Cu vremea aceasta imprevizibila nu mai poti sa faci planuri serioase de munte. La risc nu poti sa mergi si trebuie sa iei dupa tine tot felul de accesorii. De luni de zile asteptam o zi cat de cat senina pentru a merge pe muntele Piatra Mare. In sfarsit, am gasit una si am pornit. Inainte studiasem toate site-urile posibile cu rubrici meteo. Nu mai zic de cate ori m-am trezit in dimineti sa vad vremea…

Aveam nevoie de o poza din Piatra Mare. De una simgura 🙂 De aceea am fost in Piatra Mare, pentru o poza 🙂 asteptata de luni bune. Fiind vorba de o asemenea „nebunie”, cat si de vreme, care se putea schimba oricand, asa cum tot vedem, nu avea rost sa merg cu cineva.

In trenul de 6 dimineata la Busteni… m-am suit eu cu mine si cu rucsacul mic 🙂

6:51 cobor in halta Timisul de Jos, 7:22 trecusem de fosta cabana Dambul Morii si intram in padure. Mie imi trebuia o poza, dar nu aveam cum sa fac doar una la un traseu atat de lung. Poza care imi trebuia nu o postez, o veti vedea curand.

Pe la Dambul Morii

La bariera

Urmam traseul marcat cu banda rosie, cunoscut drept Drumul Familiar, destul de cunoscut… am mers de mic pe aici… si mare am alergat la Semimaratonul din Piatra Mare, de cateva ori.

La intrarea in traseu acest panou. Adica doar persoane autorizate in domeniul silvic au voie sa mearga pe un traseu turistic… hai ca-i buna!

Poftim! Circulati, va rog! Asa arata traseul turistic. Cizmele de cauciuc te fac autorizat… sigur la asta se refereau in panou 😉 Niste magari! Vreo 500 de metri se merge in echilibristica pe margini.

Intersectia cu traseul pe la Prapastia Ursului

Mai aveam o ora pana la cabana.

In poiana in care ne intersectam cu traseul ce merge pe la Pestera de Gheata.

Cabana Piatra Mare si traseul meu care continua pe unde am desenat sageata rosie.

Priviri spre zona Brasovului:

Dar si spre Valea Garcinului ce ajunge in Sacele. Drumul ce-l vedeti vine din Valea Azugii.

Trec de cabana, urmez marcajul banda rosie alternativ cu altele si vad stanca asta. Zic sa ma uit un pic si prin zona ce domina cabana:

Cabana, apoi in stanga ruinele fostei cabane care a ars, si platoul aferent noii cabane.

Din nou la traseul turistic, pornind spre Varful Piatra Mare

La golul alpin

Acum spre Stana Pietricica, in zare Predealul

Daca pe la ora 9 fara un pic, eram la cabana, la Stana eram pe la ora 10.

Popas la stana, niste telefoane, poze si coborare spre Tamina. Nu am intalnit pe nimeni 🙂 Eram prea matinal.

Lasand in spate stana

Abia acolo unde este sageata rosie era stabilit un alt popas. Ca sa ma tin de plan, ca ziua era lunga si nu puteam sta doar in drumetie. Cu sageata este semnalizat un magazin din Timisul de Sus, cred ca este singurul din localitate.

Cobor padurea unde toti zic ca e plina de ursi, vad intr-adevar „urme” destul de multe, dar ca de obicei, nu intalnesc nimic pe aceasta portiune de traseu. N-or umbla si animalele acestea doar pe acolo 😉 Trec si de cantonul/vila de la intersectia drumului forestier cu poteca turistica si ajung tot pe traseu, la vechiul panou de la Tamina.

Asa cum se stie, de la panou o poteca merge la dreapta si coboara la albia paraului. Se ajunge la intrarea in canion sau chei, cum doriti sa-i spuneti. Ambele sunt corecte. Poteca din stanga panoului te scoate la iesirea din canion. De regula, nu se coboara, se urca de catre cei care ies din chei.

Cobor la dreapta :

Un gand trimis de aici, catre cineva care stie intelesurile unui astfel de loc. Avem noi o vorba…

Incep sa urc pe langa apa

Intrarea in canion

Daca nu aveti picioarele lungi, va cam udati la picioare

Cascada mare si scarile de acces

Superb

Predealul si Bucegii vazuti de pe belvederea de deasupra Canionului de la Tamina.

Si monumentul poetului erou Mihai Saulescu, aflat la iesirea din Predeal, pe langa care aveam sa ajung peste vreo 2 ore.

Iesirea la DN 1, in Timisul de Sus

Am trecut pe la magazin pentru un suc si niste dulciuri, apoi sunt vreo 2 km pana la motelul Cotul Donului. Ceva mai incolo de motel este traseul ce urca la Predeal, marcat cu triunghi galben:

La Monument am ajuns in 15-20 de minute de la respectivul motel

Ultima poza a traseului dar nu si a zilei. Pe la 13 eram la Predeal, pe la 14 mergeam cu trenul la Brasov, la un interesant obiectiv pentru o descoperire care deschide o pagina nou in istoria Predealului si a Vaii Prahovei.

Ziua a fost asadar lunga, ca am mers destul si prin Brasov…