La Manastirea Brancoveanu, chemarea parintelui Arsenie Boca

Dupa cum stiti, tara este sub fenomenul Arsenie Boca. Toata lumea are icoane, iconite, medalioane, carti, semne de carte etc, cu figura lui Arsenie Boca. Se fac pelerinaje, sunt cozi interminabile la mormantul parintelui! Este usor de pus etichete: delir religios, credinta oarba, incredere, minune. Nu as vrea sa judec, sa afirm ceva, fiecare e liber sa creada in ce doreste. Totusi, isi face loc intrebarea: Ce se intampla cu acesti oameni? Parca sunt prea multi! Evident ca filozofii si cei prinsi in realitatea aceasta prea adanc, pot gasi rapid o explicatie. Cum ca e genetic pentru romani, e traditie nationala.

Luna trecuta am fost cu niste prieteni in Tara Fagarasului, pe ruta Sinca Veche – cabana Sambata si chilia parintelui Arsenie Boca – Manastirea Brancoveanu. Despre aspecte din acea excursie am mai scris, nu si despre manastire. M-am tot gandit cum sa spun, ce se va intelege. Pana la urma, eu fiind cu… adevarul trebuie spus in orice situatie, fapt ce mi-a adus in timp o multime de probleme, zic ca fiecare sa inteleaga ce doreste.

Asadar:

Vizitam Sinca Veche si mai tarziu ocolim manastirea Brancoveanu pe un drum forestier pentru a ajunge in traseul spre cabana Sambata si chilia parintelui Arsenie Boca. Imediat dupa manastire m-a strabatut un fior, o stare de neliniste pe care am pus-o pe seama unor certuri/probleme cu persoane care au o anumita insemnatate pentru mine.

Inainte de asta, fiind cu un microbuz, ne-am oprit intr-un sat dinainte de manastire, parca Voievodeni, sa luam cu noi pe fratele unui preot. Acesta ne-ar fi povestit destule despre obiective, parintele Arsenie. O data cu acesta se urca in masina si o doamna in varsta, vecina cu acel domn. Si se scuza femeia, si vorbeste intruna, si la fiecare 5 cuvinte il pomenea pe parintele Arsenie Boca. Fiind de fel tolerant, adica nu face si nu spune ceva ce ar jigni fara motiv pe altul, mi-am vazut de treaba, ascultam intr-o doara. Spunea femeia ca a doua zi va vorbi la catedrala din Fagaras, ca e mare evlavioasa, ce inseamna parintele pentru ea, ca a fost la Viena, ca nu stiu ce.

Dupa introducere a trecut sa ne miruiasca, sa ne dea niste iconite cu parintele plangand. Celor care purtau ochelari le dadea cu mir si pe ochi. Uite asa, intre rasete si vorbe am ajuns la capatul drumului forestier. Nu o data am zis ca nu cred ca ne intoarcem inapoi in aceeasi zi daca stam dupa acea femeie, al carui vis si scop era sa urce la chilia parintelui. Mi s-a parut imposibil, ca asa este cand judeci pripit, cand realitatea imediata te insala si cand uiti niste lucruri.

Pana la chilie am vazut tot felul de varstnici, gospodine scoase din casa de ideea de a merge la chilia parintelui… si am inteles ca acesti oameni sunt condusi de o credinta incredibila, greu de inteles.

Am ajuns la cabana… acea portiune de traseu cat si cea spre chilie, fiind pentru mine ca om care merge mult pe munte, floare la ureche. Tot urcand nu aveam pace, aveam ceva si nu stiam ce… Apoi am stiut ce aveam, ma chema ceva la manastire. Simteam puternic ca trebuie sa ajung acolo. Nici la urcare si nici la cabana, nu am reusit sa stau pe langa ceilalti. Mi-am cautat explicatii: ca sunt afectat de niste discutii, ca nu am vazut destul din munte, ca traseul e prea scurt…

Ajung la chilie, stau pe acolo cu cativa si cand apare fratele parintelui ascult putin… dupa care plec pur si simplu la vale. Ii spun prietenului ce conducea grupul ca ne vedem la manastire, l-am suparat putin… si am plecat. De la cabana intr-o ora si un pic eram la manastirea situata la vreo 12-15 km. Pe cand coboram de la chilie, la baza traseului o vad pe femeia din microbuz cum urca. In preajma ei trei tineri, o ajutau. Ma intorc, privesc si ma intreb daca nu ar fi bine sa ma ofer sa-i duc rucsacul pana sus la chilie, pentru ca niciunul nu se gandise la asta. Gandul si statul pe loc nu ma tine mult, pentru ca mi-am spus ca fiind trei, unde ma mai duc si eu al patrulea, trebuia sa fac asta de la inceput.

Pe drum aceeasi stare ciudata, zic sa sun pe cineva si gasesc semnal in sfarsit. Ma mai linistesc si merg mai departe. Tot nu intelegeam ce am. Incercam sa-mi domolesc bataile inimii de teama sa nu mai patesc cine stie ce. Prin oras mai gasesti pe cate cineva, pe acolo nu era nimeni.

Intru pe poarta manastirii si m-am linistit. M-am gandit ca daca tot am ajuns, acum sa vad si de ce, deci sa iau manastirea la pas, bucata cu bucata. Vad o cruce mare:

DSCF2331Ridicata in memoria celor care s-au opus comunistilor, in zona muntilor Fagaras.

DSCF2337

Vad undeva in stanga si cimitirul, intre mine si el, un calugar pe un tractor aduna baloti de iarba. Merg pe o alee spre cimitir, sa vad cine este ingropat pe acolo. Undeva retrasa, statea o femeie. Nu facea nimic, doar statea. Mi s-a parut putin ciudat dar am continuat sa fac poze, sa citesc pe cruci:

DSCF2340Mormantul parintelui Teofil Paraian

Si plec, trecand si pe langa acea femeie de data aceasta. Ii spun saru-mana, imi raspunde si ma trezesc intreband-o ce face acolo. Stiti ce mi-a spus?.. ca de cateva ore nu putea sa plece de acolo. Ma astepta. Ma astepta o femeie pe care nu am vazut-o si nu am auzit de ea in viata mea. Nici nu mai imi simteam picioarele de la genunchi in jos. Mi-am dat seama ca asta era explicatia starii mele.

Si imi spune femeia „sunt Elena C. din cartea parintelui… pe mine m-a vindecat de cancer… si etc”. Imi zic ca poate povestea asta o spune tuturor celor care trece pe acolo. Dar de ce statea retrasa si nu la intrare in cimitir?.. ma intrebam in acelasi timp. M-am hotarat sa o ascult si mi-a zis ceva despre mine, despre ce fac, incat am avut aceeasi raceala de la genunchi in jos. M-am intrebat acolo pe loc daca chiar ea vorbea. Si am inteles atunci ca aceasta femeie chiar are o legatura cu parintele Arsenie Boca iar eu eram acolo cu un rost, cat de putin credibil pare ce spun pentru altii. Nu as putea sa povestesc totul pentru ca ma priveste doar pe mine. Insa, cand simti asa ceva, marturia ochilor nu mai conteaza, are aceeasi putere. Asa ca fenomenul Arsenie Boca nu este o  impresie, ceva se intampla… nu sunt la prima dovada.

Prima a fost cand nu luam in serios povestile cu acesta si cineva l-a rugat sa-mi dea un semn ca sa cred. Am si scris atunci, nu mai insist. A doua oara eram intr-un concurs si m-am rugat la el, cumva i-am depasit pe cei mai buni si am ajuns pe locul doi. Apoi i-a aparut in vis unei persoane apropiate si i-a spus sa merg in excursie prin tara cu bicicleta ca totul va fi bine. Nu demult, dupa o discutie aprinsa, in care conteaza fiecare cuvant, nu am dormit toata noaptea. Dimineata trebuia sa fiu in alt oras si inima dadea tot felul semne. Pe acolo, inainte de face cunostinta cu asfaltul, ultima imagine a fost cu acea icoana binecunoscuta cu parintele. Nu-mi explic cum de mi-a venit in minte chiar acel lucru. Noroc cu o doamna care fusese la cursuri de prim ajutor, care trecea pe acolo intamplator, pana a venit salvarea. Apoi mai este aceasta cu manastirea…

Acum poze de la manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, loc in care a staretit si parintele Arsenie Boca:

DSCF2348

DSCF2440

DSCF2397

DSCF2350

DSCF2351Un panou-schita cu manastirea te ajuta sa cunosti intreg complexul manastiresc. Am stat cateva ore…

DSCF2353Am fost exact cand se comemorau eroii din munti

Biserica veche, ctitoria lui Constantin Brancoveanu:

DSCF2357

DSCF2359

DSCF2389

DSCF2446

DSCF2396

DSCF2364Probabil anul unei reconstructii

DSCF2390Imagine de altadata

DSCF2367Constantin Brancoveanu

DSCF2373Maria Doamna, sotia voievodului

DSCF2370Regele Mihai I

DSCF2376

DSCF2377Sfinti luptatori… la Curtea de Arges ascultasem stupefiat cum un ghid povestea unor creduli, cum un astfel de personaj era un cavaler negru sau fara cap 🙂 Faza era ca nu se mai vedea chipul sfantului, sters in timp, si de aici aberatia… pentru ca oamenii nu mai cauta adevarul ci senzationalul.

DSCF2379Icoana veche, binecunoscuta de cei care au mers pe la manastire…

DSCF2387

DSCF2358

DSCF2354Fantana

DSCF2408

DSCF2409Palatul brancovenesc

DSCF2410

DSCF2442

DSCF2392

DSCF2449Stegarul din Bucuresti

DSCF2391O vizita prin muzeu… o multime de icoane si carti vechi.

DSCF2393

DSCF2395

DSCF2411Lacul si o masa din piatra

DSCF2412

DSCF2413

DSCF2414

In fata clopotnitei o cruce din 1842:

DSCF2416

DSCF2417

DSCF2418

DSCF2420

DSCF2423

DSCF2447O replica o gasim si la Sinaia

DSCF2432

DSCF2434

DSCF2426

DSCF2439

Si la izvorul parintelui, aflat la circa 1,5 km distanta de manastire:

DSCF2406

DSCF2402

DSCF2404

Mda… si la final, pe la ora 19 sau ora 20 au venit si ceilalti la manastire, inclusiv femeia din microbuz ce dorea sa ajunga la chilia din munte. La poarta manastirii si-a desertat rucsacul si a oferit tot ce era in el de mancare… tuturor. Deci la carat plin pana la chilie si l-a golit la poarta manastirii. Eram in microbuz si urmaream festinul nedorind sa ma misc de pe scaun, analizand episoadele zilei. Femeia carase mancare si doze de bere pentru nu stiu cate persoane.

Da, vedem si nu intelegem! Se intampla la doi pasi si degeaba! Cat de evident ar fi, daca esti setat doar pe bani si castiguri din orice pozitie, nu vezi, nu simti!

Cautari…

A te plimba cautand 🙂

1

2Varful unei cruci vechi de piatra, prin padurea de la Peles

3Pictura neclara a unui sfant… nu prea iti mai poti da seama cine este reprezentat

4

5Preotul Brebenaru Cornelie, nascut in anul in care a avut loc inaugurarea bisericii… al carei paroh a devenit mai tarziu

6Cum urci de la gara Sinaia spre centrul orasului

7 Despre Fabrica de Hartie Busteni

8

9

10Monument in curtea unei scoli din Busteni

11Mormant

12

13De data aceasta au ramas fotografiile si s-a deteriorat inscriptia cu numele

14Loc de popas

Descoperiti Brasovul! Istoria recenta si veche a Brasovului (II)

…cand ajungem prin Brasov, orasul cel mai frumos pentru unii dintre noi, ne lasam purtati prin locurile sale incarcate de istorie…titlul este oarecum bombastic, insa reprezinta pasii nostri in poze prin acest oras….

Primul episod ar trebui sa fie acesta:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/17/de-ziua-crucii-plimbare-printre-cruci/

…pentru ca acesta este de fapt primul episod!

Ieri, din nou ne-am oprit in Brasov…

1Dimineata in Busteni

2Fum de la o centrala cu lemne….

Ceva mai tarziu in Brasov:

3O fantana interesanta si cetatea sus pe un deal

4Zidurile…mai tarziu aveam sa ne aflam chiar acolo unde priveam, undeva in dreapta steagului, dar pozele din acel loc le voi posta maine

5Fantana are o poveste recenta…se pare ca ar fi fost initial amplasata in curtea unei scoli si ca a fost luata de acolo intrucat personajele feminine aveau anumite ipostaze…adica erau sanii goi :)) Si autorii astia nu au croit si ei niste sutiene…Cu toate acestea, cred ca povestea este incompleta…fantana reprezinta 3 personaje feminine la bustul gol si dedesubt 3 cai ingropati pe jumatate…mai este si altceva. Fantana a plecat de la o idee, o intamplare, o sa ma interesez 🙂

