Pe urmele „Nababului”: de la Micul Trianon la mezzo-soprana Margarita Mamsirova

25.11.2017. Mic tur cultural pe urmele lui Grigore Cantacuzino „Nababul” (1832-1913). Printul acesta… spunea odata ca are atatia bani incat isi poate acoperi castelul din Busteni… Doar cu monede din aur.

Cu toate acestea, el nu a trait doar pentru a numara bani ci a fost si un mare filantrop. Aceasta datorita educatiei sale alese. A nu se confunda cu aruncatul banilor la petreceri de manelisti. Acesta dona sume mari de bani armatei, ii dadea lui Nicolae Grigorescu de zece ori mai mult decat facea un tablou al acestuia…

A construit 3 mari palate: cel din Bucuresti care azi adaposteste Muzeul National „George Enescu, cel de la Busteni si cel de la Floresti-Prahova aflat azi in paragina.

El nu se incurca deloc cu nimicuri ci facea doar lucruri mari, rasunatoare, durabile.

Iata ce a mai ramas din palatul Micul Trianon… unde am fost cu doi prieteni dragi:

Ce se mai vede, se afla in Floresti-Prahova, nu departe de Ploiesti.

Monumentul istoric este inconjurat de un gard de sarma pentru a se tine la distanta curiosii 🙂 Ideea este evidenta: uneori mai cad bucati de piatra. De refacut insa nu-l va mai reface nimeni…

Intrarea

O incercare de restaure pare sa fi fost candva.

Curtea fostului palat este foarte intinsa:

Un urias platan

Pare un pod din lemn dar este din ciment.

Seamana bine cu detaliile fostelor banci din padurile Pelesului.

Parcul fostului palat este foarte mare si evident si acesta este in paragina. Periodic vin aici mirese si miri pentru fotografii de nunta. Si pe frigul de sambata am vazut ceva:

Prin apropiere este si un turn care nu are scari pana sus ci, pana undeva pe la jumatate:

Lasand Micul Trianon in urma, sa-si duca mai departe pagina sa trista de istorie, am plecat spre biserica Sf. Treime ridicata de Luxita Cantacuzino, mama „Nababului”. Biserica se afla la cateva sute de metri distanta…

Dricul din perioada comunista

De la Floresti direct in palatul „Nababului” din Busteni… unde celebra Mamsirova venea iar de la Moscova cu vocea ei sa faca diferenta. Adevarul este ca in ultimii ani am fost la o sumedenie de concerte prin Valea Prahovei si am vazut multi artisti dar… cei de la teatrul Bolshoi mi s-au parut cu o treapta mai sus.

Acesti 4 mari artisti au deschis Sezonul 3 al concertelor sub egida Prahova Classic Nights:

Sala de muzica a Castelului Cantacuzino din Busteni

„Nababul” „supervizeaza” fiecare concert 🙂

Soprana Margarita Mamsirova

In multe locuri sunt tot felul de tablouri interesante, majoritate cu „Nababul”:

Regina Maria si Patriarhul Miron Cristea in 1928. Langa Regina este Alexandrina Cantacuzino sotia „Nababului”. Aceasta din urma, se pare ca ar fi salvat crucea din lemn ce amintea de ultimul hangiu de la Slonul de Piatra. Ar fi dus crucea la castel dar… pe oricine am intrebat, nu a vazut-o nimeni in ultimii 50 de ani. Or fi pus-o pe foc comunistii… Ar fi fost cel mai vechi simbol istoric al Busteniului.

Revelion la Castel

Si… a circula carti postale cu semnaturile acestor mari artisti este chiar o incantare 🙂

Vladimir Magomadov, o voce incredibila

Asa cum se vede, editia a doua va fi luna viitoare…

De la Floresti spre Campina, pe langa raul Prahova si prin niste sate

Cum nu reuseam sa ma lamuresc cu un subiect istoric asupra caruia voi reveni curand, am zis ca la fata locului intelegi cel mai bine.

Repede in trenul de 7:50 in Busteni si am coborat cu Matrix la Floresti. Omul era deja cu o mie de intrebari la el, cine stie in ce il mai bagam 🙂

Lasam gara in spate, ne oprim la un magazin, trecem de Micul Trianon si ajungem pe podul de peste Prahova. De acolo era startul. Ideea era sa tinem malul stang, adica dreapta geografic… pentru a abandona la un moment dat albia raului pentru sate. Era ora 9:00 aproximativ, cand am coborat din tren.

dscf8992Micul Trianon

dscf8993Aspect din zidul proprietatii

dscf8995Vedere de pe pod. Cu sageti sunt niste pasari, egrete. Le-am vazut mai tarziu cand am reusit sa le speriem, fara a reusi sa le pozam cum trebuie.

dscf8999Undeva departe, pe langa rau, daduse careva foc la cine stie ce.

Ideea de a merge pe langa apa a fost neinspirata. Pentru ca de cand se exploateaza albia, s-au tot creat canale, gropi de apa si trebuie sa sari, sa te strecori. Pana la urma am revenit la un drum pe care merg utilajele de exploatare, putin mai departe de apa.

dscf9002Cam toate gospodariile dinspre Prahova au diverse gropi de gunoi in apropiere.

dscf9005Ne lamurim ca ardeau cauciucuri. De ce… nu stiu 🙂

dscf9011O dubita, carute, un cantar langa duba… cine stie ce tranzactionau pe acolo. Cauciucuri…

dscf9008Si cate un peisaj

dscf9015Casele sunt sus „pe deal”… de fapt, un platou intins.

dscf9014

dscf9017Nu este nicidecum prin Delta Dunarii 🙂

dscf9018Dar ne-a convins sa parasim zona albiei.

dscf9019Urcam panta si ne mai uitam de unde veneam.

dscf9020In departare Campina

dscf9023

dscf9024Acolo era intrarea in satul Cocorastii Capli

dscf9030La intrare in sat sunt doua cruci de piatra. Mai sus este una si mai jos o vedeti pe a doua:

dscf9034

dscf9040Turnul acestei biserici in constructie poate fi vazut atat din tren cat si din DN 1.

dscf9043Fosta primarie, azi gradinita

dscf9042

dscf9044A treia cruce de piatra

Si iesim din acest sat pentru a porni spre altul: Bobolia.

dscf9047Bobolia in stanga, in centru departe Campina, in dreapta putin din Banesti.

dscf9053Seamana cu podul lui Apolodor din Damasc 🙂

dscf9056Nu am prins niciun tren pe el 🙂

dscf9058Spre Bobolia

dscf9059

dscf9060O doamna dadea bice la un cal

dscf9064Biserica din cartierul Slobozia-Campina. Salutari lui Madalin 🙂

dscf9065Si ce se vede??? O banca chiar la intrarea in Bobolia. Locul perfect pentru popas.

dscf9066Locul de popas

dscf9067Intrarea in satul Bobolia care face parte din comuna Poiana Campina.

dscf9068In rarele ocazii cand ma iau de o bere, neaparat Tuborg. Si una, ca mai multe nu are cine sa le duca. Bere si dulciuri, cred ca merg 🙂 Oricum la bautura nu-ti mai dai seama 🙂 Cand ma gandesc ca sunt antialcoolic convins si m-am apropiat de doza aceea… 🙂 Dar nu e bine nici sa fii prea strict, prins in reguli…

dscf9071Si omul asta facea treaba si noi pe banca…

dscf9072Fosta scoala din Bobolia

dscf9073

Am iesit si din satul acesta si iar am renuntat la drum pentru imprejurimile raului Prahova.

dscf9078

dscf9080

dscf9081Pe stanga calea ferata, pe dreapta DN 1

dscf9087Natura este minunata, uitati-va ce culori produce 🙂

dscf9088Poza perfecta, fara un dram de prelucrare. Trebuie sa fii in locul potrivit la timpul potrivit.

Acestea au fost ultimele poze, ca ne-am amintit ca aveam un tren de prins. La 100 m distanta de gara, trenul trecea pe langa noi si l-am prins si gata… ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Frumusetea unui limbaj si intelesurile sale: Dr. Pavel Chirila catre Gabriel Liiceanu

Nu pentru ca este Saptamana Mare postez scrisoarea d-lui dr. Pavel Chirila.

Ci, pentru ca… este atata normalitate, deci adevar, in ce spune. Pe de o parte, este un raspuns ce reprezinta legatura cu Dumnezeu si Biserica Ortodoxa, al unui om normal pentru care intelesurile vietii sunt foarte clare. Pe de alta, il scutura putin pe acest acrobat filozofic, cu fitze de intelectual. Daca ai citit mult nu inseamna ca esti si inteligent, doar culegi de colo ceva, de dincolo altceva, si incepi sa alcatuiesti o filozofie proprie. Cam acesta este stilul acestor „filozofi” post-decembristi, aparuti din neanturile gandirii, si care invata pe altii ca si cum ei le-ar sti pe toate… si universul cu totul, il tin ei ca pe un accesoriu, undeva prin buzunare. Concret, nu au produs niciun impact sau vreo modificare pozitiva prin societate. Isi pierd timpul sustinandu-si teoriile mediocre fara de care ar fi: Nimeni.

b1Bucegii vazuti de pe podul pe sub care trece Prahova, la Floresti.

Nici nu spun ca Biserica a trecut prin timp fara greseala. Dar cand ies astfel de papagali, sa combata ei intelepiunea si intelesurile Bisericii, intai te minunezi ca poate exista atata inversunare si prostie. Apoi, iti dai seama ca omul, cu cat este mai celebru, cu atat este mai plin de sine. Gabriel Liiceanu daca tacea, filozof ramanea 🙂

Cum sa combati, tu care traiesti 60-70 de ani, intelepciunea seculara a Bisericii, transmisa secole de-a randul din preot in preot, din calugar in calugar?.. traiesti prea putin ca sa vezi ce se petrece real la scara timpului si sa intelegi totul! Omul, in general, traieste prea putin ca sa inteleaga… Biserica are o mostenire ce se transmite de sute de ani, majoritatea celor care o conduc din zilele noastre, inteleg perfect timpurile actuale. Adevarurile raman aceleasi, oamenii se schimba.

b2Bucegii vazuti nu departe de intrarea in comuna Floresti Prahova

Iata scrisoarea, desi in mod sigur filozoful nu a inteles nimic… pentru ca nu a citit Biblia, sau daca a citit-o, a facut-o pentru a cauta tot felul de explicatii, in vederea sustinerii teoriilor sale… „filozofice”, lumesti:

„Domnule Liiceanu,

Am aflat cândva (și nu credeam) că filosofii vorbesc și despre ceea ce nu cunosc, și uneori și despre ceea ce nu înțeleg.

Vă ofer câteva exemple din textul Dumneavoastră pentru că am citit că nici Dumneavoastră nu puteți ațipi din cauza Catedralei:

Susțineți că personajele apărute în clipul formației Taxi sunt „vocea intelectualității”. Vă aducem aminte, – cuvântul „intelectual” în greacă înseamnă „a înțelege cu mintea”. Nu avem nicio certitudine că respectivii au înțeles ceva cu mintea.

Mai spuneți că „Iisus nu a intrat în Ierusalim cu Mercedes-ul și haine de zeci de mii de euro…”.

Bănuiesc că v-ați legat de Mercedes din cauză că Dumneavoastră aveți alte mărci.

Cât privește hainele scumpe, vă ajut să înțelegeți: Sfântul Vasile cel Mare în timpul zilei se purta foarte simplu, cu hainele uzate. În timpul Sfintei Liturghii se îmbrăca precum un prinț pentru că Îl cinstea pe Mântuitorul și voia ca poporul din biserică să înțeleagă că Hristos este Arhiereu, Împărat și Învățător.

Veșmintele scumpe la care faceți referire gândindu-vă la ierarhi, sunt chiar „pentru a intra în Ierusalim” (cine poate să înțeleagă), nu pentru a merge pe Calea Victoriei la librăria Humanitas.

În continuare încercați o definiție stupidă și surprinzătoare a trufiei și a smereniei: preoții de la oraș sunt mândri pentru că sunt de la oraș, iar cei de la țară sunt smeriți pentru că sunt de la țară și „dimineața dau covrigii săracilor”.

Mai departe înaintați în text cu reflecții teologice curajoase:

Văd că aveți probleme cu cuvântul „neam”. Mă îndoiesc că nu aparțineți niciunui neam. În Apocalipsă găsiți de mai multe ori asocierea: „popoare, neamuri, limbi” (Apocalipsă 10,11) sau „popoare, seminții, limbi, neamuri” (Apocalipsa 11,9). Există și un alt verset care ne privește pe toți (Matei 21,43) și în care noțiunea de neam are și o altă semnificație: „Împărăția lui Dumnezeu…..se va da neamului care va face roadele ei”. Să ne rugăm ca din acest neam să facem parte cu toții.

În cetatea luminată de slava lui Dumnezeu „neamurile vor umbla în lumina ei”….. „și vor aduce în ea slava și cinstea neamurilor” (Apocalipsa 21, 24-26).

Vă recomand să citiți și cap. 21 din Apocalipsă referitor la Cetatea cea sfântă, Ierusalimul. Veți găsi următoarele alcătuiri prețioase: aur curat, iaspis, safir, halcedon, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topas, hrisopras, iachint, ametist, mărgăritare, iar templul va fi Iisus Hristos, Mielul.

Este o descriere atât de frumoasă că niciunui filosof din lume nu i-ar fi trecut prin minte.

Domnule Liiceanu,

Vorbind împotriva Catedralei Mântuirii Neamului riscați mult, adică riscați ca lumea să nu știe dacă sunteți filosof ceea ce în greacă înseamnă „iubitor de înțelepciune” sau sunteți filozof ceea ce în greacă înseamnă „iubitor de întuneric”.

Hristos a înviat!”

b3Bucegii vazuti din apropiere de Paralela 45

Parerea mea este ca Biserica Ortodoxa trebuie sa iasa periodic si sa combata asemenea afirmatii. Pentru ca acesti filozofi, prin pozitia lor si prin felul cum isi strecoara parerile in mintile oamenilor, dezbina societatea. Si Romania s-a ridicat si s-a perpetuat pe niste coordonate, una dintre ele fiind Biserica. Cu voie sau fara de voie, astfel de oameni ca dl. Gabriel Liiceanu se inscriu pe o linie antinationala.

Mai bine, d-l filozof ar scrie o carte despre cum sa faca fata Biserica Ortodoxa provocarilor din prezent si viitor. Citind istoria Bisericii si alte carti scrise de martiri ai credintei, sfinti etc, cu siguranta, la pragmatismul sau ar iesi ceva util. Sa spuna el cum sa se adapteze Biserica… Cu siguranta, dupa ce va umbla prin arhive manastiresti si va intelege ca scolarizarea obligatorie a fost introdusa abia pe timpul lui Cuza, ca secole de-a randul, Biserica Ortodoxa a pastrat documentele pe care ne-am cladit istoria ca natiune, ca tot secole romanii au stat uniti cu ajutorul Bisericii… va pierde multe din dioptriile prin care priveste azi B.O.R.