie 3 ore si jumatate de urcat din acel punct si pana la Vf. Omu. Noi eram la 10:39 la Prepeleag si urcarea celor 6 pante s-a incheiat la 11:52, fara a de pune un efort deosebit. Un maratonist montan daca alearga/merge mai repede parcurge distanta intr-o ora.

Pana la cabana Omu mai sunt cateva sute de metri

Cabana de la Varful Omu

Am prezentat jumatate din traseul Busteni-Bucsoiu-Vf. Omu, partea cea mai problematica. Cealalta jumatate se desfasoara pe drum forestier si pe poteci, prin padure. Cine are de gand sa incerce o urcare pe muntele Bucsoiu, vede cu ochii lui, cum este traseul. Fiecare apreciaza un traseu in functiile de posibilitatile personale de deplasare.

Oricine isi poate da seama ce inseamna prin acele locuri o ploaie cu fulgere, oricat de mica ar fi aceasta. Pe traseu, in doua locuri, la capatul pantelor prezentate, se afla zeci de stalpi ce trebuiau sa fie montati. De cativa ani zac in acele locuri. Poate ca s-a gandit cineva ca nu este bine sa-i „planteze” pe langa cei deja amplasati. Ar fi presarat toata creasta Bucsoiului cu fiare si s-ar fi pus in pericol orice turist surprins de ploi cu descarcari electrice aflat prin zona.

Inainte de a incheia, mai postez si imaginea cu Valea Bucsoiului. Citisem intr-un comentariu postat pe un site montan, comentariu care am constatat ca a disparut intre timp, desi eu il vedeam deosebit de util. Spunea un cititor pe acel site, ca a participat la cautarea/scoaterea trupului tanarului surprins de viitura si ca Valea Bucsoiului a suferit transformari majore iar accesul este deosebit de periculos. Sunt stanci in echilibru precar…mai spunea acesta ca atat cel decedat cat si ceilalti doi si-au pierdut rucsacii in acea viitura. A lasat si o adresa de contact in speranta ca va gasi cineva acei rucsaci si-i va inapoia. Parerea mea este ca poate printr-o minune sa-i mai gaseasca. Daca totusi cineva ii va gasi cred ca ar trebui sa anunte acest lucru printr-un comentariu pe:

http://www.carpati.org/stire/un_turist_a_fost_luat_de_ape_%C3%AEn_zona_valea_buc_537_oiului/3330/

Subliniez si o idee adusa in discutie pe acel site, de un montaniard cu prenumele Zoly. La fel ca si dumnealui si eu cred ca multi dintre aceia care vin pe Bucegi sunt indusi in eroare printr-o falsa consideratie: valoarea echipamentului montan detinut. Multi isi cumpara cele mai sofisticate chestii montane si uita ca in primul rand omul face haina…

Recent, venind de la Vf. Omu spre Babele, un traseu destul de usor, am fost opriti de un domn. Mergeam prea bine, asta i se paruse lui. Si incerca sa afle ce incaltaminte folosim :)) Trebuie sa va spun ca adidasii nostri la un loc insumau poate 800 lei, ai lui erau peste 1000 lei :)) …una dintre ultimele fiţe montane 🙂 Sa va mai spun ca nu era multumit de ei :))) si cauta sa cumpere altii….dar si ca mai bine ca el merge baietelul meu de 8 ani 🙂

Daca nu ai experienta de munte poti sa porti echipamentul cel mai performant…nu reprezinta o garantie ci doar o falsa impresie ca esti in siguranta!

Abruptul Bucsoiului

Muntele Bucsoiul cu varful său de 2492 m. O particularitate a Parcului Natural Bucegi, cu o panorama deosebita, un loc unde cerul ai impresia ca atinge pamantul. Cel mai dificil traseu turistic din Bucegi, „Bucsoiu este cat 2 vai Caraiman”…

Traseul marcat cu banda rosie Busteni-Gura Diham-Poiana Izvoarelor-La Prepeleag-Abruptul Bucsoiului-Vf. Omu este cu siguranta cel mai dificil traseu turistic al Bucegilor. Secondat indeaproape de traseul marcat cu triunghi galben Bran-Poarta-Valea Ciubotea-Vf. Omu…cea mai dificila vale marcata turistic. Si evident cel mai spectaculos traseu turistic din Bucegi este printr-o vale glaciara, Valea Gaura, traseu marcat cu cruce rosie.

Am mers pe Bucsoiu cu Razvanel si Euroturistul. Pana ieri pe ultimul il chema Marius, dar de azi inainte va fi Euroturistul, aluzie la mai multe…

Pentru mine acest traseu, a fost mereu un examen personal. M-am gandit ca sunt zero ca pregatire fizica dupa 2 luni de pauza la antrenamente. Da’ de unde 🙂

Sa va fac o scurta descriere a acestui traseu:

Se pleaca de la cabana Gura Diham spre cabana Poiana Izvoarelor. Initial urci sustinut, apoi urcusul se mai domoleste dar trebuie sa traversezi o multime de izvoare, noroaie. Pe indicator scrie ca distanta intre cele 2 cabane este de 1 – 1 1/2 ore. Noi in 35 minute o parcursesem. De la Poiana Izvoarelor se merge usor pentru circa 15 minute pe un drum de pamant pana la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu. Urmeaza mai departe urcus de circa 20 minute pana in Poiana Bucsoiului, un loc pitoresc, si se continua cu o poteca de-a curmezisul muntelui, care cand urca, cand coboara. Va imaginati ca mai mult urca 🙂 Si uite asa ajungi in mica poiana de langa o alta intersectie de trasee, „La Prepeleag”, undeva pe la altitudinea de 1750 m.

