Traseu de mountain-bike: Busteni – Azuga – Valea Azugii – Valea Garcinului – Sacele – Timisul de Jos

Nu stiu cati km sunt si nici nu m-a interesat. Pana la urma poate masura oricine pe harta. Sa zicem pana in 50 km. Ideea era ca nu am mai fost demult intr-o deplasare pe bicicleta si am zis sa incep cu ceva usor.

Dupa traseu nu m-am durut niciun muschi pentru ca nu avea cum, la asemenea traseu scurt. In schimb, alegand o bicicleta cu sa ingusta, nu-mi dau seama cum de se fabrica asemenea sei 🙂 , nu prea am stat jos vreo 2 zile. Si stiam cat de importanta este saua dar na, am zis ca merge. Data viitoare fara o sa pentru grasi, nu mai merg 🙂

Acum, cand scriu traseul acesta, nu inseamna ca am facut traseul azi, ci saptamana trecuta. Intre timp, am mai facut inca un traseu prin Valea Doftanei, si il pregatesc pe un altul de peste 100 km. Da, pe Transfagarasan. Traseul se pliaza pe ce vreau sa fac, asa ca e prea ciudat sau complicat pentru multi 🙂 Stiu ei/ele 🙂 O zi este alocata parcurgerii Transfagarasanului, unde am de gand sa fac si un traseu turistic pana la Lacul Capra, apoi sa cobor si, undeva mai jos de Vidraru, sa facem un gratar, dupa care sa iesim in zona civilizata la o pensiune.

Deci, am plecat intr-o dupa-amiaza spre Sacele.

O luam prin Busteni-Azuga si intram pe Valea Azugii. Drumul forestier pana in saua care desparte judetele Prahova si Brasov, are cam 16 km. Pana la cabana Trifoiul, adica pe vreo 10 km de la intrarea in padure, au pus „talharii” 🙂 pietris pe drum. Si cam tot e numai piatra mare, asa ca e o „placere” sa mergi cu masina sau cu bicicleta. Gropile macar le ocoleai 🙂

Pana la urma, de acasa si pana in acea sa, de unde cobori spre Sacele, am facut… vreo 3 ore.

Intersectia cu Predealul, zona Susai, la stanga.

Pana in cabana Trifoiul, intalnisem si un tunel prabusit cu un istoric interesant.

Si au inceput sa se vada stancile muntelui Piatra Mare:

In primavara, priveam de pe stanca aceea spre Valea Azugii, acum a fost invers.

Un popas la limita intre judete… sa mancam branza, rosii, cascaval si dulciuri 🙂

Trasee spre cabana militara Rentea, triunghiul, si pe banda rosie poti iesi in zona Cheia. Mai demult, acum vreo 8 ani, am facut 7 ore din Predeal pe banda rosie pana aproape de Cheia.

Nu cred ca a scris vreodata ceva pe ele. Care cum a trecut pe aici, a scris el cu marker-ul timpii si directiile.

Ca informare, nu va ganditi cel putin pentru un timp, sa mergeti cu masina pana la Sacele. Imediat dupa Saua ce desparte bazinul Azugii de al Garcinului, s-a montat o bariera seriosa. Nu ai cum sa treci de ea.

Mai este una inchisa, mult mai jos, la niste vile, ca masura de protectie impotriva cartierului de rromi de mai jos si inca una la ocolul silvic. Deci, pana la cartierul romulan sunt trei bariere, din care doar aceea de la ocolul silvic era deschisa.

Nu ratam ocazia sa mai facem si poze.

Desi era numai coborare, mai ma opream si pentru cate o poza, doua.

La un moment dat, prietenul de excursie si de liceu, vede o cavitate in munte, apropii… si pare o pestera cam mare:

Intrarea pare inalta cat un copac 🙂 Va trebui sa merg pe acolo, pe viitor.

