Pe Prahova… in jos

Tot o sa merg pana la urma pe cursul raului Prahova, de la izvoare si pana la varsare 🙂 Chiar si pe bucati. Deja sunt trecut de jumatate. Mai merg la anul de 2-3 ori si gata si ideea aceasta…

Deci azi a fost pe Prahova in jos… dupa niste luni in care parca nu-i mai venea randul acestui traseu. Abia sambata la 11 noaptea am zis: „gata, plec maine, sigur!”. Din cauza aceasta, m-am trezit pe la ora 3 si nu am avut stare pana la 5 dimineata cand am inceput sa-mi pregatesc rucsacul deja facut 🙂 Cum ora s-a dat inapoi, am mai stat, nu stiu, am mancat ceva…

Traseul nu era chiar lung dar trebuia sa plec de dimineata ca sa prind la intors niste curse de microbuz. Am plecat din Busteni cu trenul, am ajuns in localitatea propusa, nu singur, cu un prieten si cu un copil dupa noi 🙂 Nu avea rost sa-l intreb daca e nebun, pentru ca instantaneu mi-am adus aminte ca nu l-am cunoscut niciodata sanatos.

In fine… o luam pe langa apa. Evident cu mai multe scopuri, sa intram prin localitati etc… o sa povestesc eu intr-o zi, mai detaliat.

Nu mergea chiar peste tot pe langa apa, am mai si ocolit.

Intr-un loc se amenaja albia raului.

Am mai trecut si prin sate…

Fructe de paducel

Fructe de porumbar

Grinzi aduse acum sute de ani de la o biserica de pe langa Campina.

Poveste…

Nu e nici bine, nici rau… e doar asa.

Cam asa, cand crezi ca sedinta foto s-a incheiat.

Prin potcoave de boi la Posada lui Nicolae Grigorescu… si pana la Campina!

Nu incep acum sa-l glorific pe pictorul in cauza, pentru ca pe mine ma intereseaza… conexiunile, istoria, descoperirile. Dar nici nu pot sa nu mentionez doua-trei vorbe despre acest mare pictor. Citez din amintiri… ca nu ma intereseaza prea multe detalii despre el si vasta sa opera. E timp…

A pictat vreo 5000 de tablouri din cate am retinut. A pictat si in timpul Razboiului de Independenta si a murit la Campina in 1907. Este usor de tinut minte cand a murit pentru ca 1907 este anul rascoalei. Parca am fost anul trecut sau acum doi ani, la Muzeul Memorial din Campina… de unde am plecat cu ideea ca acea casa nu este si cea in care a locuit pictorul, deoarece a fost arsa in Primul Razboi Mondial si mai tarziu a fost refacuta sub actuala forma. Erau expuse si vreo 100 de tablouri sau mai bine. Veneam de la nu stiu ce eveniment la castelul Hasdeu si am zis sa mai dam niste bani si pe biletele la muzeu. Ca oricum nu mai intrasem acolo de cand eram elev. Cam acestea sunt notiunile mele despre Grigorescu… mai pot fi adaugate ca a pictat biserici, cum este aceea a manastirii Zamfira, de aici, din Prahova, plus celebrele sale… tablouri cu care cu boi si tarani. Pentru mine este suficient!

De curand, studiind un drum vechi din Valea Prahovei, descopar niste jumatati de potcoave. Ma uit eu in jur si ma intreb cum au ajuns acolo… si de la ce sunt. Erau prea late ca sa fie de cal. Tot ma gandeam la asta pana acasa, ce naiba animal sa fie. Caii se potcoveau, magarii la fel, dar boii? Aflu acasa cu tata Google ca se potcoveau si boii 🙂 Compar cu alte potcoave, si da, erau potcoave pentru boi. Cum stiam ca boii se foloseau la padure, cum pe acolo nu prea se putea exploata padure, a ramas varianta cea mai credibila ca se circula cu carele trase de boi. Cand spui care cu boi, gandul te duce la Grigorescu.

Potcoave de boi

Uite asa ajung iar la Grigorescu. Ce naiba avea acesta de tot picta prin Valea Prahovei? Ideea era de a vedea tot ce a pictat pe aici. De ce? Pentru ca un peisaj de acum 100 de ani poate furniza informatii pretioase celor care studiaza trecutul. Observasem cu ceva timp in urma un aspect important in tablourile lui, despre care voi vorbi la momentul potrivit, si ma gandeam ca poate o mai fi ceva si in altele.

Carele cu boi ale lui Grigorescu pe Valea Prahovei.

De altfel, cu boii s-a circulat pe aici si dupa 1940. La inmormantari se foloseau carele cu boi si am vazut asta intr-un filmulet care arata inmormantarea legionarilor la Predeal. Apoi, un localnic din Predeal, a postat pe Facebook in 2015, o poza care prezenta un car cu boi ce traversa orasul. Poza cred ca e de prin anii ’50.

Foto: Marian Ioan Codleanu

Oare ce nume purtau boii in trecut? 🙂 Ii strigau si pe ei cumva… 🙂

Bun, si tot la rubrica intrebari, figura si faptul ca Grigorescu Nicolae Pictor trebuia sa stea si el undeva peste noapte, in Valea Prahovei, de a pictat atat. Uite asa am aflat ca inainte de a se muta la Campina, a stat la… Posada. De altfel, omul a stat la Campina doar in ultimii trei ani ai vietii.

Zic sa caut tot ce a pictat la Posada si am gasit cateva:

„Peisaj la Posada”

Tabloul „Primavara la Posada” inca nu a fost vandut de Artmark.

Tabloul „Peisaj din Valea Posadei” a fost vandut.

Totusi, tabloul are pe fundal niste linii… de relief. Cunoscand Posada am presupus eu ca omul acesta nu picta foarte departe de casa. Cand picta care cu boi iesea la drum, cand picta asa de dragul peisajului, nu mergea chiar departe. Na, „logica”! :))

Cu prima ocazie, mi-am propus sa intreb pe acolo niste cetateni mai in varsta. In acestia mai ai o baza. Ca peste tot, intai dai de cetateni de alt tip, impuscati in aripa, asa le zic, pentru ca merg asa, intr-o parte, de la bautura 🙂 Ca un cerb cand isi pierde doar un corn… si merge cu capul intr-o parte 🙂

Gasesc si o ba.., o batrana si o intreb de vreun pictor de demult pripasit pe acolo. Ea nu stia, dar un mosulet din preajma ei s-a bagat si el in vorba. In trecut, adica acum vreun an, tataie se mai bagase el in vorba cu mine, pentru ca ma uitam peste gard la o faneata care o avea. Pe atunci cautam niste urme istorice. El nu ma mai tinea minte, evident. Mosulica a inceput ca de ce intreb, de unde sunt, ca batranii, cred ca e trist tare sa fii batran iar noi, cei mai tineri, nu prea avem rabdare sa intelegem ca pentru ei curge timpul altfel. Pana la urma, invins de bunul meu simt (modestia, ce sa-i faci!), nu pot sa fiu pe termen lung cum zic unii ca trebuie, ma asez langa batranel. Vorbea orice altceva decat ma interesa.

Numa’ ce imi aduc aminte ca un prieten spunea ca i-au trebuit ore bune de inregistrat povestile unui batran. Nici dezamagit, nici cu speranta, pentru ca in opinia mea, daca este ceva planificat sa se intample, se va intampla oricum, ma intind la vorba. Il stia pe primar dar nu l-a vazut, dar e baiat bun. Ma gandeam ca de cate ori m-am intalnit cu acest subiect, cu Grigorescu, am reusit doar sa ma enervez. Singura similitudine intre mine si Grigorescu sunt boii. El ii vedea la care, eu ii vad azi ascultand extaziati de cate un guru in diferite domenii, afisandu-se pe langa acestia, ca sa fie si ei Cineva 🙂

Cand ajung sa-l intreb si eu de pictor, omul nu stia nimic. Intr-un final, a scos de prin sertarele cu amintiri, ceva. Atentie, la cei mai in varsta li se incarca greu search-ul. Astepti, rabdare multa… 🙂 Cu rabdarea sunt artist desavarsit, se stie, dar s-a intamplat cu omul acesta sa fiu intr-o pasa mai receptiva. Din povestile lui am retinut ca tatal sau, dar eu cred ca mai degraba era vorba de bunic, spunea de un carciumar care picta si avea in carciuma numai tablouri pictate de el. In casa carciumarului se juca el si alti copii pe vremuri. Carciumarul era zgarcit rau si se temea de hoti, avea gratii la ferestre, la usi.

Il intreb, nu e casa aia veche din vale? El ca aia este dar s-a prabusit. Treaba era ca anul trecut pozasem o casa darapanata despre care tot o persoana in varsta mi-a zis ca a fost casa unui hangiu, ultimul care a avut un han in zona.

