1 Ianuarie 2015… La Multi Ani!

LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CARE CITESC ACEST BLOG!

Sa aveti un an mai bun decat 2014. Anul 2015 sa va aduca multe realizari, sanatate si intelepciune.

Va invit pentru cateva clipe, uneori este de ajuns si o clipa pentru a intelege, intr-un decor de vis:

zapada 1Cata frumusete!

zapada 2Putin mai aproape

zapada 3Albul acesta este fantastic. Ma invarteam in jurul bancutei din lemn, aflata la kilometri prin padure, doar sa nu stric magia acestui peisaj

zapada 4Sa vedem ce este si aici

zapada 5Soaptele unui izvor aproape inghetat

zapada 6Povestea continua dupa fiecare piatra, la fiecare curba, in fiecare bula de aer de sub gheata… viata cu multiplele ei episoade 🙂

La multi ani! 🙂

Bune si rele pentru Natura

Am citit acum cateva zile un articol interesant. Fiind pasionat de istorie, citesc diverse lucruri ce ma intereseaza, cum ar fi al doilea razboi mondial, fuga nazistilor si cautarea lor prin toata lumea, lagarele de concentrare, teatrele de operatiuni, memoriile unor generali din acea perioada, sau lumea geto-daca, antichitate, viata in primele secole de crestinism…am destule subiecte 🙂 Si cu zvonurile, legendele locale, demult le-am studiat, cautat prin arhive, carti, corespondente si paralele :)) Astept sa imbatranesc, sa ma mai scrantesc putin si apoi sa incep sa caut si pe teren mai in detaliu…deocamdata am destule de facut in domeniul mediului si al turismului.

Articolul de care spuneam, ne arata ca seful politiei secrete naziste, Heinrich Muller, probabil cel mai feroce inamic al evreilor, nu ar fi scapat in anul 1945 ca si alti nazisti, ci ar fi murit in imprejurari necunoscute si ar fi fost inmormantat in …cimitirul evreiesc din Berlin, intr-o groapa comuna. In prezent, cei care administreaza cimitirul, s-au aratat ofensati ca seful Gestapoului este ingropat acolo 🙂

Ce sa spun, calaul si victimele la un loc, sau somnul vesnic printre cei pe care i-a urat si exterminat.

Acum detalii din Parcul Natural Bucegi:

cMuntele, la picioare

l

Ca lucru bun, s-au ridicat hranitori pentru caprioare, cerbi…care sunt aprovizionate cu lucerna si sare:

a

b

Pe de alta parte, sa aruncam o privire si la panourile montate de Administratia Parcului:

e

iCascada Urlatoarea

jLucruri bune de stiut!

Tot in legatura cu aceasta cunoscuta cascada, pot sa va mai arat ceva, ce tine de bunul simt, de civilizatie, educatie. Iata ce face un om care in opinia mea nu are nici unele din cele de mai sus:

fSuntem pe traseul turistic Poiana Tapului-Cascada Urlatoarea, traseu marcat cu punct albastru. Ne aflam la circa 1 km de marginea padurii. Ce ar putea fi ascuns printre acei copaci?!

gDe mai aproape se vede si mai bine…par gunoaie

hPatru saci cu tot felul de gunoaie, unii dintre ei rupti, mai trebuie cateva animale sa raspandeasca totul. Deci a urcat unul cu masina si a aruncat gunoaiele tocmai aici. De ce in acel loc, mi se pare inexplicabil…nu este numai nesimtit, ci si cam nebun.

Este vina acelora care nu inchid bariera de pe drumul de acces. Nu stiu ce ar fi in saci, dar daca sunt peturi, hartii, ar putea proveni de la un personaj ce transporta la cascada niste persoane ce fac un fel de comert pe acolo. Nici nu vreau sa-i acuz pe acei oameni, fara dovezi, dar daca sunt deseuri de acel tip, numai ei le-ar fi putut genera.  Altfel, trebuie sa fie vreun localnic cu ceva probleme.

Acesta fiind un lucru rau…insa sa trec si la alt lucru bun:kNici caprele negre nu sunt uitate din ce observ 🙂

De incheiere, postez o dilema personala, eu am din acestea destule :))

mCopacii de jos cu fructe rosii, sunt scorusi.

Multi spun ca le mananca ursii, ca le adora nu stiu ce pasare sau alt animal. Real, eu nu am vazut sa manance in afara de alunari, astfel de fructe, si asta cu o singura ocazie. Sunt in prezent o multime de copaci plini de fructe si nu se atinge nicio specie de ele. Unii montaniarzi mai batrani spuneau ca ursul rupe copacii sa ajunga la fructe, nu am vazut niciodata un scorus cu urme de gheare de urs pe el…si i-am luat la rand, pe toti cei intalniti, nu de ieri, de azi.

nIdeea este ca desi nu peste tot, sunt locuri in Parcul Natural Bucegi unde se mai intampla si lucruri bune pentru mediu

Grauntele de mustar…adaptare

Toata lumea, sau hai, nu toata lumea, se vaita de ploaie, ce mai ploua, cum mai ploua…asta este, ploua! 🙂

Ma gandeam la pilda cu grauntele de mustar vazand o stire la tv. Nu mai mi-o amintesc eu prea bine si nici nu o voi cauta acum…pentru ca nu intentionez sa o scriu. O cauta cine doreste 🙂

5Iubirea cunoaste diferite ipostaze, „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” are o anume conotatie, nu inseamna ca trebuie sa iubesti pe oricine…sentimentele difera, este vorba de atitudinea de zi cu zi… Totusi, indiferent cum este, iubirea schimba, innoieste sufletul, iti pasa de altul, sau si de altii. Cand faci o fapta buna, te simti altfel, vezi lucrurile si realitatea cu alte dioptrii…

8

Vazand stirea, intelegem inca o data ce putere poate sa aiba un lucru bun, cat de mic ar fi el; cat de important este sa mai facem si cate o fapta buna, macar din cand in cand sa mai semanam cate ceva si pentru sufletul nostru…

Un preot de la o bisericuta aflata in curtea unei maternitati, din donatii, a cumparat haine pentru nu stiu cati copii, acorda si niste burse lunare unor eleve de liceu, ce mai, un reportaj ce arata ce pot unii oameni simpli sa faca si ce nu pot sa faca aceia aflati in diferite functii, care ar putea face mult mai multe. Dar dintr-o masina de lux nu poti opri sa faci un bine, pentru ca probabil nu exista ratiunea…daca ai tot ce vrei, nu vezi logica sa ajuti pe cei pe care-i vezi pe strada si atunci gasesti tot felul de pretexte pentru a-ti anihila orice bruma de gand.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/proiectul-grauntele-de-mustar-cazul-impresionant-al-preotului-dan-protectorul-a-zeci-de-copii.html

Se mai intampla asadar si lucruri frumoase…prin multe locuri. Ceea ce inseamna ca nu suntem pierduti 🙂 O sa incerc in aceste zile sa caut un exemplu pozitiv si la Busteni. O sa fie mai greu, dar incerc sa nu ma agat de faptul ca in urma cu ceva ani, unii au luat Caminul de Copii, orfanii ajungand in diferite colturi ale tarii, iar imobilul a fost acaparat…si azi este in paragina. O sa ma straduiesc sa caut ceva…poate gasesc!

6

7

Unde ”se mananca bine” in Parcul Natural Bucegi!

Expresia asta cam idioata „a manca bine” defineste in lumea serviciilor turistice mai multe lucruri…pana si turistii o folosesc…deci unde se mananca bine in Bucegi? Imi propun sa scriu eu mai jos 🙂 atat despre asta cat si despre „unde nu se mananca bine”.

Expresia din titlu este echivalentul a: mancare buna, preturi corecte, calitate, atitudine in servire, curatenie.

Sa incepem cu primele locuri calitative:

Fara nicio indoiala cel mai bun loc pentru servirea mesei din aceasta arie protejata este Restaurantul de la Cota 2000 secondat indeaproape de Stana Regala.

La Cota 2000

La acel restaurant nu se folosesc in alimentatie conservanti si alte nenorociri, totul este natural, ceaiul se indulceste cu miere, carnea este furnizata de ciobani, aici se gaseste cea mai buna pastrama din Bucegi, cei mai buni carnati, deserturi apetisante, tot felul de preparate interesante…cele mai multe personalitati aici vin, bineinteles si preturile sunt pe masura, dar meniurile sunt realizate astfel incat sa ai de unde alege, acceptabil si calitativ.

Stana Regala este un loc primitor si linistit, un loc unde se servesc ciorbe de diverse feluri, mi-a atras atentia mie care nu-mi plac ciorbele decat o data pe saptamana cel mult, ciorba de mistret si ciorba de fasole in bol de paine…mai sunt si feluri 2, dar eu sar direct la deserturi…papanasi, placinte cu sos de vanilie…Merita! Au si o bucatarie afara cu mancare la ceaun, rotisor.

Stana Regala, bucataria de vara in stanga, terasa, restaurantul in dreapta

Un alt loc bun unde se servesc produse la gratar este Terasa „La Sami” de la Cota 1400, se stie ca aici sunt cei mai buni mici din Bucegi, cea mai buna costita, cei mai buni cartofi, cel mai bun sorici. Nu serveste preparate pregatite in bucatarie. La costita si sorici preturile sunt la 100g 🙂

Sa aruncam o privire prin cabane:

Cabana Diham Phoenix este ca si cum ai manca la tine acasa, fara mari pretentii, curatenie prin bucatarie si sala de mese, preturi si mancare buna.

Cabana Padina, cu o mica gospodarie situata in preajma locatiei, isi permite sa tina preturile mici la orice produs pregatit in bucatarie. Aici o ciorba poate costa si 3,5 lei in timp ce in alte locatii aceeasi calitate o gasim la 8 lei, cam asta ar fi diferenta intre aceasta cabana si altele. Ca si la Diham Phoenix unitatea se adreseaza mai mult turistilor cu rucsacul in spate. In timp ce un ceai este 1 leu, la unitatile de la Cota 1400 acesta il gasiti la 4 sau 5 lei 🙂

Cabana Bolboci, aici mancarea este acceptabila, preturile asemenea.

Hotelul Pestera, mancare ca la hotel de trei stele :))) si cu bune si cu rele, unitate depasita lejer de cabana Padina, si de primele trei unitati enumerate.

Cabana de la Vf. Omu, o unitate cu o atitudine schimbata la 180 de grade, din cauza faptului ca de turisti se ocupa sotia cabanierului si nu acesta. Cabanierul, Popa ca asa il cheama, este cel mai slab om de turism din Bucegi, fara atitudine turistica, un avar, el se ocupa de cabana Poiana Izvoarelor. Asadar la peste 2500 m altitudine se poate servi masa in conditii bune, evident ca nu veti gasi aici preparate elaborate ca la restaurant, dar sotia cabanierului si personalul din bucatarie gatesc bine.

Pensiunea Coteanu, este un loc interpretabil, depinde peste cine dati, servirea mesei este acceptabila. In ultimele doua luni, la cateva grupuri de turisti le-am recomandat sa evite locatia din punct de vedere al cazarii. Prin august sau septembrie urma sa merg aici cu niste persoane, rezervari, „gazda” ne-a spus ca ne „tine” camerele pana la ora 18. In aceaiasi zi, la ora 14 am sunat-o pe cea care este proprietara sa-i spunem ca venim la ora 19 si sa nu dea camerele. Dumneaei si-a inchis telefonul si ne-a sunat abia dupa ora 19 sa ne intrebe daca mai venim. Cand lucrezi in domeniu si esti in week-end nu iti inchizi telefonul cu orele. Eu nu imi permit cand sunt cu altii, incertitudini, la ora 17 dupa ce am sunat-o de vreo 10 ori am optat pentru varianta B a programului turistic gandind ca si-a inchis telefonul pentru ca a dat camerele altora…este o atitudine tipica in unele locuri din Bucegi. De atunci, a sarit din schema aceasta unitate.

Cabana Valea Dorului…am doua cuvinte: Preturi Uriase! Fugiti ca e pericol, din orice punct ai privi :))))

Cabana Miorita, nu a stralucit niciodata la capitolul servirea mesei, in schimb camerele sunt curate, doar la cazare merita.

Cabana Valea cu Brazi, ei sunt noi in domeniu, nu m-as lasa pe mana lor, mai trebuie sa treaca timpul, sa vina cu altceva.

Hotelul Cota 1400, mancarea este acceptabila.

Restaurantul Telefericului de la Cota 1400 este mult mai recomandat decat restaurantul Popas Alpin situat la o distanta de 200 metri. Preturile sunt acceptabile, mancarea este buna.

Restaurantul Popas Alpin, este frumos decorat in interior, dar personal nu am incredere in mancarea gatita aici. Daca treci  prin spatele unitatii, ca se afla in vecinatatea drumului, nu o data, sa treci asa la anumite intervale de timp, o sa constati ceva…miroase foarte urat, a tot felul de resturi. De cate ori am fost aici am mancat doar piure cu pui…de regula evit sa intru. Eu am o fixatie :)) analizez gesturi, oameni, vorbe, in timpul liber le descompun :)) Si pe omul asta, ce are restaurantul, nu il consider prea sanatos…nu ca as fi eu prea normal sau doctor. Ani la randul, a dat foc fara un temei normal pajistii de la Cota 1400. Primavara, asta era primul gand al lui :)) Eu asa zic ca sanatos nu prea este…de altfel si acum dupa ridicarea unor boxe metalice, mai da cate unul din angajatii lui, poate chiar el, foc pe la gunoaie. Are boala focului…

Cabana Babele, nerecomandabil.

Cabana Poiana Izvoarelor, nici atat.

Complexul Piatra Arsa, mancare buna, preturi bune, nu ar avea cum sa fie altfel, devreme ce aici iau masa diferite loturi nationale de sportivi.

Hotelul de la Cota 1000 si Hanul cu Ursi din vecinatate, mancare buna, unitati superioare celor similare din Parcul Natural Bucegi.

Hanul cu Ursi

Cabana Cuibul Dorului, mancare buna, preturi bune…aici am mancat un peste bine facut ultima oara.

Cabana Malaiesti, cu mancare gatita pentru oamenii de munte, fara mari pretentii, este singurul loc unde nu se poate ajunge cu mijloc auto.

Cabana Zanoaga, de asemenea un loc unde se mananca bine, preturi asemenea, curatenie 🙂

Despre cabanele Schiori si Gura Diham nu scriu…deja ele sunt la margini de oras, au cunoscut transformari majore, doar denumirea le-a mai ramas, ca istoric. Daca presedintele ia masa la Schiori, sau daca alti politicieni, sefi din politie, se duc la Gura Diham ce se mai poate spune? Poate…doar faptul ca functioneaza langa limita Parcului Natural Bucegi.

Si ca incheiere, cel mai bine se mananca cu prietenii in natura la un foc: gratar sau mancare la ceaun. Mai jos pozele unui prieten, Micutzul morocanos, o concurenţă serioasa la postul de bucatar al grupului :)))

Si…mai trebuie poza cu mamaliga :)))

„Bate vantul! Si ce daca, parca e pentru prima oara cand bate…”

Ca vantul a suflat puternic prin toata tara nu doar aici in Valea Prahovei nu ar trebui sa fie cine stie ce noutate.

Pe la mine a venit azi o ruda, ma asteptam sa fie unul dintre cei doi cumnati ai mei, cu toate ca s-au dezobisnuit de vizite 🙂 La mine acasa nu se fumeaza, nu se consuma alcool, cu nicio ocazie, asa ca nu rezonam in niciun fel. Si spunea ruda asta a mea ca a fost ieri prin padure si „batea vantul fenomenal, copacii cadeau, se rupeau crengi”.

L-am ascultat o vreme apoi am inceput sa-l enervez, cu „extraordinar, nu am mai vazut asa ceva, sa bata vantul”. Pana la urma i-am spus ca pe o vreme ca asta e frumos in padure :), am sunat pe cineva si am plecat sa facem niste poze… sa ajungem si la cineva in Sinaia.

Prin padure, era foarte frumos, cum ma asteptam (scriu asa poetic ca sa mai enervez pe unul, pe altul, se simt ei)…copacii parca mai aveau putin si cadeau, dar cam atat. In afara de aproape ca, nu era nimic concret,  sa vedem cum cade …deci nu era mare lucru.

Am urcat spre Stana Regala prin spatele castelului Peles, ne-am intalnit cu niste turisti ce stateau nu mai cu ochii pe sus, sa nu cada ceva. Bietii de ei…in loc sa admire natura in zbuciumul ei :)))). Unii intra atat de repede in panica…

Treaba este ca si copacii astia cad in urma unor consecinte, fie sunt uscati si vantul i rupe, fie sunt pe o muche si vantul sufla cu putere in ei. Probabilitatea ca niste copaci sa cada in mijlocul padurii, intr-o zona putin expusa vanturilor, tocmai atunci si tocmai pe cel care trece este minima. Erau totusi simpatici in prostia lor, cu ochii mariti de groaza, atenti la orice copac ce se misca 🙂

Au mai fost si momente de vreme buna…depinde ce intelege fiecare prin bun sau rau 🙂

Prin spatele castelului Peles, nu am avut chef sa cobor sa mai fac niste poze

Trepte pe care au urcat odinioara regii Romaniei

Valuri de nori, la aproape aceiasi altitudine, goneau pe cer. O frumoasa priveliste…

Evident pe munte iar a cazut un strat de zapada, ceea ce inseamna ca daca este soare in 2-3 zile se va topi…

Mi-am propus ca pana la Paste sa mai alerg pe sosea pana la Brasov…cam 40 km. Nu vreau sa demonstrez nimic, pur si simplu imi place sa parcurg distante lungi, la pas, alergand, sau cu bicicleta… Problema este de intoarcere, ajung acolo transpirat, murdar, deci nu am cum sa ma urc in tren, intai trebuie sa fac o baie, un dus.  Trebuie sa prind momentul, pentru ca data trecuta au fost niste probleme. Am ajuns acasa la o fosta colega de facultate, stabilisem cu ea dinainte, cheia era la o vecina ca altadata.

Dupa baie am adormit, nu am auzit telefonul, pe la 10 seara m-am trezit. Acasa nu mai aveam cum sa ma intorc, a iesit nasol de tot ca nu am dormit acasa ci in alta parte. S-au tras alte concluzii…