Incursiune in fostul judet Saac sau Sacuieni, judet care azi nu mai exista fiind impartit intre Prahova si Buzau.
Calatoriile pe doua roti au fost justificate in principal, de un proiect cu crucile de piatra. Am incheiat cu judetul istoric Prahova, am predat proiectul… si acum sunt in Prahova asa cum o stim azi. Tot cu ochii dupa cruci si nu numai 🙂
O sa dureze chestia aceasta vreun an de zile cel putin. Pentru ca trebuie umblat pe dealuri si prin locuri mai putin stiute. Important este sa le gasesc in teren ca apoi mai trec eu pe acolo, cu o masina la final, pentru verificarea ultimelor aspecte.
Apoi, nici plimbarea nu este de neglijat, mersul la peisaj, discutiile cu oamenii etc.
Si apropo de peisaj… foarte multe sacose si saci plini cu deseuri aruncate pur si simplu din masini pe marginea drumului. Nu ne mai civilizam… decat daca este introdusa o amenda mare: un pachet de tigari gol aruncat pe geam-3000 lei, o sacosa-5000 lei, un sac-7000 lei… O sa se inventeze cu asemenea amenzi breloc la pachetul de tigari. Numa’-numa’ sa nu-ti cada cumva :))
Bate vantul a pustiu
Facem dreapta spre Manastirea Zamfira dupa ce traversasem orasele Baicoi, Plopeni.
Biserica tot cu schele… ca si anul trecut, ca si in celalalt an dinaintea anului trecut.
In schimb, in multe spatii din manastire regulile sanitare erau reguli… iar oamenii pastrau distanta intre ei.
Asa sta la umbra, nestiuta si putin bagata in seama, o cruce de piatra din anul 1821.
Si asa arata una din anul 1851, luna mai, la zi ne mai concentram un pic sa fim siguri-siguri.
Coborare superba din Gornet spre Podeni
La un moment dat o cruce prin mijlocul campului 🙂 si luam bicicleta pe sus pana la o distanta suficienta de drum, ca poate mai trece vreun satean cu vreo duba si e simplu de luat. Asa ca putin pe sus, pana la un stalp de inalta tensiune de care o leg si incui… dupa care per pedes pana la cruce.
Bine, cine te vede din masina umbland brambura prin camp probabil crede ca iti lipsesc niste doage… nu ar fi chiar departe de adevar insa unele lucruri nu le face chiar toata lumea 🙂 Sau toti nebunii 🙂
Poze in nestire pentru ca acasa petrec ceva timp cu studiul detaliilor… aceasta este de la 1856. Ramane sa aflu, poate scrie pe ea, ce s-o fi intamplat in mijlocul campului pe la 1850 🙂
Biserica de la Ghiocel
De la o intersectie am facut dreapta spre Manastirea Varbila, erau doar 3 km.
Pe aici, era doar un domn care facea de toate, vindea lumanari, facea si un tur cu cei interesati printr-un lapidariu… acolo sunt niste cruci de piatra si vreo doua pisanii. Nu am vazut preoti, calugari, nimic… Sa-i fi gonit „restaurarea”?!
A fost si pe aici un proiect de restaurare. Ideea ca se restaureaza ceva vechi este absolut superba, suna a normalitate. Treaba este ca daca restaurare inseamna depersonalizare mai bine nu te apuci de treaba. Dar bine, in vremurile noastre, banii conteaza, restul vedem noi…
Stupi si stupi… anul acesta sau cel putin vara aceasta mi-am facut din timp rezerva de miere: marca Stupul cu Blazoane 🙂
Din fuga bicicletei, la circa 4 km de Varbila se afla un proiect in derulare, tot de restaurare, la manastirea Jercalai. Am fost si pe acolo sa vad ce si cum…
Am mai fost si pe aici inainte de demararea lucrarilor.
Asta cu dezvoltarea economica si turistica e ca proiectele in zonele de munte, gen DJ 713 🙂 Nu intereseaza pe nimeni nimic ci doar cum sa plece cu buzunarele pline. Chestii cu dezvoltari durabile sau a turismului, raportat la sumele vehiculate nici nu trebuie bagate in seama, sunt simple vorbe. Miza sunt banii si atat… restul e poveste pentru naivi. Daca nu dai in stanga si in dreapta nu te pupi cu turismul sau cultura… Dar ajuta vrajeli cu treceri ale nu stiu carui voievod, mai iti imaginezi cum venea Voda prin loboda… tu inca mai visezi ca Tara, Istoria :))
90% din proiectele ce se fac in tara asta sunt ciordeala si vrajeala!
Iar fac ceva frumos, nu ma indoiesc de asta, sa vedem ce pastreaza din ce este vechi. Balustrada e noua, turla o refac la fel ca in imaginile vechi… Cand e vorba de bani ti-aduci aminte ca de mic stiai ca este biserica Reginei Maria de la Bran. Iti dai seama, ce valoare 🙂 Na, te obliga scenariul pentru o vreme…
Unii faceau baie pe sub pod…
Din Urlati o iau printr-un sat ce tine de Valea Calugareasca.
Aici am gasit inchis… va trebui sa revin. Daca era doar de o poza saream eu gardul linistit :))
Aici chiar a fost in regula… ba am si facut un popas de masa. Biserica in relatie cu familia Filipescu…
Si peste drum o cruce… varuita, ca la noi e boala varuitului. In asfalt ar mai fi circa 50 cm adica mare parte din inscriptia crucii. Ramane apropierea pe data viitoare, pentru ca fiind la drum e usor de gasit cu o masina. Si sigur au mai vazut-o si altii din domeniu.
O imagine cu Cricovul Sarat… in dreapta pare o colonie… de oameni judecand dupa mizeria ce se vede. Par a se debarasa natural de gunoaie: pe unele le sufla vantul, pe altele le ia apa, gravitatia pare si ea un pic complice, hmm!
In final pe sosea pana la Ploiesti, dupa ce am iesit din satul Chitorani… o shaorma ca oamenii aceia sanatosi, un suc „natural” Pepsi si sus in tren. Pentru next time nu am nimic prevazut, abia ce am inceput. Imi cam surade ideea de face totul in 3-4 zile consecutive, cu un plan de cazare din loc in loc. Mai jonglez cu ideea, inca…
Daca pare ca am ratat vreun obiectiv sau vreo localitate de pe acest traseu… doar pare. Pana faceam un articol complex imi lua toata saptamana 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Ce coincidenta, simbata asta am fost si eu la plimbare prin pustietatile Baraganului si linga drum, intr-un colt de padure (44°24’40.84″N/26°32’16.88″E) am zarit o cruce din asta de piatra, tot din 1851. Nu am reusit sa descifrez nimic in afara de an, nu numai pentru ca nu ma pricep dar detaliile erau destul de sterse si ascunse sub straturi de var. Trebuie sa fi fost ceva important acolo din moment ce s-au obosit sa aduca materialul de la mare distanta (nici urma de stinci in regiune). In acel loc era si o fintina dar din pacate acum e astupata. Pe ghizduri e consemnata o amenintare cu blestem asupra celui ce o va distruge dar se pare ca cineva si-a asumat riscul…iar locul e plin de mizerii, conserve si peturi.
Ma gindesc ca ar fi frumos sa curatam locul, sa punem in valoare crucea si fintina. Ce s-ar putea face in regim de amator pentru crucile astea? Varul s-o curata usor? Mi-e teama sa nu se ia cu tot cu material. Nu as vrea sa dau idei gresite si altora, altminteri bine intentionati.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aceste cruci de piatra sunt dovezi de continuitate pe meleagurile acestea, sunt certificate originale de romanism si faceau parte din felul nostru de a fi… marcam hotarele tarii cu cruci monumentale, pe locurile bataliilor se ridicau astfel de cruci, „jucau” rol si de indicatoare fiind amplasate la intersectii, se insemnau limitele unor localitati etc. Din pacate, noi care marcam sute de ani – sunt dovezi vii de minim 500 de ani -locurile cu astfel de cruci, nu le mai intelegem rostul deci, nu vedem de ce le-am conserva. Ele nu sunt doar realizari produse in ateliere autohtone renumite de cioplit piatra ci pastreaza si o limba veche romaneasca; multe cuvinte nu se mai folosesc azi.
Crucea pe care ai vazut-o este in stransa relatia cu fantana. Cine a realizat fantana a amplasat si crucea. Asa era obiceiul.
Inainte de a initia o actiune pe teren, trebuie facuta o adresa catre autoritatile locale pentru a curata locul si a-l transforma macar in loc de popas civilizat. Data fiind vechimea crucii cu anul lizibil, se poate face o adresa catre Directia de Cultura din judetul respectiv. Cum inca mai vedem cruci de piatra peste tot, sunt sanse ca demersul sa nu fie prea mult bagat in seama. Insa trebuie incercat.
Nu trebuie incercat sa o curatam de var, trebuie ceruta o solutie de la specialisti. Dupa ce am avea aceste raspunsuri, am afla daca e monument istoric sau nu, am putea incerca initial o ecologizare a locului daca autoritatile refuza. Ca restaurare, in regim de amator, nu putem decat sa-i ridicam un chiosc protector (o mica fundatie, un schelet din lemn plus un mic acoperis)… ca si costuri probabil 2000-3000 lei cel mult.
Multumesc pentru semnalare.
ApreciazăApreciază