Fonduri pentru Crucea de pe Caraiman, Evenimente la Predeal… si pe munte la Poiana Stanei Regale

Venea Centenarul si nu se mai reabilita acest simbol national. Miercuri, s-a semnat in sfarsit, contractul de finantare pentru reabilitarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. Este un lucru foarte important reusit de administratia locala din Busteni si alti oameni dedicati acestui monument, care au incercat de vreo 10 ani sa gaseasca fonduri pentru reabilitare. Chiar daca MApN reabiliteaza acest monument si este la ei transferat, el ramane tot pe raza statiunii Busteni.

E mult mai bine ca reabiliteaza monumentul acest minister, poate asa se invata istoria locurilor. Nu va ganditi ca stiu prea multi ce lupte s-au dat pe aici in Primul Razboi Mondial 🙂 De altfel, si sper intr-o alta atitudine a MApN in 2018, an cu atatea conotatii. Pentru ca in 2016, au dat-o rau in bara cu „marsurile de noapte”, simulari ale trecerii frontierei din 1916. Ei s-au organizat in secret pentru treaba asta si au pornit noaptea cu faclii, iar lumea cand ii vedea nu stia ce se intampla 🙂 La 100 de ani distanta, ei tot treceau pe furis „frontiera” 🙂 Un gest mai mare de frica si teama nu mi-a fost dat sa vad. Noroc ca suntem in NATO si UE, asa ne mai asiguram existenta ca stat national prin aceste locuri. Daca la 100 de ani distanta de intrarea in Primul Razboi Mondial, tot cu o asemenea mentalitate abordezi problema, e limpede!

Sper insa ca actiunile de comemorare a eroilor care au facut Romania Mare, ce se vor desfasura in cursul anului 2018, vor fi in primul rand reale si curajoase, pe toata intinderea teritoriului national!

Iata poze de la semnarea contractului de finantare, un moment istoric, o victorie a administratiei locale din Busteni si a Rotary Club Valea Prahovei, primii initiatori ai reabilitarii acestui monument, o actiune normala pentru judetul Prahova si nu numai, care trebuia sa se intample demult.

Ministrul Apararii, d-l Tutuianu este un bun cunoscator al Parcului Natural Bucegi. Dansul i-a succedat lui Florin Popescu, fost sef al Consiliului Judetean Dambovita si artizanul distrugerii Bucegilor. Cam tot ce vedeti aiurea prin Bucegi, se datoreaza in primul rand acelui domn Popescu. Cand a venit la CJ Dambovita, d-l Tutuianu a mai indreptat din relele facute de predecesorul sau.

La acest moment istoric au participat si reprezentantii statiunii Busteni: in stanga, d-l Marian Ilie, city-manager si d-l primar Ghita Irinel. Nu ar trebui trecut sub tacere faptul ca de 10 ani, acest om care azi este city-managerul Busteniului, a urmarit neincetat reabilitarea monumentului prin tot felul de initiative. Si mai sunt si altii…

Pozele apartin presedintelui CJ Prahova, d-l Bogdan Toader.

Crucea de pe Caraiman, surprinsa de Cristian Laurentiu. Care a facut de curand o tiroliana intre Acele Morarului si a sarit lumea ca distruge muntele 🙂 Plus reclamatii la Administratia Parcului, Jandarmerie 🙂 Personal, nu inteleg ce a deranjat, pe cine sau ce a stricat 🙂 A avut o idee originala si a pus-o in practica. Cum nimeni nu a mai facut pana acum asa ceva, lumea s-a suparat… desi baiatul acesta dincolo de ce poate parea, face destule chestii faine.

Privind in cartea evenimentelor din zona Vaii Prahovei, trebuie sa aduc in atentie ce va fi la Predeal:

Tabara de pictura, zeci de pictori, un eveniment cultural de anvergura

Se apropie un festival cu felurite activitati intinse pe toata luna august.

Si drumetia pe la limita ploii… Asa cum spuneam, am inceput la cartea nr.4, penultima din cadrul proiectului „Pasi in Timp – un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Superioare a Prahovei si Parcului Natural Bucegi”. Inceput in 2014, proiectul se va incheia la 1 Decembrie 2018, cand vom cuprinde in 5 carti, tot ce au mai valoros aceste zone, un tezaur cultural mai mult sau deloc cunoscut, ce trebuie dus mai departe.

Turma de ovine pe pantele Vf. cu Dor

Iubire in lumea cailor 🙂 Isi sopteau, isi povesteau…

De la distanta parea mare… un corb batran.

Cladire surpata… a fostului funicular Busteni-Bratei

Sfinxul Pietrei Arse

Ploaie spre Cota 2000, la cativa pasi in urma noastra

Ploaie peste Sinaia

Auzeam cum ploua in apropiere de noi, se auzea sunetul specific mai jos, peste padure. Din fericire, excursia nu ne-a fost deranjata de ploaie. Nu ca era o problema dar uneori, nu se intampla pentru ca nu se intampla 🙂

Ceea ce a facut posibila traversarea Poienii Stanei Regale si atingerea acelui loc unde intr-un an, dintr-un gand ciudat, am zis in gluma: „ce ar fi, daca am fi aici peste 2000 de ani?!” 🙂 Cumva, intr-un an, tot ajungem de cateva ori… in locul in care speram ca vom fi peste… 1995 de ani 🙂 Ce mai, aproape cinci ani au zburat deja :))

Senin spre Cruce. Hai ca o vor reabilita…

O zi prin padure: animale si… animale

Dupa ce in articolul anterior „luasem calea bisericii”… fiind nebun 🙂 … este momentul sa mai arat si din nebuniile altora, ale mele mai putin…

Cu siguranta, unii oameni se nasc pentru a face bine altora… este natura lor, s-au nascut pentru astfel de lucruri. Ma refer la un prieten, un coleg… cum treceam noi in scopuri nobile, adica acestea:

hrana animale

Printr-o zi senina ca aceasta:

peisaj 1

Ascultand povesti inghetate spuse in soapte de un parau:

peisaj 2In calea noastra apare mai intai, intr-o curte, un caine… parca si vad titlul pe Facebook: „Cate like-uri poate aduna acest exemplar canin ireprosabil?” 🙂

caine 1Ce frumusete! 🙂

caine 2

caine 3Un veritabil pradator… noi nu am indraznit sa parasim masina, eu cel putin ma simteam in siguranta totala inauntru 🙂 … bine ca l-a tinut cineva la distanta, ca ne devora cu masina cu tot 🙂

caine 4Prima oara cand l-am vazut, m-am agitat in masina cuprins de frumusetea lui fermecatoare: „Uite-l ce frumos este!!” si raspunsul: „Ce ai ma’, esti nebun?” 🙂 Bietul caine, cat l-am stresat… na, o gluma proasta, dovada ca aici in imagine s-a intors sa plece… Ni s-a spus ca are 16 ani, o varsta, in opinia mea… chiar potrivita pentru a debuta in concursurile de frumusete canina. Personal, l-as cumpara doar sa ma uit la el in fiecare dimineata, dar bietul patruped ar muri probabil de suparare… asa ca ii este mai bine acolo unde s-a invatat…

Lasand gluma la o parte… sa mai ajung si la subiectul principal. Cum mergeam noi asa, printre peisaje, animati de ganduri bune, aici nu vorbesc in dreptul meu… vedem un om fugind prin nameti spre noi. Ne spune ca undeva mai sus, s-a intamplat un accident, ajungem acolo exact la timp. Si vedem asta:

accident 1Doi cai trageau un bustean de fag si au cazut cu tot cu lemn intr-o rapa adanca. Dupa cum se vede, fiind trasi de bustean la vale, au ramas agatati intre alti copaci, un cal peste altul.

