Nu am pierdut prea multe duminici, in ultima jumatate de an, fara a merge la biserica… cel mai des la manastirea Caraiman, ca am mai fost si la altele.

Ieri, am ascultat cea mai frumoasa predica din acest an, auzita pe la vreo biserica din Valea Prahovei. Staretul David, de la manastirea Caraiman, a vorbit extraordinar timp de 30 de minute. A vorbit despre intoarcerea acasa a fiului unui om bogat… care isi cheltuise partea lui de avere cu prietenii, la petreceri. Apoi, a aratat cum acesta acceptase tot felul de locuri de munca, pentru a subzista, pentru ca in final sa se intoarca acasa.

Parintele staret a facut apoi o seama de comparatii reusite prin realismul lor. A aratat ca asta se intampla cu toti aceia care se indeparteaza de Dumnezeu si de biserica… si ca, numai prin credinta, se poate infaptui orice.

Spunea ca sunt oameni care fac tot felul de lucruri bune, aceleasi mereu… vin la biserica, tin post, fac bine… dar la un moment dat, atunci cand sunt cele mai mari asteptari, iese din ei un sambure ascuns de rautate. Si amintea aici de fratele mai mare al fiului risipitor, care era foarte ascultator si nu iesea niciodata din cuvantul tatalui sau. Acesta nu s-a bucurat de petrecerea data de tata in cinstea fratelui sau pierdut si regasit, pentru ca el niciodata nu avusese parte de vreo petrecere…si, din acest motiv, i-a reprosat diverse parintelui sau. Se poate vedea ca niciodata nu este confortabil sa credem ca suntem niste oameni buni, pentru ca binele, asa cum il vedem noi, nu este si binele pe care-l vrea Dumnezeu. Binele se face neconditionat si pana la capat.

Dumnezeu ii primeste cu bucurie pe aceia care se intorc la EL, si care se caiesc sincer pentru faptele rele. Pentru ca Dumnezeu are puterea de a cerceta fiecare suflet, in detaliu. Iar atunci cand un om paraseste drumul plin de pacate si se intoarce la EL, spunea staretul David, ca in astfel de momente „ingerii danseaza in cer”. Pentru a ajunge la constiintele celor prezenti, parintele staret a dat diverse exemple din lume… pentru a arata ca nu trebuie sa venim la biserica doar pentru participare, ca asa se face. Si aici se referea la faptul ca, de exemplu, la botezuri, majoritatea celor care vin in biserica, vin doar pentru participare, cu gandul la petrecerea de la restaurant, scapand din vedere actul sfant ce se realizeaza… inregimentarea unei fiinte in oastea lui Hristos.

Imagine de anul trecut, de la sfintirea bisericii mari a manastirii Caraiman

Atragea atentia ca vin oameni la biserica si depun pomelnice, sa se roage preotii pentru ei, in locul lor, dupa care acesti oameni trec rapid la o alta activitate, considerand ca au facut ce trebuia. Dar, nu este de ajuns sa se roage doar preotii, ci, fiecare dintre noi trebuie sa ne rugam la randul nostru. Cand un apropiat al nostru este bolnav, trebuie sa ne gandim daca nu cumva si noi avem vreo vina. Pentru ca prin pacatele noastre s-ar putea sa avem… evident, se intelege ca parintele nu se referea la acele cazuri in care o persoana isi face rau din cauza viciilor sale.

De asemenea, spunea parintele, ca ne risipim viata in momente trecatoare si nu-l includem pe Dumnezeu in tot ce facem. Ca urmarim scopuri materiale in detrimentul celor sufletesti, care ne apropie de Tatal. Incercam sa ne achizitionam diferite bunuri, ne invidiem unii pe altii, vrem sa ne facem vile, dar vorbim de rau atunci cand Biserica vrea sa-i faca lui Dumnezeu case pe pamant. Ne traim viata asa cum dorim, insa impliniri nu putem avea fara a-l include pe Dumnezeu in ceea ce facem…

Parintele a vorbit foarte mult si si-a cerut scuze pentru aceasta, dar cursivitatea exprimarii, exemplele date, s-au derulat fara pauze… era un râu de cuvinte care nu se repetau, nu era nici  un text recitat, in biserica nu era agitatie, lumea asculta captivata… trebuie sa vezi asa ceva, ca sa crezi… Dupa ce a incheiat, oamenii au ramas marcati, ii vedeam cum ieseau afara, fiecare reflecta la ce auzise. A fost ceva foarte frumos… la biserici, de regula, sunt mai multe femei decat barbati. Ieri, numarul barbatilor din biserica era cu mult mai mare decat al femeilor, ceea ce, zic eu, este un lucru foarte bun.

La sfarsit, staretul David mi-a spus asa: „Stii, noi daca nu traim in lume, nu avem de unde sa stim multe, dar ne scriu oamenii, ne spun…” ceea ce arata sub ce influenta a vorbit staretul manastirii; cand vorbea, era insufletit, avea o anumita stare. Stiu ca poate parea ciudat ce spun, dar trebuia vazut…

Mi-a placut! :) Si frumos a fost si cand a spus: „In aceasta casa a lui Dumnezeu, vor sta, peste 50-100 de ani, alti oameni”. Astfel de exprimari arata ca trebuie sa constientizam curgerea timpului, ca ne aflam vremelnic pe aici si ca in spatele nostru raman doar faptele…

Predica a fost mult mai lunga, am redat doar cateva aspecte… si as mai avea o completare mica, o parere a mea, alambicata :)

„Un om si nici toti oamenii” nu-l pot cuprinde pe Creator, dar Creatorul ii poate cuprinde pe toti. Ceea ce inseamna ca este posibil ca toti oamenii sa poata fi inselati de anumite lucruri, situatii, care lor poate sa li se para corecte. De vreme ce Dumnezeu a creat lumea si noi nu putem intelege ce scop a avut si multe altele, mi se pare mie logic ca EL poate schimba oricand regulile „jocului”. Pentru simplul fapt ca EL a creat lumea si dispune de ea dupa cum considera.