Pe calea unui mister: cine a sapat Grota Cameliei?!

Pagina 283, Partea a II-a a cartii „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”… se deschide cu capitolul 51: „Grota Cameliei”.

Aceasta grota nu a atras inca atentia cuiva… si totusi… am reusit sa o cuprindem in respectiva carte.

De la inceput am crezut ca este sapata de om, pentru ca „ochii” erau simetrici. Adica eroziunea nu avea cum sa fie identica, perfecta, in doua puncte diferite.

301Grota Cameliei

Uneori, facem niste calatorii spirituale, sa le spun asa. Sunt unele persoane care apar in viata noastra tocmai pentru a face niste lucruri pe care doar cu ele le putem face.

Misterul de la Grota Cameliei nu mai este chiar un mister. Dar cine a sapat, nu a facut acest lucru ieri sau acum 30-50 de ani. Cel mai aproape de adevar este perioada secolelor XVI-XVII.

De ce, nu stiu! Cine? Un pustnic sau mai multi!

231

De unde a venit acest raspuns, aceasta constatare? De undeva, din zona Buzaului. Pentru ca „intamplarea” face sa ajungi acolo unde nu crezi ca vei ajunge, unde pare ca nu are rost. Si in toate se poate spune ca exista o explicatie.

Ma bucur ca doi prieteni, ale caror pareri conteaza foarte mult, George si Bert, sunt suprinsi in mod neasteptat de cartea 100 de pasi in timp. Primul: „in prima zi am citit 200 de pagini”!

La o astfel de carte trebuie adaugati inca 3 ani din momentul citirii ei, ca sa se inteleaga ce stim acum si ce va urma pe viitor!

Multumesc, -si imi cer scuze ca nu am reusit sa scriu mai din timp, dar abia acum 10 zile am vazut revista-, doamnei profesoare Octavia Floricica pentru deosebita prezentare facuta cartii, in paginile revistei „Sinaia Excelsior”:

b

a

Sunt locuri pe unde ar trebui sa trecem, acolo unde parca este ceva din alte timpuri care ne asteapta. O impresie, o nebunie, nimic… sau o plimbare. Poate cate putin din toate! Daca trec si pe la Muzeul Chihlimbarului chiar voi cuprinde totul la acest moment!

9 răspunsuri

  1. O veni ziua aia în care să mă duci şi pe mine acolo.

    Apreciază

  2. Câte locuri minunate în țara noastră. Și ce puține știm despre ele, despre cei care au trecut sau au locuit pe acolo. Așezămintele pustincilor din munți rămân, cele mai multe, locuri tainice.
    Toate cele bune! 🙂

    Apreciază

  3. Sa spun drept, formatiunea arata fix ca un craniu ingropat pe jumatate in pamant, ar fi fost interesant de degajat putin terenul in fata si in laterale, sa se vada forma stancii mai bine.

    Apreciază

  4. Reblogged this on annadinut.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: