Nu sunt multe lucrurile sau starile ce pot fi comparate cu o iesire pe poteci de padure… sa prinzi cu urechea sau cu privirea aspecte dintr-o viata, poate nu atat de spectaculoasa precum „fauna” umana 🙂 Mda, totusi… este bine sa tii o balanta in cam tot ce faci.
Si de cate ori merg prin padure, in ideea ca nu va fi un traseu dificil ci o plimbare, o simpla plimbare, ma ia o foame… cu toate ca nu sunt gurmand si ar fi tare fain daca nu ar fi nevoie sa mancam, ne-ar ramane mai mult timp :))
Vizualizam deja focul in minte… si doar ciuperci cu cascaval parca nu ajungeau, ba si niste pui, hai si niste peste, dar si cativa cartofi facuti in jar ca atunci cand eram copii… Pepsi a raspuns si el prezent, destul de slab, nu ca in alti ani, dar e bine, ca e acolo. Mi-a mai zis si cineva: alergi si bei Pepsi? Mi se tot pare ca nu are legatura una cu alta. Mie mi se par de fapt tot felul de lucruri!
Gasim un loc mirific, pe o inaltime, cu peisaj, fuga-fuga dupa lemne, in echipa merge mai bine, se aprinde focul, elementul existential 🙂 Parca are o alta rezonanta padurea la un foc… si viata.
Poze:
Pofta decide mutarea lemnelor cu flacara si tragerea jarului intr-o parte… sa facem pieptul de pui, o parte din el, ca pofta de, e cea mai importanta.
Savurat asa, direct din gratar… si cartofii care au imbracat haina de carbune… insa, data jos, in interior este un miez galben, bun si copt.
Pe acolo am atarnat capetele pestilor… tot dadeau tarcoale niste corbi. Si macar sa vada din timp ce le lasam dupa ce am fi plecat. Cred ca au murit de pofta prin copaci. Iar cand am plecat, facusem vreo 200 metri ei erau deja la masa 🙂
Am incalzit apa si pentru un ceai
Cum a disparut soarele, a trebuit sa plecam, ca venea frigul 🙂 Stins focul cu apa, acoperit cu pamant si pe data viitoare. Cu siguranta, ultimul foc din acest an. Penultimul nu mai stiu cand a fost, prin septembrie, deci e mult de atunci.
Si prin Sinaia vad ceva inedit… dincolo de Manastirea Sinaia este o casa superba, i se spune Casa cu Farfurii, casa veche… si vad ca este inclusa in circuitul turistic, de data recenta. Pana acum nu a fost:
A trebuit sa ma uit si la un obiectiv vechi al orasului Busteni, evident in paragina pentru ca nu se mai cunoaste si poate ca nu mai intereseaza. O captare monumentala veche de vreo 100 de ani:
La multi ani, cu multe si frumoase povesti!
ApreciazăApreciază
Saru-mana si va multumesc!
ApreciazăApreciază
Si nu ti-a mirosit niciun urs gratarul? 🙂
ApreciazăApreciază
In afara de corbi, nu a dat nimic tarcoale 🙂
ApreciazăApreciază
De ziua ta iti spune toata lumea, dar a doua zi citi iti mai spun?
Noroc cu mine…
La multi ani, Adrian!
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, ai fost primul a doua zi, dar nu singurul 🙂
Dar tie cati iti spun a doua zi, la multi ani??? Deci, La Multi Ani, Alexandru, si toate gandurile si urarile de bine 🙂
ApreciazăApreciază