Pana la Vf. Piatra Mare… pe la 7 Scari si intoarcere pe Familiar

Un mesaj ceva cu „purcelusule” m-a trezit de dimineata :)) Pai, cum ziua incepea cu asa ceva, inseamna ca urmarea era tot de bine…

Pana la urma „purcelusul” se imbraca, ia rucsacul si fuga la gara. Nu intodeauna e important unde mergi ci cu cine mergi… Cica se si alerga… pai, ce are?

Vine trenul de 9:05 si cobor la Timisul de Jos. Razvan si Iulica, alti purcelusi :)) erau in statie langa gradinita „Muguri de brad”. Trenului de ora 9 avand 6 vagoane, -cred ca e singurul tren Regio din Romania al CFR, care are 6 vagoane-, nu i-a ajuns peronul… si lumea de la ultimele 3 vagoane a coborat in boscheti. Asa ca, daca veniti de la Bucuresti in ideea de a face un traseu pe Piatra Mare, cu plecare din zona Dambul Morii, e bine sa stati la primele 3 vagoane.

Ne suim in masina si parcam la Dambul Morii, intrand pe un drum despre care daca as spune ca e calamitat, ar fi tot putin spus. Drumul e pulbere! Si daca ii dai un pic tare… pana la bariera ajungi ca Flinstonii…

De la bariera ne-am dus repede spre Canionul 7 Scari, citind ca tiroliana nu functiona, am ocolit canionul pe punct rosu si am revenit iar in banda galbena…

Nu stiu cat de repede am urcat, dar dupa ora 10 treceam de Dambul Morii si pe la 11:40 eram pe la cabana Piatra Mare. In imaginea de mai sus, eram pe la jumatatea traseului.

Cica sa urcam pe aici, fiindca e mult de urcat :))

Ruinele fostei cabane si niste magarusi prin ceata. Mai erau si altii, deci…

Ceata la greu…

Ei primii, eu de caruta

Cabana Piatra Mare

Am trecut mai departe… ca sa ajungem la varf. Ceva pana la o ora distanta. Dar, daca te duci repede, nici dus si nici intors adunate, nu faci o ora. Depinde acum, noi mai fugeam si de vant, si ca voiam… Oricum, spre varf si inapoi spre cabana, am intalnit 4 persoane. Cand urcam spre Canion erau zeci si zeci de persoane.

Razvan ne astepta de vreo 7 minute.

Ciufulit dar am ajuns 🙂

Iulica si Razvan, o poza pentru viitor 🙂

Aici alergam ca berbecii la vale, trecuti de cabana Piatra Mare. Pe la un 12:40 eram la cabana, pe la 13:15 eram iesiti din padure, la Dambul Morii. Parca ne venea sa o luam inapoi cand vedeam ca se insenina. Bine ca si ideea si inseninarea au fost de moment.

Il vazusem pe omul acesta cu masina lui de cafea de cand urcasem. La coborare, m-am oprit la el.

Cafeaua super 🙂 In Predeal, mai bei o cafea asa buna pe la restaurantul hotelului Carmen.

captura timp De la Dambul Morii, pe la 7 Scari si pana la varf.

Ne-am urcat in masina si am coborat la gara Brasov. Cand ma uit, trenul de ora 14 era in gara. Gata, l-am prins! Deci dupa alergarea aceasta, aveam tricoul de alergare ca scos din apa 🙂 Dar simti ca traiesti dupa asa ceva 🙂 Stii cum te simti?? Renascut! :))