Si de aici incepe „greul”. Daca nu ai antrenament si o silueta „sa tai vantul” mai bine renunti. Cum te uiti spre munte observi ca trebuie sa traversezi o suprafata foarte mare de vegetatie, alcatuita preponderent din jnepeni (FOTO mai jos). Din acea poiana vezi si unde trebuie sa ajungi, adica primul reper vizual 🙂 . Undeva sus, departe, se vede un stalp metalic, cu marcajul traseului.

Stiti cate astfel de repere vizuale sunt? Cand ajungi la acel stalp mai vezi inca o panta asemanatoare, la fel de lunga, la fel de departe dar fara jnepeni. Cand ai urcat si a doua panta o vezi pe a treia si zici „acela este vf. Bucsoiu” 🙂 Numai ca atunci cand ajungi si pe a treia inaltime o vezi mai departe pe a patra. Abia acela este Vf. Bucsoiu. Ceea ce nu inseamna ca ai ajuns la Vf. Omu. Intr-adevar de pe Bucsoiu se vede si cabana Omu dar pana acolo, cobori o panta inclinata si urci o alta la fel. Mai urmeaza iar o coborare si iar o panta si ajungi aproape de cabana, peste 5 minute ai sosit. Asadar sunt 4 pante uriase de urcat pana la Vf. Bucsoiu si alte 2 mai mici pana ajungi la Vf. Omu. Traseul se parcurge in 4-5 ore de catre turisti cu experienta montana si este interzis pe timp de iarna, ceata, vant, ploi torentiale.

Pe orice traseu am fost ieri, am vazut multi tineri alergand…toata suflarea din Bucegi stie motivul 🙂 Vine 7500! Ultramaratonul de 92 de km al Bucegilor, „regalul maratoanelor din Romania”. Este o problema doar sa-l faci la pas daramite sa-l alergi, sa-l inchei. Marathon 7500 este una dintre cele mai frumoase realizari ale Clubului pentru Protectia Naturii si Turism Brasov.

Imi place acest traseu de pe Bucsoiu. Succesiunea de pante este o provocare pe care nu o refuz 🙂

La Gura Diham…asa am inceput traseul. Cand urcam, ne mai opream…si iar radeam. Abia peste vreo 6 ore am ajuns la Vf. Omu. In mod normal ajungeam sub 3 ore, dar am mers cu prietenul „Euroturist” si cu chef de poze, râs, privit…

La Poiana Izvoarelor

Acele Morarului

Imagine din Poiana Bucsoiului catre Valea Bucsoiului

In poiana de „La Prepeleag”. In imagine prima panta 🙂 reperul vizual fiind un stalp abia observabil…sus 🙂

In competitii montane, majoritatea sportivilor au rucsaci de acest tip, nu mai pierzi timpul cu scoaterea bidonului de apa.

Ei coborau, astfel decorati. Probabil s-au speriat de gâze, razele soarelui, desi traseul lor era numai prin padure…in fine, cum se crede fiecare, cum i se pare 😉

La 11:25 am plecat in urcus pe Bucsoiul propriu-zis. Eu am luat-o putin inainte, pentru ca imi place sa urc repede la deal 🙂 Si fiind cu oameni obisnuiti cu muntele nu aveam de ce ramane in urma. Asa ca in 20 minute ieseam din jnepeni.

Inca 5 minute si eram deja la stalpul indicator.

Poze unde parea interesant…se auzea iar cucul, nici pe aici nu am scapat de cantecul lui.

A doua panta 🙂

Am stat sa soseasca si ceilalti…adica vreo doua minute. Intre timp a sosit altceva, un avion, il vedeti mai jos de mine si de culmea muntoasa. Sa-i faci poze de sus, de pe sol…la un avion zburand 🙂

Mai departe…spre Transilvania. In imagine Depresiunea Brasovului.

Deja eram in varf si la a doua panta. Aici m-am pus pe asteptat. Era foarte cald…soarele ardea, simteam cum „muşcă” din brate 🙂 Jos, se vede cabana Malaiesti.

Pana aici soarele m-a prins doar pe brate…pana sus am ajuns rosu tot 🙂 doar nu ramaneam…dungat, pestritat 🙂 Ce alb eram odata :))

In urcus spre Vf. Bucsoiu, un moment pentru o alta imagine

Pe varf, in departare cabana de la Vf. Omu. Aici iar am stat 🙂 .

Popas ca sa vina si Euroturistul nostru. Intre timp ne-am uscat hainele. Tricourile, pantalonii, specifice/i concursurilor de munte se usuca in cel mult 30 minute pe soare sau vant.

Peisaj inspre Valea Malaiesti

Coborand de pe vf. Bucsoiu, pentru a urca o noua panta 🙂

Razvan, colegul din acest an de la Marathon 7500

Apropierea de un nou urcus

Cam mult parca de aici si pana la Vf. Bucsoiu de unde venisem…noi am facut fara graba mult mai putin.

Cine a scris timpii acestia cred a crezut ca merge oricine pe acel traseu. Cum naiba sa faci 7 ore de la Vf. Omu pana in Busteni? Si la coborare :)))) Atunci la urcare cat mai faci? Cel putin 10 ore? :)) Iar mentiunea „cabana Diham” este eronata. Marcajul banda rosie nu trece si pe la cabana Diham. Ar fi trebuit scris cabana Poiana Izvoarelor.

Cabana Omu…dupa ore bune de urcat fara probleme. Normal, este prima oara in viata cand urc Bucsoiu in atat de multe ore :)) Dar apoi am fugit spre Platoul Bucegilor si Valea Caraimanului 🙂

Vf. Bucura, in dreapta