La una din bisericile prinse intre blocuri

Se cunoaste aceasta poveste cu demolarea bisericilor, translatarea altora sau construirea de blocuri de jur-imprejurul acestora.

Am fost la o astfel de biserica fiind in trecere:

Prin curte…

Raman adesea uimit… cum de nu putem pastra chestiile mai vechi si le lasam asa, pe afara, ca pe niste gunoaie, drept lucruri nefolositoare?! Desi acestea sunt piese unicat, sunt parte din acel loc.

Am ajuns sa nu mai vedem urmele istoriei, sa ne uitam doar la bani si la ce este in clipa de fata. Prin aceasta, ne taiam orice radacina cu locurile pe care au trait vreo 2000 de ani cei pe care-i numim stramosi.

O sa spuna cineva ca sunt sute sau mii de astfel de placi pe langa biserici. Pai da, acesta este nivelul nostru de intelegere la acest moment, nivelul educational. Suntem in fata unor piese ce nu se vor mai face vreodata, care spun o poveste mica, mare, urata etc, nici nu conteaza tipul… ci pozitia in istoria locului. Si noi acum ne-am obisnuit cu ele, sa le vedem zilnic, incat nici nu ne punem problema ca peste 50 de ani, acestea nu vor mai putea fi identificabile. Nu doar ca lasam celor care vin dupa noi, o tara vanduta ci si goala de unele continuturi.

Imaginea de mai sus este una din miile care exista la nivel national. Parca pe la Biserica Sf. Gheorghe Nou (Bucuresti) incercasera sa faca un lapidarium ceva…

8 răspunsuri

  1. Mi se pare si mai interesant faptul ca biserica da dovada de blenoragie intelectuala, cand ar fi prima care ar trebui sa instituie un muzeu al acestor pietre funerare. Si ca nu sunt umblati preotii pe afara, sa se inspire daca macar nu au imaginatie si vrere, ei bine pe-asta nu o cred!

    Apreciază

  2. Iarasi spun,placile acelea si crucile de piatra lasate in paragina pe langa biserici ar putea deveni ce sunt hacikarurile pentru Armeni. Pacat ca nu intereseaza pe multa lume…

    Apreciază

  3. Aici se văd clar lacunele grave de educație și cultura. Habar nu avem despre valoarea unor vestigii. Dar dacă vin niște străini și încep să le laude, dintr-o dată devenim interesați de ele și le evaluăm….în bani. Căci de valoarea spirituală neprețuită… tot nu realizăm! Prea puțini sunt cei care semnalizează anomaliile și care încearcă să facă ceva pe direcția normalității.
    Păcat…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: