Maine, mare eveniment la Azuga: Dezvelirea bustului generalului Gheorghe Garoescu

Se intampla ceva memorabil maine, la Azuga. Bustul generalului erou Gheorghe Garoescu, distrus partial in perioada comunista, a fost restaurat si… maine, este ziua cand Azuga da dovada ca isi respecta istoria. O sa revin cu un articol detaliat de la eveniment!

Oricine este binevenit la eveniment.

Amplasamentul, imagini de azi, 25.07.2018:

O incursiune prin biserica lui Petru Cercel de la Targoviste

Tot din ciclul „intamplate, petrecute”… aceasta a fost prin luna iulie. Mai sunt locuri de detaliat cu un specific anume: Basarabov la bulgari, Budapesta, Tara Fagarasului si raman planificate Transalpina, Adamclisi, turul cu bicicleta prin Dobrogea si niste asezari rupestre situate intr-un tinut al crucilor din piatra.

Cu aceasta postare se incheie si observatiile asupra picturii religioase, gasind surse clare si exemple asemenea.

Biserica Domneasca, realizata in timpul lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul.

Cum se intelege, scopul principal este adunarea urmelor despre Negru Voda, lupta de la Posada si istoria Vaii Prahovei. Cum intri in atmosfera actelor din arhivele straine si faci abstratie de aberatiile unor istorici romani publicate pe net, iti dai seama ca iluzionarea asta nu ne va face niciodata sa vedem si sa acceptam adevarul. Suferim groaznic de scenarii, conspirationism si de alte asemenea cultivate cu sarg in comunism.

Pe site-uri serioase, ca un exemplu, gasim in limbile engleza, turca, tatara, rusa, traduceri/relatari din documentele tataresti. Trecute cu vederea de istoricii nostri obisnuiti sa repete la nesfarsit aceleasi minciuni pentru a nu se face de rusine si de a nu iesi din rand, continuand razboiul lor inchipuit cu Biserica Ortodoxa, aflam niste lucruri interesante.

Comandantul Hoardei de Aur, hanul Oz Beg unul dintre cei mai longevivi hani, a dus in perioada 1320-1332, razboaie cu bulgarii si bizantinii. Cine oare domnea in Tara Romaneasca? Nu cumva Basarab I? Cum se face ca in perioada aceasta de 12 ani, tatarii nu faceau incursiuni in Tara Romaneasca?? Nu trebuie sa asteptam Judecata de Apoi ca sa ne spuna Basarab care era realitatea. Efectiv, Tara Romaneasca avea un raport de subordonare fata de Hoarda de Aur. Sau poate aveau o alianta de familie, nu stim. Ceea ce este foarte important de subliniat este ca la Velbujd si la Posada, romanii au luptat alaturi de tatari. Documentele sarbesti spun asta si regele maghiar o spune la fel de clar. Ai nostri, ca ba asa este, ba nu este. Neseriozitate balcanica, fuga de asumare prin amanare, sa mai vedem, sa mai cercetam 😉 Asadar, Tara Romaneasca si-a obtinut independenta la 1330 avand ajutorul tatarilor. Basarab a tot amanat lupta din 1330 pana i-au venit aliatii. El nu a miscat nimic impotriva tatarilor cat timp a domnit Oz Beg. A scos capul cand a murit hanul si cand a vazut ca urmasii acestuia nu se ridicau la inaltimea acestuia.

Dupa ce a murit hanul, l-a trimis pe Nicolae Alexandru, viitorul domn, sa medieze impacarea cu regele maghiar, cu care ulterior va participa la campanii contra tatarilor cucerind diverse teritorii, inclusiv in zona dintre Prut si Nistru… de aici vine si termenul de Basarabia, cum stim cu totii. De aceea, istoria e mai frumoasa decat matematica, pentru ca nu se invarte in jurul datelor fixe ci te poarta din context in context, prin tot felul de locuri, incercand sa intelegi cum gandeau personajele. Pe cand la matematica, unul plus unul fac mereu doi. Bine, viata demonstreaza periodic ca nici pe matematica nu te poti baza, unul cu unul mai dau adesea tot unul 🙂 E o gluma, evident.

Istoricul Bisericii Domnesti

Revenind la Targoviste, la Biserica Domneasca… e de ajuns sa renunti la postura de vizitator, la omul cu atatea griji, la telefon si sa intri in ceea ce nu este altceva decat un monument viu. Oriunde iti intorci privirea, multi altii, fara numar, au trecut pe acolo. Picturile au o anumita expresivitate, vezi liniile trase acum sute de ani, culorile si desenele creaza atat peisajul vechi din mintile primilor pictori cat si peisaje mai recente, vezi inscriptii mai vechi si mai noi, iti dai seama ca tot ce numim noi degradare/lipsa restaurarii, este de fapt cea mai frumoasa marturie a istoriei noastre. Acele scrijelituri in ziduri cu litere slavone, acele pietre sparte, parti din picturile aproape sterse te introduc cu putina atentie, in lumea medievala romaneasca. Motive florale, stilul, forma pisaniei, coroanele domnitorilor, sfintii luptatori… te imping la tot felul de comparatii, le-ai mai vazut si in alte locuri. Oare pe sabia lui Nestor mai scrie numele pictorului, cum zice Iorga? Si da, scrie…

Cred ca marea noastra sansa este aceea ca nu stim sa restauram anumite obiective. Cine stie ce prostii am face… asa, lasam si celor din viitor o sansa de a face lucrurile cum trebuie, de a vedea realitatile trecute.

Intrarea in biserica

Clopot

Clopotul realizat la anul 1669

Pisania… ca la multe altele, cu un search pe net, poate fi gasita traducerea.

Matei Basarab, in stanga, probabil cel mai mare restaurator si ctitor de biserici din Tara Romaneasca.

Nu uitam ca este ctitoria lui Petru Cercel si ca tatal acestuia era Patrascu cel Bun.

Resturi din piatra de mormant a lui Matei Basarab. Adesea, locurile de veci ale domnitorilor au fost profanate. Matei Basarab isi doarme insa somnul de veci la Manastirea Arnota, ctitoria sa. Initial, a fost ingropat in aceasta biserica din Targoviste, desi el ceruse sa fie inmormantat la Arnota. Ulterior, Radu Mihnea al III-lea i-a mutat osemintele la Arnota.

In colt se vede un rest de piatra de mormant.

Bucata de piatra a fost pe mormantul lui Mateias Basarab, fiul domnitorului.

In partea opusa, gasim o alta piatra de mormant, una dintre cele mai frumoase de la noi din tara, in opinia mea… a Doamnei Elina, sotia lui Matei Basarab:

Inscriptia aceasta a fost tradusa de Nicolae Iorga folosind Biblia de la Petersburg. Nu are rost sa o scriu aici, chiar daca o am la indemana, sa nu se inteleaga altceva 🙂 Pe mine ma cam deranjeaza autorii acestia de articole care scriu chestii ca si cum le cunosc de cand lumea. Evident ca nu o stiu pe de rost, dar se refera la cat de scurta este viata.

In multe locuri veti observa ca sfintii si tot felul de personaje biblice au ochii scosi. Aici, Mantuitorul este fara ochi. Este foarte interesant ce veti gasi, scotocind dupa explicatiile unor asemenea „gesturi”.

Pentru ca privitul se refera mai ales la ochi.

Sa aruncam cateva priviri si printre picturile existente in Biserica Domneasca:

Am vazut asadar cum arata sfintii luptatori. Nu cumva „cavalerul fara cap” din Biserica „Sf. Nicolae” Domnesc din Curtea de Arges, este tot un astfel de sfant? 🙂 Cred ca aceasta este cea mai logica varianta, depasind evident speculatiile ca este un Basarab pictat, un templier, ca dusmanii intentionat i-au sters capul ca sa nu ne stim istoria.

Anul 1844 printre nesfarsite scrijelituri, dupa cum au simtit oamenii sa-si imortalizeze trecerile lor prin timp.

Intersectie de lumi

Lucrari in altar

Mai vechi, mai noi

Mihai Viteazul

Reprezentarea „balaurului”

Biserica Domneasca face parte dintr-un intreg complex care mai cuprinde Turnul Chindiei, ruinele unui palat cu tot felul de urme evidentiate, muzeu… etc. Aceasta a fost prima parte… este evident ca ne-am plimbat pe acolo cu orele.

Monumentul de pe Molomat aminteste de Schitul Sf. Nicolae, ridicat anterior Manastirii Sinaia (1690-1695)

Bineinteles ca l-am gasit!

Crucea de pe Molomat, considerata pierduta de catre anumiti calugari, reper de negasit pe hartile Sinaiei, monument despre care nici oamenii de munte mai batrani nu au auzit… de fapt, EXISTA!

In ultimii 40 de ani, cel putin, exista doar o imagine a acestui monument inaltat pe locul unde a fost altarul Schitului Sf. Nicolae (ridicat in secolul XVI de capetenia unei bande de talhari, Nicolae Groza). Povestea acestui locas este foarte frumoasa… de aici a plecat un calugar sa povesteasca un vis al sau, superiorilor, mai departe intrand pe fir viitorul ctitor al manastirii Sinaia, spatarul Mihail Cantacuzino.

Acest schit a existat cel putin 2 secole, iar de la 1695, anul finalizarii manastirii Sinaia, a functionat concomitent cu aceasta pana in anul 1788, cand austriecii l-au incendiat, tragand cu tunul in el. Se spune ca acela care a dat ordinul de tragere era un calugar catolic devenit ofiter (Carmelitul de la Pera).

Nu am intalnit nicio relatare exacta prin carti, care sa indice localizarea monumentului… nu este in niciun loc presupus de diferiti autori. La adevaratul loc este dificil de ajuns. Nu-mi propun sa spun foarte multe, le veti afla intr-o carte ce va aparea pe la sfarsitul verii. Acolo vor fi descrise multe lucruri de care nimeni nu mai are habar, cum se ajunge la anumite obiective si coordonatele geografice ale acestora.

Mai trebuie spus ca multe dintre cele pe care azi le consideram adevaruri istorice sunt doar creatii ale propagandei comuniste. Cartile din perioada regala, ce tratau anumite subiecte din Valea Prahovei si Bucegi, au fost stranse si distruse, trebuia scrisa o altfel de istorie, nu avea nimeni nevoie de aceea reala… oamenii erau indemnati sa viziteze Pelesul doar pentru a vedea luxul in care se scalda Casa Regala, in timp ce „poporul murea de foame”… tot felul de minciuni. Pana nu confrunti zeci de marturii scrise, nu vezi adevarul…

AIn opinia mea, cred ca este unul dintre cele mai importante monumente din Valea Prahovei. Lumanarea o aveam din ziua Pastelui, atunci am dorit sa o aprind, doar ca nu a fost sa fie pe… 20 aprilie, ci pe 26 aprilie 2014.

Printr-o minune, monumentul a supravietuit, cred ca si datorita salbaticiei din preajma sa, care il face aproape neobservabil. Natura a salvat urmele istoriei in Valea Superioara a Prahovei, de la Posada la Predeal, astfel ca noi am intalnit diverse lucruri interesante. A le devoala acum ar insemna ca nu mai are rost sa mai concepem cartea/ghidul.

Crucea de pe Molomat este denumirea unei cruci din piatra ce marca locul fostului schit Sf. Nicolae de pe dealul Molomat… deal ce domina o parte din Sinaia, deal din care s-au luat sute de metri cubi de pamant 😉

In ziua de Pasti, cautand Crucea ca sa aprind o lumanare, am intalnit un calugar de la Manastirea Sinaia. Din anul 1695, schitul a intrat sub tutela manastirii. L-am intrebat pe calugar daca stie unde este Crucea ce aminteste de schitul distrus in anul 1788 si mi-a zis ca nu stie, ca si ei au cautat-o pentru a face o slujba de pomenire. Presupunea ca a cazut si a fost acoperita de vegetatie. I-am zis ca o voi gasi in cateva zile si ca il voi cauta la manastire sa le spun unde este… parca nu i-a venit a crede si s-a indepartat.

Oricum, voi gasi tot ce imi propun sa caut prin Valea Prahovei sau prin Parcul Natural Bucegi. In nici doua luni de zile am gasit, evident, nu singur, multe locuri pe care altii nu le-au gasit de o viata, ajungand sa creada ca nu exista. Pentru ca degeaba citesti orice carte, daca in minte nu ai o buna cunoastere a locurilor, daca nu verifici o pista din mai multe unghiuri… s.a.m.d.

Deci, azi a fost o mare bucurie, ma numar printre putinii care stiu unde este Crucea de pe Molomat si probabil sunt primul care posteaza poze dupa zeci de ani de… sa zicem, de nestiinta, ignoranta. Toate acestea le fac in timpul liber, prefer sa nu dorm noaptea, de exemplu, doar pentru a arata si altora cum a fost, de fapt, inainte de perioada comunista… ca o paralela, observand si ca Dumnezeu mereu a trimis diverse persoane sa salveze unele urme, acele persoane nestiind ca exista o legatura intre ele. Cand privesti din prezent spre ei, cei din trecut, vezi ca exista o legatura intre ei, chiar daca acestia poate ca nu au stiut-o niciodata.

In cateva luni, ii readucem la „viata” 🙂 Cred ca asa vrea Dumnezeu, noi avem un merit mic, mult prea mic… pacatosul le va spune sfintilor parinti din diverse manastiri, unde sunt diverse lucruri ce le apartin 🙂 Dar nu in particular, ci in public, sa vedem ce fac cu ele.

De aceea sta si poza facuta de mine parintelui Ioanichie pe mormantul acestuia 🙂

Simbolistica in Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi, in doar 15 imagini…printre altele Sfinxul si Manastirea Caraiman!

Am zis sa mai public niste poze, daca tot se va transforma blogul si intr-o mini-arhiva a Bucegilor…sau, sunt atatea imagini de prin zona incat nu au loc unele de altele! 😉

Vedere veche de pe Platoul Bucegilor, luata de pe site-ul care nu mai este din pacate… eco-bucegi.ro . Atunci se credea ca Babele sunt la 2500 m altitudine si nu la 2200m alt.

Imagine mai recenta cu aceeasi stanca

Sfinxul…pare atat de mare 🙂

Si de la ceva distanta tot mare se vede…de altfel Sfinxul este vizibil destul de bine si din Muntii Doamnele, Batrana…

Atat de mare este acest Sfinx, incat nimeni nu a scris timp de mii de ani despre el, nici prin arhivele bisericilor si manastirilor din zona si nici pe la cancelariile voievodale. Nu l-a vazut nimeni pana dupa anul 1900, si nici in anuarele Bucegilor nu este prea intalnit. Dupa anul 1950 devine mai prezent…probabil atunci cand se rescria istoria, ca noi, am fost cotropiti de romani…romanizare, etc. Imaginea este una dintre cele mai vechi cu Sfinxul.  Ce ar fi sa aflam ca Sfinxul nu era Sfinx pana la un moment dat intamplat nu foarte departat? 🙂

Agheazmatarul manastirii Caraiman din Busteni…deasupra usii, sta…

…sta…un ochi…ascuns de ani de zile…de cand s-a ridicat acel agheazmatar…

…sau mai bine spus…a stat…acel simbol, alaturi de altele din imprejurimi, au fost inlocuite

Niste forme denumite Ciuperci sau Babe…pentru altii altare, pentru unii forme naturale…nu stiu, dar mie mi se pare al naibii de nenaturala legatura dintre piciorul ciupercii si palarie. Pare ca palaria a fost pusa peste picior dupa cum se vad si fisurile de jur-imprejur :)…si nu de ieri de azi…oricum sunt monumente ale naturii, este interzis sa te urci pe ele…poate ca ar trebui totusi sa…sa ne uitam mai cu atentie 🙂

Si ca la noi…urme de sute de ani acoperite de vegetatie…cred ca vede oricine degetele de la o mana, redate…si daca ar fi doar un desen izolat

Cu putina atentie, veti observa un chip sub scrisul de pe poza…un chip cu plete, aduce a preot geto-dac asa cum ni-l imaginam noi…poza este asa pentru a nu se duce careva pe acolo sa-l mazgaleasca…nu este plasmuire ci o sculptura foarte clara

Constructie a nimanui…veche din perioada fanariota

Scris acum mai bine de 100 ani, pe peretii stancosi ai Bucegilor

Si altfel de „simbol” intr-o cascada, deasupra unui curcubeu…intr-o zona salbatica, fara poteca sau traseu turistic…asa mergi, prin apa si printre stanci

Harta, inscriptii…o legenda

Deci o simbolistica simpla, unii le cunosc foarte bine  pe unde sunt, unele sunt binecunoscute…de regula nu sunt foarte precis pentru ca decat sa se duca si altii cu diverse intentii prin anumite locuri, mai bine sa stea acasa si sa priveasca la desktop…ideea este ca multe lucruri sunt abordate plecand de la premise induse, gresit invatate…