Complicat tare de tot! Mureau sufocati, abia mai respirau… i-am miscat cu ajutorul masinii si cu niste corzi… putin, sa mai respire. Cei care trageau lemne… pana la urma au taiat oistea, lanturile, hamurile, rand pe rand… ca sa nu-i mai traga busteanul pe cai in jos. A durat pana cand a fost eliberat un cal…

accident 2Pana la urma, ultimul cal nu a mai reusit sa se ridice si a alunecat pana jos… dupa cateva minute s-a ridicat si a fost dus langa celalalt. Cred ca unii nu ar trebui sa aiba animale… asta este una dintre concluzii. Cel putin doua ore am stat acolo… dupa ce a alunecat calul, rostogolindu-se pe panta abrupta, a coborat unul dintre proprietari dupa el. Insa, atunci cand animalele au fost eliberate de greutatea busteanului, acesta din urma se oprise intr-un mic arbust, fiind in echilibru fragil. Cand baiatul asta a coborat dupa cal la vale, a atins acel lastar si busteanul urias a venit dupa el. Cum panta era foarte abrupta si inghetata, doar cu coarda stateai in picioare, busteanul a prins viteza imediat… evident de bustean atarnau oistea si alte acareturi… care toate i-au zburat pe deasupra capului celui care cobora. Mare minune cum a scapat! Cred ca daca nu ar fi Dumnezeu, ar muri multi din prostie…

Cam asa a fost povestea… cand ne-am intors, caii mancau fan, in picioare, acoperiti cu paturi, langa caruta… socati si avariati… si cai, si oameni.

Finalul finalului este o imagine pe care nu am stiut a o localiza, dar trebuia sa i-o arat unei persoane, care poate stie:

peisaj 3Este un drum ce trece pe langa o plantatie de ceva… cereale, porumb sau grau cred…si ajunge pe malul unui lac… se spune ca acolo pe mal ar fi o biserica. Mi-a placut mie acest peisaj… poate pentru ca este foarte frig prin Valea Prahovei si nameti uriasi prin padure…

Ce este drept, pe la noi, iarna vine devreme si pleaca tarziu, asa ca o soacra… Dumnezeu sa o ierte… ca ma considera cel mai bun dintre copiii ei…

Si mai am o piesa muzicala, foarte frumoasa… mereu fac asa… ori scriu multe, ori deloc:

La Podu cu Flori

Dimineata daca imi spunea cineva ca azi o sa ajung prin Bucegi, la Podu cu Flori, nu as fi crezut. Aveam atatea de facut si cu totul alte planuri.

Si ii vine o idee Micutzului morocanos, schimbare totala de plan, eu imediat de acord cu el. Mi se paruse interesant. Asa ne-am trezit prin telecabina spre Cota 2000, cu alti prieteni, surprinsi de idee si refuzand sa o accepte.

Pana la urma Micutzul cu argumentele sale si eu tinandu-i isonul i-am determinat pe ceilalti sa mergem…pana la Podu cu Florile. Doar se vedea…in departare 🙂

La Cota 2000

In preajma traseului turistic Valea Dorului -Cabana Bolboci a aparut o stana noua

Un strat de pietris acopera mai nou DJ 713

O alta stana mai departe de acelasi traseu…marcat cu cruce galbena

In zare muntele Podu cu Flori (denumirea corecta este Podu cu Florile)

Lacul Bolboci vazut din preajma traseului

Coborare inainte de a intra in padure

Molizi…in felul lor

Mie imi place sa fac poze de fiecare data cand trec prin anumite locuri. Am eu fixul acesta, printre altele…daca mi se pare oarecum :))) Prima poza de mai jos este facuta ieri, a doua poza anul trecut….acelasi loc:

Sa vedem in cat timp acopera muschiul acest lemn

Povestea acestui triunghi…am intentionat mereu sa o scriu…dar am renuntat. Pentru ca este unul dintre traseele ce nu apar pe nicio harta. Nu cunosc o alta persoana din zona care sa fi parcurs integral traseul marcat astfel. Mai ales ca societatea ce a remarcat traseele turistice din zona damboviteana a Bucegilor nu a stiut ce inseamna acel marcaj si l-a sters de pe toti copacii intalniti. Este un traseu uimitor, necunoscut si probabil asa va ramane…lungimea lui? Circa 25-30 km. Ultima remarcare: 1997.

Peste lac, cabana Bolboci

Polen

Expozitie de gunoaie la drumul mare

Un popas la terasa cabanei

Anul trecut era prin preajma cabanei o vacuta frumoasa. Prima poza este de anul acesta, a doua de anul trecut:

Apoi:

Ma gandeam la o poza dar vacuta era ceva mai departe si mi-am zis ca poate la plecare sa ma duc mai aproape…dar intre timp, s-a apropiat pana la masa unde eram si i-am facut destule poze

A venit la circa doi metri, am pozat-o si a plecat

„Desene” pe lac

O apa nelinistita, limpede si adanca…

Plecam de la cabana si intram pe drumul forestier spre Podu cu Flori. Pe marginea drumului un cal. Ne vede si fuge pe langa noi la vale. Strig la el si:

Se opreste curios :)) O poza, doar!

Urcam putin si intalnim un alt armasar, la fel de frumos si de bine ingrijit

Continuam sa urcam, eu cu gandul la Crosul Bolbocilor de anul trecut desfasurat pe acest drum. Gandeam, priveam…si vad un fluture 🙂 Poate parea hilar dar…sunt fluturi de exemplu albi, din diferite specii si cine nu stie ii denumeste pe toti: Albi. Dupa ani de zile, lucrarea de licenta chiar la fluturi facea referire, recunosc de la distanta dupa zbor orice fluture alb din Bucegi. Stiu ce specie este. La fel sta treaba si cu mai toti fluturii colorati din Parcul Natural. Dupa zbor, de la distanta stiu ce specie este.

Si vad pe la jumatatea unor copaci ceva zburand :))) Ma opresc, ma uit mai bine si deja nu mai auzeam ce ma intrebase Micutzul morocanos. Fluturele se asezase pe o frunza undeva la circa 10 metri inaltime si atunci i-am impartasit „descoperirea” si Micutzului: un Nymphalis antiopa, o specie foarte rara in Parcul Natural Bucegi. Daca nu stiati si cred ca nu aveti de unde sa stiti, in Bucegi exista fluturi foarte rari, iar unul dintre acestia, este specific doar Bucegilor, un endemism. Va dati seama ca desi sunt pe Lista Rosie, aceste specii rare, pe cale de extinctie in lume, nu pot fi protejate pentru ca nu are cine sa se ocupe de astfel de lucruri. Desi ar trebui sa existe un inventar cu speciile de flora si fauna din Bucegi, acesta probabil nu va fi realizat in urmatorul deceniu.

Dar fluturele nu mai pleca din acel loc si eu doream sa-l pozez. Lucru destul de greu. Prietenii au plecat mai departe, stiau ca daca mi-am propus sa-l fotografiez asa voi face. Timpul? „L-am oprit!” 🙂 Am reusit sa misc usor creanga cu un bat aruncat si el a plecat. Are un zbor lin, planat si este usor de urmarit. Dar cum flori nu prea sunt el nu avea unde sa se aseze decat tot prin copaci. Am sperat ca se va lasa mai jos :). S-a asezat, eu am venit din unghiul in care un fluture nu vede…o poza si gata!

Mai bine de atat nu se putea…oricum urcasem o panta abrupta pana la el…dar se vede clar ca este N. antiopa. Fluturi de acest gen, ma refer la anvergura, sunt fluturi mari care nu au un zbor rapid. Un alt exemplu, ar fi Apatura Iris, un fluture nu foarte comun Bucegilor. In schimb, fluturele Vanessa Cardui este destul de greu de urmarit daca nu sunt flori prin preajma care sa-i capteze atentia.

Mi-am ajuns din urma prietenii destul de repede.

Cabana Podu cu Florile, a Consiliului Judetean Dambovita, ridicata intr-o zona cu alunecari de teren…provocate…circa 20 miliarde lei vechi risipiti

Am ajuns pe Podu cu Flori. Bineinteles, denumirea nu isi mai are rostul, aici neexistand decat vegetatie…ca in Arizona 🙂 Flori au fost acum 40 de ani, a ramas doar denumirea. De prin aceste locuri s-a extras piatra pentru ridicarea barajului de la Bolboci. Vedeti barajul si lacul mai jos:

Tot felul de deseuri raspandite la tot pasul

Drumul de acces

Flori de rododendron

Patru dintr-o lovitura

Anul trecut cand am fost la Podu cu Flori coborau ciobanii de la o stana aflata in preajma traseului turistic Bolboci-Canton Bratei. Pasunatul se incheiase, oile erau coborate… Anul acesta, m-am intalnit cu ei cand urcau…prima zi din acest an cand se reia activitatea pastorala. Ironia este ca ne-am intalnit cu o curba mai sus de locul intalnirii de anul trecut. Sa fie cam 300 de metri distanta. Daca anul trecut ei coborau si eu urcam, de data aceasta a fost invers. Va dati seama ca nimeni, nici macar ei nu stiu ora cand pleaca sau ajung in acea zona. Mie mi-a placut momentul acesta 🙂 Prima poza este din acest an, a doua de anul trecut.

Acelasi cioban cu acelasi caine…schimbasem cateva vorbe anul trecut. Poate ca, cine stie, mai tinea minte si dumnealui 😉 Da, ne-am vazut si anul trecut, tot pe aici, tot in momente de sosire/plecare de pe munte.

De la lacul Bolboci am urcat in Saua Dichiului…mai repede decat prietenii ramasi la cabana, cu masina. Pana au venit ei, noi eram pe DJ 713. Daca priviti asfaltul veti vedea si cati kilometri sunt de la inceputul acestui drum. Din DN 71 sunt 2 km pana la cabana Cuibul Dorului apoi alti 6,5 km pana in Saua Dichiului, loc in care se afla cabana in constructie Dichiu.

La 800 metri distanta de Cuibul Dorului…de aici am plecat cu masinile acasa. Una venita de la Bolboci, cealalta din Sinaia.

Multumesc pentru ca ati calatorit cu mine, fie si virtual 🙂 Fotografie realizata de Micutzul morocanos!

Ce am mai râs ieri cu „nebunu’ ” acesta….la el ma refer :)))

Un eveniment important…despre altceva, insa!

Azi am facut un tur de Bucegi, maine o sa pun imagini, traseul a fost destul de lung: Busteni(Fabrica de Hartie)-cab. Gura Diham-Poiana Izvoarelor-La Prepeleag-Abruptul Bucsoiului-cabana de la Vf. Omu-Culmea Doamnele-Drumul Granicerilor-Saua Batrana-Poiana Gutanului-Saua Strunga-cabana Padina-padurea Laptici-Platoul Bucegilor-Valea Dorului-Curmatura Vf. cu Dor-Cota 1400-Schitul Sf. Ana-cabana Stana Regala-cartierul Poiana Tapului din Busteni….timp 12 ore din care aproape 2 ore „pierdute” pe la cabane.

O sa incep insa prin postarea a catorva imagini de ieri, cand am fost in niste plimbari, era un moment important….aniversarea a 8 ani de casnicie, adevarul este ca nu stiu cum pot fi suportat, cum s-a obisnuit cu mine, ea de la ses, eu de la munte 🙂

Ieri cum mergeam, imi las sotia la o distanta sigura si:

Vad un cal pascand si ma gandesc ca este bine sa-i fac o poza pentru ca pe fundal sunt muntii Bucegi

Animalul pastea linistit si l-am deranjat eu…evident el m-a auzit cand ma apropiam pentru poza si tragea cu coada ochiului 🙂

Cu coama in vant si cu iarba in gura ma privea…oare ce o fi si cu asta pe aici?!

S-a gandit el sa se uite putin mai bine…

Apoi si-a vazut de treaba, s-a prins el ca doar pentru poze il deranjam 🙂