Azi la Campina, o carte despre Comarnic, un tort la cofetaria Carmen

…si ar mai fi si altele: un pui de mistreti (godac) devorat de caini, accidente multiple pe partiile de pe aici… Insa, azi, la Campina, se sarbatoresc 516 ani de atestare documentara, prilej pentru multiple manifestari:

Da, si la Comarnic a aparut o tiparitura in Anul Centenarului, o prezentare excelenta a orasului care poate fi considerat „Poarta Vaii Prahovei”.

Prin grija unor prieteni de la acea primarie, o am si eu in biblioteca. De fapt, anul 2018 a adus noi titluri in biblioteca personala dar si tablouri si medalii omagiale despre Valea Prahovei. Si inca nu am spus tot, curand…

Cine a fost prin Valea Prahovei cu ocazia acestor sarbatori stie ca nicio cofetarie nu a facut fata cu prajiturile. Azi le aduceau, tot azi le vindeau si doar in cateva ore. Pe 1 sau 2 ianuarie, nicaieri nu gaseai o prajitura. Laboratoarele de prajituri au lucrat si 20 de ore pe zi dar degeaba 🙂 In acest context, ieri, in Predeal, la un supermarket erau 10 prajituri si vreo 20 la cofetaria Carmen. Printre cele de la cofetarie era si un tort. Adica un tort 🙂 In conditiile in care de pe 24.12.2018 asa ceva era o piesa rara. Numai ca tortul era deja comandat 🙂

In Valea Prahovei este o doamna care face astfel de torturi, mai exact la Azuga. Dupa mine, dumneaei bate orice cofetarie, laborator. Intreb si eu, convins ca ea a realizat tortul si cica nu, unii de prin Brasov 🙂 Sunt chiar curios daca in aceasta saptamana ritmul la prajituri se mentine 🙂

La Busteni, la Profi, unde se aduc prajituri de la Mandinas, nu ca nu am cumparat dar nici nu am vazut vreo prajitura de sarbatori. Le aduceau dimineata si pe la ora 11 nu mai erau… vindeau sute de prajituri 🙂

Eveniment de comemorare a eroilor pe Vf. Clabucetul Taurului

Este stiut faptul ca in ideea de sarbatori 100 de ani de la Marea Unire, Azuga si Predealul s-au trezit infratiti, uniti in aceleasi intentii si simtiri. Aceasta este una dintre cele mai frumoase realizari de Centenar din Valea Prahovei. Administratiile locale din cele doua statiuni, institutii si localnici plus alti patrioti, si-au dat mana inca o data, de data aceasta data in Vf. Clabucetul Taurului.

Fauritorul acestei  „mici uniri” a fost d-l Peticila, cabanierul de la Garbova. Dumnealui a avut ideea de a comemora eroii care au murit pe Clabucetul Taurului, idee nu de ieri de azi, ci de vreo 15-20 de ani. Imi plac oamenii care nu renunta la visele lor, care cred in ele si le duc pana la capat. Acestia sunt oameni adevarati 🙂 Cand ai asa o „nebunie” din aceasta. Uite ca a si implinit-o 🙂 Acesta isi poate trece la realizari inca un lucru frumos, iar cei din viitor isi vor aminti ca acela care a pus prima cruce pe varf a fost cabanierul de la Garbova. Eu ma refer la a fi visator cand vrei sa faci un lucru frumos, bun si pentru altii. Cand speri si faci tot ce poti sa-l realizezi.

Sambata, pe 13.10.2018, pe Vf. Clabucetul Taurului nu au venit doar cei mentionati mai sus, cabanier, institutii… ci si o multime de cercetasi si de turisti, de pasionati de istorie si de munte. Un total de peste 300 de persoane…

Un vagon CFR a fost ocupat in totalitate de Cercetasii Romaniei. Marea majoritate a participantilor s-a regrupat in parcul din Azuga si de acolo a pornit in traseu, spre varf.

Traseul tematic

Madalin de la CNIT Campina gasise prin arhive o alta frumoasa poveste.

Vanatorii de munte erau deja pe varf.