6O privire de jur-imprejur si vedem pe unde mai cuibaresc porumbeii

7Cat de bine arata muscatele rosii la aceste ferestre…dau o nota placuta, rosul pe un fond crem

8

10Biserica romano-catolica

11Venne me omnes

12Muscatele erau la ferestrele unei cladiri ce apartinea bisericii romano-catolice

13La pas pe strazile pline de istorie ale Brasovului

14La peste 20 de ani de la Revolutie, pe multe acoperisuri brasovene mai pot fi zarite antene clasice, ca odinioara, cand se prindeau programul 1 si programul 2

15Un corp renovat, altul ramas cu amprenta trecutului…o buna comparatie

16Aici este la o cofetarie de pe str. Republicii, au acolo un acvariu cu pesti foarte frumos, merita vizitata aceasta locatie

17Mai intai o poza la mormantul lui Andrei Muresanu…aflat,

18in curtea bisericii Sf. Parascheva

19Foto cu Andrei Muresanu

20

21Istoric

22O biserica foarte frumoasa

23Intreaga familie a Muresenilor

24Un mormant imbracat in covor vegetal, nu stiu, mi se pare asa putin straniu 🙂 Data viitoare o sa caut pe sub frunze sa vad cine este ingropat acolo…

25Chiar este frumos sa colinzi prin cimitire 🙂 Oricum, toti ajungem acolo mai devreme sau mai tarziu, totusi, zic eu, este bine sa fii informat din timp 🙂

26Mormantul lui Sextil Puscariu

27Cavalerul Constantin de Steriu

28Langa biserica, un superb trandafir

29Sa spunem daca ne dam seama

30Si am plecat de la aceasta biserica unde maine va fi mare sarbatoare…

Ajungand la un alt cimitir, al eroilor:

31

32Totul este ingrijit spre deosebire de mormintele unor eroi de prin cimitirele din Valea Prahovei

33Si cativa romani…

Mai departe,

34Biserica Neagra vazuta din preajma cimitirului eroilor

35Alee ce pastreaza pavajul

36

37Casa lui Lucian Blaga, da, a avut o casa si in Brasov

38

39Fiind atat de paraginita, ai tendinta sa nu o bagi in seama, sa treci mai departe. Insa este locuita si se numeste: Casa cu Icoana. Pacat ca icoana este intr-o stare avansata de degradare

40Pare un arhanghel…casa este evident monument istoric

41Un alt loc istoric, de asemenea paraginit: Casa cu Sfinti

42Sfintii…probabil in anii trecuti cineva a incercat sa protejeze pictura montand un cadru de lemn si un geam sau plastic…

43Casa cu Sfinti

44

Mergand pe strada Valea Tei ajungem si la biserica Sf. Treime din Scheii Brasovului:

45Mausoleul Eroilor…daca priviti pasarea de deasupra, seamana foarte mult cu pasarea de pe capela-osuar de pe muntele Diham, din curtea vanatorilor de munte. Constructia de la Dihamul militar este in padure, arata insa foarte urat, degradata…

46

Cum si aici era un cimitir destul de vast, hai sa mai si pozam diferite chestii 🙂

47

48

50Biserica Sf. Treime…data trecuta cand am ajuns aici, de Ziua Crucii, am vazut un curcubeu, de data aceasta am intalnit o mireasa si pe…tanti Roza, pe care am exasperat-o probabil. O doamna tare cumsecade, care ne-a dus pe acolo, prin cimitir, dansa fiind in administratia bisericii…

51Cu aceasta ocazie, m-am lamurit si ce se zareste pe un deal…nu este o biserica, este un fel de capela, o constructie mai mica…

52Alaiul miresei

53Cea mai veche placa din acel cimitir, bine, doar placa a mai ramas, pusa pe un alt mormant…fara tanti Roza noi nu am fi gasit-o 🙂

54Sfanta Mucenita Ecaterina…pictura din biserica Sf. Treime. Va mai aduceti aminte cand am dezbatut pictura unui calugar din Bucegi, o pictura pe lemn aflata intr-o pestera din Bucegi?

