Sapate in creta acestea ar fi printre primele sau chiar primele… marturii crestine de pe la noi. Sunt tot asa, vreo cativa ani de cand mi-am propus ca atunci cand mai ajung in Constanta, sa merg si pana la ele.
Evident ca stiam ca locul e inchis, ca pe acolo nu se intampla nimic, ca multi altii se intreaba de ce nu se face ceva astfel incat aceste bisericute (ar fi vreo 6 din diferite perioade) sa fie accesibile publicului interesat.
In tarile civilizate, pe primul plan sta accesul publicului la bunul cultural. La noi, autoritatile tin prin atitudine si mostenire comunista, diferite bunuri departe de ochiul, interesul, stiinta oamenilor. Ca nu e voie, ca nu e bine, ca e monument sau sit si stim noi mai bine… adica atitudini care nu au legatura cu progresul societatii.
Cum ajunsesem la Constanta, am zis sa repet figura anterioara cu Techirghiolul si sa merg si in locul acesta.
Iau un autobuz de pe linia 100 si ajung la gara Constanta. Cu fata spre gara, nu mai fac stanga spre microbuzele ce merg spre Eforie, Mangalia etc ci dreapta. Merg asa vreo 200-300 m pana in spatele unui bloc, unde este o autogara. Ma uit pe acolo si vad cum pleaca un autobuz pe care scria Medgidia-Cernavoda. Soferul opreste, ii dau 5 lei si ma lasa la 20 km de Constanta, in Murfatlar. Pana la bisericute si o manastire la care inca se construieste, sunt cam 1,5 km, o nimica toata de mers pe jos.
Ma opresc pentru niste poze pe podul de peste canalul Dunare-Marea Neagra, moment in care trece si un grup de 5 biciclisti.
Acela este podul din imaginea de mai sus. Mai departe se vad manastirea noua si in dreapta o parte din constructia ce acopera dealul cu bisericutele.
Asa ceva :)) …un tren cu un singur vagon
Biserica manastirii Sf. Teotim
Pe o alee ajung intai la manastire.
Umblu pe aici o perioada, apoi ma intorc la aleea pe care urcasem si pe o poteca sosesc la locul bisericutelor…
Dupa gard, clasicele panouri cu clasicele povesti care nu pot schimba realitatea care se vede. Nu poti translata nimic din ce citesti in realitatea din fata ochilor.
Deci este si un mister. Unul, doar?! Pe aici timpul s-a oprit la 2012.
Aceste betoane, constructii acopera bisericutele sapate, sa nu se degradeze. De la distanta si daca nu ai stii despre ce e vorba, ai crede ca este vreo fosta ferma de porci sau vreo chestie unde se spargea creta…
De sus aceiasi imagine dezolanta.
Dar se poate merge pana mai aproape…
Se lucreaza 🙂
Suntem total neputinciosi in a ne pastra istoria si in a pune in valoare niste locuri de referinta pentru… sa zicem doar pentru crestinism. Un astfel de loc ar fi neincapator in sezonul estival. Sa bagi fonduri europene, cateva milioane de euro in imprejurimi, stabilizare deal, amenajare drum si locuri panoramice, parcari, demolata toata constructia din beton si construita alta transparenta… un alt tip de turism in care nu mai calci si nu mai atingi creta…
Constructia aceasta nu are nicio treaba cu punerea in valoare a unui bun de patrimoniu de asemenea anvergura.
Cariera si un mic lac
Inapoi spre Murfatlar
Cand au sapat la canal, au trecut prin dealul de creta.
O geamie si un steag national la poarta… unii nu au o problema cu asta. De altfel, Dobrogea este un amalgam de comunitati care traiesc in armonie.
Dupa felul constructiei, imediat o plasezi in perioada lui Carol I
Ridicata in 1906. Dintr-o curte de vizavi ies doi preoti, unul dintre ei fiind parohul cel mai probabil, imi striga „nu e voie sa faci poze” :)) Bietii oameni, cum sa te certi cu ei si ce sa le mai zici? Daca ei asta gandesc si dupa 30 de ani de la caderea comunismului, e timp pierdut orice cuvant. Eu totusi am facut pozele.
Merg in statie, in 15 minute vine un autobuz si ma lasa la gara Constanta. Intru putin pe la un supermarket, iau bilet si ma intorc la hotel…
Pe langa lacul Tabacariei
Imagini de miercuri
Azi este si mai frumos afara, nu e niciun nor, numai ca serviciul e pe primul plan 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Bravo, Adi! Te stimez enorm pentru toate astea. Sa fie bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, George 🙂 da, sa fie bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lacul meu de suflet 🙂, frumos…mă bucur că i-ai “prins” esența într-un început de primăvară 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este un lac superb, cu multe povesti ce se scriu pe acolo zilnic. In fiecare zi, se intampla ceva… multi pescari, multe pasari, iar eu cred ca zilnic m-as plimba pe langa el :)) Si din camera aveam vedere spre lac si ma uitam chiar si noaptea la el :)))
ApreciazăApreciază
Așa este 🙂…lacul meu 🙂 nu lasă ochii să se plictisească 😉
Noaptea se oglindește frumos pe lac 🙂
Ai fost și pe Podul Îndrăgostiților? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am fost mult si pe strazile Constantei si mi-au placut orasul, oamenii 🙂 Sa fi vazut luminile hotelului si nu numai cum bateau in lac… In prima zi, am fost fascinat de biserica de dincolo de lac, Sf. Mina… i-am facut multe poze de la distanta dar si cum aceasta se oglindea in apa. Iti dai seama, am facut sute de poze. Sa stii ca am fost si pe acel pod, scartaia insa destul de tare, probabil ca multe povesti de profil :)) Am recunoscut ca este acel pod tocmai dupa scartait 🙂
ApreciazăApreciază
Dacă ai colindat🙂 prin Constanța …eu mă bucur 🙂
Da, pe înserat toate luminițele se oglindesc frumos pe lac. Bisericuța este foarte frumoasă și aduce multă liniște.
Oooo, daaa…scârțâitul este vedetă 🙂 și spune multe povești 🙂
ApreciazăApreciază
Bine, nu am fost chiar foarte departe… Partea buna a fost ca nu erau tantari seara si asta m-a bucurat :)) Biserica parea ea mica dar cand am ajuns aproape nu era deloc cum mi se paruse 🙂 Cate sunt de povestit… chiar am prins o perioada faina de tot.
ApreciazăApreciază
Aaaa, daaa…țânțarii sunt o problemă :))…eu îi cam “urăsc” ….mă cam ciuruiesc 😂
Bisericuța pare micuță din depărtare, dar când te apropii, te surprinde 🙂
Îți dau dreptate 🙂 ai prins o perioadă faină;)
ApreciazăApreciază
Mi-a placut mult in zona Tabacariei si in mod sigur mai revin candva. Intr-adevar, ma cam feresc de tantari dar pana la urma asta e 🙂
ApreciazăApreciază
Arta cere un mic sacrificiu 🙂 …țânțarii
Mă bucur că ți-a plăcut lacul meu 🙂
ApreciazăApreciază
Lacul tau?..auzi!!! :)) Nu mai e doar al tau; imi pare rau pentru tine dar filmul cu lacul doar al tau continua cu episoade in care este si al meu :)) Aha, bine ca stiu cu cine vorbesc… deci nu aveai de gand sa-l imparti 🙂
ApreciazăApreciază
Ihim…lacul meu :)…ma stie de mica :))))
Hai, fie…nu sunt egoista:)…eu l-am impartit prin fotografii cu toata lumea 🙂
P.S. Ai fost si in Tara piticilor ??:)
ApreciazăApreciază
Te-o fi stiind pe tine de mica dar… a fost de ajuns o privire si de atunci ma stie si pe mine la fel de bine 🙂 Deja ma simt foarte bine ca nu mai e doar al tau 🙂 Tu ai impartit cu toata lumea fotografiile cu lacul ai dreptate, dar eu prima fotografie cu acest lac am vazut-o tot la mine :)) Oricum, e bine sa nu fim egoisti, e pentru toata lumea.
In Tara Piticilor? Clar, dar acolo eram Scufitul Rosu 🙂 Pardon, Albul ca Zapada. Glumesc, nu am fost, era ceva interesant? Daca era ceva pentru copii, chiar ma intereseaza, in momente ca acestea de fata :))
ApreciazăApreciază
:))) daa…privirea conteaza :)…deci la tine a fost o dragoste la prima vedere :))
Imi pare rau, dar sa stii ca al meu ramane :)…nu ma tradeaza :), chiar daca isi arata frumusetea si altor ochisorii 🙂
Hahaha :)))) tare Scufitul Rosu …
E frumusel si acolo, eu ma dau in leagan :)) pe langa toti copilasii de acolo, desi la aceasta vreme este mai lejer 🙂 nu trebuie sa ma “bat” pe leagan :)))
Ahh, vara trecuta m-am dat si pe topogan :)))) cu al meu nepotel :))) parca aveam 5 ani :))
ApreciazăApreciază
Aproape la prima vedere… ca nu ne mai lasam asa furati de val 🙂 Dar nici nu-i rau sa te ia valul cata vreme vezi unde te duce 🙂 Asa deci, doar al tau. Lasa ca stau pe partea cealalta si e de ajuns, nu poti sa fii peste tot 🙂 Vezi ca lacul comunica si cu marea si cred ca si cu un alt lac, un canal de legatura trecea exact pe langa hotel. Deci joaca la dublu cel putin, nu fii atat de sigura de el 🙂
Nu mai stiu cand m-am asezat intr-un leagan… cred ca acum 2-3 ani in leaganul unei biserici catolice de maici, la Timisul de Sus. Dar bine am stat foarte putin, parca la o poza… Oricum, pentru mine astfel de chestii, copilarii, imi vin natural. Stii ce fain este? Adica stii, evident 🙂
ApreciazăApreciază
Da 🙂 valul are farmecul lui.
Hmm, de unde stii tu ca nu sunt peste tot ??:)) hai fie…il voi imparti 🙂 merita sa fie admirat de toata lumea 😉
Asa este…comunica cu marea 🙂 pe la Pescarie 🙂 si cu lacul Siutghiol…un lac la fel de special ca si cel din Tabacarie :)…cu o insulita minunata spre Ovidiu 🙂
Cat despre copilarii….perfect de acord :)) si la mine vin foarte natural si nu scap niciun leagan :))…imi place atat de mult sa ma dau “uta” :))))
ApreciazăApreciază
Asa, asa, mai spune ce mai este pe acolo interesant. Pe insulita aceea se poate ajunge? Si un tur de Siutghiol ar fi interesant 🙂
Cred ca pe toti amintirile ne rascolesc, mai ales cand ne gandim la leagan :))
ApreciazăApreciază
Da 🙂 se poate ajunge cu vaporasul 🙂 iti recomand sa prinzi apusul 🙂 este senzational.
Daa, cum era :)) amintirile ma rascolesc …era un cantecel de pe la mare :))…
Leaganul imi aduce aminte de bunici ..de zilele senine petrecute cu ei si de toate nazbatiile pe care le faceam 🙂
ApreciazăApreciază