Aici era o stana parasita… departe era municipiul Sacele

Prin zona civilizata nu prea am mai facut poze. Pe malul Garcinului ne-am oprit sa vedem vreo 150 de tineri rromi, negri toti de la soare si cred ca nu numai, cum sareau si se balaceau in apa.

Cateva poze si de prin Sacele:

O troita interesanta. Aici ma intorceam spre ea, ca trecusem dar o vazusem cu coada ochiului…

Crucea nu spunea cine stie ce. Insa langa ea vad un fel de statuie sparta…

Langa perete se vad doua bucati, cel mai probabil alcatuiau capul statuii.

Inscriptia

Am intrebat si pe altii, sa vedem ce a reprezentat.

O oprire la o biserica romaneasca:

Ne-am oprit sa mancam inghetata pe o banca si priveam la o biserica maghiara:

Acestea fiind zise, ne-am urcat pe biciclete si am plecat spre Timisul de Jos, la gara. Fiind foarte cald, am pus capat excursiei pe biciclete si ne-am oprit la o bere Tuborg… ca nu e de ici-colea sa faci asta… la casa unde au stat prizonieri, o parte din aviatorii americani capturati in cel De-Al Doilea Razboi Mondial.

Excursia a durat vreo 6 ore.

TRASEU DE CROSSCOUNTRY SAU DRUMETIE PE BICICLETA

Biserica Sf. Nicolae din Brasov

Acum vreo saptamana niste prieteni m-au sunat sa ma intrebe daca mai facem o tura cu bicicletele, dar una mai lunga de 5 ore. Cum pe munte mai era ceva zapada am ales un traseu destul de interesant din punct de vedere turistic. Pentru ca nu plecam sa participam la vreun concurs ci sa si vedem ceva! Astfel a aparut urmatorul traseu impartit pe mici etape, unde am notat timpii:    

 Busteni plecare la 8:15, cabana Gura Diham 8:52, Saua de la Dihamul militar 9:48, intrare pe drumul forestier Provita 10:08, DN73 la 11:29, Biserica din Rasnov 11:36, Cetatea Taraneasca de la Rasnov 11:54, Poiana Aviatorilor 12:37, Poiana Brasov 13:20, Drumul vechi al Poienii 13:55, Pietrele lui Solomon 14:03, Brasov (Calea Bucuresti) 14:50, Timisul de Sus 16:46, Predeal: 17:42, Busteni sosire 18:20!

Pana la Gura Diham a fost o simpla joaca de copii, insa de aici am inceput sa urcam pe langa bicicleta pe niste pante nasoale. Am intrat apoi pe poteca marcata cu triunghi albastru ce duce la cabana Diham Phoenix, dupa care am iesit din padure „La Relee”. Rapid am ajuns aproape de cabana Diham Phoenix si ne-am dus in dreapta acestei constructii. De prin primavara, autoritatile locale din Rasnov au demarat lucrari de reabilitare a acestui drum care numeste drumul forestier Provita.

Noul drum ce urca pana in apropiere de cabana Diham Phoenix

Mai degraba am zice ca e foarte posibil sa fie drumul care va lega Busteniul de Rasnov. La momentul cand noi am parcurs acel drum, deci acum circa o saptamana, nu se ajunsese inca la Diham Phoenix. Mai erau cateva sute de metri. Dar lucrarea este bine facuta. Mare parte din acest drum nu a existat, kilometri intregi fiind realizati in decursul acestui an. Pe acest drum mergi fara probleme cu orice fel de masina. Nu trebuie confundat cu drumul care se desprinde din soseaua spre Predeal-Rasnov, mai sus de Paraul Rece si urca la cabana Vanatorilor de Munte!

Noul drum creat trece pe langa Uzina de Apa din zona paraului Glajeriei! Coborarea pe bicicleta este extraordinara, nu sunt gropi, totul este bine nivelat. Se poate spune ca am „inaugurat” primii acest drum cu bicicletele. Tot la capitolul „inaugurari” se inscrie si cazatura personala. Spre surprinderea noastra se lucra si in week-end la drum.

Indicator la iesirea din padure

Coboram fara frane prea dese pentru ca drumul era neted ca in palma si parea ca nu era nimeni. Dupa cativa kilometri la o curba apare un excavator…ce frane sa mai pui! Asa ca il evit virand intr-un sant de vreun metru, din care ies mai jos de excavator evident in zbor si eu si bicicleta. Aterizez in viteza pe mijlocul drumului rostogolindu-ma de cateva ori si se rupe filmul mai multe secunde. O las naibii de bicicleta ca era nenorocita si ma intind pe iarba sa-mi revin. Hainele, rucsacul, manusile erau rupte. Se strang astia cu care eram, niciunul nu mai vazusera o cascadorie mai reala, unul imi da plasturii , altul incearca sa-mi repare bicicleta. Dupa vreo 30 de minute bandajat pe la maini si picioare plec iar la drum. Inca nauc, mergeam prudent…situatie ce nu a durat decat putin timp. Apoi uit si iar viteza! Asta e…prind greu si uit repede!

Opresc „caravana” prin telefon pentru ca vazusem in curtea unui cetatean niste caprioare, destul de mari. Avea omul nostru un domeniu mai mare ca Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia. Daca stau mai bine sa ma gandesc cred ca era de doua ori mai mare. Cu un gard metalic inalt si tot felul de animale domestice intreaga proprietate particulara era de vis! Ne-am suit pe o inaltime…de! ca romanul sa vedem ce este in curtea altuia…dar trece unul cu masina si ne zice ca nu e voie, ca se supara proprietarul!

Caprioara in curtea unui cetatean

I spun sa circule linistit ca multe nu e voie sa le faci pe lumea asta si uite ca se fac! Admiram domeniul aluia pentru ca asta trebuie sa mai fie voie…dar ce poti sa zici decat ca e cel mai superb loc pe zeci de kilometri. Plecam inainte sa ne ia seama proprietarii si ajungem in scurt timp in Rasnov!

Intram pentru cateva rugaciuni la biserica romaneasca si apoi urcam spre cetate. Trecem de un stadion unde se juca fotbal si trecerea ne este blocata de un echipaj de la politia comunitara. Cu o politete desarvasita ni se explica ca nu putem urca pentru ca cetatea este inchisa. Cand ti se vorbeste civilizat si argumentat nu mai e loc de altceva! Cativa dintre spectatorii meciului de fotbal ne spun ca „primaria si cei care detin cetatea s-au dat in judecata”. Asa ca cei care au de pierdut sunt turistii!

Plecam mai departe spre Poiana Brasov si facem un popas intr-o poiana unde un drum coboara spre localitatea Cristian printr-0 rezervatie de stejari. Apoi pedalam spre Poiana Brasov unde ne plimbam pe cateva strazi astfel ca ne ratacim unii de altii. Dupa ce ne regasim coboram pe drumul vechi ce leaga Brasovul de Poiana Brasov, lung de vreo 4-5 km. Acesta are multe gropi si este unul dintre traseele clasice de promenada ale brasovenilor!

Brasoveni in poiana de la Pietrele lui Solomon

Ajungem chiar la capatul Brasovului in Schei, la intersectia cu drumul forestier spre Pietrele lui Solomon. Lume ca la targ! Ce faceau majoritatea dintre ei este un lucru din care ar trebui sa invatam: zeci de persoane luau apa in bidoane, de la niste izvoare amenajate, pentru acasa!

Urcam in 10-15 minute si pana in acel loc, bine amenajat pentru o iesire in aer liber. Sunt vetre de foc formate din caramizi si mese cu banci de lemn! Dupa un popas scurt plecam spre casa traversand Brasovul. Apoi drumul spre casa devine doar un simplu drum unde trebuie sa fi atent la masini…cam asta a fost!