Dupa cum altii nu ar da orasul pentru padure si munte, nici eu nu as da ultimele pe oras, mai ales daca este oras mare. Exceptand Brasovul…  nu stiu de ce, depinde de perceptia fiecaruia, probabil, dar mie prin Brasov imi place foarte mult.

Spunea Cezar, la articolul anterior, ca nu s-a obisnuit nici dupa 30 de ani cu Bucurestiul… de altfel pe Cezar l-am intalnit si pe Bucegi, el a strabatut toate traseele turistice din Bucegi… nu stiu daca ai cum sa te obisnuiesti cu orasul acesta.  Duci o lupta pentru existenta, supravietuire, mai rau ca in Bucegi :) :) Fiecare isi face loc printre alte masini, se claxoneaza, ce nebunie, trebuie sa fii atent mereu in toate directiile, daca nu, poate sa cada ceva peste tine, da unul peste tine. Te solicita orasul, adica nu vad de ce sa te stresezi atat de mult… noaptea auzi tot felul de zgomote. Traiesti asa, amestecat…

Dar, sa luam partile bune :)

Sa va povestesc ceva, un mic motiv al prezentei mele in capitala, dincolo de treburi de serviciu. Am descoperit ceva, undeva, si vreau sa propun Primariei Busteni sa ia masuri de conservare, este posibil sa avem ceva unic in judet, ei bine, cei mai mari specialisti, din diferite institute si facultati nu stiu ce este :) Si nu de ieri, de azi, se incurca in fotografii, vor probe materiale, au si probe materiale si tot nu stiu. Imi trebuie un act oficial pentru a dovedi ce spun. Eu stiu ce este… Aceasta reflecta calitatea slaba a invatamantului romanesc… in fine, mai vorbim :)

Imagini de prin Bucuresti. Plecam mai devreme cu cate o ora sa mai vad una, alta, curios fiind din fire… aaa, multumesc domnului Marius, pentru detaliile complete despre acel funicular.

Cum mergeam pe malul lacului Herastrau, vad o pasare ciugulind dintr-un peste

M-am apropiat, s-a indepartat putin

Pescarus

L-am privit un timp si ma gandeam ca sunt pesti in lac. Dar cine stie, cred ca nu pescuieste nimeni, si daca ar pescui, carnea cine stie ce poate avea… in plus, pe un panou scria ca scaldatul este interzis pentru ca te poti imbolnavi… totul pare periculos :) :)

Cu o zi in urma vazusem de la oarecare distanta acest monument… nu stiam de ce imi revenea in minte obsesiv, si seara si dimineata. Parca am mai fost langa el, nu stiu cand. Asa ca a doua zi dimineata, eram acolo…

1960 si ceva, da, am mai vazut acest monument, dar nu stiu cand… realizat de Gabriela Manole

Hai ca-mi revin amintirile, usor-usor

Superb peisaj

Da, am mai fost prin acest parc… nici nu eram in clasa I. Si pe aici am trecut, am fost si cu un vaporas pe lac, aveam o morisca rosie cu care ma jucam, prin zona monumentului cu pescarusii din inox era un restaurant atunci, unde lucra varul meu, tot Adrian… toate imaginile din trecut mi-au revenit, peste 25 si ceva de ani…

A mai fost asa prin Bucegi. Pe la 6 ani, eram cu parintii, rude si prieteni de familie pe traseul de pe Jepii Mari. Era ceata deasa si ne-am oprit sa mancam la niste mese din lemn. Dupa aceea, de cate ori am mai coborat sau urcat pe acel traseu, nu am mai gasit mesele, nimeni nu stia sa-mi spuna unde sunt. Pe harta aparea o denumire, dar nici urma de mese… nici nu acordam asa importanta. Insa ma tot gandeam de cateva zile, unde poate fi acel loc, si intr-o dimineata, m-am trezit si mi-am zis: „Gata, stiu!”. Si m-am dus exact acolo. Mesele sunt prabusite, creste vegetatie pe ele, dar acolo este locul, se vad bancile si picioarele meselor…

De pe B-dul Aviatorilor, vad in parcul Kiseleff acest monument. Nu de mult, vorbeam in acest articol despre americanii ce au bombardat Ploiestiul: https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/02/27/trecere-in-revista/

Sa mai adaugam o piesa la acel articol, plus inca una de care vorbeam in acel articol:

Cartea de la Sinaia… Mai lipseste locul unde au fost inmormantati americanii, o sa fie o surpriza… este la 15-20 minute distanta de unde locuiesc

Asa m-am trezit prin acest parc la monumentul Infanteriei:

Ridicat in anul 2000

Bineinteles ca m-am uitat si in interior, am gasit eu un loc

Nu se putea sa nu vad si o biserica asa cum voiam sa vad… dar despre acest subiect, altadata

Iar acum imagini terifiante, cu gradul de civilizatie, educatie, al societatii noastre:

Mii de oameni au trecut in acea zi, -cine stie cati dintre acestia erau oameni cu diferite functii in aparatul de stat-, pe langa acest om. Care dormea pe jumatate introdus intr-o cutie de carton…

La 20 metri distanta:

Aici era altcineva. Dormeau asa, pur si simplu, pe jos, pe un bulevard intens circulat… in 2014 inca se mai intampla asa ceva, in zonele centrale, si nimeni dintre cei abilitati nu are nicio problema. Niciunul dintre noi, degeaba vorbim fiecare si credem ca suntem mai buni unii decat altii, niciunul nu suntem in stare sa facem ceva pentru astfel de oameni. Sper sa nu moara totul in noi si sa ajungem sa traim doar pentru masina, mancare si casa…

Dorm aici, poate pentru ca le-a luat banca locuintele???… dincolo de geamuri sunt niste birouri, la individul ce doarme in cutia de carton este biroul unde o domnisoara lucreaza… nu o deranjeaza, nu ne deranjeaza, prezenta acelor oameni.  Doar asa este viata pe care o alegem sa o traim in salbaticia urbana. Mi-e greu sa cred ca la Busteni se puteau intampla astfel de lucruri. Or fi si pe la noi oameni indiferenti, dar nu la acest stadiu. Venea cineva de la Primarie, intr-o ora, doua, si-i lua de acolo, gaseau o locuinta de santier, gaseau o solutie…  Ca sa nu zic ca la 3 minute distanta, o delegatie straina era primita de oficiali romani. Noroc ca eram cu treburi de serviciu si ca nu eram singur, ca as fi adus cativa straini sa le arat personajele ce dormeau pe trotuar.

Sunt acasa, acum, ma uit la trenul de 9 si 15 care aduce montaniarzii din Bucuresti la munte. Sunt, totusi, tot felul de oameni in Bucuresti, unii extraordinari, altii… doar masa de manevra pentru politicieni. Partidele deja si-au montat prin Bucuresti corturi sa explice ei cetatenilor ce bine vor face Romaniei daca ii voteaza la europarlamentare. Poate avem totusi mai multa minte si votam si altceva. Ce altceva, habar nu am…