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/08/16/icoana-pictata-in-bucegi-si-vinerea-muzicala-18/

De aici, spre Biserica Sf. Nicolae:

55Frumoasa si aceasta biserica 🙂 L-am gasit exact la timp pe un preot, aveam nevoie de dansul pentru un detaliu, apoi plecam prin curtea bisericii. Ne oprim la mormantul poate al celui mai bun diplomat roman din toate timpurile…Nicolae Titulescu

56Ce ganduri patriotice il strabateau pe acest om, spre deosebire de delicventii de astazi ce reprezinta chipurile interesele nationale…cititi testamentul sau

57

58

58b

La cativa pasi o constructie, care adapostea o cruce veche de secole:

59b

59

Dupa care, am mers conform regulii si in cimitir :))

62O lista cu personalitati ingropate

63Si gasim destul de repede, ajutati, pe unul dintre ei

64La plecare…o privire spre ocrotitorul bisericii: Sf. Nicolae

Maine, restul de poze, mai sunt tot cam atatea 🙂 O duminica linistita!

Vf. Bucura din Bucegi: intre real, imaginar si prostie omeneasca

Vf. Bucura este tinta oricarei persoane ce detine cunostinte ezoterice, oculte, budiste, energetice etc si etc. Acest varf se afla la cateva sute de metri distanta de Vf. Omu si este considerat in multe feluri. De la „parte din Intreitul Stalp al Cerului” la „centrul energetic al planetei”. Unii au spus ca varful este considerat centru energetic si de…tibetani, ca apare in scrierile lor. Altii considera ca una dintre denumiri este Vf. Ocolit.

Sa luam putin aceasta denumire. Exista o definitie, o explicatie de ce se numeste respectivul varf …Varful Ocolit. Aceasta suna asa: „se numeste vf. Ocolit pentru ca toate animalele il ocolesc din cauza energiilor puternice de pe varf…s-au inregistrat si disparitii de persoane”. Aceasta idee este adanc inradacinata in mentalul oamenilor ce vin pe Bucegi doar cu gandul sa ajunga pe Vf. Bucura sau Vf. Ocolit.

Se observa o poteca la baza varfului si alta pe la mijloc.

Nu aveti idee cati mi-au cerut sa-i duc pe acel varf. Acolo unde am vrut mi-am facut meseria de ghid. Cand nu am vrut, nu am mers. Nu comentez si nu ma intereseaza ce cred unii si altii. Nu este treaba mea, fiecare traieste potrivit propriilor convingeri. Lumea este intoarsa pe dos, fiecare clipa apartine si trecutului si viitorului si prezentului. Cine zice ca stie ce va fi maine nu este…prea ok. Eu cred puternic in Dumnezeu si nu am cum sa cred orice ar spune altii despre El, ma refer la existenta LUI.

Vf. Ocolit este o denumire corecta, dupa parerea mea. Dar nu pentru ca este nu stiu ce pe varf, ci pentru ca este mai simplu sa mergi pe curba de nivel decat sa urci varful si sa-l cobori. Cat priveste lipsa vietatilor…am vazut tot felul de animale, de la capre negre, la oi, fluturi, pasari, insecte felurite…chiar acolo pe varf, unde se considera anumite chestii.

De aceea i se spune Vf. Ocolit nu din alt motiv. Au amestecat anumite aspecte cu potential real cu orice lucru si a iesit o mare PROSTIE.

Cine aude, ma refer la oameni care merg pe munte, pe aceia cu tampenii de genul nu trece nicio musca pe la varful Bucura ii considera plecati cu…satelitul.

Si totusi ceva este cu acel varf…

Crucea noua, metalica, de pe varf. La cativa metri crucea veche din lemn. In zare, cabana si statia de la Vf. Omu

Ideea este ca totul sa fie prezentat pornind de la premise palpabile, unanim acceptate…sau aproape unanim. Au fost facute studii, au fost scrise carti, am vazut ca fiecare autor a luat-o pe aratura. Pentru ca nu aseaza problema pe un fundament logic, normal…pentru ca si „supranaturalul” are o explicatie, numai ca nu o vedem noi prea repede.

Am fost pe acest varf pe orice vreme…nu cred ca am ratat vreuna :)) M-au intrebat destui cum ma simt, ce simt, etc…eu ce sa spun? Ma simt bine, ca pe munte 😉 Am fost recent pe varf, adica miercuri. Am stat, am asteptat pe aceia cu care eram, poze, ganduri, si vine plecarea…raman ultimul, ceilalti dispar dupa varf  spre un altul, Vf. Gavanu.

Stateam pe iarba, imi pregateam rucsacul, am privit la crucea veche ce avea si o imagine cu parintele Arsenie Boca, am ramas cateva momente cu gandul la ce observasem pe acest varf. Si, …acum o sa ziceti ca am luat-o si eu pe campii :)), se aude un fosnet, cateva pocnete ca de palme…ma uit repede spre cer crezand ca este vreun corb sau alte pasari dar nu erau, nici vreo punga care sa fie zburata de vant, cautam o explicatie dar nu era nimic la indemana de tras o concluzie.

Iau repede aparatul foto si ma ridic. Nu batea vantul, era vreme buna, nu se vedea nimic, zgomotul se auzea dar de vazut nu se vedea nimic. Eram cu faţa spre crucea veche adica spre nord, spre Vf. Omu. Si am vazut ceva ce mi-a taiat respiratia. La vreo 10 metri se miscau florile doar intr-un singur loc. Clipesc de cateva ori, poate nu vedeam bine, poate era un mic vartej de vant, dar vant nu era si nici praf nu se ridica.

Poza spre…ceva 🙂

Nu stiu ce era. La circa 5 secunde de cand am vazut florile miscandu-se doar intr-un singur loc am facut o poza…nimic in ea 😦 Bine, eu sunt prea cumva ca sa ma sperii de ce vad sau de ce nu vad.  Nici nu am plecat imediat, ma intrebam daca nu mi s-a parut, rememoram toate momentele din decursul unui minut. Am umblat putin pe acolo, niste poze si apoi am plecat…

Deci pentru cine nu  a inteles, nu ca eu am inteles…ceva a facut niste zgomote, am devenit atent, nu se vedea, apoi in timp ce cautam cu privirea un raspuns, am vazut florile miscandu-se puternic intr-un singur loc, nu sufla vantul. Iar daca ar fi suflat atunci nu sufla doar pe un metru patrat 🙂 In fine…pe data viitoare 🙂

Sa va spun si consideratiile mele despre acest varf; cu siguranta se petrec tot felul de lucruri, oameni credinciosi ajung aici cat si atei si oamenii celui rau. Se fac incantatii, ritualuri, ziua sau noaptea. Observati ca raul se tine peste tot dupa Bine…

Crucea veche din lemn are si cateva iconite, una este cu parintele Arsenie Boca

Crucea noua din fier…este orientata Est-Vest, spre deosebire de cealalta, orientata Sud-Nord

Langa crucea noua se afla o alta cruce mai mica, cu maner. Din ce am aflat se foloseste la rugaciune si la alungarea celui rau…i se arata acestuia crucea

Intr-un cerc este o vatra de foc. Este clar ca nimeni nu face focul sa se incalzeasca in varf de munte…

Pe partea estica a crucii noi se afla prinsa o stea cu 8 colturi

In mijlocul acelei stele se afla o icoana

De 4 colturi sunt prinse 4 „medalioane”

Fiecare dintre cele 4 „medalioane” are cate 4 feţe, 2 cu chip, 2 cu cruce

La baza crucii vechi se afla o alta cruce mica

Un cerc, o roata

In mijlocul rotii sunt fragmente de oase

Cam asta ar fi la o prima privire Vf. Bucura…asa, la cate si cati am vazut, as scrie cateva articole mari…nu cred ca s-a zguduit vreun pic credinta mea in Dumnezeu, altceva nu am de zis ca si incheiere :))

A, ba da, am 🙂 Aveti grija cu cine mergeti pe munte. Vecinul pe care il stiti de ani de zile ca om de treaba, poate fi in anumite circumstante un bolnav incurabil. Pentru ca una este sa ingurgitezi invataturi de tot felul, gasite pe net, sa-ti lasi mintea libera in atmosfera de oras, sa fie amagita…si alta este confruntarea acelor invataturi cu realitatea, cu normalul, cu credinta, cu logica. Nu poti, cel putin eu asa cred, sa-ti insusesti o idee, doar pentru ca o spune cineva. Trebuie sa o verifici intr-un fel nu sa o accepti imediat. Daca iei drept adevaruri tot ce se spune intr-un domeniu, in scurt timp nu mai ai o imagine obiectiva, normala. Ajungi sa crezi ca orice este posibil… Asta nu inseamna ca trebuie sa-ti inchizi „vazul”.

Mare atentie asadar la acele persoane ce va cheama, va indeamna la „descoperiri” in Bucegi…nu va rataciti! 😉