Asta este cea mai veche casa de pe acolo… si fara niciun dubiu, deoarece am mai vazut constructii asemanatoare, este ridicata intre 1890-1900.

Un element ce imi atrasese atunci atentia: prezenta gratii la ferestre.

Mai departe, rationamente:

  • un hangiu avea tablouri in hanul propriu.
  • hangiul de regula, locuieste tot la han… dar nu este exclus sa fi avut si o casa mai departe de propria afacere.
  • un hangiu pictor nu au inregistrat nici memoria locurilor si nici cei care au scris carti despre aceasta zona, intre 1893 (I.G.Babes) si 1913 (N. Urechia).
  • in multe tablouri ale lui Grigorescu apare un han, deci el picta de peste drum. Daca ploua trebuia sa se adaposteasca undeva. La fel si daca venea noaptea.
  • pictorul si hangiul erau prieteni, hangiul ii cumpara tablourile sau le primea de la pictor.
  • se stie ca pana in 1904, pictorul a locuit la Posada.
  • ca locuia in casa hangiului sau chiar in casa lui ramane de vazut, cert este ca „hangiul pictor” a locuit in casa din imagini.
  • fie este casa hangiului, fie este casa pictorului.

Evident ca peste timp, probabil de cand s-a mutat la Campina, casa de la Posada a fost vanduta de catre pictor… daca era a lui.

In 1907, marele pictor Nicolae Grigorescu paseste in alta lume, la care picteaza si acum, si unde cred ca deja are pe putin 20.000 de tablouri cu care asteapta sa ne bucure 🙂 Numa’ la gandul asta parca iti vine sa te muti 😉 Kilometri de tablouri. Daca nu exista moarte vesnica, e clar ca nu ne vom plictisi niciodata. Doar vizitarea galeriei Grigorescu o sa ne ia saptamani. Si la cata puzderie de pictori este de ceva timp pe acolo… nici nu vreau sa ma gandesc, sa fie mai bine o surpriza :))

Ati inteles, a murit omul acesta in 1907, in patul lui, cel mai probabil langa un tablou neterminat, stiti ca marii oameni mor langa lucruri neterminate. Ar mai fi vrut el sa mai dea cu pensula de cateva ori, dar cand vine, vine si gata, pa. Mai departe nu stiti ce s-a intamplat. Sa va spun…

La moartea sa, pe langa steaua care a cazut dupa cum stim cu totii ca se intampla in astfel de momente, a venit in fata casei sale… nu ghiciti inca?? Ei bine la moartea marelui pictor ce oare putea sa-si faca aparitia la poarta casei sale decat: UN CAR TRAS DE BOI! 🙂

Un car si niste boi l-au purtat pana la cimitirul din str. Bobalnei de azi, din Campina. Marele pictor Nicolae Grigorescu a murit in anul rascoalei din 1907 si a fost ingropat pe o strada ce aminteste de o alta rascoala, tot taraneasca. Na, a pictat boi in nestire si boii l-au dus la groapa 😉 I-au placut taranii si de ei s-a legat pe veci. De unde un al enspelea simt imi spune ca pasiunea te decide pana dincolo de final! 😉

Descoperiti Brasovul! Istoria veche si recenta a Brasovului (IX)

Brasovul este inepuizabil. Desi accesibil oricui, nu se poate vedea chiar totul. Trebuie putina atentie la detalii, la istorie…

Un nou episod din serialul despre Brasov, inceput in anul 2013. Daca s-ar intampla ce dorim si cum dorim ce bine ar fi! Anul trecut a fost doar un episod din acest serial.

Va invit la o plimbare linistita, cu vorbe putine:

O locatie despre care sunt informatii in multe carti despre Brasov.

Cladirea vechiului birt „Gaura Dulce” dateaza din secolul XVII si este monument istoric. Cred ca pe timpuri era un loc dubios 🙂

Bunul gust, restaurarile profesioniste, oameni care simt trecutul, educatia si multe altele… sunt in Brasov la ele acasa.

Interesati?

Libraria Humanitas

Honterus

„Indicator” – intrarea in Biserica Neagra

Casa lui Andrei Muresanu

Bastionul Tesatorilor

Cativa porumbei:

Exemple…

Mai putine vorbe azi…

1Unii pastreaza istoria, altii ar fi dus-o la fier vechi

2O bijuterie de casa… o chestie din aceasta construiesti la munte, nu ziduri, betoane.

3

4

5Cred ca in timp, am pozat toate ceasurile vazute

6Biserica veche a Manastirii Sf. Nicolae din Predeal, restaurata.

7Biserica mai noua a manastirii, in curs de restaurare.

Se face o treaba buna aici, la manastire. Prima biserica dateaza de prin 1819, a doua de pe la 1836.

8La intrare in manastire observam si steagul orasului Predeal. Frumos!

placa 2

10Tot la Predeal… un spatiu ce are nevoie de amenajare

11Cismeaua copiilor… probabil de 20 de ani nu a mai fost ingrijit acest monument…

12La apus.

Retro si ploaia, lupi si evenimente

De vreo cativa ani observ ca de Craciun si de Anul Nou nu prea este zapada. Cum apar insa turistii moldoveni si rusi sa sarbatoreasca, pe stil vechi, Craciunul si Revelionul, cum este zapada 🙂

Partea buna este ca am scapat de gerul din perioada 29.12.2015-03.01.2016. Seara, pe o3.01., deja era mai bine. Astazi stropii de ploaie au eliberat trotuarele de zapada. Aceasta este o parte buna, partea mai putin buna ar fi ca la noapte, daca este frig, sa vezi maine cazaturi…

manastirea caraimanManastirea Caraiman in prima zi a lui 2016

Descopar insa  doua chestii interesante:

Mai intai, am tot sunat la operatorii astia de curierat rapid, FunCurier, Cargus, Nemo nu stiu cum, sa trimit ceva, si in afara de linii ocupate si de promisiuni ca trec maine sa ia comanda, nu s-a intamplat altceva. Cum se lasau asteptati si cum mie nu-mi place asteptarea aceasta fara rost, zic sa intreb la Posta. Si are Posta Romana un serviciu de curierat rapid numit PrioriPost… de care am fost foarte multumit. Azi pui coletul, maine ajunge. Probat si luna trecuta, si in acest an. Posta ramane posta!

Al doilea lucru descoperit, ca desi serviciul postei nu este unul nou, dar pentru mine este 🙂 , ar fi ca oamenii astia de la CFR au si ei pe un site, o chestie inteligenta si deci folositoare. Intr-un oras mic, cum sunt cele din Valea Prahovei, te ajuta.

Urmand link-ul de mai jos: http://www.cfr.ro/index.php/cauta-tren, vezi unde scrie „Cauta tren” si scrii acolo nr. trenului. Iti apare imediat, in timp real, pe unde este trenul cu care vrei sa mergi. Deci nu te mai duci la gara sa te uiti pe panou, daca are sau nu intarziere. Te uiti de acasa. Nici aceasta chestie nu este noua pentru unii. Pentru altii, ca mine, da, este noua cat si foarte utila.

Mi-am amintit si ca pe 29.12.2015, a fost comemorat I.G.Duca la Sinaia. Acest prim-ministru al Romaniei a fost ucis de legionari, pe peronul garii din Sinaia, in ziua de 29 decembrie 1933. De multi ani, sub coordonarea PNL si a autoritatilor locale se cinsteste memoria marelui om de stat.

a1

aInsa frumusetea acestui eveniment este data de depunerea unei coroane speciale, pe care sta scris: „Pentru noi timpul nu conteaza”. Ceea ce arata ca pentru altii nu este o simpla depunere de coroane.

Citesc pe Facebook, la un cont al cuiva din Predeal, care promoveaza evenimentele orasului, ca la partia Clabucet, in seara dintre ani… au sarbatorit Revelionul 20.000 de persoane :)) Da-o naibii, ca e prea de tot!!!

Deci, Predealul are vreo 4 mii si un pic de locuitori, iar la partie erau de vreo 5 ori populatia orasului 🙂 Pai atunci cu cei cazati prin pensiuni si hoteluri la ce cifra ajungem? Cati oameni erau prin Predeal, daca numai la partie erau 20.000 :)) ? Bine, contul acela este asimilat primariei orasului… Cand ai drumul praf pana la partie, nu ai parcarea gata, iti pui intrebarea de unde si cum au venit 20.000 de oameni? Mi-am amintit contul, gata! 🙂 Serviciul Turistic Predeal, de acolo am luat poza de mai jos:

bPe putin, douaj’ de mii. Daca erau mai mult de 2-3000 de oameni, ar fi o mare minune!

