29 iulie 1839. Francezul J.A. Vaillant, directorul Colegiului Sf. Sava din Bucuresti, alaturi de cativa localnici, arboreaza tricolorul pe Vf. Plesuva din zona Comarnic. Initial, intentia sa a fost de a-l aseza la Vf. Omu, insa vremea a fost potrivnica.

De cativa ani, cateva persoane din Comarnic cu respect fata de istorie si cultura, au amplasat un steag exact pe Vf. Plesuva, dorind ca aceasta intamplare, sa nu ramana doar in documente.

Cum astazi a fost 29 iulie 2018, s-a stabilit o drumetie spre acel varf, la drapel.

Ora de intalnire a venit si o data cu aceasta si ploaia. Fiindca vara nu mai vine, oamenii se adapteaza: umbrele, pelerine, mai stau o vreme la adapost. Dupa vreo ora si jumatate, timp in care am stat intr-un adapost silvic bine aranjat, la discutii, amintiri… s-a oprit ploaia.

Cu Dumnezeu inainte cum se spune si cum se intampla, am urcat toti, in frunte cu primarul din Comarnic, d-l Sorin Popa, spre varf.

Dupa ploaie…

Apa inca se mai scurgea.

Primarul si localnici. Acestia din urma veneau de la ciuperci si de la zmeura.

Stana de pe muntele Plesuva

Izvor

Pe masura ce urcam, vremea devenea si mai frumoasa.

Biserica din Vatra Satului – Comarnic

Tricolorul… este mai mare decat acela din centrul Busteniului.

Vedere spre Comarnic-Breaza si Campina

Inca putin si am ajuns la cel mai mare steag din Valea Prahovei.

Principalul artizan al ridicarii acestui simbol, din nou pe Vf. Plesuva, este tanarul Andrei Paunescu, cel din stanga.

Urcand pe Plesuva

Dupa cel putin o ora am coborat. Pana jos, am intalnit si alte persoane in urcare, semn ca acest loc devine treptat, un obiectiv turistic.

Am ajuns, am vazut, am plecat.

D-l cu caruta

Mi s-a parut mie ca se vede un colt din Sotrile dar am zis ca acasa, voi vedea mai bine. Da, este un colt din comuna Sotrile. Nu pot fi contrazis, fiindca pe vf. din imagine, din localitate, am urcat cu bicicleta 🙂

In coborare; parca nici nu plouase.

Comarnicul este in mod evident, poarta de intrare in Valea Superioara a Prahovei.

Tot spre drapel si varf si aceasta familie. Tatal avea tricou de la Maratonul Pietrei Craiului…

Un tauras

Gasite pe drum la coborare… piesa din mijloc este un rest de la o potcoava de bou. Le-am pozat dupa ce am ajuns la locul de popas initial, unde am depanat iar povesti, discutat idei de viitor.

Asteptand trenul, privind varful, nimic nu este intamplator.