Dezbaterea no. 11: Lucruri vechi de acum 100 de ani; ce semnifica acestea?!

Atunci cand crezi intr-o idee, de o asemenea maniera incat nu-ti pasa de ce se spune, si doar vrei sa vezi ideea concretizata, parca si faptele se aliniaza de unele singure 🙂 Acele lucruri care iti pot fi de folos te gasesc ele pe tine, daca tie nu-ti trece prin minte ca ar exista.

Intr-o zi, ma intalnesc cu cineva, intamplator, pe strada. Aveam un subiect istoric-cultural de terminat si mai lipseau niste elemente… de pe o zi pe alta, tot imi spuneam ca a doua zi merg sa aflu detalii, insa nu mai ajungeam, si chestiile acestea, in loc sa ma linisteasca, mai rau ma impulsioneaza. Dar m-am intalnit exact cu cine trebuia si gata, incursiunea-descoperire in locul ce ma interesa a prins contur. Acel cineva era un amic sau un prieten, nu stiu exact cum sa-i spun, suntem familiarizati unul cu altul de cativa ani… cred ca ar trebui sa-i spun prieten, pentru ca el crede in tot ce fac si nu se indoieste, ca alti prieteni, cand spun anumite lucruri. Pe cand unor prieteni, care nu ar recunoaste niste lucruri nici pusi in fata adevarului, ar trebui sa le spun amici 🙂

Imi spun cate unii ca nu trebuia sa zic ca lucrez la un ghid istoric-turistic, ca nu este bine sa prezint unele lucruri… asta pentru ca ei s-au obisnuit sa fie asa, mai ascunsi cu orice lucru. Nu vad de ce sa tac, cand totul tine de mine si cand ma priveste exclusiv. Oricum, spun doar ceea ce mi se pare mie ca trebuie spus. Aceasta munca de documentare, prin carti si pe teren, practic mi-a deschis ochii asupra unor lucruri pe langa care am trecut si multi trecem zilnic… cred ca acestea trebuie, sa zicem… trezite la viata.

C+DPana sa se introduca iluminatul electric – suport din cupru pentru lumanari.

In familia mea exista o gena, o pasiune pentru istorie si descoperiri, transmisa de la strabunicul tatalui meu. Chestia aceasta se manifesta prin citirea multor carti de istorie, prin colectii, prin participari la evenimente, la cercetari arheologice, etc, adica se cunoaste clar ca exista o inclinatie. Doar tata si sora lui au manifestat astfel de caracteristici, dar timpul lor a trecut. Si mie imi da coate deseori pasiunea asta, sa vedem daca o va mosteni vreunul dintre baietii mei, deocamdata pare ca nu 🙂 Mai pot sa spun ca in anumite locuri parca apare un instinct care iti spune ca este ceva pe acolo, stiu, pare o nebunie, insa eu cred in ea… „e un feeling” 🙂

O stire recenta cu descoperirea unui cimitir de soldati inmormantati undeva prin padure, in alta zona a tarii, a venit sa confirme unor prieteni ce le aratasem mai demult. Un loc exact la fel si despre care stiam din primul moment ca ar putea fi locurile de veci ale unor eroi. Insa de la „ar putea” pana la „a fi” este cale lunga… tocmai de aceea si scriu 🙂 … pentru ca nu pot spune anumite lucruri fara sa existe o dovada certa, prin urmare, sunt foarte linistit… adica, atunci cand am timp, o sa ma duc eu pe acolo sa sap si apoi sa spun. Nu invers. Niste prieteni apropiati, citind fraza asta, ultima, ar spune ca iar ma contrazic… ca sustin un lucru si apoi altul. Ce sa va fac, nu ma cunoasteti! Altfel, uitandu-ma si eu la ce am scris, da, ma contrazic de vreo 3 ori, dar nu este acesta sensul.

Revenind la amicul-prieten caruia i-am spus un singur lucru care ma interesa foarte tare, m-a condus pentru cateva minute intr-un loc parasit, plin de panze de paianjen. El nu a intrat, ca sa nu se murdareasca, eu nu am astfel de retineri; nu am timp suficient, ca as intra pe oriunde mi se pare ceva de adus la lumina… nu pentru mine, ca mie nu-mi trebuie ceva anume… este de ajuns sa privesc in spate si sa spun: si acolo am fost, si asta am facut-o, am dovedit ceva, a ramas ceva 🙂 Din pacate, in acel loc parasit am ajuns prea tarziu pentru niste lucruri. Timpul, apa, praful, hotii au invins urmele istoriei. Am doua intrebari, cu siguranta la una pare a fi foarte greu sa se raspunda:

Prima poza si prima intrebare:

A+BScoasa din apa, mucegaita… in stanga, cum era, in dreapta este putin retusata. Oare cine era fata din imagine?!

A doua poza si a doua intrebare:

SAMSUNGCe litere deslusiti, ce credeti ca ar putea scrie?!

10 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. cezar partheniu spune:

    Foarte faine gândurile și dorința ta de explorare personală. Cumva rezonează cu mine și cred că e același soi de neînțelegere pe care o simțim de la alții.

    Legat de întrebările tale. Nu îmi dau seama ce este prima imagine. Dacă este o pictură, trebuie aflat autorul și mai apoi muza picturii. Dacă este o schiță doar, cam aceeași pași îi urmarești (și tu, cu siguranță!). Nu știu cine este fata, dar o asociez cumva cu „Fata din vis” (melodia de la Compact). În a doua imagine eu văd literele S,P,D (În mod sigur nu sunt literele partidului comunist post-revoluționar fiindcă sunt prea galant făcute). Poate fi însemnul vreunei familii boierești sau însemnul vreunului local. Sau de ce nu, însemnul vreunei unități militare mai speciale. Sau chiar vreun însemn al unei loje masonice! Asta îmi vine în minte. Cercetează pistele astea sau altele sugerate de alții sau de tine 😀 !

    Apreciază

    1. Buna, Cezar 🙂
      Nu prea ne mai oprim azi asupra unor lucruri, pentru ca le consideram depasite… unii dintre noi.
      In prima imagine este o sinaianca, nu stiu cine, rama tabloului a fost furata iar imaginea zacea in apa, acoperita de tot felul de resturi. Pe spate nu se mai cunoaste ceva scris, daca a fost. Am niste vagi presupuneri cine ar fi in poza si cine ar fi autorul.
      O sa cercetez pistele sugerate de tine, legat de acel insemn. As inclina spre un insemn local. Multumesc foarte mult!

      Apreciază

  2. Miruna spune:

    Un S si un P? Palace Sinaia? 🙂

    Apreciază

    1. Saru-mana 🙂 Asa am zis si eu initial, ca este parte din prima vesela a hotelului Palace, insa pare ca mai este o litera. Nu stiu ce sa zic 🙂

      Apreciază

  3. strasbourgel spune:

    buna! mie mi se pare ca in prima poza e un baiat, nicidecum o fata. Pe vremuri, baieteii purtau pantaloni scurti si sosete lungi. Chiar daca sta picior peste picior, nu prea mai vad alte trasaturi feminine

    Apreciază

    1. Buna! M-am gandit si eu ca poate fi baiat, dar deocamdata inclin mai mult sa cred ca ar fi fata.

      Apreciază

  4. valizaharia spune:

    Eu cred ca este vorba de un R si un S, desi la prima vedere esti tentat sa spui ca este un P si nu un R.

    Cat despre fotografie sau pictura, mi se pare ca este vorba mai mult de un baiat. Asa se poza in trecut, in scaun picior peste picior. Am vazut cateva tablouri cu regi sau conducatori in acea pozitie. Pozitia picior peste picior probabil ca vroia sa arate relaxare, adica acea persoana era stapana pe situatie si vroia sa transmita acea stare si lumii/poporului. Nu vreau sa spun ca baiatul sau fata ar fi facut parte dintr-o familie regala. Probabil este un tipar al acelor vremuri.

    Tu avand originalul cred ca iti este putin mai usor sa deslusesti ce este si probabil ca din cauza asta spui ca ar fi vorba de o fata. Eu nu prea imi dau seama ce se afla in partea dreapta a fotografiei/picturii, pare un scaun undeva mai in spate.

    Toate cele bune.

    Apreciază

    1. Nu stiu exact ce litere sunt nici acum… poate vom afla desi nu prea vad cum. Este un fel de desen in creion sau tus… plus ceva uleios. Pozitia acelei persoane, baiat sau fata, da, este un tipar al inceputului de secol… sta cu cotul pe o masa. M-am uitat si la pantofi si par a fi de fata. Oricum persoana din imagine este copilul unei familii instarite, straina, stabilita la Sinaia… cel putin asa am tras eu concluzia stiind cine a ridicat acea vila in care am gasit pictura aceasta. Din pacate, vor mai trece niste zile pana se va usca bine acel desen.

      Apreciază

  5. Colectii spune:

    Ati fotografiat originalul: din ce observ restaurarea este imposibila. Incercati sa-mi comunicati mai multe date pentru stabilirea identitatii pictorului.

    Apreciază

    1. Restaurarea da, este imposibila. Totusi, incet si de la o zi la alta pot fi facutee unele imbunatatiri. Spre surprinderea mea, sunt mai multe foi lipite, pe masura ce se usuca, nici acum nu este uscat in totalitate, foile se ridica, la o mica atingere se faramiteaza. A stat in umezeala cine stie cat timp. Cred ca spatiile acelea goale se pot umple cu un creion, deocamdata am reusit sa prind cu lipici anumite rupturi… dar niciodata nu va mai iesi ceva calitativ, incerc doar sa-mi dau seama de figura personajului si de ce este in jurul sau. Asupra identitatii pictorului mai am o mica suspiciune… unul dintre locatari a fost pictor, ramane sa compar niste lucrari.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.