Sosirea Cercetasilor

Comandantul Batalionului 21 Vanatori de Munte „General Leonard Mociulschi”

Oficialitati locale

„Plantarea” bornei tricolore pe varf de catre un cercetas

Colonelul (r) Gheorghe Suman, autorul mai multor carti despre trecutul Predealului si vanatorilor de munte, desi bolnav, a reusit sa ajunga la aceasta ceremonie de cinstire a eroilor cazuti in urma cu 102 ani, aparand acel varf.

Peste toate, d-l Suman ramane un mare patriot.

Mai avea putin de vorbit dar… varsta, boala, anumite semne i-au pus in garda pe militari… Omul acesta ar fi murit acolo, pe loc, vorbind despre eroi si tara aceasta. Personal, am considerat mai multe aspecte din relatarile sale ca fiind exagerate, dar na, nimeni nu e perfect.  Insa, am tot respectul pentru acest personaj militar din momentul in care am vazut cum abia se tinea pe picioare, cum abia soptea ce s-a intamplat in zona aceasta. Daca nu-l luau de brate d-l Oros, plutonierul adjutant si comandantul vanatorilor, d-l Cristescu si nu-l duceau la medicul SMURD, colonelul Suman ar fi cazut acolo. Incapatanarea cu care tot tinea microfonul si tot voia dumnealui sa spuna tot, se cuvine a fi admirata.

Noua, societatii, ne trebuie oameni incapatanati, care sa ramana pe loc cand altii fug la primul semn de pericol. Romania de azi se sprijina pe cei care nu au fugit in anumite vremuri. Existam pentru ca altii au ales sa moara, nu sa fuga. A sta in patratica ta, a-ti urmari propriul interes si atat, duce la ce vedem azi. O tara fara directie, fara lideri. Noi avem nevoie de oameni care nu renunta la ceea ce cred. La 85 de ani ai sai a fost mai curajos ca multi altii mai tineri, care daca se taie la un deget, fug repede la medic si nu mai ies din casa cate o saptamana.

Cine ar fi crezut vreodata… ca peste fix 102 de ani de la bombardarea pozitiilor romanesti aflate pe Clabucetul Taurului, intr-o palnie de obuz vor sta niste copii veniti sa-i comemoreze pe eroii acestor locuri? Nestiute sunt caile Domnului… Din acesti copii, unii vor purta mai departe stafeta zilei de sambata, 13 octombrie 2018.

In aceeasi palnie de obuz, cei de la CNIT Predeal si CNIT Campina

Nelipsitul profesor d-l Campan, un alt mare patriot. Ca lucrurile bune sa se intample, e nevoie de astfel de oameni. Apar astfel de evenimente pentru ca intr-un loc sunt mai multi pentru care istoria nu este doar o materie scolara oarecare.

Cabanierul de la Garbova

Un patruped 🙂

Citirea unor liste cu eroi

Oficierea slujbei religioase

Sfintirea crucii ce va sta pe acest varf.

Politia, Jandarmeria

Vesnica pomenire…

Depunerea coroanelor de flori: primarul din Azuga, d-l George Barbu

Primarul din Predeal, d-l Sebastian Flesieru

Comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Cristian Cristescu

Acestia si altii au inteles ca viitorul se sprijina mai ales pe trecut. Toti cei prezenti au scris o noua fila de istorie pentru cei din viitor. Tot ceea ce facem, trebuie sa raspunda la niste intrebari esentiale: pentru cine si pentru ce facem ceea ce facem?

Cercetasii condusi de Diana Joita, un alt om cu suflet mare, au depus si ei coroane. In varful acelui Clabucet s-a petrecut un episod istoric atat de frumos pe care sunt sigur ca nu-l va uita niciun participant…

Si alte poze…

In sfarsit, ne-am intalnit 🙂 Dupa ani de zile, la un traseu si turistic si istoric. Cu Alex din Ploiesti, unul dintre primii prieteni ai acestui blog.

Cu Ioana din Campina, Matrix, Alex, copiii si pentru mine… marele istoric Madalin Focsa. La fel, si el are „nebunia” lui dar e un om fain de tot. Si peste toate, patriot.

Catalin de la CNIT Predeal, d-l Campan un excelent observator al zilelor noastre, cu multe vorbe intelepte, Diana de la Cercetasi (ne-am intalnit tot dupa mult timp!) si Madalin.

Numai oameni superbi. Si cati mai stiu 🙂 Deci va dati seama cati oameni de calitate mai are tara aceasta… daca eu enumar lejer 100 🙂 A fi alaturi de astfel de persoane, este una dintre cele mai mari impliniri pentru mine. Mai lipseau George din Bucuresti si sotia, Razvan, George venit din America, Radu….multi altii, nu-i mai enumar ca sa nu uit pe vreunul si astfel sa jignesc fara intentie pe cineva.

Placa montata pe cruce

Crucea

Coborarea spre cabana Garbova

O privire spre Clabucetul Azugii, alt loc strategic pentru care s-au dat lupte acum 102 ani.

Cabana Garbova

Masa organizata de cabanier, tot felul de gustari, ciorbe…

Noi ne-am deplasat pe traseul turistic cu tinta… cofetaria hotelului Carmen din Predeal:

Undeva pe un mic panou scria „Potecuta Taurului” si… culmea! Langa potecuta pastea si un taur :))

O panorama cu Bucegii si nu numai:

Intr-o ora si ceva eram in Predeal:

Aproape de cel mai frumos si mai primitor hotel din Predeal.

Cofetaria de la Carmen… cea mai mare din Predeal, unde ne-am bagat la prajituri, fondante si sucuri. Pentru ca atmosfera si prietenii conteaza in astfel de momente. Un alt loc mai fain decat cofetaria de la Carmen unde sa servesti o prajitura, nu exista in Predeal. Parerea mea, care stiu toate cofetariile de la Comarnic la Predeal, este urmatoarea:

Cea mai tare cofetarie din aceasta zona este aceea din Comarnic. A doua e cea de la Carmen din Predeal. A treia cea de langa parcul din Sinaia. A patra cea din magazinul Costila din Busteni. Insa, ca spatiu confortabil, relaxant, atmosfera, cofetaria hotelului Carmen bate tot ce e in Valea Prahovei. Aici un articol mai detaliat despre aceasta cofetarie:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/06/10/pe-la-cofetaria-carmen-din-predeal-o-poveste-dulce-intr-un-decor-cultural-si-multe-muscate-rosii/

Cam asa a aratat filmul acestei zile de 13.10.2018. Mi-am luat copiii, prietenii si am plecat alaturi de alti oameni inimosi sa ne amintim si sa vorbim de faptele eroilor in si din Varful Clabucetul Taurului.

Pe la Cofetaria „Carmen” din Predeal – o poveste dulce intr-un decor cultural… si multe muscate rosii

Fara vorbe prea multe ci, sa las imaginile sa spuna povestea.

Cum traversezi centrul Predealului, nu ai cum sa nu remarci cladirea impunatoare a hotelului Carmen. Putini stiu ca acest hotel recent modernizat, este depozitarul unei istorii bogate si putin cunoscute. Povestea hotelului incepe in urma cu 85 de ani cand un general pe nume Demetriu il ridica. Ulterior, il pierde la un joc de carti…

Admiram hotelul dinspre sud spre nord:

Hotelul Carmen cu muscate rosii atarnand pe la balcoane si geamuri.

Trecem DN 1 dinspre gara spre hotel:

Frumos 🙂 Pana la cofetarie, am intrat in restaurant.

Pe meniu, ne uitam si alegerea e romaneasca, clasica, predictibila: snitel de pui cu piure. Nu stiu daca ati vazut pe Youtube, filmuletul lui Mircea Bravo cu „sfintirea in camin”… pentru ca, in cazul de fata, s-a intamplat ca in rugaciunea preotului: „snitelul mic fa-l mare/la zacusca nu fa floare” :))

Doua snitele chiar mari, serioase si facute cum trebuie… 20 lei ambele.

Sa vedem si cofetaria. Cand eram mic, am venit, evident nu singur, de atatea ori la celebra cofetarie „Carmen”. Iata cum arata astazi:

Afara…

In interior:

Povestea hotelului in imagini si nu numai…

Prajiturile au preturi intre 5 si 10 lei

Krantz – 5,5 lei

O alta atractie ar fi inghetata Coupe Jacques… 4 sortimente de inghetata la 16 lei. Sau poate fi cumparata doar o cupa cu 4 lei. Daca iei 4 cupe, atunci iese ceva de genul acesta: