Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

Ce ar presupune existenta lostritei in Lacul Bolboci – Parcul Natural Bucegi

1. Mai intai sa vedem un mic istoric:

-lacul Bolboci este un lac de acumulare, existent pe  raul Ialomita, barajul fiind finalizat in 1988.

-foarte probabil, speciile de pesti, pastravul si lostrita urcau pe acest rau pentru a depune icre. Ridicarea barajului a facut imposibila migrarea pestilor din aval spre amonte si invers.

-daca lacul era izolat atunci nici macar nu s-ar fi luat ipoteza existentei lostritei in considerare.

-batranii povestesc ca pe raul Ialomita prin anii ’70 inca se prindeau lostrite

-in folclorul montan, mai mult sau mai putin adevarat, numerosi oameni vorbesc de existenta unor pastravi de 1 metru in lacul Bolboci. Cartile de specialitate spun ca asta reprezinta o exceptie. Deci cate exceptii pot fi intr-un lac?

-oficial, in acte si carti, in lacul Bolboci nu exista lostrita.

2. Mai apoi sa citim despre niste caracteristici ale speciei:

„Lostrita

Denumire: Lostrita( Hucho hucho )

Familia: Salmonide

Raspandire in Romania: : Bistrita, Moldova, Viseu, in bazinul Dunarii si in afluenti.

Lungime: : 1-1,5m (exceptional 3-5m)

Greutate: 10-20 kg (exceptional 50-60 kg)

Aspect: : Are corpul cilindric si gura mare cu dinti puternici. Culoarea este argintie cu spinarea mai inchisa, brun-verzuie, roscata pe margini si burta galben deschis cu luciri argintii.

Hranire: in special cu pesti (zglavoaca, mreana, pastravi, lipan, etc.) si chiar pasari si soareci.

Se pescuieste la: momeala artificiala(lingurita rotativa nr 4-6,linguri oscilante,voblere 7 cm-12 cm,twister);momeli vii (montura de pestisor viu)”

Preluare de pe: ( site-ul Pescuit Sportiv  )

-daca va amintiti filmarea, acel peste capturat de pescarul „Vijelie”, avea burta galbena si prezenta toate caracteristicile unei lostrite.

-daca va amintiti un articol scris de mine, am postat filmari de pe Youtube cu lostrite prinse pe raurile din alte tari europene…se pot viziona acele filmari de pe youtube, tastand „hucho hucho”. Oricine poate vedea cat de mult seamana cu pestele scos din apele Bolbociului.

3. Ce spune legislatia de mediu?

In Anexa 3 din Ordonanta 57/2007, referitoare la regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, exista o lista destul de mare cu anumite „specii de plante şi de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică”. Printre acestea si lostrita, declarata monument al naturii.

ok_17731Acesta ar fi recordul mondial la lostrita, prinsa pe undeva prin Austria. Nu stiu daca este reala poza, dar burta mi s-a parut perfecta de ilustrat. Probabil nu este reala, femeia tine o greutate mare in maini si pe fata nu i se citeste incordarea 🙂

4. Ce inseamna existenta lostritei in lacul Bolboci-Parcul Natural Bucegi?

-creste valoarea acestei arii protejate

-lacul Bolboci devine o zona de protectie speciala

-ca anumite institutii de mediu cu atributii in acea zona, in special Directia Silvica Targoviste, cel mai mare poluator al Bucegilor (aveau gropi uriase de gunoi langa doua cabane ale lor, toate ecologizate la initiativa mea 😉 ) nu va dori niciodata sa recunoasca existenta lostritei. Interesele acestei directii contrare mediului, a se vedea nu doar acele gropi de gunoi, ci sumedenia de magarii facute: s-au facut ca nu vad cand o firma jupuia copacii de scoarta pentru a aplica marcaje turistice, au inventat atacuri ale gandacilor de scoarta pentru a defrisa prin Valea Ialomitei, au asfaltat in 2012 drumul forestier Bolboci Mal Stang care accesibilizeaza doar paduri virgine iar asfaltul este ca in centrul Bucurestiului, deschizand astfel calea unui urias proiect imobiliar in acea zona, prin 2006 multe din acele paduri virgine si-au schimbat proprietarii, timpul a trecut si smecherii au pus mana pe acolo pe terenuri, prin 2004 cumparasera un tanc rusesc chipurile sa scoata radacini cu el…la vremea aceea se vehicula suma de 7 miliarde lei pentru acel utilaj ce nu a functionat vreodata…numai nenorociri au facut…De aceea nu a mers nimic in Bucegi, pentru ca multa vreme insasi Administratia Parcului era o subunitate a acelei Directii.

-ca tot la ora actuala sunt institutii de mediu, care au demarat cercetari si care au cerut sa se faca studii pentru a se sti daca este sau nu lostrita in lacul Bolboci.

-existenta lostritei inseamna foarte probabil interzicerea pescuitului in Valea Ialomitei, suprafata Parcului Natural

-existenta lostritei reprezinta un obstacol in calea proiectelor imobiliare din respectiva zona, este o mare problema, autoritatile de mediu vor manifesta exigenta

Va dati seama asadar, ca noi in loc sa ne bucuram ca exista aceasta specie de peste in Bucegi, nu stim cum sa ne plangem, sa mintim sau sa nu facem nimic, si cum sa oprim luarea unor masuri de conservare.

Probabil, in acest an, va trebui sa organizam o strangere de fonduri, ii oferim acelui pescar profesionist o suma de bani…sa mai vina sa prinda inca unul :)) Sa-l filmam, sa-l aratam tuturor…ma gandesc insa ca pescarul „Vijelie” dupa acea captura, a mai venit an de an sa mai prinda…nu a mai postat filmari pentru ca s-au prins unii pe unde este locatia si i-au si scris asta, chiar atunci in acel an. Eu sunt sigur ca a mai venit 🙂 Poate gasim bani si-l facem sa mai vina… :))

Avand confirmarea oficiala, a unor specialisti, ca ar exista lostrita in acest lac, vine intrebarea: Cine va asigura conservarea speciei si cum?

Eu cred ca exista o singura institutie capabila sa faca acest lucru, altcineva nu are nicio sansa: Jandarmeria, postul de jandarmi Padina.

Mai este putin pana la primavara!

Lostrita…un „nou” monument al naturii in Parcul Natural Bucegi?

Aseara, intr-un comentariu postat pe blog, faceam schimb de impresii cu George, prietenul aflat de partea cealalta a Bucegilor. Vorbeam de pastravi, pescuit, lacuri.

Si imi aduc eu dintr-o data aminte ca la postul „Vipere berus in muntii Baiului” publicat prin 2010, un impatimit al pescuitului postase o filmare cu o captura impresionanta. Filmarea nu-i apartinea ci era si este vizibila pe Youtube. De atunci, de multe ori m-am tot gandit eu: „Ce mama naibii pesti la un metru sunt pe la noi pe munte?”.

In timp, am aflat ca prin tot felul de smecherii cei care au in grija barajele de la Bolboci si Scropoasa prind astfel de pesti mari. Sa zicem ca este doar un zvon, devreme ce nimeni nu i-a prins. Probabil nimeni nu-i va prinde. Sa va spun de ce: pentru ca daca este adevarat ,ca astfel de pesti exista in cele doua lacuri din Parcul Natural Bucegi, atunci sunt mai multi reprezentanti ai statului care braconeaza…nu este cineva care pescuieste individual.

Chiar scriam ca este un fix de-al meu sa vad un pastrav atat de mare, cum se spunea. Adica ar avea un metru si vreo 5 kg. M-am documentat eu in timp, am citit articole…pana la urma mi-am spus asa: „Incompetentii astia, habar nu au ce vietuieste si ce nu vietuieste prin Bucegi”. Sunt specii de flora si fauna in Parcul Natural care nu apar in evidente, pe motiv ca nu exista, desi ele sunt in Bucegi de cand lumea.

Am urmarit filmarea si…concluzia mea este, comparand caracteristicile pastravului cu ale lostritei, ca de fapt asa numitii pastravi de un metru sunt de fapt LOSTRITE. Deci astia prind un peste pe cale de disparitie, declarat monument al naturii.

Desi in filmare nu se spune despre ce lac este vorba, eu care cunosc mai tot Parcul Natural Bucegi as paria pe orice, ca este vorba despre lacul Bolboci. Mai mult de atat, stiu exact unde este acel loc. Sunt atat de sigur cum sunt de numele meu.

Ce face intamplarea asta!!!

Mai mult de atat, filmarea m-a dus cu gandul la ceva, mi-a oferit un raspuns la care nu ma asteptam, conectand filmarea cu altceva…am sa spun la momentul potrivit. Oricum, ideea este ca daca specialistii Ministerului Mediului vor arata ca este o lostrita in acele imagini, pescuitul in lacul Bolboci va trebui interzis.

Este evident ca lostritele au fost prezente in apa Ialomitei dinainte de a se construi barajul, finalizat in 1988. Daca „pastravii mari de un metru” sunt lostrite atunci inseamna multe alte lucruri…

lac bolbociLacul Bolboci

Cine urca cu prima telecabina…departe ajunge :)

Asa se poate interpreta in stil personal o anumita zicala. Dupa traseul de sambata a urmat cel de duminica. Cand ma gandeam eu ca voi pleca linistit, doar cu un prieten, doi, pe munte…a sunat telefonul. Asa ca am operat o modificare in planul excursiei. Am mutat ora si locul de intalnire la 9:30 si respectiv mai sus de statia de telecabina de la Pestera. Cei care veneau au dorit un traseu pe munte. Cum traseul ales de mine mi se parea ok si pentru ei, timp, efort, privelisti…nu am avut nicio retinere sa mai iau si pe altii…dupa cum nu vroiam nici sa renunt la traseul propus 🙂

Traseul nu a ramas „batut in cuie” pentru ca el trebuie imbunatatit permanent, actualizat in functie de toti participanti. Initial, am vrut din Busteni sa urc pe jos Abruptul Prahovean, sa trec Platoul Bucegi-Valea Ialomitei si muntele Batrana, sa traversez Valea Horoabei dupa care sa merg pe la mijlocul muntelui spre Saua Strunga- muntele Tataru-Saua Lucacila si sa ies pe langa cabana Podu cu Florile langa lacul Bolboci. In cele din urma dupa ce am facut niste calcule…am ales sa coboram tot langa lacul Bolboci dar prin alta parte…drumul forestier Vardales, unde am sunat dupa masina si i-am imbarcat pe noii-veniti…apoi am venit singuri si fara griji in Sinaia.

La urma o sa scriu exact traseul de duminica…

La plecare…soarele incalzea Bucegii

Din partea aceea trebuia sa apara astrul datator de viata

Au vrut cate unii sa-i dea o forma…i-au facut ochi, nas, gura. (Aici eram deja sus pe munte, la 2200 m alt. ajunsesem cu telecabina din Busteni )

Traseul, am pus un punct galben ca reper…pana in zona acelui punct trebuia traversat: Valea Ialomitei, muntele Batrana, Valea Horoabei

Asta este mai vechi decat ceea ce au construit unii „initiati”…boala grea si treaba asta, cu forme suspecte, urme extraterestre

Coborand muntele Babele, sau Piciorul Babelor…in acest munte, oficial exista 2 pesteri…de fapt eu am gasit 4

Doua turme de oi in tarcuri…jos, Valea Superioara a Ialomitei

Lacul superb! Cat am stat pe langa el…mie nu mi s-a parut ca am ajuns mai devreme si ca am mai stat dupa ceilalti…am avut ce face, privit, admirat, pozat

Cai ce pasteau nestingheriti, stana din apropiere se vedea ca era parasita, cine stie ai cui erau…

Ghivece naturale

De acolo am venit, de la Babele

Drum superb ce leaga Valea Ialomitei de Valea Horoabei…drum realizat in urma cu 40 de ani

Mai departe tot pe drumul de pe muntele Batrana

Parea aproape dar pana acolo trebuia sa ocolim o mare parte din Valea Horoabei

Pitoreasca zona a Horoabei, in poiana din fata trebuia sa ajungem

Un peisaj de vis 🙂 Si pe aici „am pierdut timpul” 😉

Stana din Valea Horoabei…am fost preveniti ca aici sunt cei mai periculosi caini ciobanesti…dar nu era nimeni. Sau aproape nimeni. Cobor, fiindca ramasesem ultimul, printre jnepenii din fata, se vede in imagine un culoar, spre firul vaii de unde trebuia sa facem stanga. Nu cobor bine ca un ciobanesc se repede spre mine. Initial nu zic nimic, el latra ca un natarau. Cum o tinea asa si de vorba buna nu intelegea, a trebuit sa-l alerg o vreme 🙂 S-a ascuns printre jnepeni insotit de urarea mea „intr-o saptamana te-au mancat lupii”.

Pentru unii nu inseamna nimic, pentru altii seamana cu o jungla unde nu ai ce cauta…pentru mine? Un taram super, pe acolo sa tot mergi :))

Am ajuns in poiana din imaginea 17 . Dunga aceea prin jnepeni este drumul pe care venisem…ce locuri frumoase!

Intrare in tarcul oilor…foarte practic :))

O feriga si-a ales loc de casa 🙂

In traseul Padina-Saua Strunga

Vacile pasc oriunde pe munte…oare ursii au orbit? 🙂 Ce naiba cauta prin localitati cand la ei acasa sunt atatea animale 🙂

Refugiul din Saua Strunga, noi am urmat traseul spre cabana Leaota pana in Saua Strungulita de unde schimbam poteca…o alegeam pe acea cu punct galben

Intersectia de la Strungulita…8 ore pana in Leaota, 4 pana la Bolboci 🙂 …bine, sunt putini exagerati timpii

Muntii cei mai departati sunt muntii Fagaras (Iezer)

Un lac ceva mai mic 🙂

Pe marcaj punct galben

Un marcaj aproape sters, un traseu aproape uitat…Memorialul Nae Popescu

Aici este un alt loc frumos…superba Vale a Tatarului. Vroia sa o transforme omul acela care a fost presedintele CJ Dambovita, in partie de schi. Bine ca i-a luat Dumnezeu puterea de decizie ca multe rele s-au facut pe Bucegi in mandatul lui…si mai era si lector universitar…

Gradina botanica a Bucegilor…asa se poate spune despre acest versant al muntelui Tataru

Lacul Bolboci…am decis sa urmam traseul „Memorial Nae Popescu” si sa nu mai ocolim pe la cabana Podu cu Florile

Cruce in amintirea lui Nae Popescu

Am parasit traseul cu punct galben ce trecea nu departe de stana din imagine

Si am continuat pe Plaiul Mircii

Am intrat in padure si am urmat o scurtatura a Memorialului. De fapt poteca „marcata” greu se mai distinge iar aceasta scurtatura care este si simpla ne-a scos in drumul forestier Vardales…pe langa o multime de astfel de pietre

In firul vaii, eram deja pe drum, scutind vizitatorii de un umblet prin desisuri de molid 🙂

Inspirat, am chemat masina inca de la golul alpin, pe aici nu prea era semnal

Nu puteau lipsi din peisaj

Acest panou este singura marturie ce atesta existenta traseului…adica odinioara a fost un traseu, acum trebuie refacut integral

Ei daca stiu unde se afla cu exactitate ursii, vor stii sa indrume culegatorii spre anumite paduri…afis pus de Administratia Parcului

Scapati de obligatii, am avut timp si de poze mai multe…un aspect din lacul Bolboci

Pe barajul Bolboci, cabana pe langa care trecusem…lacul este foarte scazut, parca niciodata nu a fost asa

Cerul era atat de deschis…doar toamna lacul are aceasta culoare

Am traversat barajul si am ajuns pe celalalt drum care inconjoara lacul si care este supus unei modernizari. Va fi asfaltat desi drumul acela nu accesibilizeaza nimic. Mergi numai prin padure kilometri intregi, mai impiedica si fauna sa ajunga la apa lacului. A fost gandit doar pentru a se cheltui niste bani si pentru a da de lucru unor firme.

La o curba am vazut alt drum forestier. Am mers putin si pe el…la umbra unor molizi am vazut cateva ciuperci, 4-5…ma uit la ele, sa le iau, sa nu le iau, prietenul bucatar se bucura de orice ciuperca…pana la urma imi spun ca este un prieten si nu trebuie sa ma gandesc la altceva, efortul este si unul minor. Dau jos rucsacul, scotocesc prin el dupa o sacosa Isostar si i le culeg…timp in care raman singur. Ma intorc sa plec, fac cativa pasi si ajung la un desis de molizi. La baza lor…o lume intreaga de ciuperci. Si mie care mi se paruse penibil ca am pus 5 ciuperci intr-o sacosa mare :))

Dupa ce le-am cules, am zarit altele in apropiere. Am cules foarte multe…ciupercile acestea sunt numite popular Nane. Daca vrei sa te plictisesti atunci trebuie sa mergi cu ciupercari de profesie…ti se va parea o zi interminabila :)) Cotrobaie oamenii acestia pasionati toate colturile padurii. Vorba Micutzului „Domnu’ mai dati-le naibii de ciuperci…” :)) La prietenul bucatar se refera…bine, desi sunt culegatori renumiti, nu le stiu si denumirea stiintifica a tuturor ciupercilor culese. O sa le-o spun eu la urma… 😉

Cu cateva kilograme in plus pornesc la drum…pana sa ajung la asa-zisa baza salvamont Zanoaga, prietenul Matrix se intorcea dupa mine. A stat el un timp, apoi s-a gandit ca am gasit ceva…s-a uitat la ciuperci ca pisica in calendar…nici el nu le are cu treaba asta 🙂

Numai asa cresteau…grupuri-grupuri 🙂 Unul l-am taiat intreg ca sa se mire bucatarul. El de regula si altii, stiu ca aceasta ciuperca creste izolata, una colo, una dincolo 🙂

Vizavi de Campingul Zanoaga. Arata bine, estetic vorbind, m-am intrebat cum naiba au luat aviz de la Apele Romane…toata aceasta investitie este la vreo 400 metri distanta de baraj, langa albia raului. Din ce stiam, legea nu permite decat anumite constructii, in care sa nu se locuiasca…va dati seama ca langa un baraj nu esti prea sigur. Cat a costat si „lucrarea” asta? :)) O nimica toata…pe la 10 miliarde lei vechi 😉

Cand tot muntele este acoperit de refugii si baze salvamont…cuiva i-a venit ideea sa ridice constructia asta si sa o denumeasca baza salvamont…pe aici neintamplandu-se vreun accident montan, nefiind decat drum. Asa s-a lansat strategia de dezvoltare montana a Consiliului Judetean Dambovita sub plaga portocalie. Pretexte de cheltuire a banului public… Evident ca nu sta nimeni pe acolo…ursii le rup anexele…

Am continuat pe DJ 714 si am ajuns in Saua Dichiului, loc in care troneaza o alta investitie damboviteana…sa vedem cine va baga bani pentru amenajarea interioarelor, pentru intretinere…ca sunt foarte mari, stupizeniile acestea din bani publici…

Ma bucur ca a ramas acel panou al Administratiei Parcului, singurul lucru util din zona in cauza 🙂

Stati ca mai este un lucru util, alt panou…deja amatori de urcat masina pe iarba se gasesc…

Luam o pauza..o ambulanta urca zgomotos…era clar se intamplase un accident prin Valea Ialomitei, ne-a depasit ulterior mult mai jos spre Sinaia. O tanara se rasturnase cu Atv-ul…a suferit cateva rani, dar este in stare buna la spitalul din Sinaia

Acesta este DJ 713, acum asfaltat in totalitate…dar au aparut niste noutati…se lucreaza altfel. Mai cu simt de raspundere…apar ziduri de sprijin, balustrade. Ma gandesc ca se intampla asta deoarece nu mai este echipa PDL la conducerea CJ DB. Cred ca oamenii aceia in afara de rele nu puteau gandi altceva…sper sa-i fi zburat de prin toate posturile noua guvernare. Oricum institutiile de mediu din Dambovita au fost in mare parte de-portocalizate. Ma bucur pentru ca tot ce a fost portocaliu in acest judet a insemnat politica de distrugere a Parcului Natural Bucegi…cumva trebuia cheltuiti niste bani si au gasit tot felul de idei: baza salvamont din imaginea de mai sus, a insemnat o investitie de cam 20 miliarde lei vechi, la fel si constructia din Saua Dichiului, etc…de aceea au taiat salarii si pensii ca sa acopere smecherii de acest gen, facute in toata tara. Cred ca as vota si cu Partida Romilor numai sa nu-i mai vad pe fanariotii astia…

Balustrada nu a fost inca montata pe tot drumul, iar stalpii nu sunt in beton…adica nu pare prea „safe”

O ultima privire inapoi 🙂

Nu am crezut ca voi vedea lucrari serioase pe acest drum, dar se pare ca m-am inselat…mai erau si alte exemple

Privirea spre bazinul hidrografic al Izvorului Dorului mi-a amintit de o urcare ce parea ca nu se mai termina, pe firul Vaii Dracilor…putin straniu si pe acolo

Acasa la bucatar, dezbatand problema ciupercilor… nu a vazut atatea ciuperci Nane in toata viata sa de culegator pasionat :)) Peste 4 kg…intreba bucuros, ca unde le-am gasit, ca de ce nu l-am sunat, le pipaia :)) Nici eu nu am vazut atatea pana atunci…deci specia este comestibila si se numeste Coprinus comatus. Micutzule, spune-le sa nu mai caute ca asa se numeste :)) Nu are nicio treaba cu Agaricus, Asparigus sau cum am auzit … :)))

Buuun, deci asta a fost excursia de duminica, cu elemente neprevazute care dau sens unei astfel de deplasari…ca poti sa mergi si fara sa vezi, mergi asa, de dragul de a merge…cunoastem si cazuri din acestea…dar ii aduce Micutzul morocanos pe drumul cel bun :)))

Si traseul complet:

Plecare de acasa pe la 7:20 – spre telecabina Busteni-Babele, am prins prima telecabina – 8:30 pe Platoul Bucegilor – coborare pe Piciorul Babelor, traseul turistic spre Pestera Ialomitei – traversarea Vaii Ialomitei, a afluentului acesteia Valea Doamnei, ambele aveau apa, nu erau vai seci – drumul de pe muntele Batrana spre capatul Vaii Horoabei – stana Horoaba – pe poteca de animale pe la jumatatea versantilor, cu vedere spre Platoul Bucegi si Valea Ialomitei – intersectare cu traseul Padina-Saua Strunga, pe care l-am urmat pana la refugiul din acea Sa – apoi, stanga spre Strungulita pentru a urma traseul cu punct galben – schimbare de traseu si coborare pe Memorialul Nae Popescu, in prezent un traseu nemarcat – coborare pe o scurtatura facila in drumul forestier Vardales – iesire in drumul dintre Bolboci si Pestera – lacul si cabana Bolboci – traversarea barajului – Cabana Zanoaga – urcare pe drum in Saua Dichiului – coborare pana la cabana Cuibul Dorului – apoi pe sosea 4 km pana in cartierul Malul Spitalului din Sinaia – circa 12 ore, kilometri inca nu i-am calculat 🙂

Bucegii au forma unei potcoave…deci doua ramuri, una estica si una apuseana. Am venit de pe cea estica…iar  din Valea Ialomitei care imparte Bucegii am urcat pe cea vestica, parcurgand-o pana la Bolboci…de aici am inceput urcusul pentru a reveni in cea estica, mai exact in Saua Dichiului. Dupa care am inceput si coborarea ramurei estice…spre oras.

Pe data viitoare! :))

La telefon…Garda de Mediu! :)

La capatul celalalt eu…

Suna telefonul astazi, ma uit, nu recunosc numarul pentru ca nu se vedea…suna „Anonim”. Imi spun eu hai sa raspund poate face vreunul o gluma buna 😉

„De la Garda de Mediu…cu barajul acela…venim maine…puteti veni…cei de acolo vor sa va cunoasca…eu sunt adepta solutionarilor amiabile…”

Deeeci, o doamna comisar de la Comisariatul Judetean al Garzii Nationale de Mediu, ma contactase. Acum daca a sunat cu nr. necunoscut ce sa mai spun? Poate ii era frica femeii ca o sun noaptea :))) Stiti faze din acelea cu Bamboo, vorbeai la per tu, amendeaza-ne pe toti :)))

Eu v-am mai zis ca in Ministerul Mediului fac mai multa treaba femeile decat barbatii si ca la situatii problematice trimit in fata cate o femeie :))

Bine, am vorbit politicos, i-am spus ca daca gasesc timp vin maine la acel baraj…sar peste faptul ca astia nu stiu cu cine au de a face in povestea asta cu mediul.

Doamna comisar, nu-i dau numele din respect, atata cat este 😉 , era bineintentionata, numai ca nimic din ce a spus dansa nu aduce a atitudine de om al mediului…cu atat mai mult a comisar. Daca asemenea oameni cu astfel de atitudini sunt comisari de mediu atunci eu sunt …cel putin generalul mediului :)))

Asadar ai legea in mana si sesizarea mea in cealalta. Urmarea ar fi logică, normala, pleci si verifici daca sesizarea este intemeiata. Si treci la masuri…nu chemi partile sa se inteleaga ca nu esti mediator si nici la Proximitate nu lucrezi. Vai de capul nostru, astia nici macar nu stiu ce responsabilitati au… :))

Doamnei comisar i s-a dat pe mana sesizarea mea, cred ca i-au zis „Du-te tu, poate te intelegi cu nebunul ala” si dumneaei ce sa faca? M-a sunat pe mine cu nr. ascuns sa ne intalnim toate partile acolo la baraj.

Poate ca vine singura si de aceea m-a sunat…este un pod dezafectat aproape de acel baraj deci trebuie sa-i raspund maine la telefon. O voi intreba daca mai este cu cineva, doar nu o las singura pe langa acel pod…cine stie ce boschetar mai salasluieste pe acolo :)) ….Unde naiba am pus sabia aiaaa :)))

Asadar sa apas butonul si sa strig: „Alarmaaa generalaaaa” „Vine Garda de Mediu sa faca ordine” :))))  O clipa, sa dau sonorul mai incet! Va dati seama ca nu spun nicio noutate,  toata lumea stie de dinainte ca vin comisarii la Sinaia, nu trebuie sa o spun eu. Vorba unui prieten astazi:

„Mai da-i…trec de ani de zile cu masina sau cu trenul pe langa acel baraj si niciodata nu vor sa vada gunoaiele de acolo. De aceea o ducem rau ca numai oameni din acestia sunt prin astfel de posturi”.

Se vad gunoaiele in stanga barajului si alte resturi de cateva zile in partea cealalta. Cand se aduna ridica grilajul si gunoaiele se imprastie pe cimentul din fata barajului. Apoi ridica o poarta, apa navaleste cu putere si spala cimentul de gunoaie…acestea se duc hat-departe spre orasele din aval. Civilizati, oameni de un bun simt nemarginit 😉

Stiti ce este in mintea lor? Haos! Nu stiu ce se intampla…ei daca nu sunt preocupati sa lucreze in mod real pentru ministerul care-i plateste, mizeaza pe chestii din acestea, hai sa ne intalnim, sa fim prieteni, sa nu ne mai deranjam, ca viata este asa cum este…vrajeala din aceasta 🙂 Sa cumpar naibii maine niste batiste poate ne ia plansul pe acolo, unii de mila altora :))))

Ce imi trebuie mie prietenia unor astfel de oameni? Sa puna mana sa-si faca treaba…

Sa ma cunoasca cei de la baraj, auzi? :)) Nu este de ajuns ca-i cunosc eu? :)) Comisarii de mediu mai nou faciliteaza si intalniri :))  Dar acolo sunt numai barbati :)))

Lucrurile sunt atat de simple, i-ai prins aplici legea, nu i-ai prins nu o aplici…dar ei daca nu au aplicat-o niciodata pentru ca nu au fost interesati sa prinda pe cineva o trimit pe doamna comisar, poate, poate…se vor linisti treburile :))

Poate le spune cineva si lor ca acel telefon a fost un succes de moment, nu vreau eu sa fiu rau ca-l puneam pe Matrix sau pe altcineva sa ne filmeze de pe malul celalalt dupa care ar fi urmat sa le cer sefilor lor sa-i promoveze.

Din nefericire, maine iese din tura, de la acel baraj, unul dintre expertii ridicarii grilajului. Prahova este destul de vijelioasa de la ploi, aduce de la ora la ora gunoaie, vor avea grija la primele ore sa nu ramana vreo urma :)))

Dar cum vor sa ma cunoasca, probabil pentru un autograf ceva, am mazgalit o hartie :)))

Alaturi de felicitari pentru poluarea periodica a raului Prahova. Patria va este recunoscatoare :))) Le-ar trebui o recompensa pe masura 😉 La fiecare cate o locuinta intr-o tabara de vacanta…la Margineni-Caragiale.

As mai zice cate ceva despre convorbirea cu doamna comisar…i-am dat dreptate in tot ce spunea :)) la urma tot eu i-am multumit. Dar nu cred ca s-a prins.

In loc sa fii inceput la telefon cu va multumim pentru interesul dv in pastrarea bla, bla…sa imi fii multumit ca datorita mie mai vad si ei cum arata dincolo de portile sediului :)) m-au luat cu amiabil, intalnire, cunoasteri :)) Nu aloc eu nicio secunda sa ma intalnesc cu astfel de oameni, ăia de la baraj pentru mine nu au nicio valoare, prin urmare este mare deranjul, mai ies si prin ploaie, noroaie la tot pasul pe drumul de acces catre baraj…din pacate nu le pot fi de folos decat pozand periodic deseurile ce le lasa sa se duca la vale, astfel imi aduc si eu aportul la educatia lor.

Ca vor sa ne intalnim, unii, altii, ce sa mai zic…toane de smecherasi de cartier, cu ruperi in figuri, numere ascunse…pentru ei ar fi o onoare sa se intalneasca cu mine, nu si pentru mine, poate totusi ii inscriu la o audienta…

Chiar nu stiu ce sa ma fac cu atata modestie :)))

Maine se duc degeaba, nu mai sunt gunoaie…doar cateva. Poate chiar de aceea se duc ca nu este nimic :))

Se stie dinainte cand apar comisarii la Sinaia, asa ca este totul in ordine 🙂

Vinerea muzicala 9, Zapada in Valea Prahovei, Telegondola de la Sinaia functioneaza, Drumul Cotei 1400 este deschis, Inaugurarea locuintelor sociale din Sinaia

Motto:
Chestia cu postul mi se pare ipocrizia supremă a unora care, înfrânându-şi ispita cu chin, de parcă şi-ar fi smuls limba, se ţin departe de merinde, dar nu şi de la a-i “colinda” pe alţii în gânduri cu ochi piezişi!
Cred că ar trebui să ne curăţăm mai degrabă sufletele, ale unora demult nemaifiind fără de prihană.
Cred că ar trebui să învăţăm a ne recrea, pentru că despre asta este vorba în taina Crăciunului…este Creaţie din Nou; ne recrează…de mai vrem, de mai putem, de mai înţelegem această taină.

Cred că ar trebui întru ascultat să trecem mai des unii printr-alţii, lucru la care unii au renunţat demult…cred că ar trebui să înţelegem cum sa reînvăţăm să renegociem nişte sensuri, ale unor cuvinte, cum ar fi :”am întâlnit” ceea ce nu’i totuna cu a fi ştiut a privi mai întâi de aproape iar apoi pe dinăuntru, acel suflet, acele suflete.
Cam despre asta ar trebui in această vreme…nu doar una a colindelor în sunete, ci a colindării prin noi, prin alţii, cu un văz desăvârşit şi pur.” Acestea sunt gandurile unei persoane ce scrie pe blogul meu. Voi folosi acest motto la toate postarile pana de Craciun, drept exemplu cum ar trebui sa fim in aceasta perioada!

Vinerea aceasta o sa scriu si ceva mai mult…si sa fiti atenti 🙂

Mai intai, veniti la munte, ca este zapada, se si schiaza, sunt recomandate plimbarile prin padure 🙂

Brad deja impodobit 🙂

Sa asculti, in liniste, glasul zapezii…vorbind sub picioare mergand

Pentru cei care nu au crezut ca se rezolva problema gunoaielor de la barajul din zona Valea Rea-Prahova, trebuie sa spun ca s-au dus la fata locului comisarii Garzii de Mediu…si, „s-a impus masura de interzicere a deversarii deseurilor retinute pe sitele gratarelor in cursurile de apa, respectiv raul Prahova”.

Asa era inainte, priviti ce mizerie era mai jos de baraj, ridicau gratarele si scapau de gunoaie

Priviti ce curat este acum :)) Nu este bine asa? Se poate…cu putin spirit civic… 😉

Aceasta este regula, intai informezi, avertizezi, apoi vine amenda. Si acum este de mine :)) Urmatorele luni pe acolo voi fi cu ochii, sa-i ajut sa ia o amenda cat mai mare. Ca interesul acesta pentru a strange gunoaiele i va tine un timp, eu cred ca vreo doua-trei saptamani.

Deci cine mai zice ca nu se poate schimba nimic atunci sigur are o problema, cu el insusi! S-a obisnuit asa! 🙂 Tone de gunoaie se duceau la vale, anual! Ce bucurie o fi fost pe angajatii de la acel baraj cand s-au trezit dupa atatia ani de liniste cu reprezentantii Garzii :))) Iepurasii cum dormeau :)))

Mai raman clonele care au fost la incendiul din Bucsoiu, asteptam 🙂

O melodie pentru un prieten care este enervat ca prietena lui este grasa si-i reproseaza asta mereu…de parca are vreo importanta ca cineva este gras sau slab. Important este sa fie Om!

Si ultima melodie este pentru toti aceia care se simt singuri…de fapt nu sunteti singuri niciodata. Cine se simte singur da un semn, mai vorbim seara si luni cred, nu este ceva stabilit cu exactitate, vine pe munte cu noi, undeva pe aici pe aproape, nu sa inotam prin nameti, chestii d-astea 🙂

Daca vreti sa urcati din Sinaia spre Cota 1400 sa aveti cauciucuri de iarna, lanturi. Uitati cum arata drumul 🙂 Este mult mai accesibil ca in anii trecuti!

O stire din Politica:

Cum era de asteptat, presedinte al PNL Prahova a devenit nimeni altul…decat cel la care se astepta toata lumea 🙂 Mircea Rosca, seful sucursalei Hidro Prahova Sinaia.

Si vesti importante din Sinaia. Voi reveni cu un post pe masura, cu poze si detalii despre aceasta zi cand s-a scris o pagina de istorie locala in Valea Prahovei.

De un curaj putin intalnit, primarul orasului Sinaia, Vlad Oprea…a pus in functiune telegondola. Deci turistii care vin in Perla Carpatilor se pot bucura acum de sarbatori, de aceasta instalatie de transport pe cablu ce face legatura intre Sinaia si Cota 1400. A reusit, a dovedit ca poate, comentariile nu isi mai au rostul 🙂

De asemenea, astazi, a fost dat in folosinta la Sinaia un bloc de locuinte. La inaugurare au participat primarul Vlad Oprea, oficialitati locale, secretarul general din Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, George Nastasia -dumnealui este bustenar, sta la circa 10 minute de mine, nu ar fi rau, acum mi-a venit ideea, sa merg pana la dansul acum de sarbatori, poate-poate i pune pe liber pe cate unii cu atributii in Bucegi care nu fac nimic, ia sa o fac si pe asta, ca avem mai multi prieteni comuni- , asa…si au venit si prefectul Adrian Dobre, deputatul de Valea Prahovei Cristian Burlacu, au fost si multi cetateni…o sa detaliez intr-un post mai detaliat aceasta zi stiu ca unii nu cred, dar a fost istorica, o sa vedeti de ce…

Cam asta ar fi!

Un Craciun plin de bucurii alaturi de cei dragi! 🙂

„Marsul” spre Podu cu Flori

Dupa cateva zile de „las-o mai usor si mai astampara-te” am evadat 🙂 De fapt cum se produse evadarea? Simulam eu ca sunt din asta care tace, asculta si executa, deloc incantat, mai trebuia sa plimb vreun catel in lesa, sa dau buna ziua la alti bipezi cu patrupezi, sa ne mai intrebam ce mai facem, politica si meciuri…si gata ala eram, cosmarul din visele mele.

Nu m-as vedea „executand” astfel activitati, „cuţu-cuţu” prin parc, ce naiba doar nu am iesit la pensie.

Linistea a trecut si a venit furtuna. Intr-o seara inainte de somn ma rugam eu…radeti care vreti, „ba saracul, e pierdut, nu? 😉 ” Ce imi place sa fiu pierdut pentru unii, si sa ma regasesc eu …asa, si nu mai stiu eu ce ma rugam, in sfarsit mi-a venit ideea dintr-o data sa merg la Podu cu Flori, un munte. De ce acolo si nu in alta parte nu stiu…

Am incercat sa aleg alt traseu, dar parca ma tragea ceva spre muntele asta. Asa ca am pornit…”pana aici, e aproape, vin repede”. Da’ de unde, dus-intors sunt zeci de kilometri. Prietenii cu alte treburi, nu i-am sunat pe toti ca m-a enervat unul, cica sa-l sun eu dimineata ca el nu se poate trezi. Rol de ceas desteptator nu mai aveam…

Si am plecat eu tiptil, repede, singur…ca doar merg pe Bucegi de mic copil, singur este impropriu spus, ca nu ma avantam in teren necunoscut.

Ajung in Sinaia si urc pe Aleea Pelesului. Pe la 8:13 eram langa castelul Peles. Nimeni prin zona. Continui mai departe pe drumul auto spre Stana Regala.

Drumul regal

Apoi pe drumul vechi al Cotei am ajuns si la Schitul Sf Ana, destul de repede, cam in 20 minute

Jos, statia de telecabina de la Cota 1400, de la Peles pana aici circa o ora

Cota 2000, cabana Miorita, refugiul salvamont…vedere de la Vf. cu Dor. Tot urcam eu pe partia Drumul de Vara cand m-am plictisit si am zis sa urc spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor. Un om normal mergea frumusel pe poteca turistica spre Lacul Bolboci, ce cobora…

Dar am urcat eu pe varf, sa fiu sus, sa masor orizontul…este o distanta de cam de aici si pana acolo

Si am pornit peste culmile inierbate, prelungirile varfului, care cand coboara, cand urca…o placere sa-ti sucesti picioarele prin musuroaiele acestea acoperite cu iarba 🙂

Pe langa paraul Izvorul Dorului, o albie seaca de fapt in aceasta perioada, am zarit si increngatura asta, s-a uscat bietul copac, nici el nu mai stia ce „brat” sa mai foloseasca.

Valea Izvorul Dorului

Dupa ce am trecut albia fara apa si am urcat o panta, a mai urmat una, a unui afluent, care avea apa

Si in sfarsit, dupa rataciri prin pajisti, am ajuns si in traseul turistic…se vede si muntele acela frumos, Podu cu Flori

Apoi am intrat in padure…ca o curiozitate din Sinaia si pana la lacul Bolboci, nu era tipenie de om, doar vreo 10 ulii ce zburau in toate directiile, in rest liniste

Padurea are un sol acoperit cu muschi, un covor original

O sa va spun eu, odata, si povestea marcajului acesta. Nu este cel spre lacul Bolboci. Marcajul turistic este cruce galbena. Triunghiul rosu este cu totul alt traseu, mult mai lung si pitoresc. Dar astia, care au remarcat traseele turistice din zona damboviteana, l-au ras de pe copaci. A mai scapat ici-colo cate un marcaj.

Daca nu stiau nimic despre turism sau mediu, l-au sters, astia nu sunt buni nici la strans gunoaie, ca nici pe acelea nu le cunosc. Sunt zero pe toata linia, si cu oameni din acestia face Consiliul Judetean Dambovita dezvoltare turistica durabila. Ce poveste idioata, nu le-ar fi rusine…

Fundatia unui stalp de la fostul funicular ce pleca din Busteni traversa Platoul Bucegi si ajungea in Valea Bratei, acum 100 de ani

Si muntele ce strajuieste lacul…dar mai este pana la el

Cabana Bolboci…cum m-am uitat la lac mi-am si amintit de plimbarea cu barca, plimbare superba dar aducatoare de multe probleme

Asta este probabil ca sa nu se supere pestii. Daca stationez oare pun presiune pe baraj sau ce? Ce idiotenii, niciodata nu as respecta asa ceva…

Asta e cabana Podu cu Flori, a Consiliului Judetean Dambovita. De cand ma stiu nu am vazut un mai prost amplasament ca al acestei constructii.

Au bagat cabana sub o rapa, apoi au tot facut terase ca venea pamantul peste ei, au cerut bani pentru stabilizarea versantului, culmea este ca Ministerul Turismului le-a dat imediat…trebuia le dea una peste ceafa, cine naiba i-a pus sa faca cabana acolo?!

Eu v-am mai zis: ca un proiect sa se aplice in Bucegi el trebuie sa indeplineasca o conditie elementara… SA COSTE!

Daca nu costa nu e bun! Sa fie cat mai multi bani ca de cheltuit sunt destui priceputi. Daca pe niste marcaje prost executate, un indicator si niste bare metalice s-a platit peste un miliard lei vechi, ce sa mai vorbim de cabanele de acest tip unde s-au investit foarte multe miliarde lei vechi, banii prostilor de rand, buni doar sa voteze si apoi sa taca.

Continuand pe drumul spre platoul de la Podu cu Flori

La un moment dat o explozie a zguduit imprejurimile, a spart linistea. Se dinamita in cariera de la muntele Lespezi. Cred ca daca mai vietuieste ceva prin padurile din fata atunci fie este surd, fie nu mai are niciun fir de par pe el.

Si asta e Podu cu Flori, odinioara erau multe flori. Prin anii ’80 aici s-a inceput o exploatare de piatra, necesara ridicarii barajului de la Bolboci

Este superb lacul…dupa circa 4 ore si vreo 25 minute  de la Castelul Peles am ajuns si la tinta traseului. Asa ca distanta, pana la Cota 1400 sunt circa 5 km, pana la Vf. cu Dor alti 5, de la varf pana la lac sunt sigur vreo 10 km, de la lac si pana la drumul ce urca spre Pod mai sunt 2 km, drumul spre Pod are si el 4 km si ceva, deci aproximativ 25 km, poate sunt chiar mai multi…

Si asta era motivul pentru care nu stiam eu de ce nu puteam sta linistit. Toata crema silviculturii romanesti era la acest punct panoramic. Acum sosise si momentul sa ma intalnesc cu directorul Parcului care era prezent printre silvicultorii de cariera. Am dat mana dupa doi ani, am discutat una-alta si asta a fost. Probabil s-a mirat cum ajunsesem pana acolo, exact in acel moment…daca-i ziceam ca asa trebuia sa fie, oare ce-ar fi inteles…

Daca nu vorbea dumnealui primul cu mine, eu cat de…sunt, nu cred ca as fi facut-o. Dar e bine ca dansul e mai matur 🙂

Stiu ca e cineva din domeniul mediului caruia fotografia i spune ceva, dar stati linistit, nu e cazul sa fac si chestia asta 😉

Cum arata lacul, de vis!…cred ca, daca citesti postul asta si stiu ca o faci, ar trebui sa pregatesti barca. Mergem in plina zi, ce poate sa se intample 😉

Lacul se formeaza de la iesirea Ialomitei din Cheile Tatarului

Trebuie sa pun si eu un panou „Cu placere!”

De la lac am mers spre Padina pe drumul acela lung, nimeni nici pe acest drum, acum doar in week-end mai vine cineva. De la Padina am mers spre manastirea Pestera Ialomitei dupa care am urcat la Babele pentru a cobori in Busteni

Cabana Babele

Jos, se vede Busteniul. Este cam abrupt traseul pe Jepii Mici dar ajungi mai repede decat pe altele, in oras. Pe la ora 18 si 15 eram prin cartierul Silva.