Mai departe, o poza facuta de un fotograf prin Canada, face senzatie in Romania. A fost copiata/repostata pe Facebook de cei de la Parcul Natural Vanatori Neamt. A urmat o nebunie, zeci de mii de like-uri, de distribuiri, mii de comentarii, care mai de care mai savante. Poza o postez si eu mai jos:

lupiiO haita de lupi pozata de Chadden Hunter

Ce se spune in general despre aceasta poza superba? De ce spun in general… pentru ca atunci cand vorbesc multi, nu se mai intelege nimic. Asadar, explicatia ar fi ca primii trei lupi sunt cei mai slabi si ei imprima mersul haitei, in acelasi timp batatoresc drumul pentru cei puternici. Dupa ei vin 5 lupi puternici, dupa acesti lupi cica ar fi 11 lupoaice, iar dupa lupoaice sunt alti 5 lupi puternici. Ultimul, razletit un pic de haita, ar fi seful care trebuie sa-i vada pe toti si sa dea comenzile. In domeniul cinegetic cunosc un singur specialist credibil, o sa-l intreb pe el, cu siguranta nu are cum sa se insele, stie orice despre fauna. Astfel de persoane avizate pot stabili cu exactitate despre ce este vorba in astfel de imagini.

Sunt si tot felul de comentarii, ca nu mai sunt lupi in Romania, ca singura haita de o asemenea dimensiune este prin Parlament… Aici este link-ul spre pagina de Facebook a Parcului Natural Vanatori Neamt, postarea fiind din 15 decembrie anul trecut.

https://ro-ro.facebook.com/Parcul-Natural-Vanatori-Neamt-1409065829362586/

O sa inchei cu o imagine foarte frumoasa, o casa din zona de munte:

d

Traseul turistic: Predeal – Cabana Susai – Partia Cocosul – Partia Clabucet – Predeal

Nu pleci nicaieri cu gandul ca vedem noi acolo ce si cum…

De Sf. Stefan, o zi care imi aduce aminte de o lupta cu gheata si zapada tare, ma feresc de trasee lungi, cu grad ridicat de pericol. A merge din Busteni la Predeal, adica la 14 km, si a urca pana la cabana Susai, mi se pare foarte lejer.

Plecam, ajungem in Predeal.

Intai poze de prezentare a statiunii, care are o multime de hoteluri, vile, pensiuni, cum nu vezi in alta parte in Valea Prahovei…in schimb, la  capitolul cai de acces, strazi asfaltate, drumuri bune, este jale mare…

1Muntele Bucsoiu vazut din Predeal

2Fosta vila Banta a OJT-ului…s-au distrus o multime de lucruri bune facute in perioada comunista

3Statia meteorologica Predeal. Aici am fost prima oara in clasa a VII-a, cu profesorul de geografie. Pana in clasa VIII-a am fost pe toate traseele turistice din jurul Predealului, de cateva ori, cu acest profesor. Ieseam cand la Timisul de Sus, cand in Predeal, in Rasnov sau Azuga

4

5Un trofeu impozant, cum nu am vazut decat la Muzeul Cinegetic din Posada

6Pensiunea Ancora

7Mi-au placut denumirea, spiritul original, barcile

8Casa veche, in stil montan, scoasa la vanzare

9Predealul ramane orasul contrastelor… Ca exemplu, hotel de 5 stele si langa el un gard din lemn de acum 20 de ani 🙂

10„Dansul porumbeilor”

11Casa unde venea la schi…ghiciti cine? 🙂 Va spun aproape de final, sa fiti atenti 😉

12Si, din strada in strada, am ajuns si la hotelul Belvedere

13Multe vile de vanzare, am crezut ca numai in Sinaia si Busteni se intampla acest lucru…

14Stiti cum arata aceasta imagine de langa cabana Cioplea, in memoria mea? Mult mai frumos…iar un fel de microbuz ca o buburuza, vopsit in alb si albastru, ne adusese aici demult…erau alte timpuri

15Cabana Cioplea

16Trambulina veche din Predeal, de cand nu o mai admirasem…s-a dus, cum s-a dus si partia de bob de la Sinaia

17Partia de la Cioplea…cred ca nici nu mai este partie, nici nu mai coboara cineva pe aici…in departare se vede Timisul de Sus

18Cabana vazuta integral

19O privire de la cabana spre masivul Piatra Mare

20Original, ce mai 🙂

21Zona linistita, aer, arata bine, alea-alea :))

22Masina de munte, arata perfect

23Postavarul…povestindu-le prietenilor o excursie pe la baza muntelui, i-am convins sa mergem si pe acolo la o data viitoare

24Catelus cu parul cret, ce ai fugit de la cotet

25Aducea cu??? Mie mi s-a parut ca seamana cu un domn din Busteni. L-am strigat asa… „Ma’… tu esti? Gandind ca are vreun rol in Transformers si noi nu stim…” El: „Da’ cine?! Eu sunt, zi mai bine, stii ce ingroapa pisica?” Eu: „Nu stiu, nu am fost curios!”…

26El: „Stai ca ma uit eu!” 😉

Bine, eu nu am mai stat sa efectueze descoperirea, chiar dragut catelul 🙂 Pardon de ironie!

27Aici am intrat in padure. Vreo 10 minute am mers pe drum. Interesant, asta era bine asfaltat 🙂

28Am plusat si am zis ca avem timp sa mergem pana pe Piatra Mare 🙂 La gluma. Un prieten a spus: „Ajungem taman la timp cand ies ursii”. Am dedus ca-i era teama, asa ca l-am intrebat: „Si asta inseamna ca este de rau?” 🙂 Cand am vazut cum se uita la mine, m-a bufnit rasul 🙂 🙂

29O alta bancuta din vremuri apuse

30In sfarsit am parasit drumul si am luat-o de-a binelea prin padure…frumos, nu?

31

32

33

34O poveste intr-o poza. V-ati gandit la asta? Cu sageata galbena-o frunza de frag, triunghiurile rosii arata cojile unui con de brad desfacut de o veverita, triunghiul rosu de pe zapada semnalizeaza o samanta de brad. Sagetile verzi indica puieti mici de molid, iar cele rosii, de brad. Pe acest covor de muschi, permanent umed, se vor naste alti puieti…

35

36Viata isi face loc

37Am intersectat din nou drumul. Marcajul pana la cabana Susai este banda rosie

38Aici am ajuns la o intersectie. Inainte, pe marcaj cruce albastra, ajungeam in 30 minute la cabana Susai, in stanga ieseam in Valea Azugii pe drum, iar in dreapta drumul urca spre cabana Susai. Noi, tot inainte…

39Drumul spre Azuga si indicatorul nostru

40Indicatoare mai vechi, important era traseul cu cruce albastra pe care am decis sa ne intoarcem

42Un alt indicator putin mai sus, observati doua marcaje ce duc la Susai

43Si am ajuns si aproape de cabana Susai. Ne-am uitat noi, dar nu aveau nici sigla, emblema, denumire, ceva acolo…nu scria nimic, parea, asa, o locatie si atat.

44Cabana frumoasa la exterior, gardul vai de el…asa are gard Nae Contes la stana din muntii Baiului.

45Cabana aceasta mereu mi s-a parut amplasata rau, la rascruce de vanturi. Sufla vantul, atmosfera de iarna, frig…pustiu.

46Pe langa drum, o alta cabana in constructie

47

48

49Cand a fost sa plecam, unul dintre noi a ramas pe la cabana. Aici m-am intors dupa el, ca se luasera cainii in haita…doar o petarda si au disparut rapid. Deci, daca te vad singur, este cam riscant…

50

51

52

53

54

55

57

58De acolo am venit

Pe partia Cocosul…marcajul urca, noi am ales sa coboram spre baza partiei, asa ne facusem noi calculele.

60Predealul vazut de pe partia Cocosul

61Pe undeva pe aici sau pe la Cioplea, de fapt, schia si Corneliu Zelea Codreanu

62Doar cu saniile, cu schiurile era greu…cand o fi mai multa zapada

63

64Ai partii, ai unitati de cazare, servicii pentru oricine si nu esti in stare sa repari drumul de acces. Uitati-va aici: se intalnesc asfaltul, pietrisul marunt si piatra cubica. Unde mergi in Sinaia sau Busteni, asfaltul catre domeniul schiabil este impecabil… Primarul acesta, care este acum in Predeal, o fi facut ceva de cand a fost ales? Ii trimit o intrebare, mai bine, dupa sarbatori…

65O pensiune superba. Observati cum are grija proprietarul de balustrade…da ma’, dar de masinile turistilor cine are grija, sa nu dea cu ele printr-o mie de gropi pana la pensiune?!

66

67🙂

68

69

70La acest hotel a fost ultima oprire, dupa care ne-am intors acasa. Abia la ora 16 eram pe la casele noastre, o ora am stat numai in coloana…ce nebunie, aici si prietenii iubitori de soferie, masini, mi-au dat dreptate. „Trenul este sfant!” Stai linistit, dormi, privesti, el te duce la destinatie si te costa si mai putin…